Precara poveste a contractelor de chirie și viitorul Casei Zemstvei

Urmând tradiția de iarnă de a vizita Ministerul Culturii (MC) pentru a semna noi contracte de chirie cu Administrația Muzeului de Etnografie (MNEIN) și a cere condiții îmbunătățite de muncă, organizațiile rezidente de la Casa Zemstvei – CSCI, Moldox și Oberliht – au făcut o vizită Ministerului pe 27 decembrie 2023. Rezidenții Zemstvei au avut de la bun început (2012) contracte anuale – o măsură întreprinsă de administrație pentru a valorifica spațiul până la demararea lucrărilor de restaurare, amânate constant din lipsă de fonduri. În toți acești ani starea clădirii a degradat considerabil, puținele investiții ale rezidenților din bani de proiecte asigurând o mentenanță minimă, motiv pentru care necesitatea unor condiții decente și sigure de muncă a devenit acută, dar mai ales necesitatea unor contracte de lungă durată care ar reduce din precaritatea de la an la an și ar asigura comunitatea cu prospecte de finanțare, precum și investiții în dezvoltarea și mentenanța spațiului.

Pentru administrația MNEIN însă, rezidenții reprezintă o simplă măsură temporară și un obstacol în planurile de viitor pentru acest spațiu. Cultivarea unui dialog cu ei s-a dovedit a fi dificilă de-a lungul anilor, iar MC sub egida căruia se află Casa Zemstvei, a preluat între timp rolul de mediator între cele două părți, astfel ajungând la prezenta configurație triunghiulară.

La această întâlnire, contrar agendei obișnuite, organizațiile au prezentat un Model de guvernare participativă pentru Casa Zemstvei – o încercare ambițioasă de a aborda în mod sistematic precaritatea comunității printr-un model instituțional de centru cultural care să răspundă nevoilor comunității prin intermediul unui parteneriat public civic. Elaborarea designului instituțional a fost în sine o precondiție a implicării Ministerului în acest parteneriat bazat pe interesul reciproc într-un centru cultural deschis pentru locuitorii orașului. În decursul ultimului an, timp în care am fost ocupați cu elaborarea modelului, reparațiile au devenit imperative la Casa Zemstvei – într-unul din ateliere tavanul s-a prăbușit, iar fiecare ploaie sau zăpadă provoacă acum multiple șuvoiuri de apă prin acoperișul spart, circuitele electrice slabe generează ocazional „mici” pericole de incendiu, ca să nu mai vorbim despre frigul care face activitatea pe timp de iarna un adevărat tur de forță. Pe fondul acestor condiții șubrede și compromisuri, dar mai ales a contractelor temporare care fac o investiție temeinică în reparații imposibilă, ne-am pus toate speranțele în aprobarea acestui Model.

*Curtoazie către Cristian Doroftei, fotografie preluată din documentarul scurt metraj în producție despre Casa Zemstvei intitulat „Under One Leaking Roof” 2023*.

Contrar așteptărilor, MC s-a arătat interesat de Modelul de guvernanță prezentat și dispus să înceapă un grup de lucru oficial cât mai curând posibil, îndemnându-ne să venim chiar a doua zi să semnăm ordinul. Doar că acest Centru arată complet diferit în concepția MC, unul care răspunde în primul rând nevoilor lor – un centru național de artă contemporană, un Centru administrativ pentru politici culturale, o interfață între MC și sectorul independent, toate ]ntr-unul, ca o bună și eficientă instituție de stat. În același timp, MC precizează imposibilitatea găzduirii Centrului la Casa Zemstvei, pe motive de statut de patrimoniu, renovările necesare, planurile viitoare ale MNEIN cu clădirea etc. și promit să găsească un alt spațiu, unul central, cu încălzire, gata de activități! La solicitarea ulterioară a unui proces verbal al întâlnirii sau garanție a declarațiilor făcute de MC, aceștia refuză să se pronunțe, evitând să-și asume răspunderea pentru promisiunile făcute. Pe tot parcursul întâlnirii, MC și organizațiile continuă să vorbească despre Centru fiecare pe limba lor, fără să realizeze cât de disparate sunt viziunile lor, punându-și speranța că toate discrepanțele și întrebările vor fi „ lămurite de grupul de lucru.”

La ședință a fost prezent și directorul MNEIN, tăcut până în acest moment, care acum, pe fundalul promisiunii MC pentru un nou spațiu, împinge adăugarea unor noi condiții contractuale. Datorită reparațiilor planificate, dar incerte pentru anul curent, MNEIN decide să introducă măsuri suplimentare de precauție pentru contractele anuale cu organizațiile rezidente – evacuare cu preaviz, propusă mai întâi pentru 1 lună, negociată la 3 luni și eventual pusă pe hârtie la 2 luni. Abia mai târziu înțelegem cooptarea propunerii Modelului de guvernare de către agenda comună a MNEIN și MC de a substitui spațiul de la Zemstvei cu promisiunea unui centru nou și forțata acceptare a termenilor de evacuare, induși în eroare de promisiunea unor condiții mai bune într-un alt spațiu, a unui parteneriat cu autoritățile, a participării scenei independente în crearea noului Centru, pe care amândouă și-l doresc.

În urma acestei întâlniri, propunerea grupului de lucru este pusă în discuție cu scena largă și începe un proces autonom de regândire a acestui Centru la nivel de sector și termenii în care va fi creat. La scurt timp, fiecare dintre organizațiile rezidente este invitată să semneze contractele noi – prima rundă fiind fără un preaviz indicat, iar ulterior o a doua rundă de semnături pe un contract mai specific, cu termenul de 60 de zile prealabil evacuării. Coordonarea rezistenței în interior se dovedește la fel de grea, iar unii dintre noi sunt presați de MNEIN să semneze contractele. Una dintre organizații refuză s-o facă și scrie o solicitare pentru o nouă ședință la Minister în care să se discute despre viitorul Zemstvei și despre contractele precare, întocmai despre ce s-a evitat să se vorbească la întâlnirea anterioară. În timpul de așteptare, începem să auzim în scenă tot mai multe zvonuri că reparațiile vor începe anul acesta.

Pe 13 martie suntem invitați la Minister la o nouă discuție. La solicitarea lor trimitem agenda discuției, care cuprinde 4 puncte – clarificarea planurilor pe anul curent, termenii contractuali, viitorul comunității de la Casa Zemstvei și posibilitatea relocării într-un alt spațiu. Ministrul începe întâlnirea prezentând rezoluția deja pregătită pentru toate cele 4 puncte din agenda de „discuție.” Se adeveresc planurile MNEIN, susținute de MC, de a începe lucrările de restaurare a Casei Zemstvei în vară, fapt impus de o atitudine ostilă și impenetrabilă care nu lasă loc de negociere a vreunui termen contractual sau vreo posibilitate pentru viitorul comunității la Zemstvei. Deși intenția de a începe lucrările de restaurare este clară și incontestabil necesară, proiectul încă nu are nici o perspectivă de finanțare. Până se confirmă finanțarea, comunitatea Zemstvei își va continua activitatea, asta dacă starea clădirii o va face în continuare posibilă.

MC precizează că nu există loc de negocieri, iar directorul MNEIN pune în aplicare argumentul termenilor de evacuare deja acceptați în comun la ultima întâlnire, lucru greu de contestat. Urmează un ping-pong de replici constructive – una din reprezentantele organizațiilor protestează și cere un preaviz de 6 luni, în timp ce MNEIN refuză și MC ne invită să mergem în instanță. La care organizația propune scoaterea Casei Zemstvei de sub gestiunea MNEIN (o posibilitate ce rămâne în vigoare), iar MNEIN răspunde prin șantaj de evacuare în cazul refuzului de a semna prezentele contracte. Mai mult, posibilitatea continuării activității rezidenților în timpul sau după lucrările de restaurare (care ar putea dura ani sau zeci de ani de zile) este exclusă categoric din ecuație. Motivul rămâne statutul de patrimoniu al Casei Zemstvei și planurile de viitor desenate de MNEIN, nevoile Muzeului având prioritate pe fundalul strămutării comunității artiștilor și organizațiilor independente de la Casa Zemstvei.

În continuare conversația se mută în realmul potențialului improbabil. MC continuă să insiste pe promisiunea relocării temporare a comunității artistice într-un alt spațiu unde am putea relua activitățile. În acest scop, organizațiilor li se cere o listă de activități din programului planificat pentru anii 2024-2025 și necesitățile „în termeni de metri pătrați”, pentru a le lua în considerare în momentul evacuării. Din nou, MC nu garantează vreun spațiu (ba chiar propun să folosim prezenta sală de conferință în care ne aflăm la Minister!), ei doar vor face ce le stă în putință, iar în putință nu le stă întreprinderea unor măsuri preventive până când finanțarea reparațiilor se confirmă, referindu-se la preocupările de până în acel moment drept „irelevante”. Reticența acestora de a gândi împreună cu rezidenții o soluție de perspectivă care ar aborda sistematic problema „inevitabilei” strămutări, denotă un interes superficial de susținere cu puțină considerație și recunoaștere pentru munca artistică depusă în program și efortul suplimentar considerabil pe care relocarea spontană l-ar presupune.

*Curtoazie către Mihai Călărășan și Festivalului Queer Voices 2023*

Organizațiile și inițiativele care au menținut Casa Zemstvei de-a lungul ultimului deceniu investind energie, creativitate, resurse financiare, nenumărate eforturi prost plătite, neplătite și voluntare, sunt tot atât de legitime să se afle acolo ca și administrația MNEIN și au tot atâtea drepturi să-și continue activitatea neîntrerupt, necesitățile lor fiind tot atât de viabile ca și necesitățile MNEIN. Aceste necesități au fost articulate în nenumărate rânduri de-a lungul anilor și anume – de a deveni un Centru de Artă și Cultură Contemporană cu drepturi depline, printre care notabil de menționat este demersul din 2019 pentru Centrul Național de Artă și Cultură Contemporană în clădirea fostei Case a Zemstvei Guberniale (CNACC) adresat către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. Demersul, care nu a primit nici un răspuns, a fost semnat de 7 organizații rezidente atunci și oferă argumente similare celor vociferate astăzi. Înrădăcinate în contextul local și confruntările scenei culturale independente pe parcursul ultimelor 2 decenii, acesta propune ca soluție înființarea unei instituții hibride cu un statut de utilitate publică prin intermediul unui parteneriat public privat. Un manifest mai recent din 2021, în contextul evacuării comunității Art Labyrinth de la Casa Zemstvei, intitulat „Casa Zemstvei trebuie să devină un centru cultural” scris de redacția independentă Platzforma, reiterează revendicările scenei independente pentru acest spațiu.

„Stârnind apele” de Ilkin Huseynov [AZ] și R Stein Wexler [US/DE] cu numeroși participanți. Programul de rezidență KIOSK AIR din septembrie 2023, ediție intitulată „Sub Același Acoperiș Spart”.
*Materiale: Pilaf, hârtie, audio/video*
Aceste întrebări au creat un format de discuție facilitată pentru lucrătorii culturali, desfășurată în cadrul unei cine în Grădina Stalker de la Casa Zemstvei, sâmbătă, pe 16 septembrie 2023. Bilețelele cu răspunsuri și secvențele video înregistrate au servit drept material pentru instalație.

Logica Ministerului este de a rezolva toate problemele scenei independente, inclusiv ale Casei Zemstvei, cu promisiunea creării unui Centru Național de Artă Contemporană. Este un imbold chestionabil, la fel de străin pentru MC precum e în sine și conceptul de artă contemporană, singurul vocabular folosit pentru a descrie aspirația acestora fiind în „metri pătrați” și „content care să-i umple” – „un shopping mall” strălucitor de artă contemporană, așa ca „în rândul țărilor civilizate” – o declarație făcută chiar de Ministrul Sergiu Prodan pe 6 martie la o întâlnire cu membrii comunității artistice independente (printre cei prezenți fiind și rezidenți ai Casei Zemstvei).

La această întâlnire, MC și-a exprimat intenția de a crea un asemenea Centru și a cerut invitaților să-și exprime la rândul lor necesitățile și viziunea lor asupra instituției, fără ca să facă vreo vagă trimitere la discuțiile anterioare, începute cu doar 2 luni în urmă cu rezidenții Zemstvei. Atitudinea neoliberală de a anihila spațiile culturale existente cu prețul creării unui nou Centru și în același timp, de a invita scena să-și pronunțe nevoile și viziunile, ca și cum acestea nu ar fi fost niciodată articulate, denotă ipocrizie și trezește suspiciune față de intențiile MC cu acest Centru, subiect constant evitat de ei la întâlnire. Această lipsă de receptivitate este dovada unei autorități inflexibile și iresponsabile în a-și asuma răspunderea pentru declarațiile și acțiunile ei, o autoritate care n-are o înțelegere largă despre importanța sectorului cultural independent într-o țară democratică. Niciuna dintre aceste intenții de creare a centrului nu au fost declarate public, în ciuda numeroaselor apeluri de a face acest lucru, o atitudine evaziv confortabilă fiind preferată în schimb.

Instalație „Stârnind apele” de Ilkin Huseynov [AZ] și R Stein Wexler [US/DE] cu numeroși participanți. Materiale: Pilaf, hârtie, audio/video. Parte din programul de rezidență KIOSK AIR din septembrie 2023, ediție intitulată „Sub Același Acoperiș Spart”.
*Imagine curtoazie către Oberliht*

În ciuda viitorului incert, Casa Zemstvei rămâne unul dintre puținele spații dedicate culturii independente din Chișinău, cu o istorie de peste un deceniu de activitate, ajunsă să funcționeze ca o platformă culturală independentă, bazată pe incluziune, deschidere, accesibilitate și autoorganizare. Activitatea ei culturală (ateliere, festivaluri, expoziții, discuții publice, publicații, școli de vară, spectacole, filme, concerte etc. acțiuni culturale și activiste sunt înrădăcinate într-o practică artistică critică, educativă și accesibilă ce consolidează la rândul său un public divers, cultivat, angajat civic, construiește o comunitate artistică deopotrivă și nu în ultimul rând, oferă o nouă înțelegere a rolului pe care-l pot avea cultura și angajamentul civic în Moldova.