Internaționala Dreptei Conservatoare: Congresul Mondial al Familiilor la Chișinău

Congresul Mondial al Familiilor (CMF), ediția a XII-a, se va desfășura la Chișinău între 13 și 16 septembrie 2018[1], sub patronajul președintelui Igor Dodon și cu sprijinul fundației ”Din Suflet”, organizația de binefacere a soției acestuia, Galina Dodon.

În oraș au apărut deja billboarduri care anunță evenimentul, iar președintele a organizat chiar săptămîna aceasta o ședință de lucru cu privire la organizarea Congresului[2]. 

Oficial, președintele a anunțat despre faptul că orașul Chișinău va găzdui evenimentul în noiembrie 2017, după o întîlnire cu preşedintele Fondului Internaţional pentru Unitatea Popoarelor Ortodoxe, Valeri Alexeev[3]. Inițiativa însă a fost pregătită cu cîteva luni mai devreme: pentru prima oară președintele moldovean și-a declarat disponibilitatea de a organiza un asemenea eveniment în luna mai a anului trecut, la Budapesta, după o întrevedere cu Brian Brown, preşedintele Organizaţiei Internaționale pentru Familie[4] (care se afla acolo cu ocazia CMF XI) și, așa cum îl prezintă comunicatul oficial al președinției, ”conducătorul mișcării mondiale anti-LGBT” [5].

Ulterior Brown și Dodon s-au mai întîlnit de cîteva ori: în ianuarie 2018, pentru a discuta detalii organizatorice despre Congresul din septembrie[6], în martie la Atos (Grecia), unde au pus bazele unei organizații internaționale ”Prietenii Ortodoxiei”[7] (al cărei scop declarat este ”promovarea profunzimii Ortodoxiei şi a frumuseţii Athosului liderilor lumii moderne, infectate de viruşii relativismului moral, ateismului şi materialismului”), dar și în luna mai, la Chișinău, cînd cei doi au organizat împreună o conferință de presă în cadrul căreia președintele Dodon a anunțat, între altele, că ar fi primit o invitație din partea CMF de a face o vizită în SUA în prima parte a lunii iulie[8]. (Fapt curios, vizita lui Dodon în SUA nu a mai avut loc.)

Igor Dodon și Brian Brown în Budapesta, în 2017 (sursă imagine: Accent TV).

Conform organizatorilor, la eveniment urmează să participe Patriarhul Kiril I al Rusiei, secretarul de stat al Vaticanului, Pietro Parolin, reprezentanți ai organizațiilor ce fac parte din Congresul Mondial al Familiilor, clerici locali și străini, alte personalități (lista participanților nu a fost încă afișată pe site-ul evenimentului). În total, sînt așteptați participanți din peste 85 țări.

Ședințele CMF se vor desfășura la hotelul Radisson Blu, dar sînt preconizate și alte evenimente publice inclusiv ”un eveniment cultural de anvergură, dedicat familiei și valorilor familiale în parcul Catedralei Mitropolitane”.

Evenimentul va fi sponsorizat de oligarhul rus Konstantin Malofeev, cel mai probabil prin intermediul fundației soției președintelui.

 

Ce este Congresul Mondial al Familiilor?

Publicul moldovean nu prea a avut anterior contacte cu CMF, nu cunoaște organizațiile care fac parte din el și nici care-s legăturile președintelui Igor Dodon și ale Partidului Socialiștilor cu această structură.

CMF nu a organizat anterior evenimente în Republica Moldova, deși unii politicieni moldoveni au participat la varii evenimente organizate de CMF sau au semnat unele dintre declarațiile CMF.

Spus în termenii în care organizatorii CMF se prezintă pe ei înșiși, Congresul Mondial al Familiilor[9] reprezintă o coaliție internațională de organizații religioase (de diverse confesiuni) care-și propune să lupte pentru ”familia naturală” și pentru promovarea valorilor familiale tradiționale”. CMF se opune avortului, divorțului și căsătoriilor între persoanele de același sex.

În fapt, CMF este o coaliție internațională interconfesională de organizații conservatoare care promovează la nivel global o agendă anti-avort, anti-LGBT, anti-fertilizare in vitro, anti-divorț, toate sub umbrela promovării cauzei ”familiei naturale”.

În 2014, Southern Poverty Law Center, o organizație specializată în apărarea drepturilor civile și politice, a adăugat CMF în lista organizațiilor care promovează discursul de ură față de comunitatea LGBT[10].  

CMF include organizații protestante (Howard Center), catolice (C-Fam, de exemplu), de mormoni, evreiești, musulmane, ortodoxe, atît din SUA cît și din alte părți ale lumii.

În SUA, organizații membre ale CMF precum Howard Center for Family, Religion & Society sau Organizația Națională pentru Căsătorie se află, de mai mulți ani, în avangarda luptei conservatorilor americani împotriva recunoașterii căsătoriilor între persoanele de aceleași sex, împotriva avortului, împotriva fertilizării artificiale.

De asemenea, alte organizații ale CMF au contribuit masiv, prin expertiză, sprijin logistic, financiar și lobby, la elaborarea și adoptarea unor legi restrictive față de drepturile persoanelor LGBT în Rusia, Uganda sau Nigeria[11]. La fel, unele figuri importante din CMF s-au făcut remarcate prin atitudini și poziții anti-musulmane, rasiste, sexiste și anti-imigranți.

CMF are reprezentanți permanenți la Organizația Națiunilor Unite (unele organizații-membre ale CMF beneficiază de statut consultativ pe lîngă Consiliul Economic și Social al ONU) și în structurile europene.

Sediul CMF se găsește în Rockford, Illinois (SUA), iar președintele acestuia, la moment, este Brian Brown, director al Organizației Internaționale pentru Familie (IOM).

Și iată că această caravană homofobă, sexistă, conservatoare și anti-divorț vine în septembrie în Moldova, unde președintele Igor Dodon îi va oferi tot sprijinul și atenția sa.

 

De ce ne pasă de Congresul Mondial al Familiilor?

Un asemenea eveniment de anvergură, ce va aduna laolaltă în centrul Chișinăului unele dintre figurile cele mai vizibile ale internaționalei conservatoare, nu are cum să nu stîrnească interes, mai ales că CMF are loc în contextul în care Republica Moldova anunță alegeri parlamentare în toamnă.

Un eveniment internațional dedicat, cel puțin formal, familiei și protecției ei, desfășurat sub patronajul președintelui, în centrul orașului, la braț cu Patriarhul Kiril și alte cîteva sute de figuri politice și religioase, va juca, mai mult decît sigur, rolul de scenă publică de pe care Igor Dodon își va lansa campania electorală pentru alegerile parlamentare, construită în jurul unei platforme conservatoare ce va miza pe accente pe familie tradițională, ortodoxie, valori tradiționale, retorică despre amenințarea homosexuală și alte puncte din arsenalul retoric conservator.

În acest fel președintele moldovean vrea să-și consolideze imaginea de apărător al acestor valori, proiectînd-o la o scară globală și prezentîndu-se ca unul dintre liderii unei coaliții internaționale care luptă pentru ”valorile tradiționale”. Ce sprijin mai bun se poate inventa decît o poză cu Patriarhul Kiril, cu emisarul papei și cu cîțiva emisari protestanți, mormoni și musulmani în parcul Cateralei Mitropolitane?

Acest Congres trezește interes și dintr-un alt motiv: el marchează o nouă etapă în procesul de consolidare globală a actorilor din așa-zisa societate civilă neliberală și emergența unui proiect de globalizare alternativ construit în jurul valorilor dreptei: pro-arme, anti-imigrație, naționalism, anti-avort, anti-feminism, homofobie etc.[12]. Acest proiect adună laolaltă diverse confesiuni (care evită, după cum se va vedea mai jos, să descrie aceste colaborări ca fiind ecumenism, adică mișcarea ce își propune restabilirea unității bisericilor creștine), de pe diverse continente și diverși lideri politici cu diverse agende. E un proiect cu o anumită anvergură, cu prezență la ONU și alte organizații internaționale, deci un proiect care caută să se impună și să joace un rol important la nivel global.

Congresul din Chișinău e util, din acest motiv, atît părții moldovenești (Igor Dodon) cît și organizatorilor CMF din alte țări. Pentru primul, CMF e un cîștig de imagine și o resursă electorală. Pentru ceilalți, CMF aduce discursul conservator într-o nouă locație și îmbogățește colecția globală de politicieni care sprijină agenda conservatoare.

 

Istoria originilor CMF.

Istoria Congresului Mondial al Familiilor (CMF) a început  într-o seară friguroasă de ianuarie, în 1995, într-un mic apartament din Moscova. În acea seară, teologul conservator american Allan C. Carlson[13], autor al unor cărți despre ”declinul familiei ca urmare a politicilor feministe și de recunoaștere a drepturilor homosexualilor”, fost președinte al Comisiei Naționale pentru Copii („The Rockefeller Commission”) la sfîrșitul mandatului lui Ronald Reagan, se întîlnea cu doi demografi ruși, Victor Medkov și Anatol Antonov[14], de la  Facultatea de Sociologie a Universității de Stat din Moscova ”M. Lomonosov”.

Întîlnirea a avut loc în micul apartament al unui artist și activist ortodox rus, Ivan Șevcencko. Cei patru au stabilit să organizeze un Congres Mondial al Familiilor pentru a promova ”familia naturală”.

Iată relatarea lui Carlson despre întîlnire:

”Am urcat din nou în mașina universității, iar șoferul ne-a adus la apartamentul lui Ivan Șevcenco, un pictor talentat. Șevcenco mai este și președinte  al Frăției Ortodoxe a Specialiștilor și Savanților FAVOR (rus. Православное братство ученых и специалистов Фавор)[15]. La ultimele alegeri pentru Dumă (care avuseseră loc pe 12 decembrie 1993), Șevcenco a candidat pe o platformă Pro-Familie. (…) Mi-a plăcut acest tip. Avea ochii și barba tînărului Soljenițîn. (…) Șevcenco mi-a zis că dorea să discute cu mine o idee serioasă – el căuta sprijin pentru organizarea unei conferințe internaționale despre familie care urma să se desfășoare la o mănăstire în apropiere de Moscova. I-am răspuns imediat că o idee similară aveam și eu – să convoc o întîlnire a mai multor grupuri din diverse colțuri ale lumii, ce împărtășesc valori ”pro-familie” similare, un fel de Congres Mondial al Familiilor ce ar fi avut două funcții: 1) să identifice factorii cei mai comuni de presiune asupra familiilor din partea statului și economiei și 2) să elaboreze un ”apel” sau o ”declarație” către guvernele țărilor lumii ce ar include diverse revendicări în privința familiei[16].” 

Doi ani mai tîrziu, în 1997, la Praga (Republica Cehă) se desfășura primul Congres Mondial al Familiilor la care erau prezenți peste 700 delegați ce reprezentau peste 200 organizații și 43 țări.

…Oarecum improbabil și neașteptat, Congresul Mondial al Familiilor se năștea dintr-o colaborare ruso-americană, dintr-o întîlnire care părea întîmplătoare, dar nu era (Medkov și Antonov îl citiseră pe Calrson anterior și de fapt ultimul venise la Moscova ca cercetător-invitat al facultății la care lucrau aceștia).

În același timp forțele ideatice și politice care îl făceau posibil ”lucrau” de mai multă vreme.

Unul din procesele care au creat contextul favorabil pentru CMF era faptul că mișcările și grupările conservatoare religioase americane ieșeau, la sfîrșitul anilor 70-80, din auto-izolarea impusă după procesul Scopes din anii 20 și se relansau agresiv în viața publică americană[17]. Lideri religioși precum Jerry Falwell, James Dobson, Patt Robertson au readus în viața publică argumentele religioase, au creat platforme politice motivate religios, au mobilizat comunități religioase (mai ales în sud, în așa zisul Brîu Biblic) în diverse dezbateri publice și au contribuit decisiv la victoriile politice ale republicanilor în anii 1980. Tot de atunci datează și inițierea, de către organizațiile și grupurile conservatoare americane, a războaielor culturale: confruntări și polemici pe teme ce țin de valori precum identitate, avort, orientare sexuală, gen etc.

Mișcarea reușise deja să înregistreze cîteva ”victorii”, dintre care cea mai importantă era implementarea așa numitei Politica Mexico City[18], adică măsurile prin care administrația Reagan interzicea, pentru orice organizație americană, fie ea de stat, fie neguvernamentală, utilizarea fondurilor publice pentru servicii de avort, consiliere sau informare privind avortul (politica a fost anulată de Clinton, apoi reintrodusă, parțial, de Bush, anulată de Obama și apoi reinstaurată de Donald Trump în 2017, în chiar prima sa zi de mandat).

Tot în acea vreme, la mijlocul anilor 90, dreapta religioasă americană descoperea ONU și constituia un nou front de acțiune: influențarea agendei ONU și a organizațiilor acesteia. Pentru prima oară grupuri de activiști religioși conservatori s-au manifestat vocal și activ în 1994, la Conferinţa Internaţională privind Populaţia şi Dezvoltarea de la Cairo, și în 1995, la Conferinţa mondială a femeilor de la Beijing[19].

Așa se face că, la începutul anilor 90, mișcarea conservatoare religioasă americană (ce include, în mod tradițional, aripile conservatoare ale catolicilor, protestanților și altor confesiuni) era vie, activă și expansivă (prăbușirea URSS, inamicul principal și întruchiparea, timp de decenii a antihristului ateist în mentalitatea religioasă, a oferit de asemenea și ”noi teritorii” ce puteau fi cucerite pentru cauza religioasă globală) și pregătită pentru activism transnațional.

Pe de altă parte, în fosta URSS, la începutul anilor 90 se desfășurau în paralel cîteva procese contradictorii.

Colapsul sistemului economiei planificate a fost însoțit de dezindustrializare, scăderea dramatică a nivelului de trai, sărăcia generalizată etc. Prăbușirea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și abolirea doctrinei comuniste ca ideologie de stat a făcut loc, pe de o parte, unui pluralism politic (reprezentat de creșterea numărului de partide politice, proliferarea platformelor politice), pe de altă parte, unui pluralism religios, în care bisericile tradiționale concurau cu noi confesiuni și forme de religiozitate[20].

Liberalizarea vieții religioase a contribuit la consolidarea Bisericii Ortodoxe Ruse drept cel mai important actor religios în Rusia și în alte țări din regiune (nu fără sprijinul masiv al politicului care s-a străduit să înregimenteze biserica în sprijinul regimului).

În această perioadă se redeschid/construiesc și reconstruiesc biserici și mănăstiri, afișarea publică a apartenenței religioase (mai ales celei ortodoxe) devine un fapt firesc.

Epoca e marcată și de o scădere demografică ce se desfășoară pe fundalul degradării fără precedent a situației economice a țării și a migrației masive.

În acest context, unii intelectuali publici ruși (Antonov, Medkov) văd cauza scăderii demografice într-o criză a valorilor, una determinată de alegerile valorice proaste pe care le face societatea rusă. Revenirea la o agendă ortodoxă conservatoare, ce ar întoarce Rusia pe făgașul valoric ”normal” li se pare soluția cea mai bună. Iar scrierile unor activiști conservatori precum Allan C. Carlson despre criza demografică ce ar fi provocată de ”liberalizarea moravurilor” și de ”abandonarea dreptei credințe” apar ca o soluție ”potrivită”.

În mod evident, procesele ce au generat CMF sînt mult mai complexe și tabloul prezentat aici simplifică la maxim aceste realități complexe, dar acesta este, în linii generale, contextul care i-a întîlnit pe intelectualii conservatori americani cu cei ruși, contextul din care s-a născut – cu implicarea mai multor forțe religioase, politice și financiare – Congresul Mondial al Familiilor.

 

Scurtă istorie a Congreselor Mondiale ale Familiei.

Așa cum am văzut mai sus, ideea CMF a apărut dintr-o întîlnire de idei și oameni de pe ambele părți ale Atlanticului, conservatori americani și conservatori ruși.

CMF reprezintă efortul cel mai cunoscut și mai susținut al conservatorilor religioși de a construi acțiuni, coaliții și platforme internaționale și interconfesionale. Într-un sens, CMF reprezintă proiectul cel mai cunoscut de colaborare al ”societății civile neliberale”, momentul în care dreapta conservatoare a început să joace un altfel de joc: cel global.

Logo oficial al CMF

Primul CMF s-a desfășurat la Praga (Cehia), în 1997 și a reunit peste 700 delegați din 47 țări. Evenimentul a fost organizat de Howard Center a lui Allan Carlson, dar și cu participarea activă a altor organizații ale dreptei conservatoare: World Family Policy Center și organizația catolicilor conservatori Center for Family and Human Rights (C-Fam), condus de Austin Ruse.

Participanții au adoptat o declarație prin care au proclamat rolul fundamental al ”familiei naturale” [21]. Declarația mai avertiza că ”revoluția culturală, materialismul și libertatea sexuală au rezultat în distrugerea și denigrarea valorilor morale, iar relațiile extra-maritale, adulterul și divorțul se fac responsabile de răspîndirea masivă a divorțurilor, copiilor nelegitimi și familiilor monoparentale”. De asemenea, declarația de la Praga învinuia ONU, organizațiile sale neguvernamentale precum și agenții ONU că ”ar fi următit direcții de gîndire periculoase și ar fi implementat politici care necesită control al populației, limitarea mărimii familiei, avortul la cerere, sterilizarea bărbaților și femeilor”[22]. 

CMF I a fost o primă încercare de a face o rețea inter-confesională dedicată luptei ”pentru familia naturală” – la eveniment au participat convervatori protestanți, conservatori catolici, conservatori ortodocși, mormoni, evrei și musulmani[23].

Al doilea Congres a avut loc doi ani mai tîrziu, la Geneva, în 1999. Participarea a fost impresionantă: estimările indică un număr de participanți cuprins între 800 și 1,575.

Mai important decît numărul participanților a fost că la Congresul de la Geneva a fost adoptată o Declarație care include, între altele, așa cum arătam mai sus, definiția standard a ”familiei naturale” în viziunea CMF[24].

Al treilea Congres s-a desfășurat abia peste 5 ani, în 2004, la  Ciudad de México (Mexic). Evenimentul a purtat titlul ”Familia naturală și viitorul națiunilor: Creștere economică, dezvoltare și libertate”. Dintre vorbitori, cea mai notabilă prezență a fost cea a dnei Ellen Sauerbrey, ambasadoare a SUA la Comisia Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeii și la Consiliul Economic și Social al ONU (Ecosoc)[25].

Declarația finală a congresului chema guvernele țărilor lumii să promoveze ”familia naturală”, să interzică, sub orice formă, ”clonarea, fertilizarea in vitro și avortul”, să promoveze dreptul părinților de a decide asupra educației copiilor[26]. 

Al patrulea Congres, din 2007, este primul care s-a desfășurat în Europa de Est, la Varșovia (Polonia). La congres au participat, între altele, cardinalul Alfonso López Trujillo, președintele Consiliului Pontifical pentru Familie,  Ellen Sauerbrey, de data asta ca președintă a Biroului pentru Populație, Refugiați și Imigrație al Departamentului de Stat al SUA, dar și o considerabilă prezență ortodoxă – protoiereul Maxim Obuhov, conducătorul centrului medical-educațional ”Viața”, președinte al asociației obștești ”Pentru viață și pentru apărarea valorilor familiale tradiționale”, dar și Anatolii Antonov de la Universitatea de Stat ”M. Lomonosov” din Moscova, unul dintre autorii ideii CMF[27]. Printre organizatorii Congresului de la Varșovia au fost organizații catolice, ortodoxe și protestante precum Centrul Howard, Fundația conservatoare Heritage, United Families International (toate din SUA), departamentele de Sociologie ale universităților din Virginia (SUA) și ”M. Lomonosov” (Moscova, Rusia), dar și organizații din Franța, Polonia, Kenia, Venezuela, Germania precum și cîteva organizații musulmane, Pakistan Family Forum (Pakistan) și Doha Research Institute for Family & Development (Qatar)[28].

CMF V, care s-a desfășurat în 2009 la Amsterdam (Olanda) marchează o schimbare în teologia politică a CMF. Dacă la primul Congres, în Praga, în 1997, CMF avertiza despre rolul negativ pe care îl are ONU și organizațiile sale în promovarea unei agende ”distrugătoare pentru familie”, în Declarația de la Amsterdam CMF își schimbă radical poziția și alege, strategic, să își prezinte atitudinile și pozițiile teologice ca derivînd direct din documentele fundamentale ale ONU, în primul rînd Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, în textul Declarației finale de la Amsterdam se face, pentru prima oară, referință la art. 16 (3) al Declarației Universale a Drepturilor Omului[29]. Mișcarea marchează încercările CMF de a abandona poziția de opoziție față de ONU și de a-și ”fundamenta” pozițiile, cel puțin la modul formal, în documentele ONU. În acest fel, CMF nu vrea să se mai poziționeze ca un forum de organizații marginale ce implementează o agendă radicală ci vrea să apară ca o rețea ”normală” de organizații ce apără drepturile omului.

CMF VI și VII s-au desfășurat la Madrid (Spania) și Canberra (Australia) în 2012 și, respectiv, 2013.

CMF VIII urma să se desfășoare la Moscova în 2014. Terenul a fost pregătit dinainte, prin numirea lui Alexei Komov, un activist anti-avort și ”pro-familie tradițională”, angajat în cîteva proiecte sponsorizate de oligarhul Constantin Malofeev (apropiat al lui Putin care a gestionat o parte din finanțările și contactele ruse cu partidele de extremă dreaptă din Europa, de asemenea implicat în conflictul din Estul Ucrainei), în calitate de ambasador al CMF în CSI și Rusia. De asemenea, în iunie 2011, la Moscova se desfășoară primul Forum Demografic. Evenimentul s-a desfășurat sub patronatul Patriarhului Kiril, iar comitetul de organizare a fost condus de Komov.

La Forumul Demografic au participat, între alții, Allan C. Carlson, protoiereul Vsevolod Ciaplin, pe atunci președinte ale Departamentului Sinodal pentru interacțiunea dintre Biserică și Societate a Patriarhiei Ruse, academicieni ruși, deputați din parlamentul european (Anna Záborská din Partidul Popular European), ministrul pe chestiuni sociale, de familie și tineret al Ungariei[30].

Unul dintre vorbitorii forumului, Alan Keyes, neoconservator din SUA, fost candidat la președinția SUA, fost reprezentant la Ecosoc pe timpul lui Reagan, a comparat avortul cu Gulagul.

Forumul Demografic urma să faciliteze organizarea unui Congres Mondial al Familiilor la Moscova. De asemenea acesta a facilitat comunicarea între cîțiva membri cheie ai CMF (Brian Brown, Larry Jacobs) și politicieni și clerici ruși (arhiepiscopul Dmitrii Smirnov, deputata rusă Elena Mizulina, homofobă înveterată și adversară a avorturilor). Unele documente ale comitetului organizatoric al CMF VIII prezentau evenimentul ca ”niște Jocuri Olimpice ale mișcării internaționale pro-Viață care sprijină Familia Naturală[31]”. 

Pînă la urmă, însă, CMF din Moscova nu a mai avut loc.

În contextul războiului din estul Ucrainei și anexării de către Rusia a peninsulei Crimeea comitetul organizatoric a decis să suspende lucrările de pregătire invocînd motive ”logistice și de călătorie a oaspeților CMF[32]”. Motivele invocate de Comitetul Organizatoric erau, evident, nesincere. Una dintre organizațiile americane implicate, Concerned Women for America, a anunțat că nu participă la forum deoarece nu doresc să susțină agenda politică a lui Vladimir Putin[33]. Tot ca urmare a conflictului din estul Ucrainei, unii dintre co-organizatorii ruși ai CMF, Elena Mizulina și Vladimir Iacunin, președinte, între 2009-2015 al Căilor Ferate Rusești au căzut sub sancțiunile impuse de administrația Obama[34].

În aceste condiții – sancțiuni pentru unii parteneri ruși, disensiuni în rîndul organizațiilor americane (la una din conferințele de presă din Washington DC, dedicate CMF, unul dintre activiștii conservatori Cliff Kincaid a învinuit conducerea CMF că ar spăla imaginea lui Putin), organizatorii au preferat să renunțe la CMF, dar nu cu totul. Un alt eveniment, forumul ”Familia cu mulți copii și viitorul omenirii” a avut loc exact în perioada în care urma să se desfășoare CMF, 10-11 septembrie 2014[35]. 

Forumul a avut parte și de atenția președintelui rus Vladimir Putin care a trimis un mesaj ce a fost citit în deschiderea evenimentului[36].

La forum au participat, între alții, patriarhul Kiril, dar și membri ai CMF, Larry Jacobs, Don Feder, Brian Brown care însă, în intervențiile pe care le-au avut cu mass-media rusă, au evitat orice asociere cu CMF și s-au prezentat doar ca reprezentanți ai unor organizații particulare[37].

Următorul Congres, CMF IX, a avut la Salt-Lake City, în 2015.

Celelalte două ediții, CMF X și CMF XI, au avut loc în Tbilisi (Georgia) și Budapesta (Ungaria), în 2016 și 2017[38].

CMF X a fost organizat de Levan Vasadze, antreprenor și filantrop georgian. Printre vorbitorii evenimentului a fost și Igor Dodon, pe atunci președinte al Partidului Socialiștilor.

Brian Brown, Allan C Carlson, Larry Jacobs și Orsolya Pacsay-Tomassich la CMF Budapesta (sursă imagine).

În Ungaria, evenimentul a fost sponsorizat în mod direct de către guvernul Orban[39], iar prim-ministrul Victor Orban, a vorbit la deschiderea Congresului.

 

Împotriva ecumenismului teologic, dar pentru… ecumenismul urii.

Există o contradicție în această colaborare interconfesională homofobă și sexistă, una pe care o consider centrală. Ea ține de faptul că, pe de o parte, Biserica Ortodoxă Rusă (BOR) își protejează foarte agresiv spațiul ”canonic tradițional”, adică regiunile în care, istoric, BOR a fost dominantă (unul dintre lucrurile pe care confesiunile non-ortodoxe le-au descoperit imediat după prăbușirea URSS a fost că liberalizarea religioasă nu a însemnat în nici un fel liberalizarea competiției pentru sufletele credincioșilor – din contra, BOR a încercat să distorsioneze în mod fundamental viața religioasă în folosul său). În 1997 Legea privind Libertatea de Gîndire și Organizațiile Religioase a Federației Ruse recunoștea rolul deosebit al ortodoxiei în istoria Rusiei și a dezvoltării ei[40] (prevedere care s-a regăsit și în Legea Nr. 125 din  11.05.2007 privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova[41]) și limita activitatea altor confesiuni religioase ”netradiționale” pe teritoriul țării. Legea dădea mînă liberă statului să decidă în privința grupurilor religioase permise. În 2017, de exemplu, statul rus a interzis activitatea Martorilor lui Iehova pe teritoriul său[42].

Lucrurile nu stau diferit în Republica Moldova, unde Mitropolia Moldovei, confesiunea ortodoxă cea mai importantă a menținut întotdeauna o mare influență asupra vieții religioase reușind să-și păstreze poziția de monopol (în detrimentul altor confesiuni ortodoxe precum Mitropolia Basarabiei dar și altor grupuri și confesiuni neortodoxe).

La aceasta se adaugă și atitudinea ambiguă a Bisericii Ortodoxe Ruse față de ecumenism. Documentele principale ale BOR cu privire la ecumenism, în primul rînd Declarația cu privire la principiile fundamentale ale relației Bisericii Ortodoxe Ruse cu confesiunile non-ortodoxe[43] conțin prevederi contradictorii – pe de o parte, BOR recunoaște necesitatea de a colabora cu alte confesiuni creștine, iar pe de altă parte se opune oricăror încercări de a eroda diferențele între ortodoxie și alte confesiuni creștine.

Această ambiguitate se reflectă și în activitatea ecumenică a Patriarhiei Ruse. Pe de o parte, BOR este membră a Consiliului Mondial al Bisericilor, instituția principală a mișcării ecumenice[44]. Pe de altă parte, Patriarhia Rusă a ieșit, încă din 2008, din Conferința Bisericilor Europene, cea mai mare mișcare ecumenică europeană.

Ca să rezum, Biserica Ortodoxă Rusă (și Mitropolia Moldovei) sînt în general ambigue (sau negative) față de ecumenism și își protejează zelos frontierele, utilizînd un discurs anti-catolic, anti-protestant etc.

Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă nu se sfiește să colaboreze cu celelalte confesiuni (inclusiv din cele care constituie ”inamici doctrinari”) pe probleme ce țin de agenda anti-LGBT, anti-avort, anti-divorț, în pofida tuturor diferențelor doctrinare, teologice și în pofida schismelor de sute de ani. Ca să dau cîteva exemple: Paul Cameron, cunoscut activist anti-LGBT, a vizitat de cîteva ori Moldova, unde s-a întîlnit, între altele cu Mitropolitul Vladimir cu care au discutat ”despre activitățile organizațiilor de profil de peste ocean, îndreptate spre promovarea și păstrarea valorilor familiale tradiționale[45]”, dar a participat și la o conferință despre familie la Anenii Noi, “Sfințenia familiei și pericolul diversității sexuale. Viitorul familiei fără viitor?”, găzduită de una dintre figurile cele mai conservatoare ale BOM și unul din cei mai vocali activiști anti-LGBT, Ghenadie Văluță, președintele Asociatiei „Pro-Ortodoxia[46]„. De asemenea, la întîlnirea de pe Muntele Atos dintre președintele Igor Dodon și Brian Brown, a fost prezent și episcopul de Bălți și Fălești, Marchel (dar și lideri ai unor organizații catolice, protestante, oligarhi ruși, politicieni catolici francezi).

Adică, ca să revin la tensiunea exprimată mai sus, pe de o parte, confesiunile religioase întîmpină dificultăți să construiască un dialog inter-confesional, să se acomodeze reciproc în teritorii și țări străine, să se pună de acord asupra unor principii teologice. Pe de altă parte, acestea colaborează fructuos și fertil pe agende anti-avort, anti-LGBT, anti-divorț.

În interiorul altor mișcări conservatoare contradicțiile nu sînt deloc mai mici: conservatorii religioși americani, bunăoară, sînt de multe ori vocali cu atitudini anti-musulmane (agravate considerabil după 2001), dar, de dragul diversității și creării aparenței unui consens global, colaborează cu diverse organizații musulmane.

E un fel de nouă internațională religioasă conservatoare, foarte pragmatică, ce știe să mascheze diferențele (acolo unde conflictul nu îi e comod) și să colaboreze (acolo unde are interese).

 

Teo-ideologia CMF, între teologie, politică și ”știință”.

Teo-ideologia CMF se întemeiază pe un set de concepte și constructe retorice cu rădăcini și legitimări diverse: ”familia naturală”, ”iarna demografică” etc. Un rol aparte îl au concepțiile milenariste legate de așteptarea iminentă a celei de-a doua veniri. Milenarismul, atît cel protestant cît și cel catolic, joacă un rol important în activismul conservatorilor religioși americani și influențează poziționarea acestora față de ONU, UE (sînt documentate credințele conservatorilor religioși americani că ONU sau UE ar reprezenta, din unele puncte de vedere, o coaliție a forțelor Antihristului care ar pune la cale un ”guvern mondial” sau o ”nouă ordine mondială” împotriva cărora conservatorii sînt chemați să lupte[47]).

Mai importante însă decît așteptările și concepțiile milenariste (care sînt destul de flexibile – în momentul în care au descoperit că ONU poate fi o arenă în care anumite procese pot fi influențate, conservatorii religioși s-au activat și s-au inclus în agendele și organizațiile ONU, mai ales cele legate de populație), sînt concepțiile teologico-police ale CMF despre ”familia naturală” – agenda cea mai activă a CMF.

a) ”Familia naturală”.

Familia naturală reprezintă un concept cheie în teologia și ideologia CMF.

În forma sa standardizată, definiția ”familiei naturale” a fost elaborată în cadrul unui grup de lucru al CMF, sub îndrumarea lui Allan C. Carlson, care s-a întrunit la Roma în 1998[48] pentru a pregăti ediția a II a CMF care urma să se desfășoare la Geneva (Elveția), în 1999. Întîlnirea a fost, în cuvintele lui Carlson, una fructuoasă și diversă, și a inclus reprezentanți ai celor mai mari grupuri religioase abrahamice: protestanți, creștini ortodocși, mormoni, evrei, musulmani șiiți și suniți[49].

Grupul de lucru a căzut de acord asupra următoarei definiții:

”Familia naturală este celula socială de bază, înscrisă în natura umană și centrată asupra uniunii voluntare între un bărbat și o femeie în cadrul unui legămînt de căsătorie de o viață, în scopul: satisfacerii nevoii inimii umane de a da și primi dragoste; de a asigura dezvoltarea fizică și emoțională deplină a copiilor; de a împărți împreună o casă care servește drept centru al vieții sociale, educaționale, economice și spirituale; de a construi legături strînse între generații pentru a transmite un mod de viață ce are un sens transcendent; de a întinde o mînă de ajutor indivizilor și gospodăriilor ale căror circumstanțe nu se ridică la înălțimea acestor idealuri[50]”.

Într-o formă mai desfășurată această concepție a ”familiei naturale” a fost adoptată la cel de-al doilea congres CMF care s-a desfășurat la Geneva[51]. 

Un lucru important pe care trebuie să-l spunem despre teo-ideologia “familiei naturale” se referă la faptul că aceasta este una foarte dinamică, în permanentă dezvoltare, o concepție retorică și ideologică care se adaptează cerințelor vremii dar și controverselor interne în cadrul CMF. De exemplu, deși la etapa inițială a adoptării definiției, în 1998, aceasta includea și sintagma ”legămînt de căsătorie de o viață”, adică o evidentă condamnare a divorțului, ulterior CMF și-a înmuiat atitudinea: în unul dintre cele mai importante documente ale CMF din ultimii ani, Declarația Globală a Familiei (World Family Declaration), adoptată în 2014[52], proclamă doar că căsătoria reprezintă uniunea dintre un bărbat și o femeie, fără a o încadra, însă, în prevederi temporale.

Un alt document important al CMF, Declarația de la Cape Town (2016)[53] evită de asemenea să menționeze orice referință la această prevedere în schimb menționează divorțul. Declarația de la Cape Town face o divizare între lucrurile pe care CMF le descurajează (cum ar fi divorțul) și lucrurile cărora CMF li se opune cu vehemență (căsătoriile de același sex).

Ceea ce sugerează că nu există un consens în CMF cu privire la divorț și că atitudinea organizațiilor și comunităților membre e cel puțin ambivalentă, dacă nu chiar contradictorie (probabil și datorită componenței sale eclectice).

Concepția ”familiei naturale” pe care o promovează CMF (și care, în opinia lor ar fi asaltată de ordinea mondială seculară a ONU, de capitalism și comunism) se întemeiază pe trei piloni: unul teologic, unul de PR și altul științific. (Ar trebui să menționăm că, spre deosebire de alte grupuri conservatoare religioase care nu recunosc științele sociale sau o critică pentru că ar fi în slujba ”marxiștilor”, grupurile din CMF au o atitudine ”pozitivă” față de acestea cu mica nuanță că CMF și institutele sale de ”cercetare” produc și diseminează un soi de cercetare proprie ce le legitimează afirmațiile și proclamațiile).

Din perspectivă teologică, CMF afirmă că majoritatea cărților și doctrinelor religiilor abrahamice, creștinismul în primul rînd, ar avea o fermă și constantă agendă pro-familie iar aceasta le-ar legitima discursul agresiv anti-divorț.

Lucru contestabil, evident, din mai multe puncte de vedere. Referințele biblice la familie sînt contradictorii – cele directe mergînd mai degrabă împotriva idei de familie ca celulă socială fundamentală decît în sprijinul ei. În fapt, așa cum au arătat mai mulți cercetători, Noul Testament, bunăoară, are mai degrabă o atitudine anti-familie, promovînd ideea unui comunități de adepți ai lui Hristos, întemeiată pe credința în acesta, care ar fi mai presus de ideea de familie biologică (a se vedea mai ales Matei 12 46:50)[54]. Catehismul Bisericii Catolice pare să fie un teren mai sigur pentru fundamentarea ”familiei ca celulă originară a societății umane”. Acesta prevede că ”Un bărbat şi o femeie uniţi în căsătorie alcătuiesc împreună cu copiii lor o familie. Această instituţie precede orice recunoaştere din partea autorităţii publice; ea i se impune. Ea trebuie să fie considerată ca referinţa normală, în funcţie de care trebuie să fie apreciate diferitele forme de rudenie[55].” Catehismul însă nu reprezintă un text biblic și nu este un text la care să facă referință ortodocșii, mormonii sau protestanții.

În al doilea rînd, ”familia naturală” este, în ideologia CMF, cea mai bună alegere retorică (pentru că celelalte alegeri –  ”familia nucleară” și ”familie tradițională” – sînt mult mai nepotrivite). CMF a ales să nu folosească ”familie nucleară” din motivul că aceasta suna, conform cuvintelui lui Carlson, prea ”atomic” și ”bombastic”. În același timp, ”familia tradițională” ar fi ancorat CMF într-o agendă care ar fi fost orientată mai mult spre trecut decît spre viitor.

CMF a ales să folosească în discursul său conceptul ”familia naturală”, în detrimentul altor concepte, din patru motive principale:
– în primul rînd, termenul semnifică o ordine naturală a structurilor familiale care este comună mai multor culturi. În plus, termenul e istoric și de la sine înțeles; 
–  în al doilea rînd, termenul ”natural” poate fi apărat retoric mult mai ușor decît ”tradițional” sau ”nuclear”, iar asta îl face smai util în discursul public;
– în al treilea rînd, termenul ”natural” exclude orice fel de construcții sau comportamente familiale incompatibile;
– în al patrulea rînd, ”familia naturală” reprezintă o expresie pozitivă. Ea nu are nevoie de o discuție preliminară despre incompatibilitățile negative pentru a se auto-defini[56].

”Pentru cei care vor să apere familia în secolul XXI, zice același Carlson, nu este suficient doar să apărăm trecutul și practicile trecute. Limbajul sex. XIX și sec. XX – care vorbea despre tradiție și ”familia tradițională” – nu mai funcționează. Viziunea post-familie care domină acum va învinge ușor acest limbaj învechit. Eu cred că avem nevoie de un nou vocabular care privește mai degrabă înainte decît înapoi, unul care inspiră cu idei pozitive mai degrabă decît unul care povestește despre ”vremurile bune de odinioară. (…) Cred că putem atinge aceste scopuri dacă ne concentrăm și utilizăm fraza ”familie naturală[57]”.

Acest pragmatism al alegerii s-a dovedit foarte util, bunăoară, în momentul cînd activiștii și organizațiile din CMF au descoperit ONU ca arenă de acțiune. Una din consecințele acestui proces a fost că CMF a încercat să-și întemeieze conceptul de ”familie naturală” și celelalte lucruri care derivă din el în articolul 16 al Declarației Universale a Drepturilor Omului[58], în care apar ambele cuvinte – ”familie” și ”naturală”.

(Evident, textul Declarației, în art. 16 (3) zice altceva: ”Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.” Nu e vorba aici, așa cum se poate lesne vedea, de vreo concepție despre familie și cu atît mai mult de vreun conținut al acesteia. Articolul stipulează generic ”bărbătul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie.”)

Deci e evident că alegerea termenului ”familie naturală” reprezintă o alegere ideologică și retorică deliberată, un act asumat care trimite mai degrabă la un pragmatism al comunicării și la adaptabilitatea conceptului pentru campaniile de PR, decît la texte teologice stufoase.

Un al treilea pilon al concepției ”familiei naturale” este cel științific. Așa cum am menționat mai sus, reactivarea mișcărilor și grupurilor religioase conservatoare americane s-a produs nu prin respingerea completă a culturii de masă și științei moderne, ci prin încercarea de a le coopta sub agendă conservatoare sau, prin încercarea de a produce cultură de masă și știință ce ar fi conformă cu preceptele teologice ale acestor grupuri. Din punctul de vedere al culturii, dreapta religioasă americană și-a inventat o întreagă sferă culturală religioasă ce a dublat cultura de masă mainstream și i-a imprimat un caracter religios. Așa s-a ajuns la proliferarea unor genuri precum rockul religios, hip-hopul religios, jocuri video religioase și chiar filme religioase cu super-eroi religioși precum Bibleman[59]. Această cultură de masă încearcă să satisfacă ambele ”nevoi” culturale ale comunităților religioase: de prozelitism (promovare a ideilor și concepțiilor în care cred membrii comunității) dar și de entertainment (distracție).

Pe partea științifică, dreapta religioasă conservatoare a proliferat instituții de ”cercetare” care au generat articole, reviste și studii ce au promovat punctul ei de vedere, de cele mai dese ori cu încălcarea standardelor metodologice. Instituții precum Howard Center for Family, Religion and Society sau Christian Research Institute au fost create anume cu scopul de a genera și disemina cunoaștere creștină[60]. Primul editează revista The Family in America: A Journal of Public Policy[61], al doilea – revista Christian Research Journal[62]. 

Ambele reprezintă exemple de știință socială angajată. Astfel, The Family in America își descrie explicit scopul de a oferi, în fiecare număr articole semnate ”de cercetători cunoscuți” pe subiecte ce includ reevaluarea feminismului, accentuarea efectelor negative ale divorțului și destrămării familiei, evidențierea aspectelor pozitive ale căsătoriei și creșterii copiilor”.

Articolele din The Family in America oferă ”probe” științifice pentru aceste concepții, legînd fenomene atît de diverse precum reușita slabă la învățătură, declinul demografic al Europei, pornografia, suicidul, dependența de internet cu divorțul, feminismul, acordarea de drepturi pentru comunitățile LGBT. Mai mult, The Family in America promovează ideea precum că familia cea mai sănătoasă, cea în care copiii sînt cei mai fericiți, este cea în care femeile (mamele adică) sînt casnice, adică ale căror unică ocupație este creșterea copiilor[63]. ”Familia naturală” (adică cea compusă dintr-un bărbat și o femeie, în care femeia stă acasă) este promovată ca fiind panaceul pentru toate formele de devianță socială: sărăcie, crimă, consum de droguri, depresie, fumat (în concepția celor de la The Family in America, căsătoria trebuie să fie înregistrată oficial, altfel devine factor ce facilitează și favorizează crimele[64])

În afară de revistele ”de cercetare” proprii, organizațiile religioase mai încearcă să pătrundă în revistele de cercetare tradiționale. Cazul cel mai cunoscut este cel al ”cercetărilor” lui Mark Regnerus și controversa din jurul acestuia.

Mark Regnerus este un sociolog de la Universitatea din Texas (Austin) care a lucrat pe durata a mai mulți ani la un studiu cu titlul Studiul Noilor Structuri Familiale. Studiul a colectat date despre mai mult de 15 mii de tineri cu vîrsta cuprinsă între 18-39 ani.

Un prim articol ce prezenta unele rezultate ale cercetării – (Cît de diferiți sînt copiii adulți ai părinților ce sînt în căsătorii între persoane de același sex? Rezultatele ale Studiului Noilor Structuri Familiale, eng. How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Structures Study„[65]) a fost publicat în revista Social Science Research în 2012.

Articolul enunța, între altele, că copiii care trăiesc în familii compuse din părinți de același sex ar fi fost mai puțin sănătoși, mai deprimați, mai înclinați să recurgă la consumul de droguri etc.[66]

Studiul a fost luat rapid la înarmare de către organizațiile religioase conservatoare, care l-au distribuit și l-au citat pe larg, ajungînd pînă acolo încît să fie citat în instanță în cîteva cazuri – de exemplu în procesul pe care statul Utah l-a demarat pentru a interzice căsătoriile între persoanele de același sex (decizie proclamată ulterior invalidă de către Curtea Supremă a SUA). În 2015, la Congresul Mondial al Familiilor X de la Salt Lake City, Regnerus a fost unul dintre vorbitorii evenimentului[67], iar un deputat rus, Alexei Juravliov, l-a citat pe Regnerus cînd a înaintat un proiect de lege conform căruia copiii din familiile cu părinți de același sex trebuie separați de aceștia.

Ulterior s-a descoperit că descoperirile senzaționale ale lui Regnerus trebuie reevaluate.

Întîi un grup de peste 200 sociologi și psihologi ai familiei au atras atenția la defectele metodologice ale studiului lui Regnerus: procedura suspectă de peer-review, faptul că cîțiva dintre cei care au făcut peer-review erau de fapt participanți la studiu, că banii din care Regnerus a făcut studiul (aproape 800 000 dolari) au venit de la două instituții conservatoare – Witherspoon Institute și Bradley Foundation – asociate cu National Organization for Marriage (NOM, unul dintre organizatorii Congresului Mondial al Familiilor)[68].

Ulterior Regnerus însuși a recunoscut că studiul său are mari probleme metodologice și că trebuie revizuit radical[69].

b) ”Iarna demografică”.

Alături de ”familia naturală”, conceptul ”iarnă demografică” este unul foarte des folosit de CMF și organizațiile sale. Totuși, ”iarna demografică” nu are vreun fundament teologic, ci reprezintă o lectură părtinitoare și unilaterală a unor fenomene demografice, lectură motivată de nativism și rasism.

Conceptul își datorează popularitatea unui film, Demographic Winter: The Decline of the Human Family (Acuity Productions, 56 min), realizat în 2008[70]. Filmul, care aduce în prim plan mai mulți gînditori și activiști conservatori, între care și economistul Garry Becker, laureat al premiului Nobel, povestește, într-un registru apocaliptic, despre declinul demografic al țărilor dezvoltate (în primul rînd Europa Occidentală și SUA) și anunță un sfîrșit catstrofic al acestora ca urmare a îmbătrînirii și descreșterii populației. Cauzele acestei catastrofe sînt, în cuvintele autorilor filmului și a vorbitorilor care apar în el, contracepția, revoluția sexuală , faptul că femeile au fost încadrate în cîmpul muncii, divorțul, coabitarea și concubinajul, fricile maltusiene de suprapopulație, dar și decizia femeilor de a-și limita propria fertilitate.

Afișul filmului Demographic Winter.

Filmul, care a fost filmat parțial la CMF IV (Varșovia), continuă o lungă tradiție de literatură pesimistă în sînul dreptei conservatoare, una cu accente nu doar catastrofice, dar și anti-musulmane, anti-imigranți etc. Mai multe cărți și filme realizate de autori de dreapta prezintă declinul civilizației occidentale (Europa de Vest, SUA) care, din cauza sporului demografic negativ, e în pericol de a fi înlocuită de civilizații mai tinere din punct de vedere demografic, atît ca jucător politic extern (în film unul dintre vorbitori face referință la Imperiul Roman și la declinul său ca fiind istorii ce trebuie reținute), cît și din interior (prin faptul că imigranții au o creștere demografică mai mare și pot înlocui, la un moment dat, societățile native). Pat Buchanant, în 2002, descria un scenariu similar în cartea sa Death of the West: How Dying Populations and Immigrant Invasions Imperil our Country and Civilization, la fel și alți autori conservatori precum George Weigel (The Cube and the Cathedral), Melanie Phillips (Londanistan).

Trendul se regăsește și în Europa, unde autori precum Michel Houellebecq, Allain Finkielkraut, Oriana Fallaci, Eric Zemour, Elena Ciudinova scriu despre faptul că Europa ar fi prea tolerantă cu imigranții săi musulmani, că într-un viitor nu prea îndepărtat, Parisul și alte orașe europene vor fi musulmane, că multiculturalismul, divorțurile, contracepția și relaxarea moravilor s-ar face responsabile de declinul demografic, politic, cultural și economic al Europei.

Conceptul ”iernii demografice”, așadar, e mai puțin un construct cu pretenții de fundamentare teologică sau ”științifică” și mai mult un construct retoric ce se situiază la intersecția orientărilor nativiste, sexiste, homofobe, anti-imigranți ale CMF în particular și a dreptei conservatoare în general.

 

În loc de concluzie.

Este desigur paradoxal că un președinte socialist, care pretinde că apără și revendică, cel puțin formal, moștenirea ideologică și politică a Uniunii Sovietice, organizează un fel de circ intelectual ambulant ce adună figurile cele mai cunoscute ale dreptei conservatoare religioase globale. E o ironie care, în contexte în care ideologia de partid ar însemna ceva, ar fi una ce ar încadra întregul efort într-o zonă a ridicolului.

Nu este, desigur (altă ironie a politicii moldovenești este că oligarhul numărul unu al țării este vice-președinte al Internaționalei Socialiste).

Președintele Igor Dodon pare serios și foarte determinat să exploateze la maxim acest eveniment în cadrul căruia, așa cum spuneam mai sus, are posibilitatea de a se proiecta ca lider global al unei mișcări ”pro-familie” (cum arătam mai sus, interesul dreptei religioase globale pentru un eveniment într-o locație destul de obscură precum Moldova este enorm – în acest fel CMF și organizațiile sale se consolidează în Europa de Est și exportă în această regiune agenda lor sexistă, homofobă și anti-avort).

În mod evident, acest eveniment nu este despre măsuri politice ce ar spori, în vreun fel, reziliența familiilor în Moldova în contextul dificil în care se află și în care criza economică, migrația, lipsa de oportunități, corupția generalizată sînt tot atîtea bariere și moduri de erodare ale familiei.

Evenimentul este însă despre transferarea dezbaterilor necesare pe care trebuie să le avem pe această temă, și care ar include intervenții, politici și măsuri radicale, pe un teren al discuției despre ”valori, mentalitate, religie”, adică pe tărîmul teo-ideologiei.

Din acest motive, Congresul Mondial al Familiilor din Chișinău nu este doar un eveniment politic, ci și unul teologic și ideologic care trebuie tratat ca atare: e o scenă pe care organizațiile conservatoare religioase din mai multe țări promovează, sub acoperirea ”valorilor familiale”, un nou proiect global: o internațională sexistă, homofobă și anti-avort.

REFERINȚE:

[1]   Informație de pe site-ul oficial al evenimentului: http://worldcongress.md/program-si-evenimente/

[2]    „Șeful Statului a Prezidat o Ședință de Lucru Cu Privire La Organizarea Congresului Mondial Al Familiei”. Data accesării 19 iulie 2018. http://www.presedinte.md/rom/presa/seful-statului-a-prezidat-o-sedinta-de-lucru-cu-privire-la-organizarea-congresului-mondial-al-familiei.

[3]   Congresul Mondial al Familiilor din anul 2018 se va desfășura la Chișinău, sub egida Președintelui Republicii Moldova. Legătură: http://www.presedinte.md/rom/presa/congresul-mondial-al-familiilor-din-anul-2018-se-va-desfasura-la-chisinau-sub-egida-presedintelui-republicii-moldova

[4]   https://profam.org/

[5]    Președintele Republicii Moldova a avut o întrevedere cu preşedintele Organizaţiei Internaționale pentru Familie. Legătură: http://www.presedinte.md/rom/presa/presedintele-republicii-moldova-a-avut-o-intrevedere-cu-presedintele-organizatiei-internationale-pentru-familie

[6]     Președintele țării, Igor Dodon a avut o întrevedere cu președintele Organizaţiei Internaționale pentru Familie, Brian Brown. Legătură: http://www.presedinte.md/rom/presa/presedintele-tarii-igor-dodon-a-avut-o-intrevedere-cu-presedintele-organizatiei-internationale-pentru-familie-brian-brown

[7]   Președintele Republicii Moldova a avut o întrevedere cu Starețul Efrem al Sfintei Mănăstiri Vatopedi, de pe Muntele Athos. Legătură: http://www.presedinte.md/rom/presa/presedintele-republicii-moldova-a-avut-o-intrevedere-cu-staretul-efrem-al-sfintei-manastiri-vatopedi-de-pe-muntele-athos

[8]   Igor Dodon a avut o întrevedere cu Brian Brown. Legătură: http://www.presedinte.md/rom/presa/igor-dodon-a-avut-o-intrevedere-cu-brian-brown-54725

[9]   World Congress of Families. Legătura: http://www.worldcongressoffamilies.org/work.php

[10]    „SPLC Adds Seven New Organizations To Anti-Gay Hate Group List | Truth Wins Out”. Data accesării 20 iulie 2018. //truthwinsout.org/news/2014/02/39681/. Vezi și „World Congress of Families”. Southern Poverty Law Center. Data accesării 20 iulie 2018. https://www.splcenter.org/fighting-hate/extremist-files/group/world-congress-families.

[11]  Globalizing Homophobia: How the American Right Supports and Defends Russia’s Anti-Gay Crackdown. Legătură: http://www.rightwingwatch.org/report/globalizing-homophobia-how-the-american-right-supports-and-defends-russias-anti-gay-crackdown/

[12]  „Transnational Norm Mobilization: The World Congress of Families in Georgia and Moldova”. The Foreign Policy Centre (blog), 18 iulie 2018. https://fpc.org.uk/transnational-norm-mobilization-the-world-congress-of-families-in-georgia-and-moldova/.

[13]  Legătură: https://www.amazon.com/default/e/B001HCVBM6?redirectedFromKindleDbs=true 

[14]    Early History of World Congress of Families (1995-2013). Legătură: https://www.youtube.com/watch?v=wOjfbzDXzug 

[15]   Detalii despre organizație: http://firmhunter.ru/94825-favor.html

[16]    Account of WCF Founder Allan Carlson in Russia. Legătură: https://www.scribd.com/document/381183064/Account-of-WCF-Founder-Allan-Carlson-in-Russia

[17]   Procesul a fost descris pe larg în Casanova, José. Public Religions in the Modern World. University of Chicago Press, 1994, pp. 135-207

[18]    Development], [The White House Office of Policy. “US Policy Statement for the International Conference on Population.” Population and Development Review 10, no. 3 (1984): 574–79. https://doi.org/10.2307/1973537.

[19]  Pentru o analiză a activismului mișcărilor din Dreapta Religioasă pe lîngă ONU, a se vedea Buss, Doris, and Didi Herman. Globalizing Family Values: The Christian Right in International Politics. Minneapolis, MN: University of Minnesota Press, 2003, pp.56-80.

[20]   Pentru o istorie a religiozității și a contextului social în primii ani de după prăbușirea URSS a se vedea Ramet, Sabrina. Nihil Obstat : Religion, Politics, and Social Change in East-Central Europe and Russia. Durham: Duke University Press, 1998. și Ramet, Sabrina. Protestantism and Politics in Eastern Europe and Russia : The Communist and Postcommunist Eras. Durham  N.C.: Duke University Press, 1992.

[21]    A Declaration From The World Congress of Families To The Governments of the Globe

            Adopted by the Delegates to The World Congress of Families, Prague, The Czech Republic 22 March 1997. Legătură: http://www.worldcongress.pl/praga.php

[22]   Idem.

[23]   Butler, Jennifer. “For Faith and Family: Christian Right Advocacy at the United Nations | Political Research Associates.” Data accesării July 18, 2018. https://www.politicalresearch.org/2000/09/01/for-faith-and-family-christian-right-advocacy-at-the-united-nations/.

[24]  The Geneva Declaration 1999. Legătura: http://www.worldcongress.pl/genewa.php

[25]    “Ms. Magazine | Family Affair: The World Congress of Families Wants to Bring Its Right-Wing Agenda to a Global Stage.” Data accesării July 19, 2018. http://www.msmagazine.com/fall2004/worldcongressoffamilies.asp. De asemenea vezi și World Congress of Families Channel. World Congress of Families III Mexico City 2004 Highlights. Data accesării July 19, 2018. https://www.youtube.com/watch?v=4AFnagSuoNY.

[26]   “World Congress of Families IV 2007.” Data accesării July 19, 2018. http://www.worldcongress.pl/meksyk.php.

[27]   “World Congress of Families IV 2007.” Data accesării July 19, 2018. http://www.worldcongress.pl/wyklad.php.

[28]   International organizing committee of World Congress of Families IV. Legătură:  http://www.worldcongress.pl/about_us2.php

[29]     http://www.catholicsforchoice.org/wp-content/uploads/2014/01/DeclarationofAmsterdam.pdf

[30]    29-30 июня 2011 года в Российском Государственном Социальном Университете (РГСУ) прошел «Московский Демографический Саммит: семья и будущее человечества». Legătură: http://worldcongress.ru/%D0%B4%D0%B5%D0%BC%D0%BE%D0%B3%D1%80%D0%B0%D1%84%D0%B8%D1%87%D0%B5%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9%D1%81%D0%B0%D0%BC%D0%BC%D0%B8%D1%82/

[31]    “U.S. Conservatives To Go Ahead With ‘Pro-Life Olympics’ In Moscow Despite Ukraine Crisis.” BuzzFeed News. Data accesării July 19, 2018. https://www.buzzfeednews.com/article/lesterfeder/us-conservatives-to-go-ahead-with-pro-life-olympics-in-mosco.

[32]   “Planning for World Congress of Families VIII Suspended – Christian Newswire.” Data accesării July 19, 2018. http://www.christiannewswire.com/news/372773850.html.

[33]    Mir, a Blue | March 12, and 2014 10:42 Am. “Concerned Women For America Drops Out Of World Congress of Families Moscow Summit.” Right Wing Watch. Data accesării July 19, 2018. http://www.rightwingwatch.org/post/concerned-women-for-america-drops-out-of-world-congress-of-families-moscow-summit/.

[34]    Mir, a Blue | March 24, and 2014 2:13 Pm. “Two Russian Officials On Sanctions List Closely Involved In Upcoming World Congress Of Families Summit.” Right Wing Watch. Data accesării July 19, 2018. http://www.rightwingwatch.org/post/two-russian-officials-on-sanctions-list-closely-involved-in-upcoming-world-congress-of-families-summit/.

[35]    “Общая концепция и программа международного форума «МНОГОДЕТНАЯ СЕМЬЯ И БУДУЩЕЕ ЧЕЛОВЕЧЕСТВА».” Образование и Православие. Data accesării July 19, 2018. http://www.orthedu.ru/news/11092-obschaya-koncepciya-i-programma-mezhdunarodnogo-foruma-mnogodetnaya-semya-i-buduschee-chelovechestva.html.

[36]  “Первый день форума «Многодетная семья и будущее человечества» — Всемирный Конгресс Семей.” Data accesării July 19, 2018. http://worldcongress.ru/%d0%bc%d0%bd%d0%be%d0%b3%d0%be%d0%b4%d0%b5%d1%82%d0%bd%d0%b0%d1%8f%d1%81%d0%b5%d0%bc%d1%8c%d1%8f/.

[37]   Vezi de exemplu. “В Москве открылся фестиваль многодетных семей.” Российская газета. Data accesării July 19, 2018. https://rg.ru/2014/09/10/reg-cfo/festival.html.

[38]   Despre ele urmează să scriem în detaliu în alte articole.

[39]   “‘A Melegek Felelősek a Holokausztért’ – Családbarát Álca Mögé Bújó Szélsőségesek Szerveznek Konferenciát a Kormány Támogatásával.” Átlátszó Oktatás (blog). Data accesării July 19, 2018. https://oktatas.atlatszo.hu/2017/05/09/a-melegek-felelosek-a-holokausztert-csaladbarat-alca-moge-bujo-szelsosegesek-szerveznek-konferenciat-a-kormany-tamogatasaval/.

[40]    О свободе совести и о религиозных объединениях. Legătura: http://pravo.gov.ru/proxy/ips/?docbody=&nd=102049359.

[41]   Legea Nr. 125 din  11.05.2007 privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie. Legătură: http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=324889&lang=1

[42]  Верховный суд РФ ликвидировал российское отделение „Свидетелей Иеговы”. Legătură: http://www.interfax.ru/russia/559318

[43]  Основные принципы отношения Русской Православной Церкви к инославию. Legătură: http://www.patriarchia.ru/db/text/418840.html

[44]   WCC member churches. Legătură: https://www.oikoumene.org/en/member-churches

[45]   Paul Cameron în vizită la Reședința Mitropolitană. Legătură: http://mitropolia.md/paul-cameron-in-vizita-la-resedinta-mitropolitan/

[46]  Conferință pro-familie la Anenii Noi. Legătură: http://mitropolia.md/conferinta-pro-familie-la-anenii-noi/

[47]    Vezi Buss și Herman, pp. 9-17.

[48]    The World Congress of Families Model: A Remembrance. Legătură:

            http://familyinamerica.org/journals/summer-2013/world-congress-families-model-remembrance/#.W0ctrp9fjDc

[49]    Pentru mărturiile personale ale lui Carlson despre întîlnire, a se vedea: What is the Natural Family? Allan Carlson, PhD, at the BCS. Legătură: https://www.youtube.com/watch?v=BfiVcagyGOA dar și An interview with Allan Carlson. Legătură: https://calvinistinternational.com/2013/05/29/carlson-interview/

[50]   Idem.

[51]   The Geneva Declaration 1999. Legătură: http://congresomundial.es/documentos/geneva_declaration_1999.pdf

[52]   World Family Declaration. Legătură: http://www.worldfamilydeclaration.org

[53]  Cape Town Declaration, the Universal Declaration on the Family and Marriage. Legătură: https://www.opus-ups.com/p/cape-town-declaration

[54]  Rosemary R. Ruether. Christianity and the Making of the Modern Family.Beacon Press, 2001, pp.25–35, 223 și Doris Buss, Didi Herman. Globalizing Family Values: The Christian Right In International Politics, University Of Minnesota Press, 2003, pp.3-4.

[55]  Catehismul Bisericii Catolice. (2202). Legătură: http://www.credinta-catolica.ro/cbc/porunca-a-patra/#c2

[56]   Howard Center for For Family, Religion & Society. What is the “Natural Family?”. Legătură: http://congresomundial.es/wp-content/uploads/What-is-the-Natural-Family.pdf

[57]   “The natural family in an unnatural world”. A lecture for the Department of Political Science, Moscow Lomonosov State University, Moscow, Russia. October 16, 2013, pp.2-3. Legătură: https://profam.org/wp-content/uploads/2016/12/The-Natural-Family-in-an-Unnatural-World-10-16-13.pdf

[58]   Declarația Universală a Drepturilor Omului. Legătură: https://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf

[59]  Pentru o analiză detaliată a sferei culturale religioase a se vedea: Kintz, Linda, and Julia Lesage. Media, Culture, and the Religious Right. U of Minnesota Press, 1998. și Hendershot, Heather. Shaking the World for Jesus: Media and Conservative Evangelical Culture. 1 edition. Chicago: University of Chicago Press, 2004. Pentru relația dintre confesiunile non-creștine și media/cultura de masă a se vedea Meyer, Birgit, and Annelies Moors. Religion, Media, and the Public Sphere. Indiana University Press, 2005.

[60]   Howard Center for Family, Religion and Society. Legătură: https://www.profam.org. Christian Research Institute. Legătură: https://www.profam.org

[61]  The Family in America: A Journal of Public Policy. Legătură: http://familyinamerica.org/index.php/about/

[62]   Christian Research Journal. legătură: http://www.equip.org/christian-research-journal/

[63]   Bryce J. Christensen, Nicole M. King. “Homemaking Mother, Mentally Healthy Children.” The Natural Family. Data accesării July 17, 2018. http://familyinamerica.org/journals/demographic-picture-developed-nations/homemaking-mother-mentally-healthy-children/.

[64]   Bryce J. Christensen, Nicole M. King. “Wedlock as Crime-Stopper, Cohabitation as Crime-Sustainer.” The Natural Family. Data accesării July 17, 2018. http://familyinamerica.org/journals/winter-2015/wedlock-crime-stopper-cohabitation-crime-sustainer/.

[65]  Regnerus, Mark. “How Different Are the Adult Children of Parents Who Have Same-Sex Relationships? Findings from the New Family Structures Study.” Social Science Research 41, no. 4 (July 1, 2012): 752–70. https://doi.org/10.1016/j.ssresearch.2012.03.009.

[66]   “FamilyStructureStudies.Com – Summary Essay.” Data accesării July 17, 2018. http://familystructurestudies.com/summary#conclusions

[67]  At World Congress Of Families, Regnerus Says Cut Welfare To Single Parents To ‘Stimulate Marriage’. Legătură: https://www.thenewcivilrightsmovement.com/2015/10/at_world_congress_of_families_regnerus_says_cut_welfare_to_single_parents_to_force_them_to_marry/

[68]   Despre scrisoarea deschisă a celor 200 vezi aici: 200 researchers respond to Regnerus paper. Legătură: https://familyinequality.wordpress.com/2012/06/29/200-researchers-respond-to-regnerus-paper/ Despre finanțarea studiului vezi: Suspect ”science”. Legătură: https://www.splcenter.org/fighting-hate/intelligence-report/2013/suspect-science

[69]   Regnerus Admits Errors In Faulty Gay-Family Study Touted By Fundamentalists. Legătură: https://www.queerty.com/regnurus-admits-erorrs-in-faulty-gay-family-study-touted-by-fundamentalists-20121030

[70]  Stout, Rick. Demographic Winter : The decline of the human family. Acuity Productions, 2008. Filmul poate fi găsit pe youtube: https://www.youtube.com/watch?v=lZeyYIsGdAA

 

Imaginea de fundal reprezintă o captură de ecran de pe site-ul oficial al CMF Chișinău: www.worldcongress.md

 

Acest articol face parte din proiectul ”Informarea opiniei publice despre desfășurarea Congresului Mondial al Familiilor din Chișinău” (World Congress Family Moldova September 2018). Proiectul este realizat cu suportul financiar al Fundației Soros-Moldova, prin intermediul Departamentului Justiție și Drepturile Omului.

Proiectul își propune să informeze publicul din Republica Moldova despre Congresul Mondial al Familiilor, istoria și structura acestuia, evenimentele CMF în Europa de Est. De asemenea textele vor investiga teme precum agenda conservatoare locală și regională, religiozitate și politică în Europa de Est, politizarea religiei etc.

Acest articol nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Fundației Soros-Moldova. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informaţiilor prezentate îi revine autorului articolului.