activism DEZBATERI RECENTE

Grădinăritul urban și integrarea comunităților de refugiați

I. Context
Dacă în anii precedenți numărul de refugiați în Republica Moldova nu depășea câteva sute de persoane (1), începând cu februarie 2022, urmare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei, în Republica Moldova s-a refugiat un număr de peste 100 de mii de persoane din Ucraina (2) – în special femei, copii și persoane în vârstă.
În acest context, integrarea unui număr record de persoane refugiate necesită un efort susținut, colaborare continuă între diverși actori (autorități publice, organizații umanitare, societate civilă etc) și o abordare multidisciplinară. Iar politicile de integrare trebuie să se revendice de la cele mai bune practici existente și să experimenteze cu diverse instrumente care pot facilita integrarea socială. O bună practică, utilizată mai cu seamă în mediul urban pentru integrarea refugiaților și migranților este grădinăritul comunitar.
În Chișinău, deși există nenumărate practici de grădinărit urban, încă lipsesc practicile de organizare comunitară a grădinilor (3).
Mai mult decât atât, orașul Chișinău nu dispune de vreun mecanism prin care locuitorii care vor să practice grădinăritul să poată avea acces la pământ, iar agricultura urbană nu figurează în strategiile de dezvoltare a orașului (4).
Totuși, poate acum e momentul potrivit să readucem pe agenda publică grădinăritul urban și rolul pe care acesta îl poate avea în integrarea persoanelor refugiate.

II. Grădini urbane, grădini comunitare și grădini interculturale – o scurtă introducere.
Grădinile urbane comestibile sunt din ce în ce mai des parte din soluțiile bazate pe natură, fiind recunoscute și incluse ca elemente ale infrastructurii verzi urbane, care reintroduc spațiile verzi și funcțiile asociate acestora în mediile construite, având drept viziune un oraș mai sustenabil din punct de vedere ecologic și social. Grădinăritul urban contribuie la suveranitatea alimentară urbană, ameliorarea sărăciei și garantarea accesului la hrană sănătoasă, nutritivă și locală.
O formă specifică a grădinăritului urban este grădinăritul comunitar care reprezintă cultivarea hranei pe parcele de teren de către un grup de persoane din familii diferite, de obicei locuitori din mediul urban cu acces limitat la teren propriu pentru grădinărit (5).
Într-o grădină comunitară, grădinarii folosesc în comun resursele precum spațiul, uneltele și apa, prin urmarea cooperarea este o componentă cheie a grădinăritului comunitar. Chiar dacă cultivarea hranei este unul din obiectivele principale, pentru multe grădini comunitare funcția de cultivare este secundară, iar prioritară este faptul că grădinile servesc ca spații de interacțiune pentru a facilita relațiile de vecinătate, crearea legăturilor comunitare, îmbunătățirea coeziunii sociale, responsabilizarea comunității și dezvoltarea programelor educaționale pentru copii (6).
O categorie distinctă a grădinilor comunitare sunt așa numitele grădini interculturale, în care grupuri de persoane atât localnice cât și nou-venite (migranți și refugiați) cultivă alimente, dezvoltă rețele și construiesc punți culturale (7).
Grădinile interculturale la fel ca și cele comunitare contribuie la siguranța alimentară oferind grădinarilor cu venituri mici o parte din coșul de consum alimentar și astfel îmbunătățind nutriția. Totodată, grădinile interculturale au o dimensiune socială pronunțată pentru că aduc împreună oameni de diferite religii, etnii, viziuni politice, clase sociale etc., care învață reciproc să lucreze pământul și care se bucură împreună de roadele muncii lor, și prin urmare contribuie la procese sociale precum coeziunea socială, integrarea socială și dezvoltarea comunitară (8).
Spre exemplu, grădinile comunităților latino din New York au servit drept spații pentru a celebra diversitatea culturală dar și pentru a aborda în mod colectiv problemele comune, cum ar fi educația copiilor sau găsirea unui loc de muncă (9).
Multe orașe dezvoltă programe de grădinărit intercultural pentru a facilita integrarea refugiaților și migranților în comunitățile gazdă.
Este important să menționăm că deși, migranții (voluntari sau forțați) și refugiații au parcursuri diferite, experiențe distincte, precum și un statut legal diferit – totuși, se pot confrunta cu provocări similare în legătură cu relocarea și adaptarea la un mediu nou, angajarea în câmpul muncii, barierele lingvistice, instabilitatea financiară, izolarea și stresul de aculturație (10).

III. Funcțiile grădinilor interculturale
Teoria contactului este una dintre cele mai proeminente teorii din literatura despre prejudecăți. Potrivit acestei teorii, contactul interpersonal, adică comunicarea directă dintre diverse grupuri sociale poate reduce în mod eficient prejudecățile dintre membrii grupurilor majoritare și minoritare. O grădină interculturală facilitează comunicarea directă dintre comunitatea gazdă și refugiați și astfel contribuie la atenuarea tensiunilor sociale generate de prejudecățile despre refugiați. În consecință acest lucru contribuie la integrarea refugiaților în comunitatea gazdă.
Pentru atenuarea prejudecăților, contactul interpersonal dintre grupuri trebuie să întrunească patru condiții:
Statut egal. Contactul interpersonal trebuie să se producă într-un context în care participanții din ambele grupuri sunt pe picior de egalitate, fără ierarhii sau relații de putere dintre ele.
Obiectiv comun. Ambele grupuri trebuie să lucreze la o problemă sau sarcină comună, depunând eforturi și resurse comune.
Cooperarea intergrup. Ambele grupuri trebuie să colaboreze în vederea atingerii obiectivelor comune, fără competiție.
Sprijinul autorităților, al legii sau al obiceiurilor. Ambele grupuri trebuie să recunoască o anumită autoritate care încurajează atitudini prietenoase, egalitare dintre grupuri.
Grădinile comunitare sunt spații în care toate aceste condiții se pot realiza (11). Grădinile interculturale sunt spații accesibile, organizate după principii democratice, în care participanții sunt egali, și unde de regulă nu există ierarhii pronunțate. Acestea încurajează participarea directă și cooperarea pentru gestionarea comună a grădinii.
Grădinile comunitare interculturale oferă o serie de avantaje sociale și beneficii economice, inclusiv un acces sporit la alimente adecvate din punct de vedere cultural pentru cultivatorii refugiați și imigranți.

Funcțiile grădinilor interculturale:
➔ Grădinile comunitare interculturale servesc drept „refugii socio-ecologice” (12) , deoarece sporesc coeziunea socială și împuternicesc persoanele refugiate. În grădină, persoanele refugiate/migranții se pot implica direct în gestionarea grădinii, pot participa la luarea deciziilor legate de grădină, și în consecință pot influența și pot co-crea locul.
➔ De asemenea, grădinile interculturale pot contribui la sporirea sentimentului de apartenență a refugiaților, migranților și altor grupuri marginalizate și minoritare. Munca împreună în grădină, schimbul de cunoaștere, semințe și hrană – contribuie la consolidarea unei comunități formată adesea din grupuri diverse și adesea disparate, prin oferirea unui spațiu sigur pentru explorarea intereselor comune. Mai mult decât atât, sentimentul de apartenență contribuie la bunăstarea psihologică și reziliență a persoanelor implicate în grădinărit comunitar (13).
➔ În plus, grădinile interculturale sunt spații în care oamenii din diverse comunități își manifestă identitățile culturale și sunt expuși la diversitate culturală. În grădinile interculturale, persoanele refugiate și persoanele din comunitatea gazdă pot învăța despre cultura fiecăruia, recunoscând diferențele și punctele comune, creând poduri de înțelegere și cultivând respectul reciproc.
➔ Pentru refugiații și migranții care obișnuiau să grădinărească și să-și cultive hrana în țara de origine, posibilitatea de a grădinări în țara gazdă reprezintă un mod de atenuare a distanței și diferenței dintre modul de viață de acasă și din țara gazdă. În plus, pentru refugiații și migranții care nu găsesc în țara de origine hrana pe care obișnuiau să o folosească acasă, grădinile comunitare pot contribui la menținerea unei diete alimentare familiară prin cultivarea plantelor și culturilor specifice zonei din care provin refugiații sau migranții (14).

În consecință, accesul la un spațiu pentru grădinărit în care refugiații pot să se angajeze în activități familiare și unde pot cultiva hrană familiară este un element important pentru adaptarea la mediul din țara gazdă. Cercetările anterioare demonstrează că grădinăritul contribuie la dezvoltarea percepției de sine și a sentimentului de apartenență prin asigurarea unei continuități biografice în timp și spațiu între experiențele trecute și cele prezente (15).
Prin urmare, grădinile interculturale pot facilita integrarea refugiaților și migranților în comunitățile gazdă prin facilitarea schimbului de cunoștințe și crearea legăturilor comunitare, în același timp oferind spațiu pentru exprimarea și practicarea identităților și practicilor culturale ale refugiaților și migranților.

IV. Cum sunt folosite grădinile interculturale pentru integrarea refugiaților și migranților în alte țări?

Grădini interculturale în Berlin.
În Berlin există peste 20 de grădini interculturale în diferite cartiere ale orașului. Una dintre cele mai faimoase grădini interculturale este Grădina Rosenduft care aduce împreună atât locanici cât și refugiați care grădinăresc împreună. Lucrând împreună, participanții fac schimb de cunoștințe și semințe și crează legături sociale care de multe ori trec de hotarele grădinii.
Grădina Rosenduft a fost creată în 2006, pentru a oferi un spațiu sigur pentru refugiații din fosta Iugoslavie, în special pentru femei. Grădina este un spațiu în care femeile se exprimă, socializează și își sporesc încrederea în sine în țara gazdă. În grădină, refugiatele plantează atât semințe pe care le-au adus din Bosnia cât și soiuri locale. Astfel, grădina contribuie nu doar la integrarea refugiatelor în comunitatea gazdă dar și la conservarea tradițiilor culinare (16).

Grădini interculturale în Minnesota.
În Minnesota, grădinăritul comunitar este folosit ca o resursă importantă pentru integrarea refugiaților. Spre exemplu, organizația necomercială CAPI implementează de mai mulți ani programul CAPI Gardens (17), o rețea de 15 grădini comunitare care sprijină 325 de grădinari. Grădinile împuternicesc în special femeile imigrante și refugiate să devină lidere în comunitățile lor prin grădinărit și agricultură la scară mică. Grădinile creează acces la alimente accesibile, sănătoase, proaspete și adecvate din punct de vedere cultural pentru familiile de imigranți Hmong, Laoțieni și alte familii din Asia de Sud-Est și astfel contribuie la îmbunătățirea sănătății fizice și emoționale ale acestora.

Grădini interculturale în Lansing.
O cercetare din 2022, analizează 3 grădini comunitare din Lansing și rolul acestora în integrarea refugiaților și migranților (18). Grădinile fac parte din programul Garden Project al organizației Greater Lansing Food Bank. Proporția de migranți și refugiați în aceste grădini variază de la 6% până la 90%. Grădinarii intervievați provin din diverse țări și locuiesc în SUA în mediu de 6-10 ani. Rezultatele cercetării sunt grupate în patru categorii:
1. Acces la spațiu fizic pentru grădinărit. Participanții au menționat despre recunoștința de a avea un loc pentru a petrece timpul afară, bucuria de a participa la co-crearea locului și de a observa progresul din grădină. Pentru mulți participanți, grădina oferea un spațiu sigur, în care puteau petrece timpul în siguranță.
2. Împuternicire. Participanții au apreciat abilitatea de a influența peisajul fizic, de a contribui la organizarea, înfrumusețarea și funcționarea spațiului. În plus, prin distribuirea surplusului de recoltă comunității mai largi, grădinarii au menționat că se simt social utili și că simt o apartenență mai mare la comunitate.
3. Bunăstare personală. Participanții au apreciat că experiența de a fi în grădină – prin interacțiuni sociale, contactul cu natura și implicarea în activități de care se bucură – contribuie la bunăstarea și sănătatea acestora. Unii au menționat că accesul la hrană organică și sănătoasă au fost factorii care au determinat participare lor în grădină, alții au împărtășit că experiența în grădină are efect terapeutic și este importantă pentru bunăstarea lor mentală și emoțională.
4. Bunăstare comunitară. Prin faptul că își pot împărtăși experiența și cunoașterea, grădinarii construiesc relații și contribuie la bunăstarea comunității. Unii grădinari au recunoscut că prezența fizică în grădină îi face să se simtă vizibili, iar interacțiunile informale din grădină îi ajută să se simtă mai în siguranță în comunitatea lărgită, pentru că ajung să cunoască oamenii din cartier și din comunitate.

V. Cum putem folosi grădinăritul comunitar pentru integrarea refugiaților în Moldova?

Pentru refugiații cazați în Centrele de cazare pentru refugiați și pentru refugiații cazați în mediul urban (cum ar fi or. Chișinău), accesul la teren pentru grădinărit este aproape imposibil, iar grădinăritul comunitar ar putea fi o soluție sustenabilă. Prin urmare:
putem integra programe de grădinărit comunitar în cadrul Centrelor de cazare pentru refugiați. În prezent, centrele sunt organizate în clădiri multietajate în foste școli, cămine studențești etc. Aceste clădiri au teren adiacent suficient pentru a încorpora câte o mică grădină comunitară.
putem dezvolta programe de grădinărit în cadrul centrelor comunitare. Cunoaștem că Centrul Comunitar Moldova pentru Pace a amenajat un pat înălțat pentru grădinărit în curtea centrului.
putem dezvolta grădini interculturale la nivel de oraș, după exemplul grădinilor interculturale din Berlin, Minnesota sau Lansing. Reamintim că în Chișinău a existat până în 2005 un Regulament municipal cu privire la organizarea grădinilor în oraș (19). Avem nevoie să revenim la acel regulament, să-l revizuim și să garantăm în continuare accesul la teren pentru grădinărit în orașul Chișinău, atât pentru localnici cât și pentru persoane nou-venite, migrante sau refugiate. Putem începe cu o grădină interculturală în parcul Calea Orheiului. Asociația Comunități Active pentru Democrație Participativă promovează de mai mulți ani grădinăritul urban în Chișinău. În cadrul Strategiei de dezvoltare a cartierului Poșta Veche, Asociația a propus amenajarea unei grădini comunitare în Parcul Calea Orheiului (20). Între timp, asociația a plantat o livadă comunitară în parc, a amenajat un pavilion comunitar și două paturi înălțate lângă pavilion.
– în lipsa unor grădini organizate la nivel de oraș, putem organiza activități de grădinărit de guerillă pentru localnici și refugiați. Pe 26-27 noiembrie, Asociația Comunități Active pentru Democrație Participativă în parteneriat cu Asociația Ecovisio a organizat un atelier de permacultură urbană, în cadrul căruia refugiați din Ucraina împreună cu localnici au învățat despre principiile permaculturii, au elaborat împreună un design de permacultură și au plantat împreună design-ul lor colectiv în grădina din scuarul Colina Circului (21).

REFERINȚE:

1. Conform datelor oferite de Inspectoratul Național pentru Migrație, la începutul anului
2021, în sistemul de azil erau înregistrate 490 persoane, din care: 77 persoane – solicitanți de azil, 184 persoane – refugiați și 229 persoane – beneficiari de protecție umanitară. http://bma.gov.md/ro/content/biroul-migra%C8%9Bie-%C8%99i-azil-al-ministerului-afacerilor-interne-elaborat-compendiul-statistic-0
2. https://data.unhcr.org/en/dataviz/248?sv=0&geo=680
3. Nenescu Lilia, Studiu de politici publice: Grădinăritul urban în Chișinău: de la penalizare la încurajare, 2022 https://ipre.md/2022/07/05/studiu-de-politici-publice-gradinaritul-urban-in-chisinau-de-la-penalizare-la-incurajare//
4. Nenescu L., Sprînceană V., Studiul Să revenim la Regulamentul privind organizarea și administrarea colectivelor de grădinari amplasate pe teritoriul municipiului Chișinău, 2022: https://cadp.md/2022/10/31/sa-revenim-la-regulamentul-privind-organizarea-si-administrarea-colectivelor-de-gradinari-amplasate-pe-teritoriul-municipiului-chisinau/
5. Okvat H, Zautra A. Community gardening: A parsimonious path to individual, community, and environmental resilience, 2011/ doi: 10.1007/s10464-010-9404-z.
6. Campbell, L., The Sky is the Limit for Urban Agriculture. Or is it?, 2014 http://www.thenatureofcities.com/2014/04/07/the-sky-is-the-limit-for-urban-agriculture-or-is-it-what-can-cities-hope-to-getfrom-community-gardens-and-urban-agriculture/
7. Holland, L., “Diversity and Connections in Community Gardens: A Contribution to Local Sustainability”, 2004, Local Environment 9: 285–305
8. Guitart, D., C. Pickering, and J. Byrne., “Past Results and Future Directions in Urban Community Gardens Research.”, 2011, Urban Forestry & Urban Greening 11: 364–373
9. Saldivar-Tanaka, L., and M. E. Krasny, “Culturing Community Development, Neighborhood Open Space, and Civic Agriculture: The Case of Latino Community Gardens in New York City”, 2004, Agriculture & Human Values 21 (4): 399–412
10. Goralnik, L.; Radonic, L.; Garcia Polanco, V.; Hammon, A. Growing Community: Factors of Inclusion for Refugee and Immigrant Urban Gardeners. Land 2023, 12, 68. https://doi.org/10.3390/land12010068
11. Glover, T. D., Shinew, K. J., & Parry, D. C. (2005). Association, Sociability, and Civic Culture: The Democratic Effect of Community Gardening. Leisure Sciences , 27(1), 75–92.
12. Chan J, DuBois B, Nemec K, Francis C, Hoagland K. Community gardens as urban social-ecological refugees in the global North.
13. Kawachi I, Berkman LF. Social ties and mental health. J Urban Health. 2001 Sep;78(3):458-67. doi: 10.1093/jurban/78.3.458.
14. Graham, S., & Connell, J. (2006). Nurturing Relationships: the gardens of Greek and Vietnamese migrants in Marrickville, Sydney. Australian Geographer, 37(3), 375–393. doi:10.1080/00049180600954799
15. Wen Li W., Hodgetts D., Ho E., Gardens, Transitions and Identity Reconstruction among Older Chinese Immigrants to New Zealand. Journal of Health Psychology. 2010;15(5):786-796 doi:10.1177/1359105310368179
16. Intercultural Garden Rosenduft: Putting Down Roots in a New Country: https://www.berlinglobal.org/index.php?intercultural-garden-rosenduft-putting-down-roots-in-a-new-country
17. CAPI, Community gardening https://www.capiusa.org/services/basic-needs/
18. Goralnik, L.; Radonic, L.; Garcia Polanco, V.; Hammon, A. Growing Community: Factors of Inclusion for Refugee and Immigrant Urban Gardeners. Land 2023, 12, 68. https://doi.org/10.3390/land12010068
19. Nenescu L., Sprînceană V., Studiul Să revenim la Regulamentul privind organizarea și administrarea colectivelor de grădinari amplasate pe teritoriul municipiului Chișinău, 2022: https://cadp.md/2022/10/31/sa-revenim-la-regulamentul-privind-organizarea-si-administrarea-colectivelor-de-gradinari-amplasate-pe-teritoriul-municipiului-chisinau/
20 Asociația Comunități Active pentru Democrație Participativă promovează de mai mulți ani grădinăritul urban în Chișinău. În cadrul Strategiei de dezvoltare a cartierului Poșta Veche, Asociația a propus amenajarea unei grădini comunitare în Parcul Calea Orheiului: https://www.scribd.com/document/420535239/Strategie-de-Dezvoltare-a-Cartierului-Po%C8%99ta-Veche-din-Chi%C8%99in%C4%83u
Între timp, asociația a plantat o livadă comunitară în parc, a amenajat un pavilion comunitar și două paturi înălțate lângă pavilion.
21. https://www.facebook.com/events/195541333527558/?ref=newsfeed

Despre autor

Nenescu Lilia

Lilia Nenescu a studiat antropologia la Universitatea de Stat din Moldova. Între 2015-2017 lucrează la Asociația Tinerilor Artiști
„Oberliht”. Din 2017 coordonează proiectul „Comunități active pentru democrație participativă în oraș” și este membră PLATZFORMA.MD.
Actualmente face studii de masterat în dreptul muncii la Universitatea de Stat din Moldova.

Lasa un comentariu