Olga Stefan
Cercetătoarea Olga Ștefan semnalează un caz aparte de festivism prost plasat.
De ziua internațională împotriva fascismului și antisemitismului, 9 Noiembrie, am aflat de un proiect numit „Artiști în Temnițele Comuniste”, inițiat de o platforma numita modernism.ro. Proiectul, finanțat de Ministerul Culturii, cu mai mulți parteneri, inclusiv CNSAS, se dezice în mod succint și formal de “criminalii de război”, dar în următoarea frază anunță că: “Proiectul „Artiști în temnițele comuniste” urmărește prezentarea profilelor a peste 150 de artiste și artiști care au suferit, fiind condamnați politic în temnițele comuniste…” Cu alte cuvinte, acest proiect încearca să recupereze acești artiști, victime ale comunismului. Totul bine și frumos, dar…
Pe acea primă pagină unde apar enumerate 55 de nume de artiști victime ale comunismului, erau evidențiate și patru profiluri de artiști speciali ale căror portrete erau înconjurate de steluțe și floricele, aranjamenul estetic punîndu-i într-o lumină pozitiva. Unul din aceste patru profiluri de “victime ale comunismului” redat atât de drăguț și care ne evocă nouă, cititorilor, milă și compasiune fiindcă a suferit în temnițe, era Sever Burada (vezi sceenshot). Sever Burada (sau cum era cunoscut în timpul războiului, Sever Burădescu) nu a fost condamnat numai pentru activitate legionară cum este menționat pe acel website, ci pentru că a fost membru în comandamentul lagărului Vapniarka, unul dintre lagărele de evrei din Transnistria cele mai ingrozitoare. Marea majoritate a autobiografiilor supraviețuitorilor acestui lagăr pe care le-am descoperit și citit pentru teza mea de doctorat despre lagărul Vapniarka, arată cât de brutal îi trata și cu câtă plăcere sadică, nemaivorbind de încercările lui de a asasina deținuții.
Captură de ecran realizată de autoarea articolului de pe site-ul evenimentului, înainte de scoaterea lui Burada din lista de artiști celebrați.
Burada a fost condamnat ca criminal de război în 1945, dar arestat în anii 50, și eliberat pe 28 ianuarie, 1960. Fișa lui matricolă este pusă pe website-ul IICCMER, deci este informație publică, pentru oricine ar avea minima curiozitate s-o consulte.
Pe a doua pagină a acestei fișe, este scris că motivul condamnării pe scurt e “tratament neomenesc pentru evrei”. Pe a treia pagina a fișei lui scrie: “Descrierea pe scurt a faptului – Aplicat tratamente bestiale la deținuți politici.” Pe a patra pagină din nou, motivul condamnarii: “fiind la un lagăr de evrei ca jandarm, a aplicat tratament neomenesc evreilor.”
Dintr-un articol pe care l-am publicat în volumul „Memories of Terror[1], Vapniarka: Personal Memory from the Camp of Death„, voi pune aici câteva citate din autobiografiile supravietuitorilor despre Burada:
“Benditer: “Profesor de desen în viața civilă, căpitanul reservist Burădescu era tipul sadicului, crud și rafinat. Comportarea sa cruntă față de internați era alimentată și de ura adânc înrădăcinată împotriva evreilor. Odată numit în functie de comandant adjunct al lagărului, el a introdus un regim de pedepse și teroare care le-a întrecut pe toate cele aplicate internaților până atunci.”
“Dr. Kessler: O delegație se duce la comandantul de serviciu, căpitanul Buradescu. “
După ce a explicat situația din lagăr lui Buradescu, Dr Kessler ne informează că:
“Ascultă calm cu o față ciupită și în final răspunde pe scurt – de unde știi că vrem să vă ținem în viață? Sfîrșit de conversatie. “
De la procesele criminalilor de război, porțiuni din care au fost transcrise în Scînteia în luna mai a anului 1945, includ două mărturii care coroborează participarea lui Burada ca responsabil în lagărul Vapniarka la crime contra deținuților:
“Martorul Goldenberg: …”se făcea coadă la apă și cînd vedea el de la comandament ca s-a strâns toată lumea, închidea apa.
Preșendintele: cine făcea asta?
Martorul Goldenberg: Murgescu, Burădescu, Cristodulo Naum, toți cei care au urmat la comanda.”
Iar mai târziu…
“Martorul următor este d. Weistein-Emanoil, fost internat la Vapniarka. El afirma întru totul cele spuse de martorii acuzării, și anume că col. Murgescu a făcut totul pentru a-i distruge pe internați. La fel declara și în legătură cu activitatea criminală a Cpt. Buradescu.”
Directorul proiectului „Artiști în Temnițele Comuniste”, Cosmin Nasui, a acceptat cu greu să scoată profilul lui Burada din acel context care glorifică cei patru artiști, victime ale comunismului. Dar, din perspectiva mea, nu e suficient. După un prim calcul al meu, din acei 55 de artiști, minimum 10 au fost condamnați pentru activitate legionară[2], și încă unul, Laszlo Iuliu (Gyula), [3] pare să fi fost și el condamnat ca criminal de război.
Ceea ce ne conduce către o întrebare existențială despre cum ne raportam ca națiune la acest trecut. Din păcate în sfera publică întrebările rămân deși au trecut decenii de la primele dezbateri pe aceste teme: cine sunt eroii noștri, cine merită lacrimile poporului ca victima a comunismului, cine merită sa fie recuperat pe banii statului? În afara de faptul că există o lege clară despre asta (art. 5 din OUG nr. 31/2002)[4], mai sunt și standarde europene. De exemplu o expoziție recentă de la Berlin, “Divinely Gifted”, dezvăluie continuitatea carierelor artiștilor naziști după război, și condamnă lipsa de denazificare totală a noii republici.[5]
Aceasta este, în opinia mea, atitudinea care trebuie adoptată. O condamnare totală și neechivocă a criminalilor de război, și a legionarilor activi sau care au comis crime. Sunt dedicată susținerii acestei atitudini și, de altfel, mă implic în proiecte educaționale și artistice în această direcție prin platforma pe care am înființat-o in 2016, The Future of Memory/Viitorul Memoriei: https://www.thefutureofmemory.ro/
Nu criminalii de război, legionarii activi, și alți indivizi care au fost implicați în crime contra evreilor dar și a democrațiilor sunt “victime a comunismului” care merită să fie recuperați. Ei sunt cei care merita să ajungă la coșul de gunoi al istoriei și acolo trebuie să rămână.
REFERINȚE:
Olga Stefan e cercetator, curator de arta, documentarist, editor a doua carti (Viitorul Memorei, 2019 si Salva-Viseu 1948: Atunci si Acum, 2020), si din anul asta, candidata la doctorat in sociologie istorica.
Platforma pe care a infiintat-o in 2016, The Future of Memory/Viitorul Memoriei, http://www.thefutureofmemory.ro este dedicata comemorarii Holocaustului in Romania si Moldova prin arta si media, combatarii antisemitismului si xenofobiei, si confruntarea revisionistilor si negationistilor.
Articolul a apărut inițial pe portalul Baricada.
