Eglantina Gjermeni
Eglantina Gjermeni explică modurile în care pot fi eliminate decalajele de reprezentare, astfel încât viața politică să fie revigorată și să reflecte mai bine societatea largă.
De-a lungul deceniilor Europa a înregistrat un șir de progrese reale în privința participării femeilor în procesul de luare a deciziilor politice și publice. Femeile au ajuns în poziții înalte de putere, iar mai multe țări europene ating paritate la nivel parlamentar. Cu toate acestea peisajul politic european rămâne încă destul de omogen iar politica și procesul decizional par a fi în continuare inaccesibile pentru multe femei din medii dezavantajate.
Femeile tinere, femeile de etnie romă, femeile cu dizabilități, femeile din zonele rurale, femeile din grupul LBTI (lesbiene, bisexuale, transgender, intersex), femeile de culoare sau cele din rândurile migrantelor, în continuare nu sunt reprezentate în sfera politică și în procesul decizional. Constrângerile în ceea ce privește participarea activă a acestora sunt încă prea mari.
Obstacolele variază – de la diverse manifestări ale discriminării, greutatea prejudecăților, riscul violenței și fricii de stigmatizare, până la barierele interne din cadrul partidelor politice, presiunea socială, împărțirea inegală a responsabilităților de îngrijire a familiei, lipsa de accesibilitate, dar și slaba luare în considerare a competențelor și expertizei femeilor. Toate aceste aspecte s-au agravat în timpul pandemiei — pentru toate femeile în general, dar mai pentru cele din grupurile subreprezentate.
Consolidarea participării acestora la procesul de luare a deciziilor politice și publice necesită acțiuni pe mai multe niveluri, susținute de voința și angajamentul necesar. Societatea în general, dar și partidele politice în special, trebuie să facă loc pentru implicarea activă a femeilor, și să ofere tuturor cetățenilor instrumentele necesare pentru exercitarea drepturilor și pentru participare eficientă în viața politică. Pentru a ne asigura că peisajul politic va ajunge să reflecte diversitatea societăților europene, este nevoie de o abordare intersecțională.
Obstacole
Femeile din grupurile subreprezentate se confruntă cu multiple obstacole în calea participării la procesul decizional. Accesul lor la educație și la servicii este deseori limitat. Ele pot fi discriminate din cauza genului, identității de gen, orientării sexuale, culorii pielii, originii sociale sau etnice, vârstei sau handicapului. Din acest motiv Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) recunoaște că discriminarea poate avea loc din mai multe motive și că efectul acestora poate fi cumulativ.
Femeile duc o povară a unor prejudecăți și norme sociale și familiale care sunt orientate împotriva implicării acestora în politică. De asemenea femeile din grupurile subreprezentate întâmpină dificultăți majore în ceea ce privește plasarea pe poziții eligibile în listele electorale sau în ascensiunea din cadrul partidelor politice. Partidele sunt în continuare gardieni ce limitează participarea femeilor în politică.
Faptul că abilitățile și expertiza femeilor nu sunt luate în considerare de către alți politicieni sau mass-media se răsfrânge negativ asupra participării lor în politică și viața publică. Femeile sunt evaluate în mod diferit față de bărbați, fie în calitate de potențiale candidate la funcții de conducere sau în poziții de decizie. Astfel, multe dintre ele pot crede că nu posedă un context socio-economic sau educațional „adecvat”. Încrederea scăzută în propriile puteri împiedică femei cu adevărat strălucite să aibă curajul necesar pentru a fi mai active în viața politică și publică.
Pandemia a avut un efect devastator asupra egalității și nediscriminării. Femeile din grupurile subreprezentate au fost afectate în mod disproporționat și în consecință implicarea în politică ar putea deveni și mai dificilă pentru ele în viitor.
Mai rău decât atât, violența împotriva femeilor prezentă în politică, în hemiciclul parlamentar, pe stradă și pe rețelele sociale poate fi un factor descurajator pentru orice femeie care și-ar putea dori să se implice mai mult. Teama de hărțuire și violență pot descuraja potențialele politiciene să candideze în alegeri. Un studiu din 2016, „Sexismul, hărțuirea și violența împotriva femeilor în parlamentele din Europa„, publicat de Uniunea Interparlamentară și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, a constatat că violența împotriva femeilor este larg răspândită și generalizată în lumea politică. Și din nou, femeile din grupurile subreprezentate pot deveni victime din diverse motive.
Bune practici
Un model pentru încurajarea participării femeilor din grupurile subreprezentate îl pot constitui exemplele bunelor practici îndreptate spre creșterea implicării femeilor per general în procesul decizional. Aceste măsuri pot implica:
- implementarea cotelor,
- programe de mentorat și de conducere,
- promovarea unor modele,
- formare profesională formală și informală,
- investiții în accesibilitate,
- acțiuni pozitive în selecția candidatelor,
- promovarea unei culturi a egalității de gen și a diversității,
- comunicare strategică pentru a încuraja votarea femeilor și
- politici de partid sensibile la dimensiunea de gen.
Introducerea cotelor poate fi un bun început pentru schimbare, cu condiția că aceasta va fi urmată și de alte măsuri. Cotele trebuie să fie însoțite de politici incluzive și sensibile la gen, de bugete care să țină seama de gen și de o legislație relevantă — în caz contrar, cotele riscă să devină un scop în sine, nu un minim.
Crearea rețelelor sau grupurilor de femei în parlamentele naționale (și în consiliile de tineret) poate pune la dispoziție sprijinul necesar pentru sporirea puterii și vizibilității femeilor. Acest lucru poate inspira la rândul său și alte femei să se implice în viața publică. Planurile de acțiune privind egalitatea de gen în cadrul partidelor politice ar putea fi, de asemenea, un instrument util pentru a asigura responsabilitatea acestora în materie de egalitate.
O participare mai mare a candidaților și candidatelor din grupurile subreprezentate este imposibilă fără acțiuni de prevenire și combatere a discriminării. Progresele pot fi atinse doar prin asigurarea unor mecanisme solide de responsabilizare — un sprijin pentru angajamentele internaționale în acest sens. Acțiunile clare și ferme de combatere a discursului instigator la ură, a hărțuirii online și a violenței împotriva femeilor în politică vor contribui, fără îndoială, la acest proces.
De asemenea, partidele pot lua măsuri specifice pentru a încuraja participarea femeilor din grupurile subreprezentate. De exemplu, trebuie în continuare sprijinită participarea femeilor cu dizabilități — partidele ar trebui să se adapteze la nevoile persoanelor cu dizabilități, devenind mai incluzive.
Sprijinul financiar pentru organizațiile neguvernamentale care activează în domeniul egalității de gen, al incluziunii și al participării femeilor din grupurile subreprezentate în procesul decizional, va asigura că acest proces continuă și este productiv. Creșterea autonomiei economice a femeilor din grupurile subreprezentate și îmbunătățirea accesului acestora la educație, sănătate și serviciile sociale vor contribui, de asemenea, chiar dacă indirect, la implicarea lor în viața publică și politică.
O nouă perspectivă
Cu toate acestea, femeile (și bărbații) din grupurile subreprezentate active în viața publică nu reprezintă doar grupul din care fac parte. Ele aduc o nouă viziune, o nouă perspectivă, precum și expertiza lor în diverse domenii. Nu ne putem permite luxul de a omite toate acestea.
De asemenea, procesul decizional politic ar trebui să devină mai flexibil și mai deschis spre schimbări, atât la nivel național cât și internațional. Participarea masivă a tuturor grupurilor de cetățeni contribuie la creșterea încrederii publice în factorii decizionali, astfel reducându-se decalajele reale sau percepute între aceștia și cetățeni.
La fel, povara creșterii participării nu trebuie pusă exclusiv pe umerii femeilor, ci pe întreaga societate. Instituțiile și partidele politice trebuie să creeze condiții pentru ca femeile să se implice și să se angajeze în procesele decizionale. În același timp, este inclusiv o responsabilitate a bărbaților să promoveze schimbarea și să demonstreze că sunt aliați în lupta pentru egalitatea de gen. Pentru a asigura egalitatea, incluziunea și o rată de participare mai mare în procesul decizional politic și public, este nevoie de schimbări structurale profunde.
Transformarea politicii, precum și a societății în sens global este un proces lung și plin de provocări. Acesta presupune schimbarea raportului de putere. Trebuie să ne angajăm cu toții în avansarea acestui proces, astfel încât femeile și bărbații să se bucure de putere egală în modelarea societăților în care trăiesc.
Eglantina Gjermeni este membră a grupului Socialiștilor, Democraților și Verzilor din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, președintă a subcomisiei pentru egalitatea de gen în cadrul acesteia și autoarea raportului „Stimularea participării femeilor din grupurile subreprezentate în procesul decizional politic și public”, aprobat de APCE în iunie 2021. De asemenea este ex ministră a dezvoltării urbane, șefa subcomisiei pentru egalitatea de gen și prevenirea violenței împotriva femeilor în Albania, iar din 2009 membră a parlamentului albanez.
Articolul a apărut inițial pe pagina Social Europe cu titlul Enhancing the political participation of women from under-represented groups.
Traducerea din limba engleză a fost realizată de Corina Ovcearenco în cadrul proiectului ”Dosarul Social”, realizat de PLATZFORMA în colaborare cu Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova.
