Pururea o pururea cerească, Floarea stelelor o va păzi, Pe pământ Sindicatul păzească, Rolul muncii în fiecare zi.[1]
Aceste cuvinte și principii răsună în imnul Federației Sindicale a Educației și Științei din Republica Moldova, pe care în realitate organizația nu prea le urmează.
Salariul cadrelor didactice crește de la independență cu viteza bănuțului, profesorii fiind hrăniți doar cu speranța că în următorul an vor fi răsplătiți mai bine pentru munca pe care o exercită sârguincios decenii la rând, în instituții de învățământ iarna încălzite cu sobe, respirând fumul și aerul rece învechit, cu greu educând generații de cetățeni.
Federația sindicatelor este instituția care în mod normal ar trebui să apere drepturile și necesitățile solicitate de către cadrele didactice, iar una din obligațiuni este de a participa împreună cu muncitorii la întruniri de tip mitinguri, demonstrații, acțiuni colective și chiar greve. Nu și în cazul sindicatelor din Republica Moldova – când în luna august 2018 un grup de învățători au scris o petiție către Ministerul Educației Culturii și Cercetării solicitând un șir de revendicări, printre care majorarea salariilor cadrelor didactice cu 50% și cu 100% pentru personalul auxiliar, Sindicatele au tăcut. Atunci profesorilor li s-au alăturat doar unele instituții media și câțiva reprezentanți ai societății civile.
Ce au făcut sindicatele atunci? I-au chemat la cabinet pe câțiva profesori revoltați,[2] pentru a-i convinge să se calmeze și să renunțe la proteste. Mergând la discuția cu sindicatele, profesorii credeau că au fost invitați în calitate de grup de muncitori care au înaintat o petiție cu solicitarea majorării salariilor. Se așteptau că li se va spune că nu sunt bani sau că este un proces îndelungat cu negocieri dificile etc. Însă totul a fost total diferit. Profesorii au încercat să convingă sindicatele, care știu legislația și regulile unor tratative cu autoritățile publice centrale, că ar putea să se folosească de mesajul profesorilor, dacă tot nu le reușește să facă acest lucru. Dar, ”apărătorii drepturilor muncitorilor” s-au arătat deranjați și supărați de mediatizarea exagerată a înaintării petiției. Administrația sindicatelor a luat la rost membrii grupului de la Pedagogi Solidari, de parcă ar fi la un interogatoriu, încercând să-i convingă că pedagogii contestatari n-ar importanți, iar prin acțiunile lor nu ar face decât să se auto-promoveze.
Având în vedere că organizarea protestelor și grevelor ar fi trebuit să fie inițiată de către sindicate și nu de profesori în mod individual, ”apărătorii drepturilor muncitorilor” s-au simțit cumva frustrați. Cum așa, există sindicate, iar muncitorii acționează de unii singuri? Păi uite așa, pentru că zeci de ani de zile profesorii cotizează lunar din salariul mic pe care-l au, iar rezultatele nu se văd. De ce oare se întâmplă că în Republica Moldova sindicatele, în loc să încurajeze și să susțină profesorii atunci când solicită salarii decente și bine meritate, aceștia acționează în defavoarea muncitorilor și doar joacă rolul de ”terapeut”? Sindicatele nu trebuie să depindă și să satisfacă mofturile partidelor de la guvernare, sindicatelor nu trebuie să le fie frică de guvernare, ci invers. Dacă nu știu cum să pună presiune pe autoritățile publice centrale și să ceară salarii și condiții decente pentru cadrele didactice, atunci care este rostul existenței lor? Pedagogii ar putea cu ușurință să iasă masiv din aceste sindicate fictive, să renunțe să plătească cotizația de membru, și, de ce nu, să creeze un sindicat alternativ.
Salariile mizere pe care le primesc învățătorii din Republica Moldova sunt aproape de cifrele oficiale din cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, de la 1 mai 2018.[3] Însă Guvernul susține că de la 1 septembrie 2018 salariile cadrelor didactice și al personalului științifico-didactic din instituțiile de învățământ finanțate de la buget urma să fie indexat cu 8%. Cuantumul salariului mediu lunar pe economie preconizat pentru cadrele didactice în anul 2018 este de 6180 lei (circa 320 euro)[4], și de aici se rețin bani pentru:
- Asigurarea medicală, taxă de care profesorii ar putea fi scutiți, mai ales dacă ținem cont de condițiile nocive în care lucrează (stres, lipsa tichetelor de masă, temperaturile scăzute din clasele școlilor, fumul de la sobe, expunerea la diverse viroze etc.);
- Fondul de pensii (despre pensiile din Republica Moldova cunosc toți, inclusiv liderii de pe scena politică internațională);
- Impozitul pe venit (pentru că toți trebuie să-l plătească, pentru că și acel minim de existență primit de profesori ”trebuie” taxat);
- Cotizații sindicale (bani aruncați în vânt).
Deci, în buzunarul profesorilor care lucrează cu o normă întreagă (la profesori norma este de 18 ore pe săptămână) nu mai ajung chiar banii anunțați de Guvern. Plus că cifrele din comunicatele de pe paginile oficiale ale ministerelor sunt diferite de cele indicate în fluturașii de salariu ale profesorilor. O fi din motive că nu lucrează o normă întreagă sau poate că ar trebui să lucreze peste program (așa cum sugera Președintele Parlamentului Andrian Candu, ale cărui venituri oficiale sunt de câteva ori mai mari decât cele ale profesorilor)?
După cum se vede în imaginile trimise de câțiva profesori, care au dorit să le păstrăm anonimatul, salariile variază între 740 (38 euro) și 2600 (135 euro) lei pe lună, banii care ajung pe cardurile profesorilor. Verificarea caietelor este plătită cu circa 30 lei (1,5 euro) pe lună, iar diriginții cu 90-150 lei (circa 7 euro). Raportul dintre responsabilitățile puse pe spatele învățătorilor și răsplata pe care o oferă guvernarea este unul antiuman. Veniturile unei familii din 2 învățători cu greu permit supraviețuirea timp de o lună, iar dacă apare un copil este greu de imaginat cum să trăiască. Doar chiria pentru un apartament cu o cameră în mun. Chișinău este mai scumpă decât salariul pentru o lună a unui învățător, iar costul pentru pregătirea unui copil pentru anul de studii depășește cu mult veniturile unei familii de pedagogi.
Să facem un exercițiu și să calculăm cum s-ar descurca o familie din 2 pedagogi cu un copil în mun. Chișinău dacă ambii ar lucra cu norma întreagă, cu noul salariu anunțat de guvern 6180 lei pe lună. (În calculele aproximative care urmează nu a fost luată în considerare reforma salarizării din sectorul bugetar, aprobat de Guvern la începutul lunii noiembrie.) [5]
2 învățători 12.360 lei, din care scoatem 6% – contribuții individuale de asigurări sociale, 4,5% – asigurare medicală, 12% – impozitul pe venit, 1% – cotizația sindicate. Deci, în bugetul familiei rămân 9.455 lei (488 euro), bani care trebuie să ajungă pentru necesitățile a 2 adulți și 1 minor.
Pentru supraviețuirea unei familii din 2 pedagogi și un minor, salariul cu atâta laudă anunțat de Guvern, nu este suficient pentru cheltuielile strict necesare. Numai plata pentru chirie și serviciile comunale la un apartament cu 2 odăi costă circa 5.800 lei, adică circa 60% din bugetul disponibil. Bani pentru prânz nu prea rămân, pentru că aproape toți se duc pe procurarea produselor alimentare, iar de haine, produse igienice, medicamente și alte necesități nici vorbă. Chiar dacă salariile pedagogilor ar fi majorate la 7.000 lei, acești bani nu vor fi suficienți pentru întemeierea și existența unei familii. Imaginați-vă cum o duc pedagogii care nu au norma întreagă, ci un salariul de doar 135 euro (2.600 lei).
Și după toate astea, instituțiile responsabile de mobilizarea muncitorilor pentru a cere autorităților o creștere a salariului, mai au nas să intimideze profesorii în loc să-i încurajeze. Dacă sindicatele sunt incompetente, atunci să plece, să încuie birourile, să-și dea demisia. Parlamentul, Guvernul și Președintele Republicii Moldova demonstrează ani la rând un management ineficient și este timpul să recunoască acest lucru. Administrarea unei țări nu constă în discursuri și promisiuni electorale infinite și irealizabile. Acei puțini cetățeni care au mai rămas în țară nu sunt proști, ei toți cunosc pe propria piele cum e să supraviețuiești și să asculți vorbele false ale actorilor politici, nu și noua generația de tineri care desigur că nu va accepta să-i fie furată viața. Timpul trece cu pași grăbiți, iar liderii politici îmbătrânesc de la un mandat la altul, astfel devenind tot mai previzibili și cu mult în urmă față de tineri. Astăzi, jumătate din numărul total de profesori din țară sunt pensionari, însă în câțiva ani aceștia nu vor mai putea profesa din cauza vârstei și problemelor de sănătate. Atunci, vor veni tinerii care în nici un fel nu vor accepta să lucreze cu 135 euro pe lună, iar revoltele vor fi inevitabile.
Învățătorii, comparativ cu o bună parte din deputații Parlamentului știu să scrie și să citească, au o gândire analitică și critică, iar frica insuflată de șefii de direcții de învățământ din raioanele țării nu mai are temei. Profesorii nu se mai tem, ca pe timpuri, să refuze executarea ordinilor politice. Este clar de mult că profesorii nu vor lucra în tăcere pentru niște bănuți. Cifrele ne spun că tot mai multe cadre didactice pleacă din sistem, iar cei rămași nu reușesc să facă față.
Dragă guvernare, să plătești învățătorii cu 135 euro pe lună este un eșec. Oricât nu ați încerca să-i intimidați și ignorați, nu veți reuși să le închideți respirația cetățenilor. Atât cadrele didactice, cât și părinții, înțeleg că prin simple petiții și proteste nu se va rezolva nimic. Greva generală și ieșirea masivă din sindicate a cadrelor didactice din Republica Moldova este unul din posibilele cadouri ce vă așteaptă în plină campanie electorală.
Note:
[1] https://www.estu.md/documente/despre-fses.html
[2] https://www.facebook.com/155433995253486/videos/683419438684152/
[3] http://tribuna.md/2018/04/25/aprobat-salariul-minim-in-sectorul-real-se-majoreaza-pana-la-2610-lei/
[4] https://gov.md/ro/content/salarii-mai-mari-pentru-cadrele-didactice-incepand-cu-1-septembrie-2018
[5] https://gov.md/ro/content/salariile-bugetarilor-vor-fi-majorate-guvernul-aprobat-reforma-salarizarii-sectorul-bugetar
Acest articol este elaborat în cadrul proiectului „Acțiune socială 2018” – secțiunea „atitudine”, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.
