Potrivit unui studiu[1], persoanele cu dizabilităţi mintale şi intelectuale în R. Moldova se situează printre cele mai respinse grupuri, după cele LGBT şi HIV. Valoarea mediană a distanţei sociale faţă de acestea este 4 din 6, la fel ca şi cea faţă de ex-deţinuţi. Cu alte cuvinte, peste jumătate din respondenţi nu îi acceptă pe poziţii mai apropiate decât cea de „cetăţean al ţării”, poziţii cum ar fi „coleg de muncă”, „vecin”, „prieten”, „membru de familie”. Atitutinile şi percepţiile negative faţă de aceste persoane, conform aceluiaşi studiu, cuprind elemente de conținut care trimit la invaliditate, nenorocire, retard, pericol, incapacitate de a se îngriji, necesitatea de a fi izolaţi. Avem deci o reprezentare scindată între două poluri: de nenorocire, cu toate derivatele ei (care provoacă sentimente de milă) şi de pericol (care determină o reacţie de apărare, prin respingere şi marginalizare socială). Totodată, mai multe studii demonstrează interdependenţa dintre atitudinile şi percepţiile faţă de persoanele cu boli mintale şi imaginea acestora promovată în mass-media.[2]
Sau victime, sau infractori
După 2000, în presa autohtonă apare un discurs tot mai critic faţă de abuzurile şi încălcările drepturilor pacienţilor și faţă de condiţiile precare din întregul sistem de spitale psihiatrice și internate psihoneurologice din R. Moldova. Acest discurs devine tot mai amplu odată cu demararea reformei în domeniul sănătăţii mintale[3]. În toată această perioadă se mediatizează pe larg rapoartele ombudsmanilor naţionali, ale organizaţiilor non-guvernamentale naționale și internaţionale pentru apărarea drepturilor omului, care au relatat critic situaţia din instituţiile psihiatrice din R. Moldova şi au făcut presiune pentru înlăturarea neregulilor semnalate.[4] Centrul de Investigații Jurnalistice şi Freedom House au scos la iveală scheme de fraudă prin care se estimează că sute de persoane cu dizabilităţi psiho-sociale ajunse în internatele psiho-neurologice erau declarate în incapacitate de exercițiu și deposedate de locuinţe cu complicitatea justiţiei[5]. Potrivit unor reportaje de investigație, asemenea scheme de fraudă au funcţionat şi în spitalele de psihiatrie[6], dar în lipsa unor investigaţii sistematice, amploarea fenomenului este necunoscută. În 2013 iese la iveală drama pacientelor de la internatul psihoneurologic din Bălţi care a scandalizat întreaga societate și a mobilizat organizațiile societății civile[7].
Reportajele din presă despre neregulile din sistemul psihiatric din R. Moldova au contribuit la promovarea unei imagini despre persoanele cu diagnostic psihiatric în calitate de victime ale unui sistem de sănătate corupt, abuziv şi ineficient. În paralel, materialele mediatice despre deschiderea Centrelor Comunitare de Sănătate Mintală au contrabalansat în parte această imagine şi au contribuit la deplasarea accentului spre o perspectivă pozitivă și incluzivă asupra sistemului psihiatric în curs de reformare, dar şi acesta confruntat cu o problemă acută de lipsa de specialişti[8].
Totuși, subiectele care rețin cel mai mult atenţia instituţiilor media sunt acele în care persoanele cu diagnostic psihiatric sunt reprezentate drept agresoare. De cele mai dese ori, articolele de presă asociază direct comportamentul infracţional şi boala mintală[9]. Reprezentările media ale bolilor mintale promovează și consolidează stereotipuri. Identitatea persoanelor cu tulburări mintale este redusă, în presă, la un comportament agresiv, dacă nu de-a dreptul infracţional. Or, după cum sugerează unele cercetări, atunci când „boala mintală este frecvent asociată cu anumite comportamente şi acestea sunt prezentate ca principalele trăsături de personalitate, excluzând alte caracteristici, acele comportamente devin singura modalitate de a defini acea persoană și punctul principal al povestirii”[10].
Date și percepții
Conform datelor Ministerului Afacerilor Interne[11], infracţiunile comise de persoanele cu tulburări mintale şi de comportament în R. Moldova sunt într-un număr insignifiant, raportat la numărul total al infracţiunilor. Ba mai mult, evoluţia numărului de persoane înregistrate cu diagnostic psihiatric şi a numărului de infracţiuni din ultimii 12 ani nu se condiționează în nici un fel. Iar principala formă de infracţiune săvârşită de persoanele cu diagnostic psihiatric nu este omorul, aşa cum ne sugerează presa, ci furtul, care poate văzută ca formă de supravieţuire a unei categorii de persoane cu tulburări mintale aflate la limita existenţei. Dar despre aceasta presa… tace. În cazul persoanelor cu probleme de sănătate mintală, există un dezacord între cele două identităţi sociale ale acestora, cea reală şi cea virtuală[12], promovată în cazul de faţă prin intermediul presei. Această discordanță între identitatea reală și virtuală este sursa a ceea ce Erving Goffman definea în cartea sa drept stigmat.
În loc de concluzie, aș pune o întrebare: când vom vedea în presă și reportaje despre persoane cu diagnostic psihiatric ca despre nişte oameni „obişnuiţi”, în care diagnosticul nu este definitoriu pentru identitatea lor reală, nu cea virtuală pe care noi și presa le-o atribuim?
NOTE:
[1] Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, PNUD, OHCHR, Studiu privind percepțiile și atitudinile față de egalitate în Republica Moldova, (Chișinău, 2015), 18. Studiul a fost făcut într-o perioadă în care reforma în domeniul sănătăţii mintale era în plină desfăşurare. În 2012-2016 se deschid cea mai mare parte din cele 40 de Centre Comunitare de Sănătate Mintală care activează astăzi (36 din ele în teritoriu). Ar fi interesant un studiu mai recent pentru a vedea dinamica acestei mediane şi felul în care a fost influenţată de deschiderea şi activitatea centrelor comunitare.
[2] Coverdale, J., Nairn, R., & Claasen, D., „Depictions of mental illness in print media: A prospective national sample”, Australian and New Zealand Journal of Psychiatry, (2002, 36 (5), 697–700. URL: http://www.blackwell-synergy.com/links/doi/10.1046/j.1440-1614.2002.00998.x/abs/; Cutcliffe, J. R., & Hannigan, B., „Mass media, „monsters” and mental health clients: The need for increased lobbying”, Journal of Psychiatric and Mental Health Nursing, (2001, 8(4), 315–321. URL: http://www.blackwell-synergy.com/links/doi/10.1046/j.1365-2850.2001.00394.x/abs/.
[3] În ianuarie 2005 R. Moldova semnează Declaraţia de la Helsinki privind Sănătatea Mintală prin care ameliorarea sănătăţii mintale devine o prioritate la nivel naţional. Iar în 2007 sănătatea mintală este inclusă în Politica Naţională de Sănătate.
[4] Selectiv, câteva din acestea: „Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova (CHDOM) anunta ca zeci de cazuri ale pacientilor cu disabilitati neurologice au ajuns în sala de judecată din cauza relelor tratamente aplicate în spitalele de psihiatrie.”, Veronica Rusu, Pacienţii psihiatrici, între drepturile omului şi spitalele de stat, 17 aprilie 2008. URL: http://mediasource.info/pacientii-psihiatrici-intre-drepturile-omului-si-spitalele-de-stat/; Raport asupra vizitei efectuate în IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie la 02 octombrie 2012, URL: http://www.ombudsman.md/ro/content/raport-asupra-vizitei-efectuate-imsp-spitalul-clinic-de-psihiatrie-la-02-octombrie-2012-0; Raportul Raportorului special ONU pentru sărăcia extremă şi drepturile omului, Magdalena Sepúlveda Carmona, iunie 2014, URL: https://www.ohchr.org/Documents/Issues/Poverty/A-HRC-26-28-Add.2_Romanian.pdf ; UNDP, Raport: Prevenirea și combaterea torturii în instituțiile rezidențiale și neuro-psihiatrice, Chişinău 2015, URL: http://www.md.undp.org/content/dam/moldova/docs/Publications/Raport_legislatia_nationala_tortura_in_institutii_psihiatrice_RO_PNUD_A.pdf; Consiliul pentru prevenirea torturii, Raport privind vizita de monitorizare efectuată în Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic de Psihiatriedin or. Codru, mun. Chişinău, martie 2017, URL: http://ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/30_martie_codru.pdf; Consiliul pentru prevenirea torturii, Raport privind vizita de monitorizare efectuată în Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic de Psihiatriedin or. Codru, mun. Chişinău, decembrie 2017, URL: http://ombudsman.md/sites/default/files/codru.pdf.
[5] Persoane cu dizabilități psihosociale, „jefuite” de rude, cu acordul tacit al justiției, Natalia Porubin, Mariana Colun, 21.11.2017, URL: https://anticoruptie.md/ro/investigatii/justitie/persoane-cu-dizabilitati-psiho-sociale-jefuite-de-rude-cu-acordul-tacit-al-justitiei
[6] A rămas fără apartament, după ce a ajuns la Costiujeni. „Acolo te bat şi semnezi orice document”, 3.06.2012, URL: https://www.publika.md/a-ramas-fara-apartament-dupa-ce-a-ajuns-la-costiujeni-acolo-te-bat-si-semnezi-orice-document_877221.html
[7] Oana Georgiana Girlescu, Mental Disability Advocacy Centre, S-a făcut oare dreptate pentru femeile de la Bălţi?, „Ziarul de Gardă”,(nr. 590, 3 noiembrie 2016), URL: https://www.zdg.md/editia-print/social/s-a-facut-oare-dreptate-pentru-femeile-de-la-balti.
[8] Radio Europa Liberă, Cine alină suferinţa mintală, 17 octombrie 2018, URL: https://www.europalibera.org/a/cine-alin%C4%83-suferin%C5%A3a-mintal%C4%83/29547911.html.
[9] Câteva titluri din presă în care apare chiar în titlu, drept relevant faptul că persoana are un diagnostic psihiatric: „CRIMĂ ORIBILĂ! Un băiat din Teleneşti, UCIS CU SĂLBĂTICIE de propriul tată, ieşit de la psihiatrie”; „Caz Tragic în Anenii Noi: O bunică și-ar fi înjunghiat nepoții. Femeia se afla la evidența psihiatrului”; „Caz șocant în Capitală. O tânără de 18 ani, diagnosticată cu schizofrenie, şi-a înjunghiat părinţii”; Crimă îngrozitoare la Ștefan Vodă / Un bărbat aflat la evidență psihiatrică și-a decapitat concubina „Concluzia psihiatrilor: Mama care şi-a înjunghiat copiii suferă de schizofrenie”.
[10] Dara Roth Edney, Mass Media and Mental Illness: A Literature Review, (ianuarie 2004), 5, URL: https://ontario.cmha.ca/wp-content/files/2012/07/mass_media.pdf
[11] Potrivit acestor date, între 2005 și 2016, ar fi fost comise 93 de infracțiuni de către persoane cu tulburări mintale (aflate la evidență psihiatrică). Aceste date vor fi analizate de Petru Negură într-un articol ce va apărea în curând pe Platzforma.
[12] Erving Goffman, Stigmate: les usages sociaux des handicaps, (Paris: Editions de Minuit, 1975), 12.
Sursă imagine: Keystone Moldova.
Acest articol este elaborat în cadrul proiectului „Acțiune socială 2018” – secțiunea „puncte de vedere”, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.
