ARTICOLE:
Un foarte bun articol de Ilia Budraitskis, „Ucraina: zile de hotărâri, zile de luptă”, tradus şi publicat de CriticAtac, arată ambiguitatea mişcării „revoluţionare” de la Kiev. Această mişcare nu are un mesaj ideologic unitar şi coerent, nu propune un program de guvernare, ci însumează un conglomerat de discursuri politice care se poziţionează dinspre dreapta liberală (pentru „democraţie”, apropiere de Europa) către forţe ultra-conservatoare de extremă dreapta („Ucraina pentru ucraineni!” sau „Comuniştii la ştreang!”). Aceste poziţii aparent divergente sînt forţate să se asocieze în virtutea unui puternic mesaj „anti-Moscova” care-i uneşte. Autorul articolului cheamă spirtitele critice şi lucide să denunţe această solidarizare tacită care ar putea anunţa o posibilă co-abitare dintre forţe de dreapta şi de extremă dreapta după eventualele alegeri, şi totodată să-şi păstreze spititul critic faţă de discursul pretins democratic al dreptei „clasice” ucrainene în numele unei democraţii directe, participative.
Despre implicarea forţelor de extremă deapta în „revoluţia” din Euromaidan, a se vedea un bun articol de Dmitry Kolesnik, „Euromaidan: The Play with EU Integration”.
Despre mişcarea din Euromaidan şi „revoluţia” eşuată a comuniştilor de la Chişinău, a scris şi Lilian Negură pe PZF. (P.N.)
Ziarul francez Libération şi magazinul american The New-Yorker au scris despre graţierea fostului magnat rus Mihail Hodorkovski şi posibilele semnificaţii ale acestei eliberări. Ambele periodice se pun de acord asupra aspectului conjuctural ale acestei amnistii (care ar pregăti de asemenea eliberarea celor două deţinute din trupa Pussy Riot). Decizia privind eliberarea lui Hodorkovski ar fi determinată anume de dorinţa lui Putin de a îmbunătăţi imaginea Rusiei înainte de olimpiada de la Soci. The New Yorker face de asemenea referinţă la o posibilă strategie operată de guvernul rus pentru a evita pierderea unor procese foarte costisitoare intentate în baza plîngerilor depuse de către investitorii companiei Yukos împotriva Rusiei pentru distrugerea companiei; mai multe cazuri din acest dosar au fost deja pierdute de Rusia în cîteva instanţe. Prin urmare, amnistia nu anunţă în nici un caz vreo posibilă tendinţă de democratizare şi o creştere a respectului administraţiei Putin pentru drepturile omului, ci este un element de strategie politică cu aspecte economice. (P.N.)
Lilian Negură propune o analiză a evoluţiei recente a Partidului Liberal Reformator. Constituirea acestui partid, ca şi formarea în trecut a altor partide de dreapta, sînt văzute de autor ca un simptom al unei „democraţii” autoritare instaurate în sînul partidelor zise democratice, structurate în jurul unor lideri percepuţi ca „puternici” şi „carismatici” de către partizanii acestora: „Democrația în RM este încă foarte firavă și neînțeleasă nici chiar de cei care se declară promotorii ei. De cele mai multe ori, atunci când procesele democratice afectează interesele celor ce dețin puterea în partid, ele sunt sacrificate în numele abstract al cauzei partidului, care de fapt nu este invocată decât demagogic. Unitatea partidului înțeleasă ca lipsa de disidență este plasată deasupra dreptului la opinie și a exprimării ei. Orice manifestare de diferență față de linia adoptată de lider este interpretată drept trădare, iar persoana care o manifestă este ostracizată.” (PN)
FILME.
Оттепель (2013) în regia lui Valerii Todorovskii (regizorul care a făcut Stileaghi). Acest mini-serial alcătuit din 12 fragmente povestește istoria facerii unui film în epoca zisă a Dezghețului.
Todorovskii alege să vorbească despre un cerc restrîns de oameni – cîțiva regizori, actori și oamenii din jurul lor, dar reușește să suprindă, prin acest micro-cosmos, cîteva din culorile epocii – destalinizarea, umbra războiului, omnipotența forțelor de ordine, privilegiile noii caste de birocrați, realismul socialist.
Foarte bun Evghenii Țîganov în rolul operatorului Victor Hrustaliov – un ins oarecum cinic dar obsedat de artă. Foarte bune și cele două femei între care se deapănă viața acestuia: soția Inga (jucată de Victoria Isakova) și amanta Mariana (interpretată de Ana Chipkovskaia).
Colaborarea cu compozitorul Constantin Meladze, cel care a scris muzica și pentru Stileaghi, a născut un soundtrack excelent, din care mi s-a prins în minte un vers din cîntecul ce poartă numele filmului – Я думала — это весна, а это оттепель (Am crezut că e primăvară, dar asta e doar dezgheț). (V.S.)
CĂRȚI.
Dan Hancox. The village against the world. (Verso, 2013). Juan Manuel Sánchez Gordillo, primarul comunei Marinaleda din Andaluzia (Spania) s-a făcut cunoscut în toată lumea în vara anului 2012 cînd, în fruntea unui grup de săteni, a intrat în două hiper-magazine, a umplut cîteva cărucioare cu produse alimentare pe care le-a distribuit ulterior familiilor sărace. Mass-media l-a numit atunci un Robin Hood contemporan.
Nu a fost primul și nici ultimul scandal al carismaticului primar – 20 de ani în urmă acesta a rechiziționat cîteva zeci de hectare de pămînt de la un latifundiar din marea nobilime spaniolă și le-a dat în folosință statului.
În cei peste 30 ani de cînd se află în fruntea comunei, anarho-comunistul convins Sánchez Gordillo a reușit să asambleze un mini-sistem economic: a construit locuințe cooperative pe care sătenii le închiriază la un preț simbolic, a adus wifi gratuit, a instaurat un sistem de asigurări sociale garantate ce oferă sătenilor un venit decent în afara fluctuațiilor pieței.
Cartea lui Dan Hancox e despre acest om minunat și satul său, despre lupta acestuia pentru a schimba lumea.
E și o poveste despre alternativele socio-economice construite de jos. (V.S.)
MUZICĂ.
Am descoperit în săptămîna ce a trecut (mulțumită lui Vasile Ernu) un poet avangardist sovietic, bard – Alexei Hvostenko (cunoscut mai ales sub pseudonimul Hvost). O selecție de texte pe site-ul personal (http://www.khvost.com/ ) și în biblioteca lui Maxim Moșkov (http://lib.ru/KSP/hwost.txt). Youtube-ul găzduiește și cîteva zeci de cîntece. (V.S.)
sursa fotografiei generice a articolului – Cristina Quicler/AFP/Getty Images.
