de E.A.S.T (Lupte Autonome Esențiale Transnaționale)
Au trecut deja doi ani de când trăim într-o pandemie mortală. Doi ani de când munca noastră a început să fie considerată esențială, în timp ce viețile noastre au rămas de unică folosință. În acest context, provocarea pentru ziua transnațională de 8 martie 2022 este de a arăta legăturile dintre agendele neoliberale și ultra-conservatoare, care susțin și profită de pe urma planurilor de redresare ale UE și naționale, și de a ne întări capacitatea de a refuza condițiile impuse de acestea.
Multe guverne din Europa Centrală și de Est (ECE) și din țările limitrofe au combinat măsurile tehnocratice de redresare cu metode din ce în ce mai autoritare. Folosind pandemia ca scuză pentru violența de stat, guvernele au promovat politici împotriva femeilor și a minorităților sexuale și etnice, cum ar fi:
-Ungaria a introdus un proiect de lege pentru familie care consolidează rolul subjugat al femeilor în familie și societate, a interzis persoanelor trans să își schimbe documentele și a introdus o lege împotriva promovării conținutului LGBTQIA+ în mass-media și în educație;
-Polonia a adoptat interzicerea avortului, decizie care a luat deja viețile multor femei și care amenință multe altele;
-Turcia s-a retras din Convenția de la Istanbul, și-a intensificat represiunea, arestările și uciderile activistelor kurde și feministe și intenționează să elimine pensia alimentară pentru femeile divorțate.
În acest context ostil, femeile, persoanele LGBTQIA+ și minoritățile etnice, precum și activiștii și activistele antifasciste din regiune s-au confruntat cu arestări nejustificate și, în țări precum Bulgaria și Georgia, au fost atacate de grupuri de extremă dreapta. Acest val ultra-conservator din ECE și din alte locuri a profitat de duplicitatea soluțiilor neoliberale propuse de „progresista” Uniune Europeană. Împreună cu guvernele naționale, UE a stabilit noi condiții de exploatare, o diviziune rasistă și sexistă a muncii și și mai multă opresiune, prin intermediul Planurilor de Redresare.
Planurile neoliberale de redresare produc și consolidează, de fapt, ierarhiile interne, regionale și transnaționale, având în vedere un singur câștigător: marele capital. Lucrătorii și lucrătoarele esențiale sunt excluse de la aceste măsuri de redresare. Femeile se confruntă cu șomajul și sunt nevoite să-și ia slujbe part-time, adeseori pentru a putea presta muncă domestică și de îngrijire neremunerată. Lucrătorii și lucrătoarele în îngrijire migranți și migrante, predominant femei, sunt excluse de la beneficiile sociale și de la cotele de imigrare. Tranziția verde condusă de piață provoacă concedieri în masă, iar liberalizarea surselor de energie crește costurile utilităților, punându-ne astfel în pericol supraviețuirea. Reabilitarea energetică a locuințelor și gentrificarea spațiilor urbane provoacă condiții de locuire supraaglomerate, chirii mai mari și evacuări în masă, în timp ce fondul de locuințe sociale nu mai răspunde numărului tot mai mare de cereri.
În plus, Strategia UE privind egalitatea de gen se prezintă ca o alternativă la conservatorism, dar promovează, de fapt, tot agenda neoliberală, reproducând ierarhiile exploatatoare, rasiste și patriarhale. Această strategie UE – copiată și de țări din afara uniunii – prevede că statele membre trebuie să implementeze: reducerea impozitului pe profit pentru a stimula angajarea femeilor; reduceri ale beneficiilor sociale, forțând femeile să intre pe piața muncii pentru salarii mizerabile; introducerea unor indemnizații pentru plătirea bonelor și lucrătoarelor în îngrijire în acele țări care mai acordă resturi de ajutoare sociale.
Această strategie le separă pe femeile care ar trebui să dedice mai mult timp muncii productive de cele care ar trebui să efectueze munci de îngrijire pentru salarii cu care nu se poate trăi. Se consideră de la sine înțeles că alte femei, în principal migrante, se vor ocupa de muncile reproductive în schimbul unor salarii de mizerie. Acestea din urmă fac asta adesea sub șantajul permisului de ședere, sub abuzurile șefilor, sub amenințarea constantă de a-și pierde salariile și locuințele, în timp ce își părăsesc propriile familii. Scopul principal este de a sprijini femeile din clasa de mijloc, producând în același timp noi ierarhii și adâncindu-le pe cele deja existente în rândul femeilor, pe criterii de clasă, rasă și locație geografică. În acest context transnațional, țările ECE funcționează ca un rezervor de forță de muncă productivă și reproductivă ieftină, de care beneficiază capitalul occidental și local. Ideologia ultraconservatoare alimentează această schemă: insistența asupra valorilor familiei tradiționale consideră de la sine înțeles diviziunea sexistă a muncii conform căreia femeile sunt cele care asigură munca esențială de îngrijire în gospodărie.
În ciuda diferențelor dintre contexte, găsim forța de a lupta împotriva predominantei opresiuni patriarhale, împotriva exploatării capitaliste, rasismului și homofobiei. În ultimele luni, am luat parte la și am văzut că apar proteste, greve și lupte în întreaga Europă și nu numai: marșurile și acțiunile împotriva violenței patriarhale din 25 noiembrie; grevele asistenților și asistentelor sociale din Georgia; protestele minerilor din Bulgaria; grevele șoferilor de metrou și autobuz din România; demonstrațiile împotriva tranziției „verzi” neoliberale din Balcani și protestele împotriva creșterii prețurilor la energie din Kazahstan.
Întrebarea este cum să ne transformăm luptele într-o putere transnațională colectivă, cum să cultivăm comunicarea politică și să creăm condiții pentru o grevă socială comună. Inspirate de luptele din prezent, ne declarăm planul pentru o redresare feministă de 8 Martie și nu numai! 8 Martie este un moment important pentru a ne uni forțele la nivel transnațional pe următoarele câmpuri de luptă:
Violența patriarhală și fascistă
Statele patriarhale și organizațiile fasciste consideră că femeile sunt subordonate și că ar trebui reduse la rolul de incubatoare și îngrijitoare, în timp ce persoanele LGBTQI+, migranții și migrantele, minoritățile religioase și etnice sunt văzute ca fiind dispensabile. Nu vom lăsa renașterile fasciste sau conservatoare să întărească ideea familiei nucleare și a instituțiilor patriarhale. Gata cu atacurile asupra existenței noastre și asupra libertăților noastre sexuale și reproductive!
Exploatarea muncii
Societățile noastre nu ar fi supraviețuit fără munca lucrătorilor și lucrătoarelor esențiale – lucrători și lucrătoare din domeniul sănătății, social și din domeniul îngrijirii (plătiți sau neplătiți), profesori și profesoare, lucrători și lucrătoare în logistică și agricultură, în magazine alimentare, în salubritate. Cu toate acestea, planurile de redresare naționale și ale UE nici măcar nu îi menționează pe aceștia, așa cum nu îi menționează nici pe alții ale căror drepturi nu sunt recunoscute, cum ar fi lucrătorii și lucrătoarele sexuale. Respingem imperativul capitalist care cataloghează oamenii drept esențiali doar atâta timp cât munca lor poate fi exploatată! Cerem o redresare care să pună în prim plan reproducerea socială, locuințele publice și sociale, precum și munca de îngrijire și sectoarele care o permit. Ne dorim: salarii europene mai mari și egale; libertate de mișcare și bunăstare pentru toți și toate, indiferent dacă suntem migranți și migrante, persoane fără adăpost sau persoane fără locuri de muncă plătite sau „formale”!
Instituții rasiste și regimuri de frontieră
Migranții și migrantele, precum și minoritățile etnice nu au adesea acces la sistemele de ajutoare sociale și la alte resurse. Aceștia și acestea sunt supuse rasismului instituțional și șantajului permiselor de ședere. Cerem permis de ședere european necondiționat și asistență socială pentru toți migranții și migrantele, refugiații și refugiatele, solicitanții și solicitantele de azil și pentru toate minoritățile!
Tranziție verde capitalistă
Regimurile capitaliste vor să ne convingă că „oamenii în general” sunt de fapt responsabili pentru criza climatică și nu condițiile exploatatoare de producție și extracție. Aceste regimuri vor să credem că cei săraci ar trebui să plătească prețul pentru tranziția verde. Cerem garanția pentru locurile de muncă din sectoarele economiei aflate în tranziție și investiții pentru posturi demne, de care să beneficieze comunitățile și ecosistemele. Fondurile de redresare ar trebui să împuternicească femeile, persoanele LGBTQIA+, migranții și migrantele, lucrătorii și lucrătoarele și alte grupuri marginalizate, nu sectorul privat.
Criza locuințelor
Cerem oprirea tuturor evacuărilor forțate și relocări imediate pentru persoanele fără adăpost și pentru cei și cele care trăiesc în medii toxice sau în gospodării supraaglomerate. Cerem politici de locuire antirasiste, precum și condiții de locuire echitabile pentru refugiați și refugiate și pentru solicitanții și solicitantele de azil. Cerem sprijin pentru supraviețuitorii și supraviețuitoarele abuzului domestic și posibilități de relocare la cerere. Cerem ca fondurile de redresare să fie axate pe construirea și garantarea locuințelor publice și sociale. Ne dorim locuințe sigure și accesibile pentru toți și toate, și nu locuințe tratate ca o marfă care produce profit.
Prin aceste revendicări esențiale respingem redresarea neoliberală și conservatoare și îi invităm pe toți și toate să se alăture luptei pentru o reconstrucție feministă de 8 martie și nu numai! Haideți să luptăm împotriva capitalismului patriarhal și rasist și să cerem o lume post-pandemică în care nu numai munca noastră, ci și viețile noastre sunt esențiale!
