Noul coronavirus Covid-19 a apărut într-o piață locală de animale din Wuhan. Nu cunoaștem multe despre originea animală, dar știm că, dacă protejăm ecosistemul faunei sălbatice, microbii de pe animale sunt mai puțin susceptibili să se transfere la oameni.
Ar fi putut fi un pangolin. Sau un liliac. Sau, după cum sugera o teorie demontată ulterior, un șarpe. Cursa de identificare originii animale a Covid-19 – coronavirusul care a izolat câteva sute de milioane de oameni în carantină și în cordoane sanitare în China și în alte părți ale lumii – este în toi. Originea animală a virusului este un mister dificil de rezolvat. Dar speculațiile despre vietatea sălbatică care ar fi adăpostit inițial virusul ascund o sursă mai fundamentală a vulnerabilității noastre în creștere față de pandemii: ritmul accelerat al distrugerii habitatului.
Din 1940, sute de agenți patogeni microbieni au apărut sau au reapărut pe teritorii unde nu au mai fost depistați anterior. Aceștia includ HIV, Ebola în Africa de Vest, Zika în America și multe coronavirusuri noi. Majoritatea, 60%, își au originea în corpurile animalelor. Unele provin de la animalele de companie și animalele domestice. Majoritatea, mai mult de două treimi, provin de la animalele sălbatice.
Animalele sălbatice nu sunt de vină. Deși poveștile cu imagini de animale sălbatice prezentate ca fiind „sursa” focarelor mortale ar putea sugera aceasta (1), animalele sălbatice nu sunt infestate intenționat cu agenți patogeni mortali ca să ne infecteze pe noi. De fapt, majoritatea acestor microbi trăiesc inofensiv în corpurile animalelor. Problema este că tăierea pădurilor, extinderea orașelor și a activităților industriale creează condiții ca microbii de animale să se adapteze la corpul uman.
Speciile sălbatice sunt pe cale de dispariție
Distrugerea habitatului amenință cu dispariția un număr mare de specii sălbatice (2), inclusiv plantele medicinale și animalele de care am depins istoric pentru farmacopeea noastră. De asemenea acest proces forțează speciile sălbatice care supraviețuiesc să se înghesuie pe teritorii mici din habitatul rămas, crescând probabilitatea ca acestea să intre în contact repetat cu așezările umane care se extind în habitatul lor. Este un fel de contact intim, repetat, care permite microbilor care trăiesc în corpul lor să treacă în corpul nostru, transformând microbii benigni de animale în patogeni umani mortali.
Luați în considerare Ebola. Conform unui studiu din 2017, focarele de Ebola, care au fost legate de mai multe specii de lilieci, sunt mai susceptibile să apară în locuri din Africa Centrală și de Vest unde recent au avut loc defrișări. Tăierea pădurilor obligă liliecii să se adăpostească în copacii amplasați în curți și ferme, crescând probabilitatea ca un om să muște din fructe acoperite de salivă de lilieci sau să vâneze un liliac, astfel expunându-se la microbii care sunt specifici acestuia. Asemenea interacțiuni permit ca o mulțime de viruși purtați inofensiv de lilieci, inclusiv Ebola, Nipah (în special în Malaezia și Bangladesh) și Marburg, să afecteze populațiile umane. Atunci când animalele migrează dintr-un ecosistem în altul populat de oameni, microbii de animale se pot adapta corpurilor noastre și pot evolua în agenți patogeni umani.
Focarele de boală provocate de țânțari au fost în mod similar legate de defrișarea pădurilor (3), deși mai puțin din cauza pierderii habitatului decât a transformării sale. Pe măsură ce stratul de frunze și rădăcinile dispar, apa și sedimentele curg mai ușor de-a lungul pădurilor tot mai rare, expuse la arșița soarelui. Țânțarii purtători de malarie se reproduc în băltoacele luminate de soare. Un studiu realizat în 12 țări a descoperit că speciile de țânțari care poartă agenți patogeni umani sunt de două ori mai numeroși în zonele defrișate decât în pădurile intacte.
Distrugerea habitatului afectează dimensiunile populației din diferite specii crescând probabilitatea ca un agent patogen să se răspândească. Virusul West Nile, răspândit de păsările migratoare, este un exemplu. Afectate de pierderea habitatului și de alte procese dăunătoare, populațiile de păsări din America de Nord au scăzut cu peste 25% în ultimii 50 de ani (4). Dar speciile nu scad cu ritm uniform. Speciile care se adaptează mai greu în diferite habitate precum ciocănitoarele și cârsteii au fost afectate mai tare decât măcăleandrii și ciorile, care se adaptează mai ușor. Acest lucru crește prezența virusului West Nile în efectivele de păsări, deoarece, în timp ce ciocănitoarele transmit mai rar virusul, măcăleandrii și ciorile sunt purtători excelenți. Este astfel mult mai probabil ca un țânțar local să muște o pasăre infectată cu virusul West Nile și apoi un om (5).
Răspândirea bolii Lyme
Extinderea suburbiilor în pădurile nord-estice ale SUA crește riscul bolii transmise de căpușe alungând animalele, opossumii de exemplu, care mențin numărul populației de căpușe, îmbunătățind în același timp condițiile pentru specii precum șoarecii cu picior alb și căprioarele, care nu influențează numărul căpușelor. Boala Lyme, purtată de căpușă, a apărut pentru prima dată în SUA în 1975; în ultimii 20 de ani, au urmat șapte noi agenți patogeni transmiși de căpușe (6).
Riscul răspândirii bolilor este cauzat de distrugerea habitatului; dar, ceea cu ce înlocuim habitatul sălbatic, are un rol deopotrivă dăunător. Pentru a satisface apetitul nostru carnivor, am distrus un teritoriu de dimensiunea Africii (7) pentru a crește animale ca să le mâncăm. Unele dintre acestea sunt livrate prin comerțul ilicit cu animale sălbatice sau vândute în piețele locale de animale, unde specii sălbatice care rareori s-ar întâlni în natură, sunt plasate în cuști alăturate, permițând microbilor să circule de la un animal la altul. Acest proces a născut coronavirusul care a provocat epidemia SARS 2002/03 și, posibil, noul coronavirus care ne amenință astăzi.
Multe alte animale sunt crescute în fermele din fabrici, unde sute de mii de vietăți așteaptă sacrificarea, împachetate împreună, oferind microbilor oportunități deosebite de a se transforma în agenți patogeni. Virusurile gripei aviare, care își au originea în corpurile păsărilor sălbatice de apă, apar în fermele din fabricile îndesate cu pui captivi, unde mutează și devin mai virulente. Acest proces este atât de fiabil încât poate fi reprodus în laborator. O tulpină de virus numită H5N1, care poate afecta oamenii, ucide mai mult de jumătate dintre cei infectați. Zeci de milioane de păsări de curte au trebuit să fie sacrificate pentru că purtau o altă tulpină, care a ajuns în America de Nord în 2014 (8).
Avalanșa de excreții produse de animalele noastre cauzează și mai multe oportunități de transfer. Deoarece deșeurile de animale sunt mult mai voluminoase decât pot absorbi terenurile de cultură pe post de îngrășăminte, în multe locuri acestea sunt colectate în bazine de gunoi de grajd. Escherichia coli producătoare de toxina Shiga, care trăiește inofensiv în intestinele a peste jumătate din toate vitele din fermele americane, se ascunde în acele deșeuri (9). La om, aceasta provoacă diaree sângeroasă și febră și poate duce la insuficiență renală acută. Deoarece deșeurile de vite de multe ori se strecoară în alimente și apă, 90.000 de americani sunt infectați în fiecare an.
Acest proces de transformare a microbilor de animale în agenți patogeni umani este accelerat astăzi, dar a început odată cu Revoluția Neolitică, când oamenii au intervenit pentru prima dată în habitatul sălbatic pentru a face loc culturilor și animalelor sălbatice domesticite. „Cadourile mortale” de la „prietenii noștri – animalele”, după cum a spus Jared Diamond, includ rujeola și tuberculoza de la vaci, tusea convulsivă de la porci și gripa de la rațe.
Procesul a continuat în perioada de expansiune colonială. Coloniștii belgieni din Congo au construit căile ferate și orașele care au permis unui lentivirus din macacii locali să se adapteze la corpul uman; coloniștii britanici din Bangladesh au tăiat zonele umede din Sundarbans pentru fermele de orez, expunând oamenii la bacteriile din apele nepotabile ale zonelor umede. Pandemiile pe care le-au creat aceste intruziuni ne urmăresc până în zilele noastre. Lentivirusul macacilor a evoluat spre HIV. Bacteriile Sundarbanilor, acum cunoscute sub numele de holeră, au provocat până acum șapte pandemii, cea mai recentă din Haiti, aflată la doar câteva sute de mile de coasta Floridei.
Ce putem face
Vestea bună este că, deoarece nu suntem victime pasive ale microbilor de animale care ne invadează corpul, ci agenți cu depline abilități care transformă microbii inofensivi în agenți patogeni pandemici, putem face multe lucruri pentru a reduce riscul ca acești microbi să apară. Putem proteja habitatul faunei sălbatice astfel încât microbii de animale să nu se transfere de la o specie la alta, o abordare susținută de mișcarea One Health (10).
Putem supraveghea activ locurile în care microbii de animale sunt cei mai predispuși să se transforme, cu accent pe cei care prezintă semne de adaptare la corpul uman – și să-i oprim înainte de a provoca epidemii. Timp de 10 ani, oamenii de știință finanțați de programul USAID Predict au făcut asta, identificând mai mult de 900 de viruși noi care au ieșit din habitate din întreaga lume care au suferit schimbări, inclusiv noi tulpini de coronavirusuri similare SARS (11).
Astăzi, umbra următoarelor pandemii ne urmărește nu doar din cauza Covid-19. În SUA, administrația lui Donald Trump a absolvit industriile extractive și dezvoltarea industrială de constrângerile de mediu și de alte reglementări, ceea ce va accelera distrugerea habitatului. În octombrie 2019, administrația a stopat finanțarea programul Predict, reducând capacitatea de a identifica apariția următorului microb și de a-l împiedica să se răspândească. Oficialii au considerat că ”se simt incomod să finanțeze știința de ultimă oră”. La începutul lunii februarie, SUA au propus și reducerea fondurilor către Organizația Mondială a Sănătății, cu 53%.
Epidemiologul Larry Brilliant a spus cândva că „focarele sunt inevitabile, dar pandemiile sunt opționale.” Dar pandemiile rămân opționale doar dacă avem voința de a ne perturba politica la fel de ușor cum perturbăm natura și fauna sălbatică. Până la urmă, nu există niciun mister real cu privire la sursa animală a pandemiilor. Nu este vorba de niște pangolini ghimpoși sau lilieci cu blană. Este vorba despre populații de primate cu sânge cald: adevărata sursă de animală suntem noi.
REFERINȚE:
(1) Kai Kupferschmidt, ‘This bat species may be the source of the Ebola epidemic that killed more than 11,000 people in West Africa’, Science, Washington DC/Cambridge, 24 January 2019.
(2) Jonathan Watts, ‘Habitat loss threatens all our futures, world leaders warned’, The Guardian, London, 17 November 2018.
(3) Katarina Zimmer, ‘Deforestation tied to changes in disease dynamics’, The Scientist, New York, 29 January 2019.
(4) Carl Zimmer, ‘Birds are vanishing from North America’, The New York Times, 19 September 2019.
(5) BirdLife International, ‘Diversity of birds buffer against West Nile virus’, ScienceDaily, 6 March 2009.
(6) ‘Lyme and other tickborne diseases increasing’, Centers for Disease Control and Prevention, 22 April 2019 .
(7) George Monbiot, ‘There’s a population crisis all right. But probably not the one you think’, The Guardian, 19 November 2015.
(8) ‘What you get when you mix chickens, China and climate change’, The New York Times, 5 February 2016.Avian influenza affected French farms during winter 2015-16, and according to the agriculture ministry there is a risk this winter to poultry from Poland.
(9) Cristina Venegas-Vargas et al, ‘Factors associated with Shiga toxin-producing Escherichia coli shedding by dairy and beef cattle’, Applied and Environmental Microbiology, vol 82, no 16, Washington DC, August 2016.
(10) Predict Consortium, One Health in Action case study booklet, EcoHealth Alliance, New York, October 2016.
(11) ‘What we’ve found’, One Health Institute.
Articolul Contre les pandémies, l’écologie, scris de Sonia Shah a apărut în numărul din martie, 2020, al revistei Le Monde Diplomatique.
Sonia Shah este jurnalistă, autoare a cărților Pandemic : Tracking Contagions, From Cholera to Ebola and Beyond, Sarah Crichton Books, New York, 2016 și The Next Great Migration : The Beauty and Terror of Life on the Move, Bloomsbury Publishing.
O versiune în engleză a articolului, cu titlul Think Exotic Animals Are to Blame for the Coronavirus? Think Again, a apărut în The Nation.
Traducere în română de Doina Dragomir.
