Congresul Mondial al Familiilor în Ungaria: între discursul xenofob anti-migranți și politicile familiale de domesticire a femeii

Introducere: Ascensiunea democrațiilor non-liberale și dezvoltarea statelor polyporus

”Statul nou pe care îl construim în Ungaria este un stat non-liberal”ⁱ, Viktor Orban

În 1992, politologul Francis Fukuyama prezicea triumful inevitabil și ireversibil al mariajului dintre capitalism și democrația liberalăⁱⁱ.

Doar 5 ani mai tîrziu, în 1997, în eseul The rise of illiberal democracy^iii, un alt politolog american, Fareed Zakaria prezice un viitor absolut opus decît cel al lui Fukuyama. Conform observațiilor lui Zakaria, democrațiile lumii vor ajunge să fie cucerite de reforme non-liberale. El atrage atenția asupra faptului că distincția dintre democrație și liberalism a fost greu de perceput din cauza faptului că în Occident, de-a lungul secolului 20, democrația a însemnat aproape inevitabil democrație liberală. Zakaria deconstruiește mariajul dintre democrație și liberalism și zice că democrația este doar un proces prin care sunt aleși liderii politici și nicidecum modul de guvernare. Liberalismul, pe de altă parte ține de normele și practicile care organizează viața politică. Anume aceste principii și norme protejează individul de abuzurile dictatorului dar și de abuzurile majorității democratice…

Astăzi, de la Trump în SUA pînă la Jarosław Kaczynski în Polonia, de la Putin în Rusia pînă la Viktor Orban în Ungaria și Vladimir Plahotniuc în Moldova, valorile și instituțiile democrației liberale sunt puternic contestate prin declinul libertăților civice și politice. În încheierea eseului, Zakaria conclude următoarele: ”Democrația fără liberalism constituțional nu este doar inadecvată, dar și periculoasă, aducînd cu sine eroziunea libertății, abuzul puterii, diviziunile etnice și război. Optzeci de ani în urmă, Woodrow Wilson a însoțit America în secolul 20 cu provocarea de a face lumea sigură pentru democrație. Odată ce ne apropiem de secolul 21, sarcina noastră este să facem democrația sigură pentru lume.”
Tensiunile curente dintre capitalism și democrație se dovedesc a fi mult mai puternice decît oricare dintre prezicerile anterioare.

Cei douăzeci de ani de tranziție în Ungaria, care au fost urmați de un val puternic de non-liberalism (eng. Illiberalism) mărturisesc explicit despre aceste tensiuni. Tendința capitalismului de a polariza societatea alienează segmente semnificative de populație. Insecuritățile cauzate de comodificarea relațiilor sociale produc un sol fertil pentru mișcările politice non-liberale atît în Ungaria cît și în Polonia, Rusia, SUA și alte țări.
Într-un articol^iv semnat de Andrea Peto și Weronika Grzebalska, autoarele zic că noul tip de stat caracteristic Poloniei și Ungariei după reformele instituționale radicale de tranziție de la democrația liberală la cea non-liberală: este statul ”polyporus” (eng.“polypore” state). Ele afirmă că după cum polyporusul este o ciupercă care se hrănește pe baza copacilor în proces de putrefacție, totodată contribuind la descompunerea acestora, guvernele din Polonia și Ungaria se hrănesc cu resursele predecesorilor liberali iar în rezultat produc un stat dependent. După cum polyporusul atacă copacii deja vulnerabili, regimurile non-liberale acced la putere în contextul unor standarde democratice slăbite de către crizele financiare, de securitate sau migraționale. În Ungaria regimul non-liberal al lui Orban a cîștigat alegerile din 2010 în contextul crizei economice globale: victoria electorală din 2018 s-a datorat în mare parte reformelor electorale adoptate în perioada 2010-2014 iar în 2018, Orban cîștigă alegerile în mare parte datorită campaniei anti-imigranți. O altă caracteristică a statului polyporus este că acesta încorporează și exploatează instituțiile, mecanismele și canalele de finanțare a proiectelor liberal-democratice. Un exemplu în acest sens este campania guvernamentală anti-avort din Ungaria, finanțată dintr-un grant al UE^v. Statele polyporus se bazează pe 3 piloni fundamentali: societatea civilă paralelă, narațiunile de securitate și familia.

De la organizație studențească de tineret la partid liberal de stînga și pînă la guvernare populistă de dreapta. Istoria unui partid și istoria unui om: Fidesz și Victor Orban.

Pentru a înțelege mai bine tranziția Ungariei la democrație non liberală este important să cunoaștem istoria partidului de guvernare care a regizat această tranziție. Pentru a reconstitui tranziția actualului partid de guvernare din Ungaria de la organizație liberală la partid liberal de stînga și apoi la partid radical de dreapta care a propulsat tranziția Ungariei spre democrația non-liberală, m-am ghidat de cartea lui Paul Lendvai: Orban, Hungary’s strong man^vi.
Actualul partid Fidesz, este înregistrat inițial (1988) ca și organizație de tineret ”Alianța Tinerilor Democrați (Fiatal Demokraták Szövetsége, sau Fidesz) de către Victor Orban și alți 36 de studenți. Un an mai tîrziu Fidesz se înregistrează ca partid și participă la primele alegeri libere din Ungaria, în aprilie 1990, reușind să cîștige 22 de locuri în Parlament. Cei 22 de deputați Fidesz au rămas devotați imaginii lor de la începuturi. Cu părul și barba lungă, purtînd pantaloni de jeans și cămași deschise în parlament, ei au pledat pentru poziții liberale în economie, educație și politici sociale, și-au manifestat înverșunat dezacordul în legătură cu ideile naționaliste și anti-semite și au criticat relația dintre coaliție și Biserica Catolică.
În aprilie 1993, Orban este ales președintele partidului Fidesz. La alegerile parlamentare din 1994, Fidesz a obținut doar 20 de locuri în Parlament. Și totuși se întîmplă că doar 4 ani mai tîrziu, la alegerile din mai 1998, Fidesz cîștigă alegerile iar Orban devine prim ministru?
După înfrîngerea electorală, se descoperă că liberalismului lui Orban și a prietenilor săi din partid n-a fost decît o simplă fațadă. În aprilie 1995, la cel de al 7-lea partid al congresului, Orban și-a asumat fără scrupule re-orientarea politică către dreapta. Această decizie politică de schimbare totală a cursului ideologic n-a fost anticipată de discursuri sau acțiuni inconsistente care să contrazică viziunea pe atunci liberală a partidului, deci nu s-a întîmplat gradual (poate doar în culise).

Anunțul public de schimbare a cursului ideologic al partidului a fost vociferat de Orban la congres: ”după părerea mea, crearea de blocuri, apariția unor forțe socialiste de centru-stînga și a unor forțe moderate de centru-dreapta dominate de clasele de mijloc sunt în beneficiul țării…În centru dacă stăm singuri n-avem nicio șansă nici împotriva stîngii, nici împotriva dreptei. Și după cum, nu există nicio posibilitate de cooperare cu stînga, soluția mea este ca Fidesz să caute posibilități de cooperare cu forțele politice de dreapta.”

Drept urmare, Fidesz este rededumit Fidesz-Partidul Civic Maghiar (Magyar Polgari Part). Deci re-orientarea ideologică a partidului a venit la inițiativa lui Orban ca și președinte de partid fără să țină cont de principiile și viziunile membrilor de partid (bine, n-a ținut cont de niciun fel de principii și viziuni, nici măcar de cele ale lui Orban). Motivul din spatele re-orientării ideologice către dreapta a fost pur oportunism instrumentalizat pentru acapararea puterii, cu orice mijloc. Noua poziție politică a devenit foarte curînd vizibilă prin discursurile deputaților Fidesz, dar mai ales prin retorica lui Orban.

Discuțiile despre actualitatea politică și economică au devenit brusc întrețesute cu credința în națiune, în tradiția maghiară, dragostea de patrie, interesele naționale, valorile familiale etc. Astfel, Orban a început să-și construiască drumul către putere prin exploatarea versiunii populiste a conservatorismului de dreapta. Dacă la primele alegeri parlamentare Fidesz în mod inevitabil se poziționa ca și opoziția de stînga împotriva unui guvern de dreapta. Acum polii au fost inversați, intenționat și premeditat. Întrucît guvernul era liberal de stînga, Fidesz a devenit opoziția de dreapta.
Alături de schimbarea identității politice, pentru a-și definitiva imaginea publică de lider conservator de dreapta, Orban trebuia să devină religios. Zis și făcut, Orban își transformă și identitatea religioasă. Zoltan Balog (pastor calvinist și apoi ministrul resurselor umane în guvernul Orban) devine cel mai important contact al lui Orban cu biserica catolică și cea protestantă. Balog zice că în una din discuțiile cu Orban, acesta i-ar fi mărturisit că ”pînă acum n-a fost conștient de faptul că Biserica este atît de importantă în viața ungurească. Nu pot vorbi cu oamenii despre politică pînă cînd nu înțeleg acest lucru.” Conversia religioasă a lui Orban trebuia în mod evident regizată ca să prindă bine și la public (electorat) nu doar în fața lui Dumnezeu, astfel, Orban s-a cununat cu soția sa Aniko Levai într-o ceremonie bisericiească în 1997, adică după 10 ani de căsătorie civilă. După cum a zis-o Jozsef Debreczeni ”Viktor Orban este omul care aproape automat crede în veridicitatea oricărui lucru pe care îl consideră politic avantajos”.
După radicala transformare, la alegerile din 1998, Fidesz cîștigă alegerile cu 148 de locuri în parlament. De-a lungul guvernării din 1998-2002, începe procesul de eroziune a instituțiilor și mecanismelor democrației liberale, pe de o parte Biroul Primului Ministru se extinde rapid și hotărît drept centru asertiv de luare a deciziilor, iar pe de altă parte mecanismele de control parlamentar sunt slăbite. Chiar dacă Fidesz încasează două înfrîngeri consecutive la alegerile din 2006 și 2008, urmează tocmai trei biruințe electorale consecutive la alegerile din 2010, 2014 și la ultimele alegeri din aprilie 2018.

Cum Orban a construit un stat model al democrației non-liberale în perioada de guvernare 2010-2018?

1. Construirea unui model economic de tipul ”societate bazată pe muncă” care nu este de natură liberală

Începînd cu 2010, guvernul lui Viktor Orban a renunțat la valorile statului bunăstării și a Modelului Social European în schimbul unui model economic de tipul ”societate bazată pe muncă” (eng. work-based-society)^vii. Societatea-bazată-pe-muncă a însemnat că partidul de guvernare a decis să aloce resurse nemaivăzute celor ”muncitori”, adică, oamenilor care au o poziție stabilă pe piața muncii și salarii mari (vezi mai jos despre reforma politicilor familiale, reforma pensiilor). Caracteristica principală a regimului Orban a devenit redistribuirea către cei mai bogați prin reduceri grave ale beneficiilor accesibile celor săraci, sau celor cu o legătură precară cu piața muncii. Reforma statului bunăstării a însemnat redistribuirea de la săraci la bogați.

2. Adoptarea unei constituții noi

Noua constituție numită Legea fundamentală care a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2012 a fost adoptată în doar 9 zile, fără consultații și dezbateri publice, și desigur fără referendum^viii. Și întrucît Fidesz are 2/3 de deputați în Parlament, noua constituție reprezintă viziunea unui singur partid asupra administrării țării, deci noua constituție a Ungariei e ideologia partidului Fidesz. Noua constituție stipulează că pilonii de bază ai Ungariei sunt: națiunea, credința și familia. Pe 3 ianuarie 2012, în timpul ceremoniei dedicate noii constituții, în fața Palatului de Operă din Budapesta, 10 000 de cetățeni protestau împotriva noii constituții.^ix

3. Reformarea sistemului electoral

În decembrie 2011, Parlamentul a aprobat o nouă lege controversată privind alegerile care a redus în jumătate numărul deputaților parlamentari și a schimbat hotarele circumscripțiilor electorale pentru a favoriza candidații partidului Fidesz.

4. Reformarea sistemului de asigurări sociale

În timpul reformei asigurărilor sociale, consultațiile cu actorii relevanți au fost întrerupte, iar partidul Fidesz a omis toate procedurile parlamentare prevăzute de lege. Măsurile de austeritate implementate de guvernul Orban n-au afectat toate grupurile sociale în mod egal, din contra, acestea au fost direcționate către șomeri și cele mai vulnerabile grupuri. Durata maximă de îndemnizație pentru șomeri a fost redusă de la 9 la 3 luni, fiind cea mai mică durată în UE. Mai mult decît atît, cei care beneficiau de ajutorul social erau în mod obligatoriu angajați în programe de lucru în folosul comunității, indiferent de nivelul de educație al șomerilor. Și dacă înainte, lucrătorii publici aveau salariul minim garantat, acum salariile lor au fost micșorate cu 60%. Aceste măsuri au exclus zeci de mii de oameni de la sistemul de beneficii sociale pentru șomeri. Deși programul de munci publice nu s-a dovedit a fi eficient în combaterea șomajului, această prevedere a permis înlocuirea muncitorilor publici, măturătorii, dereticătorii și alți muncitori din sfera publică cu muncitorii în folosul comunității, precari și mult mai ieftini ca forță de muncă^x.

5. Reformarea sistemului de pensii

Între 2010-2012, fără niciun mecanism de consultare, guvernul Orban a naționalizat activele fondurilor de pensii private și le-a eliminat. Pensiile de dizabilitate și cele înainte de vîrsta de pensionare au fost și ele eliminate. Fondurile de pensii private în valoare de 10 miliarde de euro (aproximativ 10% din PIB-ul Ungariei) au fost naționalizate și utilizate fără monitorizare, parțial pentru a acoperi deficitul bugetar, și parțial pentru a reduce datoriile străine. Cele mai vulnerabile grupuri au fost excluse de la sistemul de asigurări sociale, în timp ce pensiile celor cu joburi stabile și bine plătite au devenit mai stabile. În 2012, prin eliminarea pensiilor de dizabilitate și a celor înainte de vîrsta de pensionare, numărul total al pensionarilor s-a micșorat de la 2.8 milioane la 2.2 milioane, adică cu 18% mai puțin, în doar un an.

6. Modificarea politicilor familiale

Reforma politicilor familiale a sporit inegalitățile dintre familii. Conform noii legislații, părinții angajați în cîmpul muncii și care dețineau un salariu mare au beneficiat de resurse sporite prin intermediul sistemului de îndemnizații familiale și a reformei concediului plătit pentru îngrijirea copiilor. În timp ce familiile cu oportunități reduse pe piața forței de muncă sau cu venituri reduse au avut de pierdut din cauza lipsei unor beneficii primare universal valabile și din cauza reducerilor imense din cadrul sistemului de asigurări sociale. Legea cu privire la Protecția Familiei din 2011, stipulează că ”promovarea familiilor este diferită decît sistemul de ajutor social al celor vulnerabili. Statul oferă suport în mod prioritar celor responsabili de creșterea copiilor”, și asta se referă la familiile care deja au suficiente resurse. În același timp, eradicarea sau ameliorarea sărăciei printre copii, nu se regăsește în niciun fel pe agenda guvernului.

7. Reformarea Codului Muncii

Noul Cod al Muncii adoptat în 2011 a slăbit drepturile muncitorilor și drepturile sindicatelor, a extins libertatea angajatorilor de a decide condițiile de muncă. Noul Cod al Muncii a constrîns dreptul la grevă și la negocieri colective. Guvernul Orban a desființat Consiliul Național de Reconciliere (OET) și l-a înlocuit cu Consiliul Economic și Social (NGTT), care nu are aceeași putere de negociere de care dispunea OET și nu face recomandări asupra salariilor^xi.

8. Reformarea legislației cu privire la societatea civilă

Folosind narațiuni ce țin de securitatea națională, Orban a pornit o campanie guvernamentală împotriva Soros și a tuturor ONG-urilor finanțate din exterior. Ironic e faptul că în 1988 Orban a lucrat part-time pentru Fundația Soros, iar în 1989, cu ajutorul unui grant de la Fundație a realizat timp de 9 luni o cercetare despre societatea civilă în filosofia politică europeană la Universitatea Pembroke, Oxford ^xii. Conform noii legislații activitatea ONG-urilor care încurajează migrația poate fi interzisă. Iar ONG-urile care au o finanțare mai mare de 24 000 de Euro din exterior trebuie să se înregistreze pe o listă a ”organizațiilor finanțate din exterior”. (Dreapta radicală din Ungaria se pare că are o obsesie în legătură cu listele. În 2012 tot din considerentul securității naționale un deputat al partidului Jobbik a propus înregistrarea tuturor evreilor din Ungaria pe o listă^xiii). Szilard Nemeth, unul din deputații care au promulgat legea privind transparența ONG-urilor a afirmat că: ” trebuie să reprimăm aceste ONG-uri cu toate mijloacele posibile și cred că ar trebui să fie maturate.”^xiv Astfel, pe lîngă faptul că guvernul nu se mai îngrijește de bunăstarea celor vulnerabili: protejarea drepturilor refugiaților, a migranților și altor grupuri marginalizate prin acordarea suportului social, acesta limitează și posibilitățile de intervenție din partea societății civile.

9. Reformarea legislației cu privire la libertatea întrunirilor

Conform noii legi referitoare la libertatea întrunirii, adoptate în 2018 este suficient să se considere că un protest interferează cu funcționalitatea instanțelor ca acesta să fie interzis. Mai mult decît atît conform noii legi, polițiști au dreptul să-i percheziționeze pe toți participanții la o demonstrație publică, chiar și pe cei care protestează în mod pașnic.^xv

10. Reformarea legislației cu privire la libertatea religioasă

Legea cu privire la libertatea religioasă recunoaște doar 32 de biserici, printre care cele mai mari instituții religioase din Ungaria, precum Biserica Catolică și Biserica Calvinistă. Cele peste 300 de grupuri religioase ne-recunoscute sunt foarte diverse, incluzînd congregații evreiești și budiste, precum și congregații creștine care s-au opus sau au criticat politicile guvernamentale^xvi.

11. Centralizarea sistemului de educație

Centralizarea sistemului de educație a fost posibilă prin acordarea dreptului de a nominaliza conducătorii celor 5000 de școli direct ministerului educației și subordonarea întregii activității a școlilor unei autorități administrative centrale (KLIK). La fel, ministerul nominalizează și rectorii universităților și decide în privința finanțării instituțiilor de învățămînt superior.

12. Centralizarea sistemului de justiție

Pentru a obține o majoritate pro-guvernamentală la Curtea Supremă de Justiție, Orban a majorat numărul de judecători de la 11 la 15. Și întrucît un loc era deja vacant, Fidesz a reușit să numească deodată 5 judecători loiali regimului. Mandatul judecătorilor a fost mărit de la 9 la 12 ani. Conform noii legislații Curtea Supremă de Justiție a fost abolită și redenumită Kuria. Acest lucru a permis înlăturarea președintelui independent al curții și înlocuirea acestuia cu un nou conducător al justiției, cu atitudine pro-Fidesz.^xvii

13. Centralizarea instituțiilor media

De-a lungul guvernării, Orban a reușit să-și creeze un imperiu mediatic fidel. Inclusiv prin concedierea a peste 1000 de lucrători din media de stat, prin crearea Consiliul pentru Media, toți membrii căruia sunt loiali regimului Orban, prin închiderea instituțiilor media incomode regimului, cum ar fi cazul ziarului Nepszabadsag, cel mai vocal ziar independent din Ungaria închis de către guvern în 2016.

Retorica democrației non-liberale: securitate națională, religie, familie, și societatea civilă paralelă
Cum a reușit totuși un partid care a subminat drepturile politice și civice ale cetățenilor, care a subminat dreptul la libertatea exprimării, care a slăbit drepturile muncii și a adoptat legi care discriminează minoritățile etnice și religioase, care a capturat justiția și celelalte instituții ale statului să cîștige de 3 ori consecutiv printr-un proces democratic de alegeri parlamentare?
Dincolo de reforma sistemului electoral și capturarea sistemică a instituțiilor statului care în mod evident au favorizat partidul de guvernare, Orban și-a asigurat victoriile electorale prin mecanismele populiste de legitimare. Înțeles în sensul lui Edward Shils ca și ”triumful voinței oamenilor asupra oricăror principii, valori, drepturi și standarde instituționale”, populismul are mandat ”democratic” de guvernare în numele unei majorități cu valori ”non-liberale” în legătură cu drepturile minorităților. Orientate spre mobilizarea maselor, partidele populiste tind să manipuleze discursul public prin utilizarea canalelor mediatice și prin impunerea propriei viziuni ideologice asupra lumii. Conținuturile ideologice pot fi naționaliste, xenofobe, anti-gay, anti-liberale, anti-occidentale, anti-migrație: unica condiție este că pe lîngă propagarea mesajelor ideologice, actorii politici trebuie să angajeze mobilizarea de sus în jos a maselor^xviii.
Să repetăm: guvernările populiste sunt tipic ”democratice” în sensul căutării legitimării puterii de către mase, însă construiesc ”democrații non-liberale” în care guvernele nu sunt constrânse de statul de drept și impun o abordare majoritară a guvernării, exploatând sistematic minoritățile, iar realegerea și-o asigură prin utilizarea resurselor publice.
În introducerea acestui articol, am menționat că după Andrea Peto și Weronika Grzebalska, pilonii statului polyporus sunt: securitatea națională, societatea paralelă, și familia.

Analizînd retorica populistă a lui Viktor Orban, pot adăuga fără ezitări al patrulea pilon: religia sau instrumentalizarea politică a acesteia. .
Liderii populiști de tipul lui Viktor Orban, sunt tentați să folosească discursul despre religie pentru a substitui legăturile care lipsesc din infrastructura puterii de stat. Prin transferul de putere, liderii populiști se pot menține la putere și-și pot exercita atribuțiile coercitive.
Pentru a exemplifica modul în care Viktor Orban utilizează retorica despre religie, securitate națională, familie și societate civilă paralelă mă voi referi în mod particular la 3 aspecte din viața politică a Ungariei din ultimii ani: Congresul Mondial al Familiei din 2017, campania anti-imigranți a lui Orban și politicile familiale din Ungaria. Voi vorbi despre toate aceste 3 aspecte în mod distinct, dar totuși ca elemente componente și complementare a aceleiași retorici populiste.

Congresul Mondial al Familiilor: Ungaria între discursului xenofob anti-migranți și politicile familiale de domesticire a femeii

Ediția a 11 a Congresului Mondial al Familiilor, Forumul Demografic din Budapesta și Conferința pro-viață Unul din noi au avut loc concomitent în perioada 25-28 mai 2017 sub rubrica ”Summit-ul Familial din Budapesta”. Viktor Orban a deschis Forumul Demografic, iar Zoltan Baltog și Katalin Novak (ambii din Ministerul de Resurse Umane, Zoltan Balog mai fiind și directorul departamentului de ajutorare a creștinilor persecutați din cadrul guvernului) au deschis Congresul Mondial al Familiilor. Chiar dacă au avut loc în locații distincte, toate 3 evenimente poartă aceeași încărcătură retorică caracteristică dreptei radicale.
La Congresul Mondial al Familiilor cu tema centrală ”Construim națiuni prietenoase familiilor, facem familiile puternice din nou”, au participat este 3000 de lideri, activiști, cercetători și jurnaliști conservatori.^xix
Congresul Mondial al Familiilor care urmează să se întrunească în luna septembrie la Chișinău este, așa o rețea internațională și interconfesională de organizații și mișcări religioase conservatoare ce promovează homofobia, sexismul și anti-avortul sub umbrela discursului ”familiei naturale”.^xx
Right-Wing Watch, referindu-se la CMF-ul organizat la Budapesta a zis că acesta este ”parte a unei lupte globale de restricționare legală ale drepturilor persoanelor LGBTQ, a restricționării drepturilor femeilor și a limitării accesului la educația sexuală”, iar anul acesta organizatorii au ales ca locație Ungaria pentru că ”astfel își pot manifesta sprijinul față de guvernul liderului puternic Viktor Orban.”^xxi
Reacții din partea partidelor de guvernare în legătură cu Summitul Famiiliilor, și în particular cu CMF-ul n-au fost. Excepție este doar partidul Demokratikus Koalíció și liderul acestuia László Sebián-Petrovszki (liderul din grupul de lucru al partidului cu comunitatea LGBTQ). Acesta a afirmat că ”familia înțeleasă de grupul conservator participant la summit și la CMF, conformă ”familiei naturale”, adică uniunea unui cuplu heterosexual care urmărește un singur scop: reproducerea biologică este retrogradă.”
La deschiderea Summitului Familiilor, discursul^xxii lui Orban are următoarea structură:

1. Discursul începe printr-o retorică anti-migranți justificată de apelul la securitatea națională zdruncinată de valul de migranți din 2015: ”cînd ne-am văzut ultima dată, Europa era sub asediu. Sute de mii de imigranți ilegali rătăceau de-a lungul traseului Balcanic în drum spre Uniunea Europeană: teritoriile țărilor mai bogate. Acum, după aproape doi ani, mașinăria care întreținea acest flux imens de imigranți se pare că a rămas în trecut…am reușit să închidem traseul Balcanic pentru imigranți…”

2. Apoi discursul trece de la o retorică anti-migranți la o retorică anti-UE și anti-politici pentru drepturile omului promovate de Bruxelles, iarăși justificată de apelul la securitatea și prosperitatea europeană și națională: ”E doar o chestiune de timp pînă cînd milioane de oameni care sunt gata de drum vor fi din nou canalizați în direcția noastră…Avem răgazul de a reorganiza politicile noastre din perspectiva experienței pe care recent am dobîndit-o, și să ne realiniem pozițiile. Acest lucru este recunoscut în capitalele Europei. Dar în Bruxelles această melodie nu a ajuns încă hit. În Bruxelles, discursul despre migrație este încă prizonierul corectitudinii politice. Ei consideră în continuare că numai aceia care vorbesc în numele activiștilor pentru drepturile omului și al elitei liberale europene sunt acceptabili.”

3. Ulterior discursul acestuia trece la o retorică pro-familială: ”Dar ce altceva să vrem decît ca toți oamenii din Europa să înțeleagă că noi vrem să trăim pe un continent unde terenurile de joacă pentru copii sunt pline de voci bucuroase de copiii, și nu pe un continent al sirenelor de poliție și ambulanță?…Trebuie să fortificăm protecția frontierelor de sud ale Uniunii Europene, și să nu lăsăm pe nimeni care provoacă măcar cea mai mică suspiciune că ar vrea să ne atace familiile și copiii.”

Altfel spus, în viziunea ideologică a lui Orban, migranții și politicile democrației liberale ale Uniunii Europene sunt dușmanii principali în calea realizării salvării și idealului național al Ungariei: familia naturală și creșterea natalității.

4. Ulterior, într-o manieră tare metaforică, discursul lui Orban trece la soluții concrete pentru remedierea problemei. El crede că soluția are trei ingrediente: setarea scopului politic de ”creștere a natalității de la 1.5 pînă la 2.1”, ”crearea unui model economic competitiv” și cel de al treilea ingredient este ”reformarea politicilor familiale ”.

5. Tot din discursul acestuia reiese că toate cele trei ingrediente ale soluției au fost deja realizate și implementate cu succes de către guvernul acestuia. Adică, scopul politic este setat. Modelul economic competitiv a fost deja implementat cu succes ”am ajustat sistemul nostru fiscal, am ajustat sistemul de sprijin pentru locuințe, și sistemul nostru economic bazat pe muncă – cu ajutorul căruia vom eradica șomajul”, iar politica familială a fost și ea cu succes implementată ” În Ungaria, 4.6% din PIB sunt alocate pentru suportul familiilor. Cu cît mai mult suport, cu cît mai mulți copiii. Guvernul Ungariei anunță că anul 2018 va fi Anul Familiilor. Am decis să mărim scutirile fiscale pentru familii. Pentru absolvente, vom extinde cu un an termenul de maternitate, pentru studenții universitari termenul este extins pînă cînd copilul ajunge la vîrsta de doi ani. Am hotărât că statul va acoperi un milion de forinți din ipotecile luate de familiile cu trei copiii, și pentru fiecare următorul copil, statul va mai acoperi cîte 1 milion de forinți din ipotecă…”

Analizînd în felul acesta discursul lui Orban, devine clar că dacă toate cele trei ingrediente ale soluției au fost implementate cu succes, problema n-ar trebui să mai existe, cel puțin asta ar fi logic. Putem fi de acord doar în privința faptului că scopul politic a fost setat. Scopul politic este menținerea pîrghiilor puterii prin utilizarea mecanismelor de legitimare populară, adică prin apel abundent la retorica populistă.

În privința faptului că modelul economic al societății pe bază de muncă instaurat de către regimul lui Orban, fără consultări și dezbateri publice și fără referendum, ar fi un model de succes nu putem fi de acord.

După cum am menționat anterior esența acestui model este de redistribuire a resurselor de la cei săraci către cei bogați. Adică, redistribuirea are loc de două ori: prima redistribuire este cea de ordin ”ontologic artificial” . Ontologic întrucît pre-condiția de existență a bogaților este însăși existența săracilor, și artificial pentru că bogăția, după cum și sărăcia nu sunt naturale (că tot suntem pe terenul celor care iubesc să exploateze conceptul de natură, cu referință aici la ”familia naturală”), și cea de a doua redistribuire este de ordinul ” punitiv” – pentru că societatea pe bază de muncă a lui Orban îi pedepsește pe cei săraci pentru că sunt săraci. Nu spune oare Biblia, (cartea de căpătîi a creștinismului pe care Orban l-a introdus în noua Constituție ca valoare supremă alături de națiune și familie), că ”iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele, iar unii, rîvnind la această iubire, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns peste tot cu multe dureri” (1 Timotei 6:10)?! Și nu spune oare Biblia ”cine-l înșală pe omul de condiție umilă îl batjocorește pe Făuritorul lui, dar cine-i arată bunăvoință săracului îl glorifică” (Proverbele 14:31)?!
Nu putem fi de acord nici în privința implementării cu succes a politicilor familiale. De ce?

1. Pentru că și politicile familiale ale guvernului Orban reprezintă un model inversat de redistribuire.

2. Pentru că în spatele unei agendei pro-familiale, guvernul lui Orban maschează de fapt politici de discriminare de gen

3. Pentru că politicile demografice care urmăresc sporul demografic sunt mult mai complexe și mai diverse decît doar politicile familiale și cele anti-migrație.

Politicile familiale ale guvernului Orban reprezintă un model inversat de redistribuire

Introducerea scutirilor fiscale familiale extrem de generoase sprijină în mod explicit familiile mai bogate în detrimentul celor sărace.^xxiii O familie cu 1 sau 2 copii achită lunar/pe copil cu 10 000 de HUF (35.7 EUR) mai puține impozite. Iar o familie cu 3 sau mai mulți copii cîștigă pentru fiecare copil cite 33 000 HUF (117 EUR) pe lună. În 2012 pentru a putea utiliza maximul unei scutiri fiscale, era nevoie de un venit brut de aproape 500.000 HUF (1.600 EUR, ceea ce reprezintă dublul venitului mediu). Întrucît scutirile fiscale pentru persoanele cu venituri reduse au fost anulate, persoanele cu venituri mici, adică aproximativ 40% din populație (inclusiv familiile cu copii), au avut doar de pierdut, iar alte 40% cu venituri mai mari au avut de cîștigat de pe urma noului sistem fiscal, pe cînd alte 20% n-au simțit schimbări semnificative. Mamele singure au avut doar de pierdut din această reformă fiscală deoarece venitul lor este mai mic decât cel al familiilor cu doi salariați sau al unei familii cu venit unic în care soțul are un venit ridicat. Afectate sunt și femeile care și-ar dori să divorțeze. Asta înseamnă că legislația încearcă să țină cuplurile căsătorite împreună prin stimulente financiare, astfel crește dependența economică a femeilor față de soții lor.

Reforma familiilor este prevăzută pentru îmbunătățirea vieții:

• Celor 8.1% din totalul populației Ungariei (conform statisticilor, 24.5% din populație este compusă din familii cu copii, dintre care doar 1/3 vor beneficia de pe urma reformei familiale)

Reforma familiilor implementată de guvernul Orban, nu prevede nicio soluție pentru îmbunătățirea vieții:

• Celor 36.1% de copii din Ungaria care sunt supuși riscului sărăciei: copii din familiile cu 3 și mai mulți copii, familiile monoparentale, familiile de romi etc^xxiv.

• Celor 8.26% populație care sunt reprezentate de familiile monoparentale, dintre care 7.22% sunt familii monoparentale în care îngrijitorul copiilor este mama^xxv. Din numărul total de familii monoparentale cu copii de la 0-14 ani, 58% de părinți lucrează full-time, 7% part-time, 35% nu lucrează, și nu beneficiază de suport din partea statului.^xxvi

• Cele 10.23% de familii cu vîrsta celui mai mic copil de 0-2 ani, în care niciun părinte nu lucrează nu vor beneficia de reforma familiilor în sistemul bazat pe muncă a lui Orban^xxvii.

• Cele 6.71% de familii cu vîrsta celui mai mic copil între 3-5 ani, în care niciun părinte nu lucrează nu vor beneficia de suport din partea statului.

Pe lîngă faptul că reforma familială nu este deloc în beneficiul tuturor famiilor, nici reforma asigurărilor sociale nu este în beneficiul familiilor în particular, și populației în general. Ajutorul social a fost redus de la 28500 HUF (100EUR) la 22700 HUF (80EUR) – o sumă echivalentă cu ¼ din ”nivelul de subzistență”. În 2012, modificările legislative interzic accesul la ajutor social a mai mult decît o persoană per familie. La fel, pentru a fi eligibil pentru ambele tipuri de beneficii: ajutorul social și îndemnizația de șomer trebuie să îndeplinești cel puțin o lună de munci în folosul comunității.
Apoi, nu doar că aceste reforme familiale privilegiază doar 1/3 din toate familiile din Ungaria, dar mai și promovează roluri de gen distincte în care femeile au grijă de casă iar bărbații cîștigă pîinea. Astfel, în spatele unei agendei pro-familiale, guvernul lui Orban maschează de fapt politici de discriminare de gen.

În spatele unei agendei pro-familiale, guvernul lui Orban maschează de fapt politici de discriminare de gen

• În 2013, un raport^xxviii al Parlamentului European afirma că orientarea guvernului Ungariei ”poate reprezenta o abordare regresivă a rolurilor de gen” și că ”această abordare perpetuează stereotipurile de gen prin faptul că portretizează femeia, aproape exclusiv, în rolul de mamă și persoană care îngrijește de cineva.” Consiliul pentru egalitatea socială a femeilor și bărbaților a fost desființat și, prin urmare, consultările dintre guvern și organizațiile de femei și experții pe politici de gen au încetat.

• Ideologia conservatoare din punct de vedere a genului a fost adoptată în noua Lege Fundamentală, care prevede că „Ungaria va proteja instituția căsătoriei ca uniunea unui bărbat și a unei femei” pentru că ”familia este baza salvării națiunii”^xxix. Această definiție nu doar anulează posibilitatea căsătoriilor între cuplurile de același sex dar privează și cuplurile care trăiesc în concubinaj și copii acestora de drepturile sociale. Noua Lege fundamentală a eliminat punctul cu privire la dreptul la salarii egale între bărbați și femei.

• Deși avortul n-a fost încă interzis, această posibilitate există, întrucît Legea Fundamentală stipulează că ”viața embrionară și a fetusului trebuie să fie supuse protecției de la momentul conceperii”. Între timp, avortul a început să fie stigmatizat, nu în ultimul rînd printr-o campanie anti-avort a guvernului, care a costat 416 000 EUR și care a fost parțial finanțată prin programul UE de ocupare a forței de muncă și solidaritate socială PROGRESS.

• Una dintre primele măsuri ale guvernului Orban a constat în restabilirea concediului de maternitate de 3 ani, care în urma crizei din 2009 a fost redus de către guvernul Bajnai la doar doi ani. În același timp, ”concediul taților” a rămas neschimbat, cu o durată de doar 5 zile.

• Frecventarea creșelor (pentru copii sub 3 ani) înregistrează o rată de doar 10% comparative cu media UE de 33%. Conform unei prevederi legislative a guvernului Orban, autoritățile publice locale pot cere părinților o co-plată mai mare pentru frecventarea creșelor de stat. Iar în 2012, 54.5% din creșe au decis să mărească co-plata familiilor. Această modificare legislativă vorbește despre intenția guvernului de a plasa povara pe umerii familiilor cu venituri reduse, care nu-și permit să achite plata creșelor, iar luînd în considerare distribuția inegală a responsabilităților domestice, această povară cade pe umerii femeilor.

• La fel, conform reformei sistemului de pensii, începînd cu 2012, nimeni nu se poate pensiona înainte de vîrsta de 62 de ani. O excepție este admisă în cazul femeilor care au în total 40 de ani de contribuție. Această prevedere a fost justificată prin faptul că astfel femeile vor avea posibilitatea să se îngrijească de nepoți, iar acest lucru, conform argumentului lor va încuraja cuplurile tinere să aibă mai mulți copii. Interesant e faptul că, anii dedicați pentru obținerea studiilor superioare nu sunt calculați ca și contribuții, pe cînd concediul de maternitate este. Această prevedere conectează agenda pro-natalistă a politicilor familiale cu sistemul de pensii, și mărturisește despre preferința guvernului în legătură cu rolul femeii.

• Retorica societății civile paralele^xxx acționează în primul rînd prin încetarea finanțării de stat a organizațiilor feministe și LGBTQ (precum și ONG-urile care apără drepturile refugiaților și migranților și altor ONG-uri), apoi prin includerea ONG-urile finanțate din exterior pe o listă și blamarea publică a acestor ONG-uri ca agenți ai răului care amenință securitatea și integritatea națională. Spre exemplu, în 2013 Orbán a ordonat să fie investigate cîteva ONG-uri finanțate de fonduri din Norvegia, printre care și Centrul de Presă a Romilor și organizația Femei pentru Femei împotriva violenței, care au fost acuzate pentru că sînt ”activiști politici plătiți care slujesc intereselor străine”^xxxi. Ulterior, retorica societății civile redirecționează finanțările de stat către ONG-urile cu o agendă conservatoare, spre ex. organizația Harom Kiralyfi.

Politicile demografice sunt mult mai complexe decît politicile familiale și cele anti-migrație

La nivel structural, retorica populistă pro-familie adoptată de Orban este doar de fațadă pentru că politicile demografice care urmăresc sporul demografic sunt mult mai complexe și mai diverse decît doar combinația dintre politicile familiale și cele anti-migrație.

Conform departamentului de Relații Sociale și Economice a UN^xxxii, politicile demografice guvernamentale trebuie să conțină următoarele tipuri de politici:

• Politici pentru creșterea populației

• Măsuri adoptate pentru a adresa fenomenul îmbătrînirii populației (Creșterea vîrstei minime de pensionare, creșterea contribuțiilor pentru asigurarea socială a lucrătorilor, introducerea sau îmbunătățirea sistemului de pensii de stat, promovarea sistemului privat de pensii)

• Politici de distribuire spațială a populației (Reducerea migrației din zonele rurale spre cele urbane, dezcentralizarea centrelor urbane supra-aglomerate spre zone urbane mai mici, sub-urbane sau rurale, relocarea din zonele periculoase

• Politici de dezvoltare rurală (stimulente pentru a deschide sau a menține industrii în mediul rural, relocarea industriilor din marile centre urbane spre mediu rural, dezvoltarea infrastructurii și facilităților în mediul rural

• Politici de îmbunătățire a condițiilor de viață și a sustenabilității urbane (dezvoltarea eficienței energetice în infrastructura de locuit și cea a transportului, prevederi de mediu mai stringente pentru industriile din zonele urbane sau din preajma acestora, îmbunătățirea sistemului de gestionare a deșeurilor, asigurarea accesului la apă și sanitație în zonele urbane sărace, asigurarea unor locuințe adecvate pentru grupurile social-vulnerabile

• Politici de creștere a ratei de fertilitate

• Măsuri în legătură cu echilibrul dintre familie și muncă (concediu de maternitate cu păstrarea locului de muncă, concediu de paternitate, îndemnizație unică pentru nașterea unui copil îndemnizații pentru copii și familii, scutiri fiscale pentru familii cu copii minori, program de muncă flexibil sau part-time pentru părinți, servicii de îngrijire a copiilor subsidiate de stat

• Măsuri în legătură cu sănătatea sexual-reproductivă a adolescenților (stabilirea sau creșterea vîrstei minime pentru căsătorie, promovarea înrolării fetelor în liceu, educație sexuală în școală

• Suport de stat pentru planificarea familiei

• Politici în legătură cu accesul la metode de contracepție

• Prevederi legale în privința permisivității avortului

• Politici de prevenire a violenței domestice

• Măsuri de prevenire a decesului matern și a nou-născuților (dezvoltarea serviciilor comprehensive de îngrijire prenatală, îmbunătățirea serviciilor de îngrijire obstetrică, dezvoltarea serviciilor de îngrijire post-natală și a nou născuților, asigurarea accesului la metode de contracepție efective, asigurarea accesului la avort sigur și la îngrijire post-avort, pregătirea avansată a specialiștilor de primire a nașterilor)

• Politici imigraționiste

• Măsuri de integrare a imigranților

• Politici imigraționiste

• Politici de încurajare a reîntoarcerii diasporei

A se menționa că în acest set comprehensiv de politici în vederea sporului demografic, accentul nu e deloc pus pe politică: femeile să nască cît mai mulți copii! După cum afirma László Kövér, președintele parlamentului, la congresului partidului Fidesz din 2015: „Încoronarea împlinirii personale a femeilor este ca ele să nască cît mai mulți nepoți pentru noi.”
Din acest set de politici, guvernul Orban omite politicile ce țin de bunăstarea populației în general, de bunăstarea pensionarilor, de condițiile de viață din mediul rural, de sustenabilitatea vieții urbane, de prevenirea violenței domestice, de promovare a sănătății sexual-reproductive, și se axează doar pe politica de creștere a ratei fertilității, parțial de politica în legătură cu echilibrul dintre viața familială și muncă, combinate cu politici stricte în privința migrației, și parțial cu politici care adresează fenomenul migrației.

În loc de concluzii

Congresul Mondial al Familiilor care a avut loc la Budapesta, precum și celelalte evenimente din cadrul Summitului Familiilor, n-au schimbat în vreun fel cursul politicilor din Ungaria, n-au influențat decizii politice și n-au prea provocat reacții din partea societății civile. Nu le-au schimbat pentru că Viktor Orban era deja în plin proces de consolidare a regimului său autoritar iar deriva sa spre conservatorismul de dreapta era parte integrantă a acestui proces. Totuși, le-au legitimat. Și exact de asta a avut nevoie Orban – de o legitimitate internațională, de aura unui luptător de talie internațională cu forțele malefice ”progresiste”. Această legitimitate (îndoielnică de altfel) îl ajută să justifice bîtele cu care lovește în societatea civilă în Ungaria. 
Pe de altă parte, CMF are și el de cîștigat: o coaliție marginală, situată undeva la periferia vieții publice americane, ajunge aproape de centrele puterii în alte zone. Deci, tot imagine. 

REFERINȚE:

Acest articol face parte din proiectul ”Informarea opiniei publice despre desfășurarea Congresului Mondial al Familiilor din Chișinău” (World Congress Family Moldova September 2018). Proiectul este realizat cu suportul financiar al Fundației Soros-Moldova, prin intermediul Departamentului Justiție și Drepturile Omului.

Proiectul își propune să informeze publicul din Republica Moldova despre Congresul Mondial al Familiilor, istoria și structura acestuia, evenimentele CMF în Europa de Est. De asemenea textele vor investiga teme precum agenda conservatoare locală și regională, religiozitate și politică în Europa de Est, politizarea religiei etc.

Acest articol nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Fundației Soros-Moldova. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informaţiilor prezentate îi revine autorului articolului.