“Salariații sunt leneși și se scobesc în nas toată ziua, de asta…”.
Posibil ai auzit refrenul ăsta pe parcursul ultimelor două zile. Vocile din tabăra Robin Hood pe dos o tot repetă. Probabil te întrebi: „Cine e Robin Hood pe dos? Ce legătură are cu Moldova? De ce aruncă cu glod în angajați? Și ce urmărește acest discurs?”
Legenda lui Robin Hood ne povestește despre un personaj care lua bani de la bogații care acumulau avere prin abuz de putere. Robin Hood ulterior redistribuia banii celor ce într-adevăr aveau nevoie.
Robin Hood pe dos reprezintă inversul legendei. Este întruchipat de oamenii care vor să ia bani de la cei ce au mai puțin și să-i transfere în buzunarul celor care deja au mai mult.
În Moldova zilei de azi, rolul de Robin Hood pe dos îl îndeplinește premierul Tofan. La ședința din 29.07.2026, dumnealui a propus o reducere a zilelor de odihnă plătite. Încă nu știm ce număr de zile va fi redus. Presupunând că se reduce o singură zi, salariații vor fi obligați să lucreze cu o zi mai mult pe același salariu. Cu alte cuvinte, vor lucra o zi gratis, comparativ cu situația curentă (să zicem în loc de 21 de zile pentru 13 mii de lei, lucrezi 22 de zile pentru 13 mii de lei. Ziua 22 o lucrezi gratis). În același timp, angajatorii vor păstra valoarea produsă de salariați în acea zi, fără a-i plăti suplimentar.
Cu alte cuvinte, această măsură ia echivalentul în bani a zilelor de muncă neplătite de la salariați și pune banii ăștia în buzunarul angajatorilor.
Să încercăm să cuantificăm în bani măsura. Cifrele reprezintă estimări inexacte, dar apropiate de realitate. Salariul mediu net pe zi este vreo 615 lei. Adică fiecare zi neplătită îl fură în mediu pe salariat de 615 lei. Știind că în Moldova sunt vreo 740 mii de salariați, valoarea totală a furtului legalizat constituie 450 milioane lei pe zi. Asta-s bani care-s transferați din buzunarul salariaților în buzunarul angajatorilor.
Sunt reduse două zile de odihnă plătite? Ești furat de 1200 lei. Trei zile? 1800. ș.a.m.d. În total, volumul furtului legalizat poate să se apropie sau să depășească un miliard de lei, în dependență de numărul de zile tăiate.
În contextul creșterii vertiginoase a costului de trai, te-ai gândi că transferul de bani de la cei ce au mai puțin la cei ce au mai mult este o mare mârșăvie. Precis trebuie să existe o explicație puternică. Domnul Tofan a argumentat măsura prin faptul că în Europa ar fi mai puține zile libere. Să-i zică cineva că Europa nu este o singură țară.
Nu numai eu am crezut că explicația lui Tofan este o glumă deplorabilă. O simțit-o și angajatorii. Evident, ei au vise umede în legătură cu cei 450 milioane lei pe zi cadou de la Tofan. E o bombonică care o s-o înghită cu mare plăcere. Dar simt că partea de justificare este proastă. De asta, ei pun umărul pentru a-l sprijini pe Robin Hood pe dos. Inventează tot felul de narative, care au scopul de a compensa lipsa de justificare din partea lui Tofan.
Atunci când iei bani de la salariați și îi transferi angajatorilor, ai nevoie de o poveste care să-i facă pe oameni să creadă că salariații merită asta. De asta și aruncă cu glod în salariați.
Că salariații s-ar scobi în nas în loc să lucreze este fix o asemenea poveste. Ea nu e bazată nici pe date nici pe vreo cercetare. E bazată doar pe zgârcenia angajatorilor. E o minciună scornită anume pentru a justifica furtul de către și în beneficiul taberei lui Robin Hood pe dos. Minciuna asta ne zice că „e ok să furăm salariații de 450 milioane pe zi, pentru că salariații ne fură la rândul lor, nelucrând în timpul orelor de muncă”. Scopul discursului ăsta nu este să descrie realitatea sau măcar să aibă sens, ci să facă acceptabilă reducerea drepturilor salariaților.
Are un nume acest discurs? Da! Fluidizarea relațiilor de muncă. Așa îi zice în programul de guvernare a lui Tofan, scris de IA. La modul practic, asta înseamnă reducerea drepturilor, protecțiilor, a zilelor de odihnă și a cotei venit a salariaților (raportat la venitul total).
Așa lucrează cei din tabăra Robin Hood pe dos. Mai întâi o să arunce cu glod în tine și o să te facă nebun. După asta o să te fure din buzunar.
În loc de încheiere, cred că un prim pas este conștientizarea propriului interes. Ulterior, să ne unim puterile în baza acestui interes comun. Noi, salariații, nu avem nici prea mulți bani, nici prea mult timp. De asta, doar unindu-ne resursele împreună, putem încerca să ținem piept la atacuri împotriva intereselor noastre. Opțiuni sunt mai multe – sindicate, organizații obștești, rețele organizate de voci pe social media (cam ce organizează morari pentru … nu știu pe cine servește dânsa. Aceeași formulă poate fi utilizată pentru a cultiva rețele de voci pro-salariați). Când o să vină următorul Tofan, nu e suficient să ne uităm la CV-ul lui. Mai important este să înțelegem ce interese o să servească și din contul cui. Asta o să permită să ne mobilizăm mai repede și să fim gata din start.
sursă: Cristian Velixar
