*text inspirat din articolele lui Petru Bogatu și încă vreo doi ciuvaci de genul
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
La un preț negociabil de piață,
Aș vinde chiar un-treg popor,
Ți-aș ridica chiar o mare ambasadă SUA pe ruinele vechiului stadion republican,
6 hectare chiar în centrul capitalei,
6 hectare de acțiuni precare,
6 hectare de impotență politică și un miliard furat direct din Banca Națională!
6 6 6, înainte, înainte, înainte!
Fii cuminte! Ascultă părintele!
Iubește-ți bărbatul! crește-ți copilul! cumpără casă!
plătește o viață datorii pentru o decență licențioasă!
fugi de acasă! fă-ți valiza! acum fără viză!
Deja e mai bine!
Sunt gata să mor pentru unire!
Sunt gata să omor pentru unire!
Zidul Berlinului a căzut, dar Prutul – nu,
acesta curge trufaș printre frați,
Dar sângele apă nu se face, sânge din apă nu se face!
Redundanță, redundanță, credință și speranță
Avem prea puțin sânge, ne trebuie mai mult!
Sângele românesc este bun, moldovenesc – nu,
Moldova – fu, fu, fu, Moldova- nu, nu, nu.
Marea noastră tragedie este că în Republica Moldova
nu s-a produs decomunizarea,
Teroriștii bolșevici au distrus țara, de asta trăim prost.
Trecutul sovietic se menține până în prezent.
Sunt sigur că trecutul sovietic va fi și în viitor prezent.
Hai să-l distrugem și să construim un bloc cu 13 etaje
pentru crema societății
Sau un centru social-cultural de agrement cu parcări subterane
Pentru elită și oaspeții de peste hotare.
Da’ cu cine vorbesc? Of, nație de oameni! Tpu!
URSS a plodit mancurți cu nemiluita,
Trăiesc o viață întreagă în țară și nu cunosc limba,
O viață, ce-i drept, cam tristă,
Uitați-vă numai la acest Dodon, întruchiparea lor postmodernistă!
N-am citit pe Marx, dar urăsc la sigur marxismul,
Urăsc pe Plahotniuc, dar iubesc capitalismul!
Lenin vorbea despre comunizarea femeii
Sau Marx? ce contează? Tot e un Stalin,
Firescul sfârșit în gulag contează.
KGB-ul lucrează, agenții cu ușankă și balalaikă ne veghează.
Statisticile arată că începând cu 1940, inclusiv în primii ani postbelici,
Mihai era numele preferat.
Mai mult decât atât, predilecția pentru numele Mihai
demonstra că oamenii mai sperau să cadă regimul bolșevic!
Trăiască regele! Of, Regele a murit!
Doliu național! Vorba e că democrația liberală
are nevoie de o monarhie constituțională
mai mult decât o autocrație.
Experiența dovedește
că singurul arbitru cu adevărat echidistant este regele
care mediază conflictele între grupări politice diferite,
se îngrijește de păstrarea tradiției naționale,
constituindu-se astfel într-un liant al suveranității
și unității statale,
și sfîrșește criza identitară. Vrem ordine în țară!
Vrem un lider carismatic c-o mână de fier!
Stopăm stânga progresistă cu Garda de fier!
Trăiască Căpitanul! Trăiască Capitalul!
Poporul nu se conduce după voința lui,
Nici după voința unei persoane: dictatura. Ci după legi!
Nu e vorba de legile făcute de oameni pentru oameni.
Sunt norme, legi naturale de viață și norme,
Legi naturale de moarte. Legile vieții și legile morții!
Neamurile sunt realități și în lumea cealaltă!
Ni-i dragă moartea noastră mai mult ca lumea materială!
Idealuri, tradiții și valori abstracte demult expirate
și dragostea de carte și ura de săraci,
că-s proști, dar mulți! că nu vor să lucreze!
Că nu vor profit să genereze! Că nu fac nimic!
Că salariul minim li se pare prea puțin!
Că nu ne mai cred și nu vor să voteze!
Că nu-nțeleg progresul și nu văd munca noastră!
Of, nație de oameni! Of, nație proastă!
Un text de tot rahatul.