Am fost suprins de ușurința cu care, în mai puțin de un an, politiciana Maia Sandu
– s-a spălat de orice legătură negativă cu guvernarea precedentă (păstrînd doar referințele ”pozitive” de genul reformei în educație),
– s-a re-creat ca un politician din afara sistemului (deși a fost vreme de cîțiva ani ministru chiar în cadrul guvernelor care se fac vinovate de furtul miliardului și de starea de captivitate a țării),
– și-a inventat o legendă despre un fel de opoziție activă pe care ar fi făcut-o în cadrul guvernelor Filat și Leancă,
– și-a construit o imagine de om ”nou” în politică, de tehnocrat capabil să schimbe sistemul (la construcția căruia, să nu uităm, a pus umărul),
– iar, de duminica trecută, s-a pricopsit și cu un partid nou-nouț pe care îl promovează ca fiind tot inedit și ”extern” față de scena politică moldovenească…
Să mă explic: nu m-a uimit ”abilitatea” Maiei Sandu ca politician – are în partid o echipă bunicică, apoi o echipă neoficială de ”lideri de opinie” ce au susținut-o necondiționat (aici Igor Boțan ”salută” intențiile politice ale Maiei Sandu și își exprimă admirația pe cînd aceasta abia își anunța intenția de a face partid, în altă parte, deja după ce aceasta și-a construit partidul, Igor Boțan încearcă să-i contruiască un trecut disident: ”Maia Sandu, fiind membră a guvernului, a condamnat guvernarea coruptă din care făcea parte”).
Ceea ce m-a mirat a fost lipsa quasi-totală a unor filtre critice față de ”noul politician salvator” în mass-media moldovenească (nu mă refer aici la goarnele PD din televiziune și blogging care au aruncat cu mizerie cum au putut, ci la puținele surse mediatice non-PD).
Adică, vine cineva – un politician care pretinde că nu e politician, unul care pretinde că ar fi nou în politică, deși e de cîțiva ani buni acolo, unul cu un oarecare bagaj de experiență și realizări (nu neapărat toate pozitive și lipsite de controverse), în fine, unul care face multe promisiuni și îşi vinde o imagine de ”salvator” – și tu, ditamai mass-media care s-a prins de atîtea ori că mitul politicianului salvator e unul fals, că fostul idol s-a dovedit a fi la fel de mic (și ticălos) precum cei cu care luptă, tu nu-l iei deloc la întrebări, nu-l faci să transpire, nu-i scotocești bucățică cu bucățică rezultatele activității sale din trecut?!
Ca și cum ”cîinii de pază ai societății” ar fi ațipit.
Unica apariție mediatică a Maiei Sandu în care a primit ceva întrebări incomode a fost o emisiune la postul public de televiziune, Moldova în Direct din 11 mai 2016, la care au mai participat analistul politic Cornel Ciurea și juristul Ion Dron. Maia Sandu a trebuit atunci să răspundă la cîteva întrebări foarte incomode legate de furtul din sistemul bancar și rolul ei în adoptarea deciziei de a aloca cîteva miliarde de lei din bugetul public pentru a acoperi gaura provocată de furt, dar întrebările deranjante nu au venit, așa cum ne-am fi așteptat, de la moderator ci de la unul dintre participanții la emisiune, Ion Dron… Moderatoarea emisiunii s-a mulțumit să comenteze, atunci cînd a fost întrebată de ce ar fi atît de blîndă și comodă cu politicianul invitat: Noi aici doar discutăm.
E chiar atît de grav, odată ce cauza e ”cea bună”?
E grav, zic eu.
Ca să ofer o analogie simplistă: să imaginăm o situație în care un producător de salamuri ar participa la o emisiune iar moderatorul, în loc să-l forțeze să demonstreze că crenvurștii conțin 100 % carne, n-au conservanți și sunt făcuți după rețeta tradițională, l-ar lăsa pe producător să-și laude nestingherit cîrnațurile, să povestească cîte în lună și în stele, fără nici o dovadă, cît sunt de bune mezelurile lui față de ale altora etc. Am crede această reclamă? Nu ni s-ar înfățișa dintr-odată ca fiind cam falsă, neverosimilă și dubioasă?
Situația cu prezența mediatică a Maiei Sandu a fost exact aceasta: invitată fiind la mai multe ziare, TV și portaluri on-line, politiciana a fost lăsată să povestească, în tihnă și pe larg, cum partidul ei e cel mai vajnic, cel mai credibil, că are toată experiența și dorința de a se lupta cu sistemul oligarhic, că experiența ei dă șanse multe partidului, că oamenii au nevoie de un asemenea partid, că… Pe scurt, publicitate gratuită și jurnaliști care au tot bombardat-o cu întrebări în cheia ”nu-i așa că vreți să salvați țara/lumea și că știți cum se face asta?”…
Și dacă am fi sceptici față de un vînzător de salamuri ce-și laudă prea mult marfa, de ce nu am păstra o doză similară de scepticism atunci cînd e vorba de politicieni care pretind că știu cum să ne guverneze destinele?
Un ”de ce?” cu două posibile răspunsuri.
Dintre cauzele complezenței mediatice față de Maia Sandu două mi se par plauzibile.
Una ar fi calitatea slabă a jurnaliștilor și moderatorilor TV. Pur și simplu nu prea sunt jurnaliști incisivi și gata. Așa mi s-a părut emisiunea de la postul public de televiziune precum și nenumărate apariții cu Maia Sandu în presă și pe on-line.
A doua cauză ține de o simpatie implicită pe care o au inclusiv jurnaliștii buni față de Maia Sandu. O simpatie care vine parțial din comoditatea de a comunica cu un politician inteligent, care vorbește bine și coerent, care e informat și pregătit. Parțial însă (și e vorba de o parțialitate mult mai mare!), asta ține de un fel de dorință secretă de a vedea în Maia Sandu politicianul-salvator, făcut din altă stofă, care va elibera negreşit țara din starea captivitate în care se află.
Pe fundalul presiunilor enorme pe care regimul le pune pe mass-media (azi se închide Politica, emisiunea Nataliei Morari de la TV7, probabil din motive financiare – Vlad Plahotniuc controlează, prin Casa Media, piața de publicitate, iar asta închide oxigenul TV7 și altor televiziuni mai mici), simpatia pentru Maia Sandu ca fiind un politician ”democratic, deschis și corect” mi se pare parțial motivată… Nu însă și justificată.
Totuși…
Totuși e vorba de presă. Pe care o vrem agnostică atunci cînd scrie despre religie. Neafiliată atunci cînd scrie despre partide politice. Sceptică și bănuitoare atunci cînd scrie despre afaceri și funcționari. Cel puțin presa care se vrea bună. Care nu ar trebui să-şi pună drept scop construirea idolilor – lucru de care se ocupă cu succes presa de bulevard și cea de partid –, ci demolarea lor… N-avem de cîștigat, ca societate, dacă puțina presă bună și independentă ce a mai rămas va opera în regim de ”mașinărie de creat zei”…
Totuși, e vorba de un politician – Maia Sandu – pentru care, un jurnalist cu ceva incisivitate ar fi găsit o puzderie de întrebări relevante ce rămîn deschise (și importante):
- În ce măsură, adeziunea Maiei Sandu pentru democrație participativă și incluziune poate fi considerată ca fiind deja ”dovedită”, de vreme ce, majoritatea reformelor implementate pe vremea cînd aceasta se afla în funcția de ministră a educației – de exemplu reducerea numărului școlilor rurale (așa-zisa optimizare) – s-a făcut fără consultarea populației locale (și fără consultări publice generale), într-un mod autoritar, arbitrar și chiar arogant? Asta în condițiile cînd măsura cu pricina afecta direct nenumărate comunități rirale mici.
(Cunosc școli care, pe 15 august, adică cu două săptămîni înaintea începerii anului școlar încă nu fuseseră informate că vor fi închise, iar la momentul cînd s-a întîmplat aceasta, părinții au trebuit, în mai puțin de o săptămînă să își mute odraselele la altă școală. Mai cunosc localități în care, în momentul în care s-a închis școala, copiii nu au primit autobuz școlar ci mergeau cu rute comerciale.) Și apropo, există vreo evaluare complexă a acestei reforme educaționale, o analiză detaliată a ce s-a cîștigat (scopul era economisirea banilor, deci niște bani s-au economisit) și ce s-a pierdut (închiderea școlilor a însemnat, pentru multe localități, închiderea unicului focar de cultură)? - În ce măsură ”solidaritatea” din numele partidului Maiei Sandu acoperă înțelesul uzual al noțiunii de ”solidaritate” sau e pur și simplu un cuvînt frumos menit să aducă ceva aromă de ”social” într-un partid presupus tehnocrat? Ca să dau un exemplu: pe vremea cînd Maia Sandu era încă ministră a educației, ea a eliminat divizarea locurilor propuse pentru înmatriculare în universități pe cote de candidați în funcție de locul de trai rural/urban, adică a eliminat cotele pentru absolvenții din mediul rural – o măsură de discriminare pozitivă ce recunoștea inegalitatea condițiilor și calității studiilor în mediul rural și propunea o soluție pentru remedierea ei. Maia Sandu n-a lichidat în nici un fel această inegalitate de calitate, dar a abolit cotele. Ceea ce, în condițiile Moldovei rurale nu mai e solidaritate cu cei care, din varii motive, nu pot accesa studii de calitate la locul de trai, ci e politică educațională ce menține și reproduce aceste inegalități. Unde-i solidaritatea? Mai adaug că personal am trimis un mail la ministerul educației pentru a-mi exprima îngrijorarea și obiecțiile dar nu am primit un răspuns nici pînă azi. Ceea ce-i mai adaugă o bilă neagră la capitolul ”democrație participativă”.
- Maia Sandu afirma, în legătură cu furtul bancar, că a votat pentru acoperirea furtului din bani publici pentru a proteja ”deponenții” – pensionari, mici antreprenori. Bun, să zicem că o fi așa. Întrebarea e însă – a făcut cunoștință atunci cu lista deponenților, atît persoane fizice cît și juridice, ca să vadă cine-s adevărații ”deponenți pe care i-am asigurat”? Pentru că, în afara de cîteva mii de pensionari stau, zice presa, căpușe de genul Caravita, firme cu protecție politică ce au participat atît la furtul miliardului, dar și vor mai fi despăgubite pentru că au furat… Mai e și o nedumerire legată de consecvență: în cazul educației, ministra nu s-a grăbit să cheltuie bani în plus, chit că la mijloc era nu doar costul financiar ci și socio-cultural al școlii, iar în cazul băncilor a votat pentru alocarea unor sume de cîteva ori mai mari fără să-i pese prea mult…
Și întrebări ar mai fi…
De s-ar găsi cine să o întrebe.
Un articol incredibil de bun. Felicitari!
PS: In alta ordine de idei, critica asta loveste si ea in ideea de masuri afirmative pentru femei.
deloc, pentru ca nicaieri in aerticol nu pomenesc despre vreo deficienta sau dezavantaj al politicianei Maia Sandu pentru ca ar fi femeie…
A. Douglas Stone, a professor of applied physics who helped rally faculty support, said he was embarrassed that Ms. Christakis — who once worked in the public health field with subsistence farmers in Africa and with drug addicts — would be “a poster child for insensitivity.” The affair has had a chilling effect on faculty members who aspire to administrative positions, he said.
Din NYT
Un articol lucid si patruns de un spirit critic obiectiv. Adulatia generalizata fata de Maia Sandu se inscrie perfect in mentalitatea de turma, caracteristica societatii din Moldova. Am retinut si eu talk-show-ul de la Moldova 1 cu participarea dlui Dron. As mai adauga o proprie observatie referitoare la faptul cum se ‘suceste’ Maia Sandu de fiecare data cand este intrebata despe acel credit de la BNM: mentioneaza cu emfaza ca si-a pus semnatura doar pentru al doilea credit, alocat in martie 2015, dupa ce cele 3 banci intrase in administrarea directa a BNM, si ca nu a semnat pentru creditul din noiembrie 2014 (de parca faptul ca a semnat doar pentru un credit ar fi o circumstanta atenuanta), dar nu spune de ce. Raspunsul este simplu: in noiembrie 2014 era perioada de campanie electorala, iar ea, fiind pe lista electorala PLDM, a fost suspendata din functie. Deci, juridic nu avea dreptul sa semneze.
Asta e un argument din arsenalul conservatorilor. E clar ca nu il accept. Nu de la tine.
PS: Crezi ca nu vine ploaia si la cei care o cheama?! Ia vezi cum in SUA atat Trump, cat si Hillary sunt acuzate de misoginism. 🙂
PS2: acuzate e o asigurare in plus. 🙂
Frati moldoveni! Analizati si vedeti daca n-ar fi utila si la voi SCHIMBAREA clasi politice mafiote! Succes!
APELUL,
fostului detinut politic, Dumitru Rizoaica,
pentru SCHIMBAREA clasei politice mafiote din Romania!
Dragi romani! Suntem mai aproape ca oricand de realizarea acestui deziderat, care a devenit o necesitate stringenta pentru societatea romaneasca!
Putem si trebuie sa realizam schimbarea actualei clase politice mafiote la alegerile din aceasta toamna!
Mai intai trebuie stabilit de la inceput ca SCHIMBAREA clasei politice NU inseamna inlocuirea partidelor existente cu alte partide nascute din “spuma marii” si ai caror membri sa fie “sfinti”!
SCHIMBAREA clasei politice inseamna SCHIMBAREA comportamentului si a modului de manifestare si actiune, atat la nivelul politicienilor cat si al partidelor.
Pornind de la aceasta constastare rezulta ca SCHIMBAREA clasei politice se reduce la SCHIMBAREA “legii” care conditioneaza comportamentul si modul de manifestare si actiune ale politicienilor.
Iar “legea” care impune aceste conditionari este juramantul existent in societate!
Deci, cine doreste SCHIMBAREA clasei politice TREBUIE sa inteleaga si sa sustina Solutia care poate realiza aceasta schimbare si anume inlocuirea juramantului existent in societate!
Actualul juramant, este unul ritualic, “mort” si absolut INUTIL, deoarece nu are nicio influenta asupra deponentului, TREBUIE inlocuit cu un juramant implicativ, care sa ofere deponentului un motiv puternic, imediat si perpetuu (24 de ore din 24) care sa actioneze asupra psihicului (constiintei) deponentului!
La ce ar folosi schimbarea partidelor cu altele noi, sau a politicienilor cu altii, daca totul ar continua sa functioneze in baza actualului juramant, si am avea inevitabil aceleasi comportamente si aceleasi manifestari mafiote? LA ABSOLUT NIMIC!
Juramantul implicativ, este prezentat mai jos, si se compune din introducere, care este unica, din cuprins, care este specific activitatii desfasurate de deponent, si din incheiere, care este de asemenea unica, astfel:
///Jur pe constiinta mea, in fata celor dragi, a semenilor mei si a lui Dumnezeu, ca …(urmeaza textul cuprinsului care este specific activitatii desfasurate de deponent, dupa care se incheie cu implicatia din final, astfel):
…. Daca nu imi voi respecta prezentul juramant in toate prevederile lui, daca nu voi demisiona la prima incalcare constientizata sau daca nu voi aduce la cunostinta opiniei publice si a autoritatilor abilitate toate abaterile de la legi, de care voi avea cunostinta, Dumnezeu sa abata asupra mea si a tuturor complicilor mei cele mai cumplite nenorociri, si sa ma lipseasca pe mine si pe toti complicii mei (intre care inevitabil vor fi si fiinte dragi!) de sanatate si fericire!
Precizez ca Dumnezeul invocat mai sus este Divinitatea Universala, Ocrotitoare si Rasplatitoare a familiei mele, catre care mi-am indreptat, sau imi voi indrepta Gandul si Ruga, atunci cand viata mea, sau a celor mai dragi fiinte a fost sau va fi in Cumpana. AMIN!///
OBS. Pentru primii n.1000 de demnitari acest juramant implicativ va fi mai dur, in sensul ca in loc de:
„..Dumnezeu sa abata asupra mea si a tuturor complicilor ..”, va fi:
„..Dumnezeu sa abata asupra familiei mele cele mai cumplite nenorociri si sa ma lipseasca pe mine si pe toti cei dragi mie, de sanatate si fericire!…”.
De ce juramantul implicativ ii poate obliga pe cei ce si-l asuma la un comportament responsabil si la actiuni legale, morale, in spiritual dreptatii si in respectul intereselor Romaniei?
Pentru ca, dupa cum se vede, deponentii isi gajeaza respectarea celor asumate cu propria sanatate si fericire, si mult mai mult, cu sanatatea si fericirea fiintelor dragi si apropiate, in mod implicit sau explicit!
Solutia SCHIMBARII clasei politice mafiote, cu una responsabila, formata din politicieni integri si patrioti, exista de 23 de ani si am transmis-o Parlamentului cu Nr.150/12-01-1993, la Senat si cu Nr.62/12-01-1993, la Camera deputatilor.
Am sperat in buna credinta a celor ce puteau decide, si din 1993 am prezentat Solutia conducerilor partidelor care aveau responsabilitatea guvernarii, respectiv PSD, PNL si PDL.
M-am adresat de asemeni ultimilor doi Presedinti, respectiv Traian Basescu, cu Scrisoarea Nr.86/04-01-2005 si Klaus iohannis, cu Scrisoarea Nr.20.304/23-12-2014!
Toti adresantii s-au dovedit atat de nesimtiti si de iresponsabili, incat nu au raspuns in niciun fel, niciodata, adreselor care le prezenta o Solutie de Interes National!
POSIBILITATEA realizarii practice a SCHIMBARII clasei politice a aparut in Mai 2015, cand mi-a venit idea de a implica, in aceasta nobila actiune patriotica, partidele mici, care, fara sa sustina aceasta schimbare dorita cu ardoare de electorat, nu ar avea nicio sansa sa acceada in Parlament!
Deci, se va realiza o alianta electorala a partidelor mici care va propune electoratului SCHIMBAREA actualei clase politice mafiote, cu una responsabila, formata din politicieni integri si patrioti!
Am numit viitoarea alianta electorala, care va schimba actuala clasa politica mafiota, cu un nume adecvat scopului ei, si anume Alianta Anti-Mafia! Am vrut ca numele ei sa transmita electoratului un mesaj puternic!
Astfel, la alegerile parlamentare de la toamna, spectrul politic se va imparti doar in doua tabere:
1. Actuala clasa politica mafiota, formata din PSD, PNL, PMP si M10, precum si din acele partide mici care NU vor dori schimbarea acesteia!
2.Alianta Anti-Mafia, formata din toate partidele mici care au participat la alegerile locale, si care vor sustine schimbarea actualei clase politice mafiote prin “rocada” intre cele doua juraminte!
Sper ca Liderii partidelor mici, care au participat la alegerile locale, sa aiba intelepciuna sa sustina in corpore SCHIMBAREA actualei clase politice mafiote, facand astfel un imens Bine societatii romanesti, concomitent cu Binele pentru ei, care va fi ACCEDEREA in Parlament!
La alegerile din toamna nu se va vota politic (adica intre Stanga si Dreapta), ci civic, pentru perpetuarea actualei clase politice mafiote, sau pentru SCHIMBAREA ei!
Bucuresti, 24-05-2016
Ing. pens. Dumitru Rizoaica, fost detinut politic in 1958-1963, si februarie-aprilie 1986. Tel.0723966732.
Domn. Sprinceana, in sfirsti un articol normal. Am impresia ca esti primul care spune deschis in spatiul public ca Maia Sandu nu mai este chiar un miel nevinovat cum pretinde. Si eu cred la fel, dar nu prea sint de acord cu unele argumente din textul tau.
Mai intii, de ce nimeni nu se expune ref la Maia Sandu? – Fiindca la toti li-i paralele de ea. Sandu este un politician de bani gata. Toata sustinerea ei se limiteaza la citiva baietei si feteti, si citeva organizatii minuscule care direct sau indirect au legatura cu Maia, si care au beneficiat sau primii ar beneficia daca Maia va avea o functie politica. Un fel de cumatriz si opurtunizm.
Doi. De ce jurnalistii nu scriu rau despre Maia? Fiindca (aproape) tot ce apare in presa despre Maia este publicitate comandata de echipa doamnei Sandu. Ei isi fac pubicitate cu articolase cu „Sandu considera”, „Sandu a zis”, „Sandu a fost” – deci, incearca s-o promoveze pe Sandu si sa pretinda ca mass-media au interes fata de Sandu. Na samom dele, la toti li-i paralel de ea.
Apropo, vezi presa altor partide sa vei observa ca Sandu este masiv criticata. Tu credca nu citesti presa „galbena”, dar citesti alta presa, care e „buna”. Apu si presa „buna” trebuie sa manince ceva. Si ceea ce se comanda aceea se scrie.
As my old research collaborator, hypnotherapist Jack True, once told me in an interview, “People want dreams. When they lose faith in their own ability to dream about the life they want, they’ll accept someone else dreaming for them. That’s what hypnosis is. Someone else dreaming for you. This is the subconscious sub-text: he/she gives you a fantasy about being saved from the despair of being cut off from your own dreams, and you accept it. You accept a substitute. That’s hypnosis. That’s mind control. That’s believing you can live in someone else’s creation forever…”