Georgi Medarov
Alegerile generale din 11 iulie din Bulgaria au fost marcate de victoria mișcării „antipartid” al omului de televiziune Slavi Trifonov. Acest vehicul al celebrității predică înlocuirea partidelor corupte cu experți – reluând dogmele pro-business care deja au dominat Bulgaria timp de decenii.
Alegerile anticipate din 11 iulie în Bulgaria, pe lângă faptul că au confirmat căderea partidului cleptocratic GERB de la putere, au arătat și dificultățile cu care se va confrunta o opoziție dispersată pentru formarea unei majorități alternative stabile. Partidul de centru-dreapta, GERB, va fi ținut minte pentru comportamentul huliganic al liderului său Boyko Borissov, pentru utilizarea aparatului de stat în favoarea asociaților săi corporatiști, pentru supunerea sa față de Occident și pentru austeritatea cumplită și inegalitățile ce au crescut vertiginos.
Borissov, care ocupa funcția de prim-ministru până la precedentele alegeri generale (ce au avut loc în urmă cu doar trei luni), împreună cu partidul său, au ocupat locul al doilea (23.5%) în competiția din acest weekend, fiind devansați marginal de Există un Astfel de Popor (24%), un partid centrat pe celebritate care pretinde că susține „democrația directă”.
Scorul Partidului Socialist Bulgar (BSP) a fost și mai rău, atrăgând doar 13.4% din voturi, ceea ce reprezintă un minim istoric. Alte forțe care au intrat în parlament au fost coaliția de centru-dreapta Bulgaria Democratică (DB); mișcarea de protest Ridică-te Bulgaria! Noi Venim! (ISMV); și DPS, un partid de liberali economici care pretind că îi reprezintă pe musulmanii bulgari.
Formarea unui guvern în cadrul acestui câmp politic fragmentat va fi un proces dificil. ITN, DB și ISMV se prezintă în calitate de singurele „partide de protest autentice” și, deși numărul lor combinat de voturi nu este suficient pentru o majoritate, acestea nu sunt dispuse să coopereze cu BSP sau DPS, care sunt mai bine stabilite. Astfel, Bulgaria se confruntă din nou cu o situație asemănătoare celei de după precedentul vot din aprilie, când ITN a pariat pe forțarea unor noi alegeri, sperând că ar putea obține în sfârșit o majoritate. În cele din urmă, duminică, partidul și-a îmbunătățit scorul, dar este departe de a putea forma un guvern pe cont propriu.
Luni, ITN a propus crearea unei administrații minoritare, fără negocieri cu opoziția. Acestui partid îi place să se prezinte drept posesorul de idei noi și oameni noi, deși realitatea este mai puțin impresionantă. ITN l-a propus în calitate de prim-ministru pe Nikolay Vassilev, un bancher de investiții, iar propusul cabinet e format dintr-un roi de lobbyiști ai marelui capital și de yupiști ultraneoliberali.
În perioada premergătoare votului, ITN și-a consolidat și mai mult programul deja neoliberal, solicitând privatizarea autostrăzilor și privatizarea ultimei bănci publice rămase. În planul său pentru o administrație minoritară, partidul a decis să nu aibă un ministru al mediului. Pentru funcția de ministru al culturii a propus o monopolistă a drepturilor de autor, cunoscută pentru că fură de la muzicienii bulgari și pentru că urmărește penal micile afaceri care îndrăznesc să asculte radioul public fără să-i plătească drepturile de autor.
În unele aspecte, ITN prezintă ceva nou: și-a condimentat propunerile cu idei excentrice de a trimite primul macedonean în spațiu, prin intermediul NASA. În ciuda tuturor discuțiile despre prospețime, arhicampionul privatizării Vassilev este un fost ministru care a deținut funcția în anii 2000, fiind susținut de același partid defunct NDSV în care și-a început cariera și Borissov. În 2001, NDSV, partid condus de fostul rege Simeon de Saxa-Coburg, a folosit retorica populistă pentru a promova reforme neoliberale extreme, prezentate drept expresie a unei „expertize” independente. Aflat la guvernare din 2009, Borissov a adoptat același amestec de tehnocrație neoliberală și populism. În prezent, ITN oferă același lucru, deși, de data aceasta, în calitate de farsă. Având în vedere că partidul are sub un sfert din totalul voturilor, asta e departe de a fi suficient pentru a-și pune în aplicare programul.
Izolat
Cu toate acestea, alegerile de duminică au fost într-adevăr o înfrângere severă pentru GERB-ul lui Borissov, care este acum izolat atât pe plan intern, cât și internațional. Foștii săi parteneri de coaliție de extremă dreapta nu au reușit să atingă pragul de 4% pentru a intra în parlament, la fel ca în aprilie. Și, poate și mai important, Borissov își pierde rapid aliații occidentali.
În iunie, Trezoreria SUA a folosit Legea Magnitsky pentru a sancționa bulgari de profil înalt apropiați de regimul lui Borissov (sau percepuți ca atare). Mai mult, Herro Mustafa, ambasadorul SUA la Sofia, a circulat în jurul miniștrilor din actualul guvern interimar – numiți de președintele Rumen Radev, un rival înfocat al lui Borissov – pentru a le lăuda activitatea. În timpul Inițiativei celor Trei Mări, un summit regional care a avut loc la Sofia la începutul lunii Iulie, Joe Biden le-a mulțumit atât lui Radev, cât și ministrului economiei din guvernul interimar, într-o alocuțiune video, o acțiune înțeleasă ca o nouă dovadă a schimbării de opinie a Washingtonului față de GERB.
Susținerea deschisă a opoziției a apărut doar înainte de ultimele alegeri anticipate. Acest lucru ar putea fi explicat prin faptul că Biden încearcă să joace un rol intervenționist activ în politica internațională. Totuși, pare mai probabil că adevăratul motiv este izolarea internă a GERB, în special după protestele în masă de anul trecut.
Administrația Biden cunoaște foarte bine trecutul lui Borissov, probabil chiar mai bine decât publicul bulgar în general. Telegramele diplomatice ale ambasadei SUA, scurse la sfârșitul anului 2010, au abordat implicarea penală a lui Borissov, în perioada în care a ocupat funcția de secretar general al Ministerului de Interne, chiar înainte ca GERB să fie fondat în 2009. Ambasada americană de la Sofia susținea că acesta fost implicat în „afaceri criminale”, „trafic major de metamfetamine” și că a avut legături strânse cu liderii mafioți locali.
Scurgerile de informații o menționau pe „concubina Tsvetelina Borislavova, [care] conduce o mare bancă bulgară care a fost acuzată de spălare de bani pentru grupuri criminale organizate, precum și pentru tranzacțiile ilegale ale lui Borisov”. Potrivit telegramelor diplomatice și publicației Tageszeitung din Berlin, serviciile de informații ale CIA „susțin aceste acuzații”.
Partenerii europeni ai GERB, în special Partidul Popular European conservator, au fost mai timizi decât administrația Biden în adoptarea unei poziții critice față de Borissov. Acest lucru a determinat presa occidentală mainstream să îi critice pentru complicitatea lor cu elita criminală care guvernează Bulgaria de peste un deceniu.
Timiditatea conservatorilor europeni este ușor de înțeles, mai ales în contextul în care creștin-democrații germani au contribuit la crearea GERB. Într-o încercare disperată de a-și spori legitimitatea internațională, Borissov s-a întâlnit cu președintele turc Recep Tayyip Erdoğan în timpul campaniei, întâlnire în cadrul căreia fiecare îl felicita pe celălalt pentru că a protejat UE de refugiați. Această mișcare s-a întors împotriva sa pe plan intern, întrucât Erdoğan este extrem de nepopular în Bulgaria, cu excepția unor mici părți ale minorității musulmane.
Celălalt politician bulgar care s-a întâlnit cu președintele turc în timpul campaniei a fost liderul DPS, Mustafa Karadayi. DPS este urât pe scară largă în Bulgaria, parțial din motive naționaliste, dar mai ales din cauza asocierii sale deschise cu oligarhi precum magnatul media Delyan Peevski, un fost parlamentar DPS, care a fost, de asemenea, sancționat în temeiul Legii Magnitsky. Imperiul mediatic al lui Peevski a luat în mod explicit apărarea lui Borissov.
Unii au speculat că vizita lui Borissov a fost o încercare de a face apel la DPS și de a asigura o potențială coaliție cu acest partid. Votul combinat pentru GERB și DPS este departe de a fi majoritar, dar ăsta nu e unicul motiv de ce această mișcare este una jalnică. Oricât de cinic ar fi, partidul de orientare musulmană al lui Karadayi poate cu greu să convingă propriului electorat de idea cooperării deschise cu Borissov, un partener de lungă durată al extremei drepte.
Alții au speculat că fostul prim-ministru caută azil, deși pare mai probabil să fie vorba de un act de disperare. Un alt simptom al agoniei GERB este strategia sa cinică de a-și prezenta adversarii ca fiind „la fel de răi” – în cuvintele politicianului proeminent al GERB, Daniel Mitov, opoziția „înlocuiește pur și simplu o schemă de corupție cu alta”.
Businessul e prioritatea numărul 1
Acest lucru ridică întrebarea cum se face că, deși GERB a depășit punctul de neîntoarcere, opoziției îi este atât de greu să formeze un guvern stabil. Acest lucru poate părea deosebit de ciudat, având în vedere că spiritul practic al tuturor programelor politice este aproape identic: „Business First!” În același timp, se pare că există unele diferențe ireconciliabile.
Centrat pe celebrul muzician și personalitate TV Slavi Trifonov, Există un Astfel de Popor (ITN) pune accentul pe democrația directă și are o puternică retorică „anti-partid”. Acesta promite să reducă radical subvențiile publice pentru partidele politice, să înjumătățească numărul de parlamentari și să introducă un sistem majoritar în locul celui proporțional actual. Introducerea unui sistem majoritar a fost promovată ca fiind „votul pentru o persoană, nu pentru un partid” – un paradox curios, deoarece puțini bulgari ar putea numi pe cineva din acest partid, în afară de Trifonov și câțiva dintre scenariștii din emisiunea sa. Și de data aceasta, Trifonov a propus un posibil prim-ministru abia după alegeri.
„Trifonov s-a comparat cu Beppe Grillo din Italia, cu Volodymyr Zelensky din Ucraina și cu Donald Trump, adăugând că politicienii săi favoriți sunt Margaret Thatcher, Ronald Reagan și Emmanuel Macron.”
De asemenea, forțele mai mici din opoziție nu sunt de acord cu un sistem majoritar, deoarece acesta favorizează doar cele mai mari partide, la fel ca în cazul sistemelor politice din Statele Unite și Marea Britanie. În multe privințe, ITN se aseamănă cu alte partide centrate pe celebrități: într-un interviu pentru cotidianul francez Le Monde, Trifonov s-a comparat cu italianul Beppe Grillo, ucraineanul Volodymyr Zelensky și Donald Trump, adăugând că politicienii săi favoriți sunt Margaret Thatcher, Ronald Reagan și Emmanuel Macron.
Liderul anti-mafie ISMV, Maya Manolova, este o fostă socialistă proeminentă și are cel mai mare apel „social”. Acesta presupune abordarea inegalităților extreme. Cu toate acestea, ea rareori face propuneri concrete, preferând să însceneze scandaluri mediatice. Mișcarea ei este, de asemenea, contradictorie, fiind formată din alte foste figuri ale Partidului Socialist Bulgar care se prezintă ca fiind nepătate de „status quo”, alături de liberali care susțin valorile antreprenoriale.
Bulgaria Democratică, o coaliție între conservatorii de la DSB, liberalii de la Da, Bulgaria! și Mișcarea Verzilor, nu este mai puțin incongruentă. Liderul său, Hristo Ivanov, el însuși ministru pentru scurt timp al GERB, a adoptat un stil retoric de succes care are atractivitate dincolo de clasele mijlocii superioare urbane și de elitele de afaceri, folosind un limbaj mai populist și, uneori, patriotic împotriva așa-numitului partid „turcesc” DPS. Mulți din cadrul PD încă mai cred că în Bulgaria se ascunde un pericol comunist secret, care trebuie combătut. Mantra lor este „reforma judiciară” – care se presupune că va rezolva toate relele sociale – în timp ce încearcă să nu vorbească atât de mult despre agenda lor neoliberală.
Georgi Ganev, un expert economic de rang înalt în cadrul DB, este un libertarian care crede că statul ar trebui să dispară și că orice formă de asistență socială este un exemplu de „corupție”. Nici Verzii mai mici nu au o agendă economică clară, dar cu siguranță se vor ciocni cu partenerii lor pe mai multe puncte concrete. Printre acestea se numără potențiala liberalizare a industriei de captare a gazului prin fracturare hidraulică, liberalizarea culturilor modificate genetic (care sunt interzise în prezent) sau liberalizarea acordurile comerciale transnaționale și de protecție a investitorilor în spiritul TTIP sau CETA, împotriva cărora militează. Atât DSB, cât și Yes, Bulgaria! sunt puternic în favoarea unor astfel de măsuri de liber-schimb. Dar cea mai mare problemă cu care se confruntă această coaliție este elitismul său. Ei au început deja să atace ITN pe motiv că muzica populară difuzată de Trifonov este prea „muncitorească” pentru gustul elitelor din centrul Sofiei.
Jocurile elitei
BSP, partid nominal socialist, nu pare a fi cu mult mai puțin izolat decât GERB: fiecare dintre forțele mai noi tinde să îl numească „partidul status quo-ului”. Acest lucru se întâmplă chiar în contextul în care actuala configurație din parlament nu le acordă autointitulatelor „partide anti-status quo” voturile necesare pentru a forma un guvern fără sprijinul BSP. În același timp, sprijinul electoral al BSP este în continuă scădere, rezultat al deplasării actualului lider Kornelia Ninova spre așa-numita „stânga conservatoare”. Ninova a fost aleasă în funcția de președinte al partidului în 2016, înlocuindu-l pe Mihail Mikov, care era mai de stânga, moment din care a marginalizat atât tendințele liberale, cât și pe cele de stânga din cadrul partidului și care a susținut că toată opoziția internă este „trădătoare”.
În timpul conducerii sale, a devenit celebră pentru adoptarea unui limbaj naționalist și pentru campania împotriva așa-numitei „ideologii de gen”. În realitate, „stânga conservatoare” înseamnă, în esență, politici identitare de dreapta, atacuri împotriva egalității de gen și a drepturilor minorităților, în timp ce închide ochii la exploatarea clasei muncitoare. Acest lucru nu a făcut decât să faciliteze prăbușirea partidului: în timp ce la toate alegerile anterioare, din 1989 până în 2017, BSP a fost întotdeauna pe primul sau al doilea loc, de data aceasta abia dacă a depășit Bulgaria Democratică pe locul trei. Cu toate acestea, Ninova insistă că nu are de gând să demisioneze.
Făcând referire la o faimoasă traducere bulgară a unei fabule rusești din secolul al XIX-lea, unii au comparat opoziția eterogenă anti-GERB cu un vultur, un crab și o știucă care trag în direcții diferite în eforturile lor inutile de a muta o căruță. Chiar dacă ITN, DB și ISMV reușesc să formeze un guvern – lucru foarte improbabil – nu este clar cât timp poate dura acesta.
„Niciunul dintre partide nu a făcut vreo propunere serioasă de reformare a modelului economic care face Bulgaria să fie cel mai sărac stat membru al UE”
Clișeul, adeseori invocat împotriva stângii, conform căruia aceasta știe la ce se opune, fără a avea o idee clară despre ceea ce susține, este, astăzi, foarte valabil pentru opoziția împotriva GERB. În plus, niciunul dintre partide nu a făcut vreo propunere serioasă de reformare a modelului economic care face Bulgaria să fie cel mai sărac stat membru al UE. Acest lucru explică parțial rata scăzută de participare la vot din punct de vedere istoric (estimată la 38%) și nivelul scăzut de politizare în cadrul societății, chiar și într-un moment în care elitele politice sunt foarte polarizate și se amenință reciproc cu închisoarea. Și, într-adevăr, unele elite economice și politice ar putea ajunge acolo.
Guvernul interimar numit de președintele Radev a început un proces de demascare a corupției GERB și de înlăturare a elitelor economice apropiate GERB, folosind drept pretext sancțiunile Legii Magnitsky. În cazul în care noul parlament îl poate înlocui pe procurorul general Ivan Geshev, în prezent apropiat de GERB, este probabil să aibă loc o serie de procese împotriva asociaților GERB. Elitele politice și economice au multe de pierdut, dar nu au propus niciun câștig potențial pentru majoritate, care ar putea genera entuziasm popular pentru jocurile elitelor.
Un celebru proverb bulgar spune: „Când doi se ceartă, un al treilea câștigă”. În acest caz, „al treilea” este președintele Radev. Ales inițial cu sprijinul BSP, el este astăzi cel mai popular politician bulgar. Cabinetul interimar pe care l-a numit a făcut apel cu succes la toate presupusele „partide protestatare”, precum și la BSP.
Radev este în mod clar o figură mai echilibrată, în comparație cu experimentele neoliberale ale ITN și cu visele bizare ale macedonenilor în spațiu, dar pozițiile sale se încadrează în curentului „business first”. Pentru stânga, sarcina urgentă este de a începe să construiască o alternativă, care să nu fie dominată de o nesfârșită desfășurare a dogmei neoliberale sub o nouă mască.
Articolul a apărut inițial pe pagina revistei JACOBIN și a fost tradus din limba engleză de Cristian Velixar.
Georgi Medarov este sociolog, membru al Colectivei pentru Intervenții Sociale KOI (Sofia, Bulgaria).
Imagine de fundal: Slavi Trifonov, liderul formațiunii Există un Astfel de Popor (ITN), în timpul primei sesiuni a noului parlament din Sofia, Bulgaria. (Borislav Troshev/Agenția Anadolu via Getty Images)
