Pe 6 februarie conducerea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a scos un comunicat de presă în care anunța lumea că, după ani în care directorii instituției au primit salarii în valoare de 8-9 salarii medii pe economie (în 2024, ultimul an pentru care există date salariul lunar al unui director ANRE era de vreo 120 mii lei lunar, iar salariul mediu pe economie – 13 700 lei, ani în care directorii ANRE au fost măcinați de remușcări și au avut de îndurat suferințe morale din cauza salariilor prea mari, administrația a decis, benevol și responsabil, să reducă salariile cu 20 %…
”Decizia este una asumată la nivel instituțional și reflectă angajamentul conducerii ANRE pentru echilibru, prudență și responsabilitate socială”, au zis oamenii care au descoperit prudența și responsabilitatea abia atunci cînd deputații au propus plafonarea salariilor conducătorilor instituțiilor autonome de reglementare (pentru directorii ANRE plafonul urma să fie de șase salarii medii).
Bun, directorii de la ANRE oricum n-o să moară de foame, pentru că chiar dacă își scot cele ”20 %” de ”responsabilitate socială”, tot rămîn cu salarii de 5-6 mii de euro pe lună…
A fost, așa cum declara ministrul economiei, un ”gest simbolic”, fără consecințe reale pentru bugetul public (nu e ca și cum din banii economisiți ar putea fi crescute salariile tuturor).
Dar zic oricum să salutăm gestul lor de responsabilitate socială că au ”sacrificat” de nevoie și ”de rușine” o parte din salariile nesimțite pentru a echilibra bugetul și interesul public…
Orice ban economisit în aceste vremuri austere e o cărămidă la prosperitate comună…
Directorii ANRE nu au fost unicii care s-au văzut cu remunerările reduse de dragul ”binelui comun”…
Fără a fi întrebați, s-au văzut cu remunerările reduse și cele aproximativ 2000 persoane (folosesc ultimele date publice la care am acces, cele din 2024) care activau ca asistente personale ale persoanelor cu nevoi speciale… În cazul lor, reducerea e de 10 % și se referă la un spor cu caracter specific care era adăugat la salariul minim pe care-l primeau.
Istoria e mai veche și am mai scris despre ea anterior.
Pe scurt ea sună așa: în 2023 Ministerul Muncii și Protecției Sociale (MMPS) a demarat reforma sistemului de asistență socială RESTART. Printre schimbările majore operate de reformă este cea cu privire la finanțarea serviciului: MMPS a decis ca finanțarea serviciilor din pachetul minim de servicii sociale să vină direct de la bugetul de stat. Pentru orașele Chișinău și Bălți, însă, finanțarea urma să vină de la bugetul local. În urma unui război de declarații între minister și primăria Chișinău, vreo 2000 de asistente personale în Chișinău au rămas pe drumuri. Ministerul a arătat din pumn, a strigat, a făcut conferințe, dar și primăria s-a dovedit a fi încăpățînată ca un ”șlang înfipt în pămînt care se îndoaie în toate părțile dar nu iese” și într-un final Guvernul a cedat…
Soluția ”elegantă” pe care a găsit-o Guvernul (la fel de elegantă ca și încăpățînarea de șlang a primăriei) a fost să le angajeze pe acele asistente personale în cadrul Agenției pentru Gestionarea Serviciilor cu Specializare Înaltă (AGSSÎ).
Ca să dați seama de cît de ”elegantă” a fost soluția, vă spun că, la fondare, în 2023, AGSSÎ avea 10 angajați, iar după aplicarea ”soluției elegante” – peste 2200, adică peste noapte, AGSSÎ s-a trezit că avea mai mult personal decît toți oamenii – șoferi, taxatori, controlori, ingineri etc – care deservesc sistemul de troleibuze în Chișinău, și cam o treime din armata națională…
Această hardughie era, evident, o găselniță de moment (era anul 2024 și venea marele referendum pentru integrare europeană și alegerile prezidențiale și nu-și putea permite nimeni să aibă oameni nemulțumiți în stradă așa că..momentul a durat…
În aprilie 2025, gardianul banilor publici, Curtea de Conturi, realizează un preasfînt audit asupra rapoartelor financiare consolidate ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Punctul 4.3 al raportului se referă la improvizația elegantă a Ministerului: ”La contul 211 ,,Remunerarea muncii” au fost admise iregularități în sumă de 1,3 mil. lei, cum ar fi: achitarea neregulamentară a cheltuielilor de personal, în special la plățile efectuate pentru sporul cu caracter specific (1,1 mil. lei) acordat angajaților de la 01.07.2024, deși Regulamentul AGSSSÎ a fost aprobat la 10.09.2024. Ordinul în redacție nouă prevede ,,punerea în aplicare, începând cu 01.07.2024”, fiind stabilite și achitate retroactiv plățile în lipsa temeiului juridic. Deși, AGSSSÎ urma să stabilească în regulamentul intern specificul sarcinilor și responsabilităților delegate angajaților în baza analizei gradului de pericol/condițiilor de activitate, potrivit anexei aprobate pentru funcțiile indicate, acestea nu au fost prevăzute”.
Curtea de Conturi zice că s-au achitat neregulamentar 1.1 milioane de lei (mai puțin de un salariu anual al unui director ANRE)…
Adică raportul de audit doar arată că această improvizație era făcută aiurea și, pentru a fi adusă în cîmpul legalității, AGSSSÎ urma să elaboreze, în regulamentul intern, specificul sarcinilor care ar fi justificat acel spor cu caracter specific.
Ce face AGSSSÎ? Elaborează acele norme ale regulamentului intern?
Nu, că asta e complicat. AGSSSÎ face un lucru șocant de simplu: prin ordinul 89-F din 26 decembrie 2025 al directoarei instituției, acel spor cu caracter specific este tăiat în genere.
Adică, în loc să lucreze pentru a aduce acel spor specific în legalitate, AGSSSÎ îl lichidează cu totul și le pedepsește pe beneficiarele acelui spor … pentru propria inactivitate/lene/incapacitate.
Din cele cîteva zeci de opțiuni posibile – inclusiv cea de a se ”bate” cu Curtea de Conturi pentru acel spor, esențial pentru beneficiare – AGSSSÎ o alege pe cea mai simplă și care implică … nefacerea de nimic…
(răspunsul AGSSSÎ la solicitarea de informație privind anularea sporului cu caracter specific)
Ce reprezenta acel spor de nocivitate? Un spor de 10 % adăugat la salariul asistentelor personale pentru persoanele cu nevoi speciale.
Întrucît informație publică este puțină, voi apela aici la istorii personale și date publice (nu tare multe) despre această categorie specifică de angajate (folosesc feminitivul pentru a reflecta și situația că 90-95 la sută din personale angajate ca asistenți personali pentru persoanele cu dizabilități sînt femei) .
Asistentele personale sînt angajate de AGSSSÎ cu contract individual de muncă pe salariul minim. Unele din ele sînt angajate pe normă deplină, altele – pe 0.75 sau chiar 0.5 (repartizarea detaliată e cunoscută doar de către conducerea AGSSSÎ). Altfel spus, unele angajate primesc jumătate din salariul minim, altele – 0.75.
Contrar prevederilor Codului Muncii și în contrast cu alți salariați/-te, asistentelor personale nu li se aplică prevederile privind vechimea în muncă, concedii medicale și concedii de odihnă etc…
E o categorie de angajați pe care statul îi ține într-o situație ilegală de muncitori aproape fără drepturi și fără garanții sociale.
De la aceste persoane, care veghează uneori cîte 24 ore la căpătîiul unor bolnavi imobilizați sau care au nevoie de atenție tot timpul, care sînt angajate pe salariul minim, care, în multe cazuri au grijă de bolnavi/bolnave singure, care nu pot combina această muncă cu nici o alta pentru că li se taie și acest mic ajutor, statul s-a gîndit că poate economisi niște bani…
