Din partea editorilor PZF:
Preluăm pe https://platzforma.md apelul unor grupuri ale stângii independente din România, lansat ca reacţie la cauzele profunde, sistemice ale tragediei din clubul Colectiv.
Tragedia a scos la suprafaţă însemnate erori de sistem (care trec dincolo de culoarea partinică a instituțiilor publice și implică, într-un lanț vicios al tragediei, administratorii clubului, o serie de instituții administrative și de control și o tradiție a unor practici corupte ), pe care conducerea de la Bucureşti încearcă acum să le mascheze prin cîteva demisii, fie ele ale unor oameni aflaţi în funcţii cheie din stat.
Publicăm acest apel din solidaritate faţă de atitudinea exprimată de mişcarea de stînga din România, din profundă compasiune pentru victimele tragediei de la Colectiv, dar şi în virtutea acordului nostru de principiu cu poziţia acestui apel şi anume că fiecare dintre noi, în România şi în R. Moldova, sîntem victimele reale sau potenţiale ale unui sistem profund injust și corupt.
Considerăm că acest apel se potriveşte ca o mănuşă situaţiei sociale şi politice din R. Moldova, iar revendicările enunţate de apel trebuie difuzate pe larg şi în RM, cu atît mai mult cu cît partidele zise de stînga din R. Moldova sînt de stînga doar cu numele.
Problemele de sistem scoase în vileag în apel ar trebui să provoace o dezbatere vie în societatea noastră asupra problemelor de acelaşi ordin prezente în societatea şi clasa politică din R. Moldova (un sistem de control tolerant la abuzuri și corupție, un sistem de sănătate ineficient, agenți economici gata să recurgă la scurtături și a sacrifica măsurile necesare de securitate în numele unui profit rapid etc.).
Totodată, revendicările lansate în apel trebuie să formeze o bază de discuţie pentru formularea unui proiect de reformă a statului RM şi în primul rînd a sistemului său social.
Să-l citim aşadar cu atenţie şi să acţionăm în consecinţă!
Aceasta este o listă de revendicări asumată colectiv de iniţiatorii şi semnatarii ei, oameni de stînga implicaţi în construirea unei agende politice echitabile social.
Incendiul din 30 octombrie din Clubul Colectiv, soldat, până acum, cu 32 de morţi, dezvăluie mai multe realităţi sociale şi politice grave. Arată felul în care trăim azi, în această societate: dezvoltându-ne cultura în locuri marginale şi nesigure; muncind la negru, fără asigurări medicale, fără servicii sociale; aşteptând ambulanţe care vin greu pentru că bugetul de sănătate scade în timp ce bugetul apărării creşte; plătind chirii exorbitante sau completând dosare de locuinţe sociale care nu se mai rezolvă. Sistemul economic şi politic în care trăim preamăreşte poleiala materială şi în nici un caz stabilitatea materială.
Dincolo de demisiile celor responsabili, avem datoria să denunţăm sistemul care a generat tragedia.
Aceste revendicări sunt o reacţie rapidă la problemele sistemice aduse în prim-plan de tragedia de la Club Colectiv, probleme ce reprezintă doar o parte a disfuncţionalităţilor socio-politice din România.
Finanţarea sistemului public de sănătate.
Sistemul public de sănătate este în cădere liberă. În situaţii ca cea de vineri seară s-a văzut câtă nevoie este de servicii publice de sănatate şi intervenţie de urgenţă solide şi funcţionale. Ele costă şi au nevoie de susţinere de la bugetul public. Acestea salvează vieţi, iar micşorarea bugetelor alocate sănătăţii şi închiderea spitalelor au făcut victime pe care nu le contabilizează încă nimeni, prin îngreunarea accesului la servicii medicale. Sunt necesare investiţii publice consistente către sistemul spitalicesc, în asa fel încât acesta să poată face faţă tuturor nevoilor populaţiei, inclusiv îngrijirii pe termen lung, aşa cum va fi cazul unora dintre victimele incendiului.
2. Finanţarea instituţiilor de control în domeniul serviciilor publice şi muncii.
O altă realitate dezvăluită de tragicul accident ne arată că este nevoie de instituţii cu atribuţii de control în domeniul serviciilor publice şi al muncii cu adevarat puternice, cu personal suficient şi bine plătit. Acestea au fost dintre cele mai afectate de reducerile bugetare şi de personal operate în cadrul măsurilor de austeritate. Dacă ne dorim cu adevărat aplicarea legii, este nevoie să alocăm resurse către aceste instituţii.
3. Respectarea dreptului la locuire al tuturor, fără discriminare de etnie şi indiferent de clasa socială.
Autorităţile descoperă precariatul şi repară nedreptăţi sociale numai cu ocazia acestor tragedii, punctual, ignorând în continuare situaţii tragice existente la nivelul întregii societăţi, în condiţiile în care marile proprietăţi rămân neimpozitate. Este şi situaţia Mariei Ion, care muncea la negru în Clubul Colectiv, mamă a cinci copii, care trăia împreună cu familia ei într-o cameră de 10 m pătraţi, în sectorul 2. În situaţia Mariei sunt peste 5000 de oameni la nivelul Bucureştiului. Evacuările afectează oamenii precari, în particular persoanele rome, în mod disproporţionat, precum în cazurile comunităţilor Vulturilor 50 (peste 150 de persoane evacuate, dintre care unele urmează să fie evacuate şi din stradă) şi Şerban Vodă 111 (aproape 100 de persoane în prag de evacuare). Este necesar un audit al proprietăţii publice şi găsirea la nivelul fiecăreii administraţii a soluţiilor pentru o locuire decentă. Aceste soluţii presupun în primul rând construirea şi/sau achiziţionarea de imobile destinate locuinţelor sociale, care să poată fi puse la dispoziţie la preţuri mici de închiriere. De asemenea, este obligatorie transparentizarea procesului de acordare a locuinţelor sociale şi rediscutarea criteriilor de acordare.
4. Revizuirea întregului sistem de taxare şi introducerea impozitării progresive pe venit şi pe profit
Munca la negru revelată de cazul Mariei Ion este o realitate care afectează o mare parte a populaţiei. Acceptăm că impozitarea muncii şi costul acesteia pot fi mari pentru un angajator. Dar costurile mari pentru angajatori nu trebuie suportate de cei mai precari angajaţi. De aceea se impune introducerea impozitării progresive pe venit şi profit. Cota unica s-a dovedit a fi un eşec, care a generat sărăcie pe termen lung. Bucureştiul colectează doar 10 milioane de euro anual taxă pe proprietate. Sistemul de taxare în România avantajează multinaţionalele, cărora le sunt oferite avantaje fiscale şi ajutoare de stat, în timp ce greul impozitării cade pe forţa de muncă. Marile averi nu sunt impozitate şi profiturile sunt exportate. Impozitul pe dividende scade de la 16 la 5%. Întreg sistemul de taxare din România trebuie revizuit, inclusiv felul în care este taxată proprietatea, în asa fel încât statul să îşi poată îndeplini funcţiile în mod coerent – consolidarea unui stat social care să permită oportunităţi egale tuturor cetăţenilor.
5. Naţionalizarea clădirilor abandonate (lăsate să se degradeze) şi redarea lor circuitului public şi social.
Clădiri precum Fabrica Pionierul au ajuns, în urma privatizărilor, în proprietatea a diverşi rechini imobiliari, care fie le-au demolat (Electroaparataj – Mega Mall), fie le-au închiriat la metru pătrat fără a investi în structura şi infrastructura acestora. Soluţia nu este demolarea lor, ci preluarea de către autorităţile publice a acestor clădiri şi convertirea lor în spaţii cu destinaţie publică – socială şi culturală. În condiţiile în care Primăria Municipiului Bucureşti acuză o lipsă cronică de locuinţe sociale, aceasta ar putea fi una dintre soluţii.
6. Redirecţionarea majorărilor bugetare ale instituţiilor de siguranţă naţională către serviciile publice şi sociale.
După tragedia din Colectiv este evident că majorarea bugetelor instituţiilor de siguranţă naţională (armată, poliţie, servicii secrete) nu duce la o mai bună protecţie a siguranţei cetăţeanului. Redirecţionarea majorărilor bugetare de care beneficiază în fiecare an şi la fiecare rectificare bugetară aceste instituţii către sistemele publice de asistenţă şi protecţie socială este o prioritate.
7. Oprirea suprafinanţării BOR de către stat.
Deşi este finanţată din bani publici, BOR nu s-a comportat cu decenţă în urma accidentului din Colectiv şi în zilele de doliu naţional. Cerem investigarea si transparentizarea fiscala a BOR, stoparea alocărilor bugetare excesive pentru construcţia Catedralei Mântuirii Neamului şi a bisericilor în general şi redirecţionarea acestor bani către serviciile publice şi sociale. De asemenea cerem introducerea ca materie opţională, în acelaşi regim cu ora de religie, a unui curs de pază contra incendiilor şi de acordare a primului ajutor.
Singura şansă de a face dreptate în cazul acestei tragedii este să ne asigurăm că îndreptăm cauzele care au dus la producerea ei şi la costurile de vieţi omeneşti pe care actualul sistem le poate genera. Protestul nostru trebuie politizat.
SEMNEAZĂ:
Florina Presadă
Ioana Lupea
Veronica Lazăr
Vlad Levente Viski
Tudorina Mihai
Costi Rogozanu
Alina Dumitriu
Iulia Popovici
Ioana Păun
Vasile Ernu
David Schwartz
Dora Constantinovici
Catalin Raducan
Corina Tulbure
Marius Ghincea
Andreea Petruţ
Raluca Voinea
Veda Popovici
Ioana Bălănescu
Elena Irimia
Ciprian Şiulea
Ioana Ilie
Ioana Vrăbiescu
Raul Sebastian Pavel
Ruxandra Ivan
Christian Binder
Doina Vella
Predoiu Alexandru
Ovidiu Anemtoaicei
Irina Melente
Alexandru Liţă
Alexandra Ghit
Cezar Ţurcanu
Alex Sescioreanu
Adrian Schiop
Iulia Andrei
Laura Sandu
Sorin Cucerai
Alexandra Pirici
Mihaela Michailov
Mihaela Drăgan
Mihai Lukacs
Manuel Pelmuş
Marius-Tudor Bogdan
Ioana Vlad
Lista semnatarilor rămâne deschisă aici.
Sursă imagine: gandul.info.
