Săptămâna trecută v-am tot bătut la cap despre distrugerile fără precedent din Basarabia. Am scris şi în Libertatea.
Ideea centrală: tot ce s-a construit după război ca bun public, spaţiu cultural şi de agrement, bun comun, acum este distrus de o manieră radicală.
Cinematografe transformate în crâșme, închise sau distruse. Muzee cucerite de magazine şi crâșme – nu mai ştii unde e muzeu şi unde e magazin.
Teatre abandonate, subfinanţate sau la limita subzistenţei.
Terenuri de sport privatizate sau distruse.
Cămine culturale distruse sau abandonate.
Biblioteci abandonate: fără achiziţii de ani de zile.
Parcuri privatizate şi date „investitorilor strategici imobiliari”.
Practic un abandon sau distrugere aproape totală a infrastructurii publice, culturale sau de agrement.
Nici războiul nu a distrus atîta cît au distrus „ai noştri”.
Mi s-a reproşat: că de ce scriu doar despre asta. Ce dacă au distrus Gaudeamus – cinematograful construit în anii 50, că era „comunist”. Nu dragilor – era bun public, spaţiu cultural: aşa trebuia să rămînă, nu să ne trezim cu încă un hipermarket.
Acum arde Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” din Chişinău. A ars aproape din temelii. A ars 80%: cu tot cu instrumente şi partituri.
A fost înființată în anul 1940. Clădirea actuală este reconstruită în anii 1960-62.
În perioada de glorie a anilor 60-70 a secolului trecut avea câte 4000 de concerte pe an (avea mai multe ansambluri muzicale) – cred cît toate concertele date în ultimii 30 de ani.
În acest moment din orchestra filarmonicii fac parte peste 80 de instrumentiști profesioniști.
Şi a ars.
E o întâmplare? E un accident?
Nu, nu, nu. E rezultatul politicilor de abandon şi distrugere a bunului public duse te mai toate guvernele total iresponsabile din ultimii 30 de ani. Că au fost „agrarieni, patrioţi, statalişti, comuniști sau democrați europeni” . Sub toate aceste sigle false s-a ascuns politica de abandon şi distrugere a bunurilor publice. Ei se ocupau de acumularea în mod hrăpăreț de bunuri pentru sine.
Şi acesta e rezultatul: pârjol. Politica ignoranţei şi abandonului pârjoleşte şi transformă în scrum tot.
Da: partiturile ard. Şi instrumentele ard. Şi cărţile ard. Şi clădirile ard. Şi rămîne doar scrum.
Dar ce cartier şi case exclusiviste se poate naşte din cenuşa Filarmonicii!!!! Pentru toată elita parvenită care au transformat totul în scrum.
Foto AIRM, 25.09.2020 – partiturile de după incendiu.
