Lovitură de stat în Bolivia (David Schwartz)

Un text informativ lung, de citit cu răbdare (sau pe sărite)
Încerc să fac un rezumat al loviturii de stat de duminica trecută din Bolivia, susținută de occident, care a adus la putere extrema dreaptă creștină și amenință să provoace un război civil.

1. Context. Evo Morales este primul președinte indigen al Boliviei, liderul MAS (Movimiento al Socialismo) care a avut trei mandate de președinte (2006-2019), timp în care dus o politică redistributivă destul de serioasă. A ridicat milioane de persoane din sărăcie (sărăcia relativă s-a redus cu 25%, iar sărăcia extremă cu 43% în timpul mandatelor sale) în țara din America Latină cel mai bogată în resurse după Brazilia, dar cel mai săracă. A dat o serie de drepturi sociale și culturale pentru populația majoritară indigenă, inclusiv declararea limbii aymara ca limbă oficială alături de spaniolă și a steagului popoarelor andine Whipala oficial alături de tricolorul bolivian. A făcut pași importanți pentru industrializarea țării, a încercat să negocieze mai bine, în folosul Boliviei, relația cu companiile multinaționale. A redactat o nouă constituție care garanta drepturi pentru pământ și pentru toate viețuitoarele (rămasă controversată pentru că regimul însuși nu s-ar fi ridicat la înălțimea constituției – în practică industrializarea aduce inevitabil poluare). În ansamblu, nimic foarte revoluționar, lucruri de la sine înțelese într-o „democrație occidentală” dar care sunt considerate blasfemie când le aplică o țară din sudul global.

2. Alegeri. Morales a vrut să se înscrie pentru un nou mandat, al patrulea. A organizat un referendum ca să modifice legislația, pe care l-a pierdut. Dar Curtea Supremă de Justiție i-a dat dreptate și s-a înscris la alegeri. La alegerile care au avut loc pe 20 octombrie, a câștigat la o diferență de peste 10 procente față de principalul contracandidat. Imediat, O.E.A. (Organizacion de Estados Americanos), organizația susținută de la Washington, a declarat alegerile „falsificate”, citând dovezi dubioase pe care nu le-a pus la dispoziție, contestate de alte organizații internaționale. Intern, extrema dreaptă creștină, în majoritate albă, a organizat proteste masive. Morales s-a declarat dispus să cedeze și să repete alegerile. dar poliția și armata l-au trădat și comandantul forțelor armate i-a „sugerat” să dispară.

3. Consecințele. Morales s-a refugiat în Mexic, iar vice-președinta senatului, Jeanine Áñez, s-a autoproclamat președintă interimară. Dar cel care a câștigat cel mai mult teren a fost liderul de extremă dreaptă Luis Fernando Camacho, cel cunoscut ca „Macho Camacho”, beizadeaua unei familii de afaceriști în imobiliare, care a proclamat imediat că „biblia se întoarce la guvernare”. De altfel, Áñez a apărut tot cu biblia în mână și este cunoscută pentru opiniile rasiste împotriva indigenilor, despre care a scris că „locul lor nu este în orașe ci la munte și la țară” și că visează la o țară creștină din care să dispară „cultele satanice”. Ca să complice lucrurile și mai tare, parlamentul a votat în unanimitate un alt președinte interimar, pe Sergio Choke, indigen și membru MAS. Urmările firești sunt violențe oribile care se desfășoară de aproape o săptămână în toată țara. Membri ai guvernului și familiile lor atacați, amenințați de paramilitari și forțați să părăsească țara, protestatarii pro-Morales, în special din Cochabamba sunt agresați, gazați răniți și uciși de poliție și armată (până acum, 18 protestatari pro-Morales morți după lovitura de stat). Orașele s-au umplut de grafiti rasiste anti-indigeni iar susținătorii loviturii de stat dau foc steagului Whipala. Forțele pro-Morales se regrupează la rândul lor. O țară în prag de război civil, o luptă cu coordonate geografice, etno-religioase și de clasă (nordul dominat de indigeni săraci vs. sud-estul mai bogat în care trăiesc mai mulți albi și creștini metiși).

4. Litiul. Bolivia este o țară cu foarte multe bogății de subsol. Însă, cea mai importantă în noul context este rezerva de litiu – minereul care se folosește pentru orice baterie și care este vital pentru mașinile electrice. În platforma de sare Uyuni se află 75% din rezervele de litiu din lume. Exploatarea metalului necesită tehnologie specială. Morales a pus condiția ca orice companie străină care exploatează să împartă profitul în jumătate cu companiile de stat boliviene. După ce negocierile cu mai multe companii occidentale au eșuat, în cele din urmă statul bolivian s-a înțeles pentru exploatare cu compania chineză Tianqui Lithium Group. Peste doar câteva luni, Morales prezenta prima mașină electrică produsă în Bolivia. După doar câteva săptămâni a venit lovitura de stat. Deși deocamdată nu există dovezi concrete, situația seamănă izbitor cu războiul cuprului din anii 1970 – după ce Salvador Allende, președintele socialist chilian a naționalizat minele de cupru, a urmat lovitura de stat și instalarea regimului fascist al lui Pinochet, susținut de nord-americani.

5. Concluzii. Ceea ce are loc în Bolivia este o nouă lovitură de stat fascistă, sprijinită de Statele Unite, cum s-a încercat în Venezuela la începutul anului și în lunga tradiție de golpes militare din ultimii 70 de ani din America Latină. Mizele sunt atât economice (războiul economic cu China), cât și politice – parte din planul lui Trump de distrugere a regimurilor politice de stânga anti-SUA din America și de înlocuire a lor cu diverși Bolsonaro și Piñera. Mexic, Cuba, Nicaragua, Venezuela, Sf. Vincențiu și Grenadinele, Surinamul și noul președinte argentinian au condamnat lovitura de stat și nu recunosc regimul interimar al lui Áñez. Ele formează în prezent axa de rezistență anti-imperială din America – și despre țările astea vor veni în continuare pe canalele occidentale știri despre „încălcarea drepturilor omului”, „dictatori”, „corupție” ș.a.m.d. De altfel, regimul Morales, ca și regimul Lula în Brazilia, ca și regimul Maduro în Venezuela, a fost acuzat constant de „corupție”. Lupta anti-corupție are cam peste tot aceleași mize și se articulează în același fel – ca un pretext pentru măsuri anti-democratice și pentru apărarea intereselor economice occidentale. Inutil de spus, orice persoană cu sensibilități de stânga ar trebui să devină circumspectă când aude trâmbițele anti-corupției și să țină partea regimurilor care își asumă, chiar timid, discurs și măsuri socialiste.

Referințe: 
Despre corectitudinea alegerilor:
http://cepr.net/…/no-evidence-that-bolivian-election-result…?
Despre crimele regimului „interimar”:
https://www.commondreams.org/…/what-dictatorship-looks-boli…?
https://www.telesurtv.net/…/cifra-fallecidos-golpe-estado-b…
Despre semnificația și rolul lui Morales pentru popoarele indigene:
https://www.theguardian.com/…/what-the-coup-against-evo-mor…?
Despre lovitura de stat:
https://sinlineamx.com/golpe-de-estado-de-la-extrema-derec…/
Despre rolul litiului:
https://rebelion.org/noticia.php?id=262472
Despre liderul opoziției, „Macho” Camacho:
https://www.elindependiente.com/…/macho-camacho-el-lider-u…/

David Schwartz este regizor de teatru, trăiește și lucrează în București. Este interesat de teatrul și filmul documentar, teatrul bazat pe istorii personale, arta ca mijloc de emancipare socială. Lucrează la proiecte de teatru politic care implică: comunități de mineri și alți muncitori; vârstnici instituționalizați; refugiați.

Textul a fost preluat de pe pagina de facebook a lui David.