Nu e nimic mai trist decât o țară care, în fața unei invazii străine, se desface în bucăți și se solidarizează cu invadatorul. Orice am spune acuma despre perfidia rușilor, e clar că Crimeea s-a dus de bună voie în brațele invadatorilor. De ce? Pentru că locuitorii Crimeii sunt ruși? Nu. Pentru că statul ucrainean i-a neglijat, pentru că nu i-a atras în suficientă măsură într-un proiect comun, pentru că i-a dezgustat naționalismul etnic ucrainean.
În lumina ultimelor evenimente, sminteala etno-naționalistă devine evidentă.Ucraina este slabă în fața invaziei rusești anume de aceea că nu a știut să construiască în mod eficient națiunea civică ucraineană. Elementul ucrainean a fost exacerbat: etnia ucraineană, limba ucraineană, istoria, holodomorul, Bandera etc. Iar milioanele de ruși din estul Ucrainei s-au simțit nedreptățiți. Fără îndoială, revoluția ucraineană nu este una naționalistă, ci una democratică, îndreptată spre răsturnarea unei clase politice corupte și ineficiente. Dar tot atât de adevărat este că națiunea civică ucraineană a fost foarte slăbită de virusul naționalist. Și e foarte frumos să vezi, în situația din Crimeea, acele excepții care confirmă regula: ruși get-beget care se declară ucraineni, adică cetățeni ucraineni loiali și patrioți ai țării lor Ucraina. Mass-media regimului rusesc nu dau glas acestor oameni, dar ei există și nu sunt atât de puțini. În acești ruși care se desolidarizează de acțiunile lui Putin se vede ce este națiunea adevărată, cea civică, definită prin apartenența la un cerc de valori sociale, cetățenești, dar nu pur și simplu la cercul celor care utilizează aceeași limbă; căci ce este limba dacă nu un simplu sistem de semne care ne servește drept mijloc de comunicare? Rusia însăși a folosit drept motiv principal al invadării Crimeii solidaritatea etnică cu locuitorii ruși ai peninsulei, amenințați, chipurile, de fascismul ucrainean. Apropo, atunci când Stalin a rupt Basarabia de la România în 1940, motivul a fost acela că regiunea ar fi fost populată compact de ucraineni, care nu mai puteau de dorul de a se reuni cu frații lor de sânge din Ucraina Sovietică. Și România pune la baza politicii sale aceeași sminteală etno-naționalistă, susținând cu putere în Republica Moldova naționalismul etnic românesc, în detrimentul națiunii civice moldovenești. Paradoxal, este la fel și în Republica Moldova, unde istoria ar fi trebuit să dea anumite învățăminte. Clasa politică de la Chișinău nu-și imaginează ce este o națiune civică și continuă să producă naționalism etnic, costume de port popular, sărbători naționale în gâlgâitul vinului și veselia orchestrelor de muzică populară românească. În timp ce în școlile rusești ale Chișinăului cresc generații de tineri rusofoni care nu știu limba română și care vor avea deci grave probleme de integrare socială – pentru că limba oficială în Republica Moldova este totuși limba română. Cine sunt rusofonii neintegrați în națiunea civică moldovenească de fapt? Sunt coloana a cincea a lui Putin. Rusofonii neintegrați din orașele și orășelele Moldovei, împreună cu Transnistria și Găgăuzia, vor vota la un eventual referendum pentru unirea pe veci cu Rusia-mamă. Iată ce consecințe are sminteala etno-naționalistă a națiunilor titulare.
În evenimentele din Ucraina moldovenii trebuie să se vadă ca în oglindă. Au eșuat să atragă Transnistria în proiectul lor național. Au eșuat să trăiască în bună pace și înțelegere cu găgăuzii. Contează că le va face Europa ordine la ei acasă, dar se înșală.
Totuși, care sunt cauzele ocupării obraznice de către Rusia a Crimeii? Poate că Putin, speriat de independența energetică a SUA, vrea să creeze o criză artificială care să crească prețul gazelor și petrolului pe piața mondială. Poate e un semnal clar pentru Occident că Rusia nu mai este dispusă să suporte înaintarea nestăvilită a NATO și lărgirea sferei de influență economică a Uniunii Europene și a Statelor Unite peste zona de influenţă tradițională a Rusiei. Poate că este o încercare disperată a lui Putin de a provoca în mod deliberat o criză în exterior pentru a se putea răfui mai ușor cu opoziția din interior și a evita un Maidan în Piața Roșie. Poate să fie ori una, ori alta, ori toate la un loc. E clar însă că Putin joacă în defensivă. Rusia, acest colos militar superdotat cu rachete balistice și submarine atomice, întins pe un teritoriu imens, este de fapt o țară mizerabilă, cu o populație în descreștere, care se ține pe munca emigranților moldoveni, tadjici, chinezi. Și e clar că manipularea opiniei publice rusești și mondiale este atât de stângace, atât de grosolană, atât de rău-mirositoare a propagandă sovietică, încât nu-i înșală decât pe pensionarii cu nostalgii sovietice; și nu poate avea sorți de izbândă. Lumea întreagă, la acest început de an, s-a convins că țarul Putin nu este un monarh luminat, ci un dictator ordinar cu care-ți este rușine să stai la o masă. Sper ca falsa exotică rusească de tip „Educazione siberiana” de Lilin și „Limonov” de Emmanuel Carrère să aibă mai puțin succes în acest Occident plictisit și lacom de senzații.
Nimeni însă nu-l poate învinge pe Putin. Nu te joci cu armele atomice, și mai ales cu interesele economice enorme ale Europei și Americii, cu toate că spiritul războinic bate toba astăzi în inimile multora. Nu, nu suntem în 1914, nici în 1939, cele două războaie mondiale vor părea romantice și ecologice în comparație cu dezastrul unui al treilea conflict mondial. Așa că îi revine poporului rus sarcina de a-l dezamorsa pe Putin. Niște sancțiuni asumate în mod responsabil de Occident, care să-l facă nesimpatic în ochii propriului popor pe țarul moscovit, ar ajuta mult.
Sursă fotografie: www.leaderpost.com
Victor, asa e. Citeam acu vreo 5 ani un articol al unui consilier al lui Putin care zicea ca tarile din spatiul post-sovietic au avut cam 20 ani sa se consolideze, pana usia si-a revenit. Care a reusit, e de bine, care nu (Ucraina, Moldova) atunci sa se astepte la consecinte. Si idn pacate lucrurile s-au intamplat exact pe axa descrisa de tine: nationalism de matineu, patriotism gaunos pe note stridente, lipsa unor eforturi de integrare a multiplelor minoritati culturale, religioase, etnice… Si populism cat incape… Si o tradare a intelectualilor care fie nu au reusit sa propuna acest proiect al natiunii civice, fie au ales sa sprijine necritic alte proiecte exclusiviste.
În articolul „Școala, locul de naștere al națiunii”
http://unmoldoveanlaroma.blogspot.it/2012/02/scoala-locul-de-nastere-al-natiunii.html scriam despre importanța școlii în crearea națiunii moldovenești:
„În ultimul timp în Italia e dezbătută intens problema acordării cetățeniei italiene fiilor de imigranți. Ius sanguinis sau ius soli? „Să te naști în Italia și să nu devii italian e o absurditate și o nebunie”, a afirmat Președintele Napolitano, îndemnând Parlamentul ca să rezolve problema. Cetățenia, acordată actualmente în virtute de ius sanguinis, presupune condamnarea copiilor de imigranți – născuți în Italia, cu studii în Italia și care sunt efectiv italieni – la un șir de inconveniențe și la un drum birocratic lung și umilitor pentru obținerea cetățeniei. Dar. Dacă fiilor de imigranți li s-ar acorda cetățenia conform ius soli, în mod automat, faptul ar putea presupune că unii copii de imigranți vor deveni cetățeni fără a avea rechizitele necesare pentru aceasta. În ce ar consta aceste rechizite, în opinia observatorilor italieni? Cunoașterea limbii italiene, a istoriei și a culturii Italiei, o educație civică de standard european, cunoștințe științifice moderne.
Iată de ce fundația „Giovanni Agnelli” (Agnelli a fondat FIAT-ul) a publicat în ziarul „La Stampa” de azi, 23 februarie, propunerea ca acordarea cetățeniei italiene fiilor de imigranți să fie condiționată de un singur lucru: frecventarea școlii publice italiene. Pentru că anume școala este locul și este mecanismul integrării sociale a fiilor de imigranți. Și anume școala, în cei 150 de ani ai Italiei, i-a forjat pe italieni.
Așadar, școala. Școala! Școala!!! Școala este fundamentul națiunii. Și vă întreb, dragi compatrioți, de ce există în Republica Moldova atâtea școli ne-românești? Cum vrem noi să-i integrăm în societate pe absolvenții acestor școli? Cu toată stima pe care o am pentru etniile conlocuitoare, copiii lor ar trebui să învețe la școală în limba română. Iar câteva ore săptămânale suplimentare de studiere a limbilor și culturilor minorităților ar asigura măsura cuvenită de respect european pentru drepturile acestor minorități.
Deci, școala! Nu moralizările nerușinate pe care le fac moldovenii la adresa rușilor: „ Vai, trăiești în Moldova de-atâta vreme și nu știi moldovenește!” Nu știu. Și au dreptate să nu știe.”
Victor, despre scoala…Adica despre intentiile si capacitatile statului moldovean de a asigura educatia lingvistica pentru minoritati…
http://www.spranceana.com/2009/06/10/despre-limbi/
Cu orele de limbă română, chiar numeroase, nu ajungem departe. Limba de predare a tuturor școlilor trebuie să fie româna, acesta ar trebui să fie obiectivul. Desigur, realizat treptat, cu atențiile cuvenite, fără să siluim pe nimeni. Doar așa minoritățile se vor integra treptat și nu se vor simți discriminate. Căci, fiți de acord, un bulgar, un găgăuz, un rus care nu știe limba română va ajunge cu greu să facă o frumoasă carieră în administrația de stat sau în politică. Mi se poate replica că nici în urss nu exista o similară dictatură lingvistică. De acord. Tocmai de aceea și ne-am simțit uneori discriminați. Și apoi rusa avea poziții incomparabil mai puternice decât româna în RM.
Victor, romana oricum se studiaza in toate scolile din Moldova, doar ca in unele mai bine iar in altele mai rau sau deloc… Statul moldovean nu a facut prea multe ca Gagauzia sau Taraclia sa aiba un tratament mai special…Nu au trimis profesori, nu s-au asigurat ca copiii de acolo sa aiba contact direct cu romana, si doar au practicat un discurs de genul : ei trebuie pentru ca sunt pe teritoriul Moldovei… Solul Moldovei insa nu poate preda lectii de limba romana. Cand mediul e bulgar. Sau gagauz.
Nu, Vitalie, nu. Nu trebuie să căutăm cine știe ce metode de învățare a limbii române. Trebuie să predăm matematica, chimia și restul obiectelor în limba română – alolingvilor. Statul să asigure dreptul la studii în limba română. Dar cum am spus, treptat. Celelalte metode sunt paliative, bani aruncați în vânt.
Domnilor, am impresia ca sunteti naivi si rupti de realitate. Intrebati pe cineva de ce nu stie romana (apropo, eu prefer sa o numesc moldoveneasca) si raspunsul in majoritatea cazurilor este NU AM NEVOE. Intelegeti? Nu scoala, nu specialistii, nu materialul didactic ci interesul poarta fesul. A impune alolingvii sa ne invete limba este o discriminare, trebue sa impunem conationalii nostri sa invete limba materna si sa si o foloseasca in viata de toate zilele si cind la alolingvi va apare necesitatea sa posede limba de stat – atunci sa le cream conditii si sa-i ajutam.
@Andrei, dar cei care nu ştiu româna (sau moldoveneasca sau de stat) n-o ştiu pentru că nu au existat politici clare care să ceară agenţilor economici să presteze servicii ŞI în limba de stat. Ar fi (fost) o discriminare? Dacă crezi că da, atunci înţelegem diferit acest termen.