Nu există oameni care nu s-au confruntat vreodată cu manipulările. Oricine poate fi un manipulator – partenerul de afaceri, șeful, membrul familiei, moderatorii TV, celebritățile care fac publicitate unor ”produse utile” sau chiar noi înșine. Dar, deseori și cel mai simplu, suntem manipulați de către reprezentanții autorităților publice (funcționari publici, politicieni, polițiști etc.) și mass media.
În acest articol vom vorbi despre cele mai populare forme de manipulare ale oficialilor pe care aceștia le folosesc împotriva cetățenilor pentru a-și atinge scopurile.
Manipularea – ”ce animal mai este și acesta”?
Deseori, discuția funcționarilor cu cetățenii arată ca un schimb de amabilități, conversație amicală sau chiar dialog constructiv. Dar ce se ascunde de fapt în spatele acestei comunicări aparent prietenoase? O manipulare tipică, prin intermediul căreia interlocutorul este direcționat în domeniul dorit.
Dar, haideți mai întâi să clarificăm ce trebuie să înțelegem prin aceasta.
Manipularea este un tip de influență psihologică asupra schemelor de comportament ale unei persoane, folosită pentru a insufla în mod mascat în psihicul jertfei scopuri, dorințe, intenții sau atitudini ale manipulatorului, care nu coincid cu nevoile reale ale victimei, pentru a obține un comportament sau o decizie dorită. Luarea deciziilor în acest caz se bazează în primul rând pe emoții și nu este calculată din punct de vedere logic. Este o acțiune pe care persoana nu ar fi comis-o dacă ar fi avut mai mult timp pentru a se gândi.
Practic, toți oamenii se manipulează reciproc. Fiecare din noi deține anumite cunoștințe despre ce se va întâmpla în urma comunicării cu o altă persoană în baza unor semnalele din comportamentul nostru (cuvinte, gesturi, emoții și tonalitatea vocii). Subconștient, așteptăm răspunsurile de care avem nevoie, le presupunem. Zilnic fiecare dintre noi comite sute de manipulări.
Manipularea nu este atât violentă cât ispititoare, un joc cu cele mai vulnerabile slăbiciuni umane. Aceste slăbiciuni sunt determinate de particularitățile psihicului uman și ale viziunii asupra lumii, ale sistemului său de valori și ale sistemului de relații. De exemplu, în relația cu un funcționar public acesta joacă cel mai des cu așa-numita ”mentalitate a cetățeanului simplu”, pentru care funcționarul este o ”ființă superioară”. Autoritățile sunt perfect conștiente de acest lucru și nu ezită să-l folosească activ.
Exemple de manipulare
De obicei, atunci cânt oamenii vorbesc despre manipulare își amintesc de triunghiul magic al relațiilor, după Karpman (numit și triunghiul puterii): ”Persecutorul – Victima – Salvatorul”.
Manipulatorul joacă unul din aceste roluri, provocându-i celuilalt emoțiile dorite de interlocutor. Cum funcționează acest lucru? Haideți să analizăm câteva tipuri de manipulare prin exemplificarea unui caz tipic de construcție ilegală.
Exemplu: o construcție pornită spontan în curtea blocului, locatarii sunt indignați, începe confruntarea cu inițiatorul construcției, muncitorii de pe șantier și paznicii.
Actorii și participanții la conflict: locatarii, activiștii civici, reprezentanții preturii, polițiștii, inspectorii de construcții, primarul (care a venit câteva ore după începerea conflictului).
Manipularea nr.1. Slăbirea rezistenței.
Poliția încearcă să convingă locatarii să nu împiedice muncitorii de pe șantier, spunând că inițiatorul construcției a prezentat toate actele necesare, ceea ce înseamnă că totul este legal. Polițiștii le spun cetățenilor activi că nu pot interveni, deoarece responsabilitatea lor legitimă este, în asemenea situații, doar de a preveni conflictele. Locatarii implicați în conflict sunt amenințați cu amenzi și chiar cu reținerea, astfel descurajând până și cea mai mică dorință de a sări în ajutor vecinilor pentru a-și apăra terenul.
În acest caz, poliția acționează simultan în rol de ”salvator”, sugerând o soluție ușoară – de a se întoarce acasă pentru a evita amenzile, și în rol de ”persecutor”, exprimându-și pregătirea de a aplica măsurile necesare în caz de rezistență. Drept urmare, cetățenii mai pasivi pleacă acasă, pe când cei activi, odată lipsiți de sprijin, fie renunță, fie merg la risc, provocând o bătaie și/sau încearcă să distrugă gardul. În majoritatea cazurilor, pentru ei astfel de cazuri se încheie cu procese verbale și amenzi, iar până la urmă, chiar și cei mai activi cetățeni sunt ”eliminați”.
Manipularea nr.2. Funcționari publici fără pârghii legale.
Reprezentantul preturii ascultă cu atenție locatarii, adresează câteva întrebări inițiatorului construcției, vorbește cu poliția și cu inspectorul pe construcții. Și… promite să transmită aceste informații organelor competente. Întrebărilor și indignărilor locatarilor el le răspunde că nu este sfera sa de responsabilitate, că nu poate lua nici un fel de decizii, că a fost rugat de pretor să vină la fața locului, căruia îi va transmite toate informațiile. Și doar apoi, pretorul clarifică toate detaliile cazului. În același timp, funcționarul găsește de obicei oameni care sunt dispuși să asculte discursurile lungi ale autorităților publice și încep să le povestească despre multe alte cazuri, despre munca lor dificilă, despre salariul mic etc.
Reprezentantul preturii și-a ales rolul de ”victimă”, încercând să-i facă pe locuitori să uite pentru ceva timp despre problema lor ”mică”, povestindu-le despre ”marile” lor probleme cu care se confruntă, insuflându-le un sentiment de vină față de el. O poveste sentimentală cu multe detalii care nu are nicio legătură cu subiectul negocierilor, dar oamenii se lasă deseori ”duși de nas” pentru că în fața lor stă un funcționar, reprezentant al autorităților.
Manipularea nr.3. Toată lumea este fericită.
Inspectorul pe construcții îi ascultă pe locuitori, prefăcându-se că încă nu cunoaște nimic și că va rezolva totul. Apoi, un anumit timp stă de vorbă cu inițiatorul construcției, după care anunță locatarii că la moment toate lucrările sunt suspendate, iar mâine inițiatorul construcției trebuie să vină la inspecție cu pachetul complet de acte. Locatarii trebuie să aștepte câteva zile până va fi luată o decizie. Ce urmează mai departe?
În acest caz, inspectorul joacă rolul de ”salvator”. Toată lumea este fericită: locatarii se calmează și pleacă acasă, inițiatorul construcției are posibilitatea să discute cu inspectorul fără urechi în plus. În realitate, toate acestea se fac pentru a trage de timp și a calma spiritele. În același timp, cel mai probabil a doua zi sau peste câteva zile construcția va fi reluată, locatarii revoltați vor fi cu mult mai puțini, iar șantierul va fi protejat de această dată de băieți bine făcuți.
Manipularea nr.4. Toți sunt împotriva mea.
Această strategie era des utilizată de ex-primarul Dorin Chirtoacă (apropo, el a fost maestrul tuturor tipurilor de manipulare, dar victimizarea era metoda sa preferată).
Primarul, văzând că locuitorii sunt susținuți de activiști civici, anunță că va vorbi doar cu locatarii, astfel eliminând activiștii din discuție. Acesta ”bagă” un discurs lung și inimos despre cât de multe a făcut pentru oraș și în special pentru locuitori, și despre cum oponenții săi politici printre care și ”unii activiști” îl acuză continuu de toate păcatele, dar ei singuri nu fac nimic bun pentru oraș. Dacă această metodă nu ajută, atunci el aplică strategia de acuzare pe motive de limbă, ori prin identificarea unui ”intrus” (de exemplu, cineva care a aruncat un muc de țigară sub picioare) sau a unui ”inamic” (iată această persoană mereu provoacă, el așa câștigă bani, el este de la cutare sau cutare partid etc.).
În acest caz primarul este în rol de ”victimă”, rol ideal pentru el atunci când toată lumea este împotriva lui și îl împiedică în mod constant să facă ordine în oraș. Nimic nu se rezolvă de fapt, dar imaginea primarului este păstrată, iar între locatari și activiști este cultivată o neîncredere care nu face altceva decât să-i certe.
Manipularea nr.5. Cel bun și cel rău.
Schema clasică în care doi reprezentanți ai inițiatorului joacă după scenariul ”polițistul bun și polițistul rău” în fața locatarilor (”salvatorul” și ”persecutorul”). Cel ”rău” merge în confruntare deschisă și provoacă locatarii. Cel ”bun”, dimpotrivă, încearcă să-i înțeleagă și este de partea locuitorilor. Apoi, de regulă cel ”rău” iese din procesul de negociere, iar cel ”bun” se înțelege cu locatarii în baza unor condiții de care el are nevoie.
Deseori, astfel de scheme se încheie cu o propunere către inițiatorul construcției, care urmează să facă ceva pentru locatari (să instaleze geamuri termopan, să izoleze termic clădirea etc.). Aceștia acceptă deoarece au fost convinși în mod profesionist că lucrările de construcție nu pot fi evitate, iar astfel ei vor primi măcar ceva.
Aceasta este doar o parte din setul ”standard” de manipulări utilizate de funcționarii publici. Una din metodele universale în lupta împotriva manipulării este discutarea problemei ca atare, nu toate la un loc (politică, istorie și alte proiecte) și să nu permitem funcționarilor să ducă discuția în altă direcție.
Despre alte tipuri de manipulare și modalități de combatere a acestora vom scrie în următoarele articole.
Traducere din limba rusă: Sergiu Bejenari
Acest articol este elaborat în cadrul proiectului „Acțiune socială 2018” – secțiunea „atitudini”, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.
