Am citit recent articolul Feminism-by-Design: Emerging Capitalisms, Cultural Feminism, and Women’s Nongovernmental Organizations in Postsocialist Eastern Europe (Feminismul-după-plan: emergența capitalismelor, feminismul cultural și ONG-urile pentru femei în Europa de est post-socialistă) și am înțeles că am găsit o bază teoretică solidă pentru a explica ceea ce observ în domeniul egalității de gen din Moldova deja de 2 ani. Autoarea articolului, Kristen Ghodsee, explica în 2004 felul în care donatorii internaționali din vest și-au impus agenda în Europa de est, în țările ieșite din comunism, prin acordarea priorității luptei pentru egalitate de gen în defavoarea celei de clasă, fără a ține cont de istoria recentă a acestor țări și de contextul social și cultural dezvoltat în comunism și care a fost perpetuat și după căderea comunismului. Articolul este destul de amplu și atinge câteva subiecte interconectate care sunt valabile și pentru perioada actuală, după 12 ani de la apariția articolului în cauză. Ce mi-a atras atenția în mod special este noțiunea de feminism-după-plan (feminism-by-design), pe care îl observ și în mediul ONG-ist dedicat drepturilor femeilor din Republica Moldova.
Feminismul-după-plan se referă la existența unei machete, a unui model de feminism care este importat în anumite țări, fără a se ține cont de situația locală, de cerințele locale, de necesitățile locale. Mai mult, feminismul-după-plan este atașat unui tip de societate și sistem economic, anume celui neoliberal, după cum explică Kristen Ghodsee. Feminismul-după-plan a fost creat și este menținut de donatorii internaționali care decid prioritățile în lupta pentru drepturile femeilor. ONG-urile locale sunt complice și agenți ai feminismului-după-plan. Dependența financiară totală de donatorii externi transformă ONG-urile locale în niște mici SRL-uri care învață rapid să producă proiecte în orice limbaj și axate pe orice cauză, pe care donatorii internaționali le finanțează. Și asta nu e doar teorie, ci e realitatea ONG-urilor din Republica Moldova, inclusiv a celor care lucrează în domeniul drepturilor femeilor.
Iar cel mai elocvent caz pentru a vedea cum funcționează feminismul-după-plan este proiectul de țară „Femeile în politică”. „Femeile în politică” este un proiect administrat de UN Women Moldova și UNDP Moldova, finanțat cu bani de la guvernul Suediei. UN Women Moldova a administrat în 2014 $395.437,22, iar în 2015 – $871.668,88 (sumele administrate de UNDP pot fi văzute aici, precum și suma alocată pentru anul 2016).
Pentru a înțelege cum funcționează finanțarea în domeniul egalității de gen în Moldova, voi face referință la UN Women și la proiectul „Femeile în politică” drept exemplu. Așadar, pe de o parte UN Women Moldova acționează ca un intermediar dintre guvernul Suediei și ONG-urile locale pentru că se presupune că UN Women are capacitatea și credibilitatea să administreze un grant atât de mare, în timp ce ONG-urile locale sunt slabe și nu au capacitatea de a gestiona acești bani, cel puțin așa mi s-a justificat atunci când am întrebat de ce ONG-urile locale nu primesc direct banii de la guvernul Suediei. Pe de altă parte, UN Women acționează ca un finanțator direct, deoarece UN Women organizează concursurile de grant-uri pentru ONG-urile locale și apoi decide cine primește banii, asta dacă mai organizează concurs sau decide direct, prin cumetrism și favoritism (posed această informație de la persoane care au lucrat în cadrul UN Women Moldova, de la care știu cum această agenție distribuie banii).
Rezultatele acestui proiect pot fi verificate aici. Sunt rezultate bune și probabil atinse în realitate. Problema nu constă în aceste rezultate în sine. Problema constă în cine are controlul asupra producerii adevărului despre situația femeilor din Republica Moldova? Practic, prin implementarea proiectului „Femeile în politică” ni s-a spus că una dintre problemele cele mai stringente ale femeilor din Moldova este neimplicarea lor în politică și acest lucru nu a fost spus de către femeile locale, dar de către UN Women, UNDP și guvernul Suediei. Să fie oare neimplicarea femeilor în politică una dintre cele mai stringente probleme ale femeilor din Moldova? Cum s-a schimbat viața femeilor sărace și a celor muncitoare din Moldova prin faptul că s-a mărit numărul femeilor ajunse în parlament, consiliere locale sau primare? Să fie oare UN Women și UNDP cei și cele care să ne spună care sunt problemele femeilor din Moldova?
Răspunsul meu este NU. Eu nu consider neimplicarea femeilor în politică o problemă stringentă în Republica Moldova, cel puțin nu în măsura în care să se cheltuie suma de 1 267 106 dolari timp de 2 ani și să se mai insiste pe acest proiect și în 2016-2017. Mai mult, atât timp cât neimplicarea femeilor în politică este abordată superficial și nu se ating cauzele acestei probleme, atunci totul se realizează „для галочки” (de dragul raportului). Și ca să ne dăm seama de acest lucru e de ajuns să ne amintim campania electorală pentru prezidențiale care abia a trecut, atunci când numărul mărit de femei implicate în politică nu a putut ascunde o societate sexistă și politicieni care folosesc sexismul pentru a obține voturi.
Sexismul a fost o strategie de succes în campania electorală pentru prezidențiale pentru că toate proiectele implementate până acum în Moldova în domeniul egalității de gen, inclusiv proiectul „Femeile în politică”, au avut scopul de a găsi soluții în limitele patriarhatului, fără a deranja rolurile de gen. Ca să parafrazez o bună amică din sectorul ONG-ist din Moldova, au fost proiecte implementate de „feministele adecvate”, adică cele și cei care au respectat normele patriarhatului. Voi aduce aminte că femeile implicate în politică în Moldova corespund normelor de gen într-o societate patriarhală – sunt femei măritate, cu copii, unele au chiar și nepoți. Sunt câteva femei tinere în parlament, dar acestea nu au fost puse niciodată în situația de a face campanie electorală. Au ajuns în parlament pe liste de partid, iar statutul marital și maternal le-a fost scuzat prin faptul că încă sunt tinere. Or, aceasta nu e deloc situația femeilor cu vârsta de peste 35 de ani. Câte femei consiliere, parlamentare și primărițe nemăritate și fără copii, trecute de 35 de ani, cunoașteți? Probabil, zero. Maia Sandu a fost singura politiciană care a candidat într-o cursă electorală, sfidând normele patriarhale de gen, fiind necăsătorită și fără copii. În acest fel, ea a fost diferită și față de alte femei care au candidat până acum și care au corespuns normelor patriarhale.
Și acum imaginați-vă: dacă proiectele din domeniul egalității de gen s-ar fi axat pe educația formală, pe introducerea egalității de gen ca materie obligatorie în școlile din Moldova, pe promovarea unei retorici publice de diminuare a rolurilor de gen tradiționale, atunci sexismul ar fi avut oare succes în această campanie electorală? Ar fi contat oare dacă Maia Sandu e măritată sau, dacă are copii sau nu?
Așadar, pe lângă faptul că implicarea femeilor în politică e un subiect impus de donatori, abordarea problemei e făcută superficial, iar cauzele ei nu sunt deloc chestionate; accentul e pus pe cantitativ – să mărim numărul femeilor în politică – și nu pe calitativ – care sunt cauzele neimplicării femeilor în politică și cum le rezolvăm.
Kristen Ghodsee explică acest fenomen prin prisma feminismului cultural, care este folosit la greu de donatorii internaționali ca o perspectivă de a interpreta și a propune soluții pentru îmbunătățirea vieții femeilor. Feminismul cultural are scopul de a îmbunătăți viața femeilor în limitele status-quo-ului existent, spre deosebire de feminismul radical și socialist care chestionează acest status quo. Feminismul cultural nu chestionează relațiile socio-economice care contribuie la opresiunea femeilor și menținerea patriarhatului. Or, UN Women Moldova are anume această abordare față de situația femeilor din Moldova, iar acest lucru se poate constata prin proiectele pe care le inițiază și le susține, cum ar fi proiectul „Femeile în politică”, care în esență nu schimbă cu nimic viața femeilor din Moldova, sau mai bine zis nu schimbă cu nimic viața femeilor sărace și a celor din clasele muncitoare din Moldova.
Femeile care beneficiază de pe urma proiectului „Femeile în politică” sunt femeile privilegiate, cele educate formal, cele cu bani și cele de etnie majoritară (nu fac parte dintr-o minoritate etnică marginalizată). Proiectul „Femeile în politică” nu produce niciun beneficiu pentru femeile de la fabrică, cele din agricultură, cele care muncesc la drumuri și veceuri, cele care muncesc în restaurante la curățat cartofi sau la gătit mâncare în grădinițe și în școli, și lista poate continua.
Spre final, eu nu neg faptul că lipsa femeilor în politică ar fi o problemă. Este o problemă, însă contează foarte mult cum abordăm această problemă și pentru ce categorie de femei este aceasta o problemă. Mai mult, contează să înțelegem că creșterea numărului femeilor în politică nu asigură egalitatea de gen. Nici instrumentele folosite pentru a ușura accesul femeilor în politică, cum ar fi cota de gen în politică, nu asigură direct egalitatea de gen și nici nu conduce la îmbunătățirea vieții tuturor femeilor. Este important ca egalitatea de gen în Moldova să fie abordată la intersecția dintre noțiunea gen și cea de clasă, iar agenda egalității de gen să fie determinată de localnici, de femeile locale, de grupurile și de ONG-urile locale. Unul dintre sloganurile proiectului „Femeile în politică” a fost „Eu susțin femeile în politică”; dar despre ce femei e vorba? – întrebare pe care cred că inițiatorii/oarele proiectului nu și-au adresat-o vreodată.
Sursă imagine.
Articolul are si parti bune si parti proaste.
La parti proaste se include si minciuna ca Sandu a pierdut ca e nemaritata si ca statutul e de „fata mare” a contat. Nu, nu a contat. Sandu este un politician slab si e parte a establishmentului statalist aflat din 2009 la putere. Mai si umbla cu diverse minciuni feministe si s-a lepadat de comunitatea LGBTQTTIA+. In Lituania femeile maritate au numele de familie terminat in -ene, iar fetele mari il au terminat in -ite. Dalia Grybauskaite e o femeie nemaritata. Lituanienii sunt tot un fel de moldoveni.Dalia a reusit sa fie presedinte in Lituania inca din 2009, Sandu nu a reusit sa fie presedinte in Moldova.
O alta minciuna este insasi teoria „patriarhatului”. E o minciuna comuna tuturor feministilor. Ca de obicei feministii nu observa toate formele de discriminare impotriva barbatilor, nici pe cele legale, nici pe cele din discursul public, nici pe cele factuale. Nu observa ca lupta impotriva violentei in familie opereaza cu binomul femeie-victima, barbat-agresor, nu observa ca femeile traiesc mai mult decat barbatii, nu observa ca femeile au o zi a lor, iar barbatii nu, ca se dau bani pentru ca femeile sa se implice in politica, iar bani pentru implicarea barbatilor in politica nu se dau, etc. etc.
Inca o miciuna de-a Victoriei-sa controlam corpurile barbatilor-Apostol este ca UN Women nu se uita la nevoile locului. Ba da se uita si nu uita ca propaganda ruseasca gen Gayropa face ravagii in RM.
Un lucru bun este ideea de feminism dupa plan. Exista si LGBTQ dupa plan. Da, asa e. Donatorii dau tonul, iar feministii il reproduc intocmai. Exista un mare interes economic si politic in spatele feminismului si exista un plan. Iar feministii sunt politrucii acestui plan. Pana si feministii marginali nu fac altcev decat sa reproduca acelasi binom aiuritor barbati – rai, femei – bune (nu toate, doar cele care o voteaza pe Hillary)
Victoria are o mare iluminare (de, asa e cand nu esti conectata la tata donatoarei) ca accentul pe numar si sex nu rezolva nimic. Spre meritul ei, aproape jumatate de articol e dedicat acestui subiect. Brega nici macar asta nu intelege. Intrebarea urmatoare e prin ce o femeie nemaritata este cumva mai plina de merite decat o femeie cu copii. Iar in momentul in care o sa inteleaga clar (a aruncat niste indicii totusi) ca nu sexul trebuie sa conteze, cred ca se va lepada si de feminism si de multe ineptii si va incepe sa inteleaga ce e cu Drepturile Omului, mai ales partea de nediscriminare. Conditia este sa nu aiba acces la tata donatorilor macar inca vreo trei ani.
„Să fie oare neimplicarea femeilor în politică una dintre cele mai stringente probleme ale femeilor din Moldova?… Răspunsul meu este NU. Eu nu consider neimplicarea femeilor în politică o problemă stringentă în Republica Moldova…”.
Conform Global Gender Gap, deja de multi ani, asta e problema principala in Moldova, cel putin comparativ cu alte tari, Daca la restul indicatoarelor situatia femeilor este relativ OK, iar in domenii ca educatie si sanatate ele stau mai bine chiar ca barbatii, nu este asat si cazul in politica http://reports.weforum.org/global-gender-gap-report-2016/economies/#economy=MDA Aici este raportul si metodologia.
„Să fie oare neimplicarea femeilor în politică una dintre cele mai stringente probleme ale femeilor din Moldova? […] Răspunsul meu este NU. Eu nu consider neimplicarea femeilor în politică o problemă stringentă în Republica Moldova[…]”. Asa considerati Dvs. este un motiv respectabil, dar putin obiectiv. Iata un raport un pic mai obiectiv, care se bazeaza pe statistici, si care permite comparatiile dintre tari, precum si evolutia situatiei in timp – the Global Gender Gap. Raportul din 2016, ca si cele anterioare, arata ca intr-adevar domeniul in care femeile din Moldova sunt cele mai dezavantajate este participarea politica. Situatia este mult mai buna in sanatate sau educatie, de exemplu, unde femeile sunt pozitionate mai bine chiar ca barbatii moldoveni.
http://reports.weforum.org/global-gender-gap-report-2016/economies/#economy=MDA
Multumesc A B pentru raport si informatie, dar asta nu are nicio legatura cu ceea ce am scris in articol si mai ales cu partea pe care ati selectat-o. Ba din contra, arata inca o data viziunea limitata cu care este abordata problema. Chiar si cu datele din alte tari, neparticiparea femeilor in politica nu este o problema strigenta in Moldova, si va rog sa puneti accentul pe „strigent”. Iata nu stiu cum, dar raportul prezentat de Dvs. nu explica cum participarea femeilor in politica imbunatateste viata altor femei din tarile respective? Cum femeile care lucreaza in fabiricile de cusut din Moldova beneficiaza de pe urma faptului ca acum avem 22 de femei in parlament? Mai mult, dupa cum am si mentionat spre final – neparticiparea femeilor in politica este o problema, dar ea nu este problema nr.1 a femeilor din Moldova si DACA o sa le intrebati pe femeile din Moldova, atunci o sa va primiti raspunsul. Si asa ne intoarce la intrebare din articol: cine detine puterea pentru a produce adevarul despre situatia femeilor din Moldova: rapoartele, femeile locale, guvernul, agentiile ONU?. Mai mult, asa retoric, proiectele trebuie scrise in baza la ce zic rapoartele sau in baza la ce zic oamenii, sau o combinatie?
Cu cat mai mult ne vom uita la rapoarte gen „Global Gender Gap”, cu atat mai mult vom ignora contextul local si vom cadea in plasa „toate femeile au aceleas probleme peste tot”. Or, o astfel de abordare este problematica, pentru ca nu toate femeile au aceleasi probleme peste tot.
Si pre final, este usor sa ignorati o critica prin a afirma ca opinia este subiectiva si sa prezentati un raport ca ceva obiectiv. Articolul este bazat pe un articol academic care are la baza o cercetare realizata in mai multe tari in Europa de Est care explica niste fenomene. Eu la randul meu am aplicat teoria la contextul din Moldova – asa se face academic, insa articolul scris e mai simplit pentru ca e pentru public, deci subiectivitatea nu are nicio treaba aici + rapoartele scrise de niste experti sunt cat se subiective posibile. Iar daca nu stiati, atunci poate ar fi bine sa stiti – feminismul este construit pe idea de a oferi voce celor opresati, voce persoanelor, si nu rapoartelor.
// UN Women Moldova a administrat în 2014 $395.437,22, iar în 2015 – $871.668,88//
La mine apare o intrebare: dar cum stam cu legea?
Daca un politician se lanseaza in politica pe bani streini aceasta nu este amestec in treburile interne? Pentru mine, cetatean al RM, sexul politicianului absolut nu conteaza. De ce unii politicieni nu au dreptul sa foloseasca bani din surse externe iar altii au? Aceasta nu este discriminare?
Sper ca A B (de la UN Women) s-o tina departe pe Victoria de fonduri. Intai, Victoria e de un radicalism ideologic antibarbati de natura totalitara (ce sa-i faci, Castro abia a murit…). Doi. Poate se leapada de sexismul asta inerent feminismului contemporan.
Mesaj pentru Victoria: A uri barbatii sau a-i dispretui (asa cum faci tu: am screenprintul cu barbatii moldoveni cei care nu merita nimic pentru ca sunt lenesi si betivi) este sexism. Cand iti vei depasi stereotipurile de la crujoacele de exprimare a urii fata de barbati, o sa ajungi sa intelegi Drepturile Omului.
PS: O femeie maritata are totusi si anumite plusuri fata de una nemaritata, dar si minusuri. O relatie de durata cu o persoana de sex opus, inseamna si o cunoastere mai buna a sexului opus. Atata cat omeneste e posibil. Copiii. A avea grija de copii, a te gandi la viitorul lor… Minusurile le stii si tu: timp mai putin, mai putini bani, etc.
Si mai cred, Victoria, ca o sa iti fie rusine candva ca l-ai pus pe Chirtoaca sa-si ceara scuze de la Zina Carabina. Mai lipsea sa mai pui pe cineva sa-si ceara scuze de la Mama Pelincutelor… Apropo, poti sa sari in apararea lui Dodon ca tot il porecleste lumea… Si sa te lauzi pe la CEU cu asta asa cum Jereghi se lauda cu Arrivederci (O, Brega stie despre ce e vorba)
Well done, Victoria!!! Ai nevoie de curaj pentru a scrie despre anumite lucruri incomode in aceast societate unde deseori astfel de organizatii indicate de tine si multe altele de genul acesta in loc sa aduca solutia mai aproape de rezolvarea unor probleme de femei – fac ca subiectul participarii femeilor in diverse domenii sa fie primit cu multa reticenta si chiar „rautate” – de ce nu. Noi putem sau nu sa fim de acord cu ceea ce a scris Victoria dar subiectele pe care le-a ridicat sunt foarte interesante si merita a fi discutate cu respect.
Well done, Victoria!!! Ai nevoie de curaj pentru a scrie despre anumite lucruri incomode in aceasta societate unde deseori astfel de organizatii indicate de tine si multe altele de genul acesta in loc sa aduca solutia mai aproape de rezolvarea unor probleme percepute ca „ale femeilor” – fac ca subiectul participarii femeilor in diverse domenii sa fie primit cu multa reticenta si chiar “rautate” de catre societatea noastra – atat barbati cat si femei – de ce nu. Noi putem sau nu sa fim de acord cu ceea ce a scris Victoria dar subiectele pe care le-a ridicat sunt foarte interesante si merita a fi discutate cu respect.
Felicitari, Victoria, pentru acest eseu. Il cred foarte important si necesar, pentru ca pune degetul pe un subiect vulnerabil in societatea noastra si care este analizat doar in discursuri ultraconservatoare cu iz paranoidal de genul „sorosistii…” etc. Asa cum ai spus-o bine, „Dependența financiară totală de donatorii externi transformă ONG-urile locale în niște mici SRL-uri care învață rapid să producă proiecte în orice limbaj și axate pe orice cauză, pe care donatorii internaționali le finanțează. Și asta nu e doar teorie, ci e realitatea ONG-urilor din Republica Moldova, inclusiv a celor care lucrează în domeniul drepturilor femeilor.” Este problema întregii noastre „societății civile”, cu rare excepții. Avem o puzderie de ONG-uri grantofage care lucrează după niște calapoduri de-a gata, mimînd implicarea civică pentru niște cauze în care au interesul să creadă. O altă problemă pe care o abordezi este că soluțiile pe care le propun proiectele acestor ONG-uri, reproduse copy-paste după niște concepte străine, nu aduc soluții structurale – care chestionează direct legitimitatea raportului existent de forțe -, ci doar vin cu propuneri cosmetice sau paliative, și care dau bine la TV, cum este acest proiect „Femeile în politică”. Asemenea proiecte nu produc impact în societatea noastră pentru că se ocupă strict cu o clasă de oameni privilegiați, care au în general interesul să ignore raportul de forțe care produce și reproduce o dublă opresiune, de gen și de clasă. În rezultat, avem indicatori cantitativi buni, în timp ce femeile muncitoare continuă să fie oprimate, la locul de muncă și acasă.
Aceeași probemă există și la scară internațională, chiar și în occidentul de unde vin aceste proiecte. Rapoartele de felul Global Gender Gap arată indicatori cantitativi interesanți și promițători pentru unele țări dezvoltate, în timp ce femeile și bărbații din clasele muncitoare (mai ales acei și cele din țările lumii a treia) continuă să se confrunte cu inegalități flagrante în raport cu clasele privilegiate.
Abordarea cea mai indrazneata si mai rezultativa ar fi cea care confrunta locurile in care se exercita aceasta dubla opresiune, de clasa si de gen – si care locuri exista cu duiumul in tara noastra. Iar aici ii dau partial dreptate lui Calin (trecind peste atacurile la persoana, regretabile, pe care le comite) si anume ca pe segmentul de clasa se cere a se renunta pina la un punct la diviziunea de gen, caci dominatia vine pentru muncitorii si muncitoarele de ambele genuri din acelasi loc – un sistem economic neoliberal nasatios și distructiv: si muncitorii din constructii si cele de la textile sint exploatati la fel de cinic si dur de acelasi sistem. Cu specificarea importantă că pentru femeile din textile aceasta opresiune este dublă (rezumata de salariile mai mici, conditii de muncă alienante și o relație de gen inechitabilă acasă).
Un text bun, care merita citit si discutat!
Am mangaiat-o si eu pe cap pe Victoria (trecand peste diferentele ideologice: ea – sexista (e documentat, nu am ce face, eu – antisexist). Dar exista limite.
In primul rand, Victoria a gasit un articol pe net si l-a cam reprodus.
In al doilea rand, ce spune privind feminismul dupa plan s-a mai spus intr-un context mai general, al activismului, chiar pe acest site. E vorba de articolul cu Gayropa, penultimul paragraf.
In al treilea rand, Victoria chiar a facut afirmatii sexiste (de pe pozitii antisexiste 🙂 ). E totul documentat. Nici vorba de atacuri la persoana.
In al patrulea rand (si aici totul devine interesant), Victoria incepe sa puna sub semnul intrebarii notiuni de baza din instrumentarul de serviciu al feminismului. E vorba de identity politics, de selectia in baza sexului, de grupism. Sunt blasfemii. Se mai vorbeste de … horribile dictu… femei privilegiate, donatori problematici, agentii internationale cu probleme, prea multi bani pentru anumite problematici ale femeilor. E de apreciat. Dar in principiu, nu spune nimic nou pentru ca cel putin eu am sustinut acest punct de vedere de vreo 20 de ori in disputele cu ea. Observ o anumita moderare a celor cateva notiuni cu care opereaza. Vad ca incepe sa gandeasca, sa isi puna intrebari, dar asta e pentru ca asta cere piata: sa vina si ea cu ceva util, nu cu extraterisme. Motive or fi mai multe. Picajul identity politics in SUA, in Suedia, in UE. Intarirea conservatorilor din estul Europei, maturizarea, lectura, dorinta de a se angaja, dorinta de a polimiza cu cei care refuza sa o angajeze, invidia, dorinta de a contribui in mod sincer la prosperarea societatii RM, etc. Nu stiu. Dar un progres relativ lent nu este echivalentul unei nu stiu ce descoperiri. Poate a zis unu plus unu face doi din greseala. Cine stie?!… Dupa ce am vazut lipsa de coerenta intelectuala si factuala a mai multor activisti (dar nu a drepturilor omului pe care ei nu le cunosc), nici nu ma mai intereseaza. Si ca sa termin pe o nota amuzanta. Poate, vazand-o acum mai coapta la minte, poate mai bine mai astepta un pic, poate pana s-ar mai fi copt, poate mai bine Victoria s-ar fi rezumat la impartit dodoane?!
Eu vad o mare problema avortatul fetusilor de sex feminin in India, China si toata lumea musulmana. Nu vad feministii nici din RM, nici din alte tari sa se ocupe de acest subiect.
In China sunt 70 mln de barbati care nu au un echivalent feminin in categoria lor de varsta (din cauza acestor avorturi discriminatorii). Despre India cititi pe larg in FAZ. Despre musulmani (chiar si cei din Marea Britanie care au reusit sa impuna chiar o lege care permite avortul discriminatoriu pe baza de sex), cautati pe Google.
Si nu vorbesc de pe pozitii prviata sau pace sociala, vorbesc de pe o pozitie care cica le place stangistilor: Antidiscriminare, egalitate si Drepturile Omului. Dar stangistii tac. Taceti dragilor si nu uitati ca peste vreo zece ani sa va plangeti ca subiectul este discutat doar in medii conservatoare!
Calin, nu stiu cum te-a adus lantul asociatiilor libere pina aici, dar din cite stiu exista o destul de vasta literatura feminista despre violentele impotriva fetelor si femeilor in India, unele tari din Asia, Africa etc., inclusiv analize cu tenta post-coloniala etc. Fa un review rapid in literatura academica si in presa generalista. Cred ca mai degraba „conservatorii” ar avea tendinta sa taca la asemenea subiecte (violenta domestica, violenta sexuala, exploatare de tot felul) sau le interpreteaza dupa propria lor grila de analiza (sexista si rasista). Nu inteleg de ce trebuie sa te iei de stingisti in legatura cu asta? Cred ca pentru toata lumea asta este o problema…, chiar si pentru conservatori.
Nu e vorba de literatura academica. E vorba de proteste dupa plan la ambasada Poloniei si lipsa de proteste dupa plan la ambasada Arabiei Saudite. E vorba de violenta domestica numai fata de femei si ignorarea violentei domestice fata de barbati. Reamintesc ca sunt un conservator pentru ca aplica grila Drepturilor Omului pentru toata lumea (nu utilizez sexul, varsta, inaltimea, forta fizica, greutatea, culoarea ochilor, musculatura, grupa de sange, etc), metoda prevazuta expres de catre art. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Stangistii (adica progresistii, diferenta mare fata de persoanele cu convingeri de stanga) au diferite categorii de oameni. Iar asta e o greseala semnalata pana si de Victoria. Ea refuza categoria femei, pentru ca observa ca exista o diferenta abisala intre femeile avute si cele sarace. Bine ar face daca ar intelege ca exista o similitudine totala intre oamenii (femei si barbati) saraci si ar incepe sa opereze cu clasicul concept de clasa. Dar are o viata inainte si incet incet indoctrinarea incepe sa ii paraseasca capul cel tanar inca.
Apropo, un articol interesant in arhicunoscutul ziar de stanga. Despre feminism, dupa Victoria lui Trump.
https://www.washingtonpost.com/news/in-theory/wp/2016/12/05/how-to-make-feminism-great-again/?tid=pm_opinions_pop
Da, vreau sa vad cati feministi lupta pentru egalitate in ce priveste varsta de pensionare. Ca tot se discuta acum proiectul de lege a pensionarii. Da, propunerea barbati – 65 de ani, femeile – 62 de ani este si aberanta, dar si discriminatorie in baza sexului. Garantat ca Antonita Fonari, Apostol, Brega, Palihovici si alti feministi pe care nu vreau sa ii mentionez nu o sa spuna niciun pis despre aceasta discriminare pe fata. E normal sa discriminezi barbatii in Republica Moldova si e normal sa ii faci cu ou si cu otet. Iar feministii se fac ca ploua, atat UN Women, flamanzii mai tineri si alti „luptatori pentru egalitate in drepturi”.
Pentru Victoria Apostol
https://www.edge.org/conversation/geoffrey_miller-sexual-selection-and-the-mind
Sa vada ce mai spune stiinta despre cauzele diferentelor de orice fel dintre barbati si femei (poate renunta la teoria patriarhalista si trece la evolutionism?!).
MILLER: There are serious considerations, serious downsides to studying individual differences. Evolutionary psychology has been successful in teaching people how to think properly about sex differences already, which used to be a really contentious area, now people are starting to cope positively with the idea that there might be important differences between male and female psychologies, especially in terms of social and sexual behavior-and that used to be a totally taboo area, that used to be outlawed, to talk about evolutionary or genetic differences between the sexes. People’s sophistication about the sex difference issues is starting to catch up with the sciences.
It’s extraordinary what’s been happening in biology, and so few people in the social sciences know about it. Over a century ago Darwin’s idea of sexual selection through mate choice published in his best book, The Descent of Man and Selection in Relation to Sex—that was the full title—the book came out and this wonderful idea of female choice-the idea that female animals of many species choose their mates for all kinds of traits, not just physical appearance, but behavioral traits, songs, and dances, and courtship behaviors. A wonderful scientific theory that Darwin advanced hundreds of pages of evidence for, and it fell like a stone and was widely rejected by Victorian biologists, who refused to believe that this psychological process of female choice could be a causal force in evolution.
This theory of mate choice languished in a sort of scientific limbo for over a century, and it’s only been revived in biology in the last 15 years, but its rise has been meteoric; it dominates the best evolution journals, the best animal behavior journals, and everybody who works in a biology department knows that the study of mate choice is now the hottest topic in the study of animal behavior. This revolution has passed psychology and social science by almost completely. All of psychology, anthropology, the humanities, political science, economics in the 20th century, developed without any understanding of how sexual selection could have shaped human behavior. It was just not on the table as an idea. Everything that we are, every aspect of human nature, had to be explained through survival selection—natural selection. And that imposed such serious restrictions on what we could explain—it seemed easy to explain tool making; it seemed hard to explain music. It seemed easy to explain parenting, but hard to explain courtship. All that’s changed now. We’ve got from biology some powerful new principals about sexual selection that are just ripe for applying to human nature. That’s what I’m trying to do; lots of other people are doing it as well, and it’s the most exciting area to be working on in psychology at the moment.