Am investit foarte multă speranță în cei care formează guvernarea proeuropeană de astăzi. Am încercat să contribui cu ce pot pentru ca ei să reușească. Ei însă m-au dezamăgit. Și nu doar pe mine.
I-am văzut îmbogățindu-se, făcând intrigi, încălcând grav principiile pe care declarau că le adoptă, am citit în presă lucruri urâte pe care le-au făcut. Imi repugnă comportamentul intolerant și nedemocratic al unora, cinismul altora, lipsa de viziune și competență a celorlalți. Chiar și atunci când mi-am oferit serviciile, când am sacrificat confortul pentru a mă implica și participa la schimbările din țara mea, am întâlnit o rezistență imensă a sistemului. Să nu creadă cineva însă că acest sistem este abstract, el are nume concrete (am să le dau publicității la timpul potrivit). Cum să nu vrei să te răzbuni și să-i arunci pe toți la lada de gunoi?
Mă gândesc însă la următoarele. Democrația este imperfectă. Prin exigența de a respecta niște reguli transparente și de a pune în dialog toate părțile interesate, ea face ca scopurile propuse să fie atinse într-un timp mult mai mare decât în cazul unui context autoritar. De asemenea, libertatea presei crează prin definiție o imagine negativă societății democratice, căci scoate la suprafață tocmai ceea ce este negativ, atunci când presa într-o societate totalitară pune în vizor doar ce este pozitiv. Diversitatea informației necesită ca cetățenii să fie dotați cu spirit critic și responsabilitate. În același timp, democrația are drept axiomă principiul că nu există persoane perfecte. Tocmai din acest considerent în democrație nu se mizează niciodată pe un singur om, ci pe un sistem anonim care are menirea să controleze prestația tuturor celor care sunt la putere.
Ce înseamnă aceasta în contextul scrutinului de duminică și a dezamăgirii mele?
În primul rând că nu am dreptul să fiu dezamăgit de democrație, mai ales atunci când ea este la început și încă nu este pe deplin funcțională. În Moldova democrația are probleme din cauza noastră a tuturor. De jos până sus, oamenilor le este greu să înțeleagă că scopul NU scuză mijloacele, că nu doar Filat sau Plahotniuc nu trebuie să fure, ci și fiecare cetățean oricât de mic ar fi, că trebuie să facem diferență între interesul personal și cel public etc. etc.. Că atunci când rezolvăm ”întrebările” prin apeluri nănașilor și amicilor care ne ajută cu un mic trafic de influență sau o ”urgentare”, nu mai putem să pretindem că suntem curați și putem cere celorlalţi să nu o facă.
Plahotniuc nu este omul în cauză, ci este mitul pe care l-am făcut din el. Am auzit o întîmplare despre un aventurier, cum sunt mulți în vremuri tulburi, care se prezenta ca făcând parte din „mafia” lui Plahotniuc (puteți pune în locul lui Plahotniuc pe Filat sau Ghimpu). Cică nici nu avea nevoie să facă parte din mafia acestuia, căci problemele se rezolvau pentru că mitul funcționa de la sine. Plahotniuc este un fenomen creat de noi, noi suntem Plahotniuc. Noi vrem să credem în el pentru că ne ajută să relativizăm propria mizerie. Te simți mai legitimat să furi când știi că toți cei de la vârf fură.
În al doilea rând, atâta timp cât nu există un stat de drept funcțional, nu putem afirma cu certitudine că într-adevăr cineva este corupt și cineva nu este. Ceea ce vedem în presă, oricât de credibil ar fi, trebuie să fie probat. Altfel noi putem învinui pe oricine de orice. Iar pentru ca să se ajungă să fie funcțional acest stat de drept, e nevoie de politicieni care să continue reformele care au început. Uitați-vă în România cum sistemul, atunci când este funcțional, epurează chiar și pe cei care se considerau atotputernici. Paradoxal, dar răzbunându-ne pe acești oameni care ne-au dezamăgit, votând cu populiștii care promit să-i pună la închisoare, vom ajunge să contribuim de fapt la menținerea sistemului care i-a creat. Noi trebuie să schimbăm sistemul, nu oamenii! Iar sistemul singur se va auto-curăța de aceștea, dacă se va demonstra că au comis ceea ce li se incriminează.
În al treilea rând trebuie să înțelegem bine că nu există politician ideal. Doar Putin poate fi ideal, sau Fidel Castro sau Hitler. Nu însă un politician dintr-un sistem democratic. Din acest considerent trebuie să stăm cu ochii pe ei. Dar și atunci când alegem, trebuie să înțelegem că vom alege răul mai mic. Așa cum democrația este un sistem anonim, noi trebuie să votăm ideea care se angajează să promoveze un politician și nu persoana acestuia. Dacă ești pentru un sistem democratic de tip conservator, votează partidul care promovează națiunea, familia și valorile tradiționale, dar nu pe Ghimpu. Dacă ești pentru un sistem democratic de tip liberal, votează cu partidul care promovează economia de piață, excelența prin competiție și libertatea, dar nu pe Filat. Dacă însă ești mai mult pentru un sistem social-democrat, votează partidul care își propune mai multă echitate și egalitate, protejarea minorităților și a intereselor celor săraci, dar nu pe Lupu. Știu că sună idealist și că aceste partide nu înțeleg nici ele ce înseamnă cu adevărat ceea ce declară. Dar oricum, dacă discutăm în termeni de probabilitate, și luând în considerație că oamenii oricum sunt imperfecți, faptul că declară cevale măreşte șansa să facă gesturi spre acest ceva. Oricum, e mai mare probabilitatea să ne apropiem de idealul democratic votând partide care se declară democratice, decât votând pe cei care declară deschis că vor revenirea la dictatura sovietică, la instalarea modelului autoritar putinist sau a regulilor din lumea criminală (cică hoțul a furat în Rusia, deci în Moldova nu mai are interesul să fure! E naivitate să crezi asta? Eu nu cred în naivitate. Îl admiră pentru că a furat!).
Eu voi merge la vot! Voi vota cu unul dintre partidele democratice cu șansă! Pentru că vreau ca Moldova să fie mai puțin săracă, totalitară, coruptă și ineficientă. Dar tu?
Sursă imagine de fundal.
Lilian, s-ar putea sa ai dreptate in privinta unei exagerari a mitului Plahotniuc (asa a fost si cu Oleg Voronin anterior). Totusi „mitul” contine o enorma doza de realitate ce poate fi dovedita – uita-te la distributia de posturi in Guvern si administratie (cu cateva procente de vot PDM a reusit aproape sa controleze guvernul), pe urma la controlul institutiilor din sistemul judiciar etc. Si la banii mari ai PDM care precis nu vin de la Candu si Lupu.
Zici ca nu putem afirma daca un partid este corupt sau nu? Putem, Cu PLDM avem niste inregistrari audio ale fostului sef al serviciului vamal, ale Safului etc… Sunt rupte din context inregistrarile alea? Mi-i teama sa vad contextul in acest caz.
Intr-un stat de drept justitia trebuie sa se pronunte. Altfel nu mai e posibilila nici o democratie.
Lilian, si daca justitia e acaparata? Sau serveste unele interese?
Ori da verdicte aiurea?
sa iesim in strada, sa facem presiuni sa se faca reforme in justitie, sa scriem despre asta, sa aducem argumente, sa mobilizam societatea civila, sa predam studentilor despre aceste lucruri, etc. dar pentru asta e nevoie de conditia minima – democratie. Vei putea face toate astea daca te vei trezi maine in Lugansk si vei fi batut cu vergi in piata publica pentru ca nu ai fost la biserica?
Lilian, eu ies in strada. Deja de cativa ani… Si e putina lume acolo. Noi scriem texte, incercam sa facem presiuni – nu prea iese nimic… Am facut si protest. Am scris si petitii si comentarii – e un zid opac.
P.S. Nu cred ca e corect sa umblam cu sperietoarea Lugansk-ului – acolo lucrurile s-au întîmplat dupa ce ucrainenii si-au exprimat o opinie, dupa ce au protestat activ… E vorba de geopolitica si de o multime de lucruri ce nu au nici o legatura cu votul.
Eu vad ca nu ne dai nici o sansa… sa protestezi – nu merge, sa votezi – nu are rost, oricum toti sunt banditi. In privinta Luganskului, noi nu suntem departe nici acum, dar daca va fi Usatai cu Liga tineretului rus la guvernare, de lumea rusa nu ai sa scapi.
In plus, argumentul „nimeni nu e ideal” poate justifica orice. Parerea mea.
Eu sunt la fel dezamagit, dar nu pentru ca as fi idealist sau as fi asteptat miracole. Sunt dezamagit din motive banale – energia aliantei a fost risipita pe certuri interne si pe lupte intestine, din marile sume de bani venite din exterior a beneficiat doar un grup restrans, sistemul justitiar nu a fost transformat in nici un fel, alianta nu a introdus noi practici ci a continuat sa actioneze asa cum au facut predecesorii lor… adica comunistii.
Vrei sa spui ca stii pe cineva ideal? Nu justifica nimic, este o constatare. Dar credinta intr-o persoana ideala este compatibila cu un context autoritar, nu cu democratia. Democratia trebuie sa stie sa se apere de oamenii „ideali”, daca vrea sa nu se transforme in autocratie.
am facut un fel de apel:
https://www.youtube.com/watch?v=HdGaXFtcq8s
Fă un bine țării. Rămîi lucid! Nu-i asculta pe cei care îți spun că alegerile sunt cruciale ori decisive sau că ele ar hotărî totul – alegerile sunt un simplu exercițiu politic printre multe altele, de o eficiență politică îndoielnică. Nu-i asculta pe cei care îți zic că alegerile ar fi un război, o luptă sau o confruntare de proporții cosmice – tonul acesta militarist are scopul de a te scoate din casă pentru a te mîna spre urna de vot. Nu-i asculta pe cei care îți zic că doar oamenii buni, corecți, deștepți, normali votează un partid iar oamenii răi, proști sau zombați votează un alt partid. Ține minte că fiecare are dreptul la o opinie (poate fi mama ta, prietenul tău), iar cel care îți zice să disprețuiești un compatriot al tău doar pentru că are o altă părere, nu e prieten al democrației, oricît ți-ar vorbi contrariul. Nu-i asculta pe cei care pretind că ar avea o soluție magică pentru toate problemele – unirea, aderarea la un bloc sau altul, o conducere autoritară sau altceva. Tu ești deja mare și știi că realitatea e mult mai complicată decît atît, că nu există o rezolvare miraculoasă, că pentru orice schimbare e nevoie de multă-multă muncă. Nu-i cere politicianului care vine să-ți cerșească votul să-ți promită ce va face pentru tine. O să-ți promită totul – și stelele de pe cer, și că ți-l întoarce pe străbunicul din mormînt. Pentru că vrea să fie ales. Cere-i altceva: să-ți spună ce va face împreună cu tine pentru interesul comun, adică cum va face așa încît să te includă și pe tine, vocea și opinia ta în procesul de guvernare la toate nivelele. Dacă nu e gata să facă un loc pentru participarea ta la decizii pe toate treptele, de la cartier ori sat la parlament și guvern, atunci nu-l vota. El vrea puterea doar pentru sine. Nu-ți spun ce să votezi (eu m-am decis deja). Rămîi lucid. Votează cu inima dar și cu capul, asumă-ți o poziție, apăr-o, argumenteaz-o, reclamează-l pe cel care îți închide gura. Indiferent ce vei alege, fă-o responsabil. Cînd mergi la vot gîndește-te la tine și la viitorul tău, nu la războaiele politicienilor. Fă un bine țării. Rămîi lucid. Înaintea, în timpul și mai ales după alegeri.
Bun indemn. JUST! Eu spun la fel, doar ca eu mai si spun si cu cine sa voteze si explic de ce 🙂
Vitalie, tu chiar n-ai de gand sa votezi?
Voi vota, desigur, am zis ca m-am decis pentru cine. Voi argumenta vineri mai detaliat: Oleg Brega.
Eu sincer nu cred ca OB, pe care il simpatizez ar reusi mai mult decat a reusit de exemplu, Pavlicenco. Chiar daca s-ar intampla minunea si ar intra in Parlament.
Insa, in cel mai probabil caz, votul va fi risipit. Si chiar daca atitudinea Frantia v opasnoste, ia spasu Frantsiui imi pare ridicola, pe de alta parte n-as vrea sa se repete situatia cand coalitiei nu-i ajunge un vot ca sa formeze guvernul. Si se pune problema unui compromis, ca alternativa anticipatelor.
Eu ma gandesc ca o s-ai dau lui OB sanse, indiferent daca altii ii dau sau nu. Pentru ca a fost coerent si consecvent. Nu-l vad ca salvator al „Frantiei” dar il vad ca un tip care trebuie sa ajunga in Parlament si sa faca niste chestii – sa vocalizeze niste lucruri, sa faca lumina asupra altora etc. S-ar putea sa nu treaca, s-ar putea votul acordat lui sa mearga in alta parte – asta ma intereseaza mai putin…
Alianta nu a facut nimic ca sa-mi merite votul, si eu din greata nu merg la urne. Prefer sa stau acasa. Votez doar cand sustin pe cineva. Si OB e acum votul meu din convingere.
Cand am zis de Franta am avut in vedere ca nu dau votului meu o importanta excesiva. Nu cred ca voi salva tara cu el.
Cat despre restul, este clar ca avem criterii diferite de care ne ghidam in deciziile electorale.
Eu inteleg, si accept validitatea logicii de a tine cont si de faptul ca votul s-ar putea sa fie redistribuit la cineva pe care nu ai chef sa-l vezi in parlament. (In situatia actuala nu vad pericolul asta: daca OB nu trece, vreo 0.4-0.5 din votul meu va fi redistribuit probabil comunistilor, 01-0.2 la PD sau PLDM, si doar vreo 0.06 la Dodon sau Usatii. )
Si logica asta are un mare dezavantaj, parerea mea foarte subiectiva – tinde sa favorizeze partidele mari… Si perpetuiaza un cerc vicios..Nu avem din cine alege, votam din astia care sunt..Pe urma tot pe ei ca nu avem din cine alege…
De aia eu vreau sa mai schimb „marfa” de pe tarabe…
Pai, nu cred ca ai s-o schimbi. Marfa de care zici trebuie schimbata altfel, in capul politicienilor.
Care invata si ei, eu chiar comparam felul in care vorbea un viceministru de legea nediscriminarii la publika comparativ cu ce se vorbea acum 5 ani. Valorile oamenilor pot fi influentate – pentru asta este si presa si alte mijloace, pentru asta se face advocacy. In toata lumea pe politicieni se pun presiuni ca sa faca ceva, lucruri pe care ei de regula pot, dar nu vor sa le faca.
Important este IMHO ca politicienii sa poata aka sa dispuna de resurse de a face ceva, structura de partid, oameni, finante etc, si chestia asta se construieste ani de zile.
Un om cu valori corecte, bine intentionat, vocal dar fara resurse institutionale cum este OB este un bun avocat si un excelent promotor, dar eu nu-l vad pe rol de policy maker, executor si implementator.
Eu nici nu astept de la OB sa fie ”policy maker, executor si implementator.”. Pentru asta vor fi altii. Cati din deputatii din actualul Parlament au ”stofa” asta? Din cei 101 cred ca mai putin de 30 au venit cu vreo initiativa, restul fiind simple masini de vot. In plus, OB poate depasi handicapul lipsei de expertiza – isi poate angaja, daca ajunge deputat, consilieri care i-ar explica cum sta treaba pe domenii pe care el nu le pricepe.
Despre advocacy si restul – is de acord. Sunt instrumente. Cu o eficienta limitata. Ca si alegerile.
Si, in plus, nu-i vorba de un calcul simplist ca cu votul meu ar putea ajunge un comunist in plus in Parlament. Daca situatia ar fi fost ca majoritatea era a lor oricum, ca prin 2000, un mandat mai mult ori unul mai putin n-ar fi contat. Dar situatia este de alta natura, sansele sunt cam 50 la 50, si imagineaza-ti ca alianta pierde cu o diferenta de, sa zicem, 100 de voturi.
Parcursul nostru european nu cred ca este ireversibil, si un asemenea scenariu ar putea pune inceputul unei crize de proportii, ca cea din Ucraina. Eu nu cred ca problemele despre care vorbeste el nu sunt importante, eu doar cred ca exista multe alte mijloace, foarte eficiente de a le ridica pe agenda publica.
Participarea la alegeri nu mi se pare o asemenea metoda eficienta, vezi exemplul Pavlicenco.
Vitalie Pavlicenco are probabil alta motivatie sa participe la alegeri – mentine pe agenda publica tema unionismului. Si e dreptul ei…