Pe site-ul particip.gov.md a apărut, pentru consultări publice, proiectul legii ”Privind organizațiile necomerciale”, pentru care societatea este rugată să trimită comentarii pînă pe 16 februarie.
În pofida numelui (”cu privire la organizațiile necomerciale”), legea nu-și propune să abordeze întregul spectru de organizații necomerciale, ci doar pe cele pe care în mod convențional le numim ”nonguvernamentale”. În afara legii rămîn alte forme de asociere noncomercială — partidele politice, sindicatele, organizațiile patronale, organizațiile religioase – care vor continua să activeze conform altor prevederi. Legea își propune să înlocuiască legislația în domeniu care a rămas la nivelul anilor 1990 – ”Legea cu privire la asociațiile obștești” și ”Legea cu privire la fundații”.
În cele ce urmează mă voi opri doar asupra modificărilor pe care le aduce noul proiect de lege.
Conform prevederilor acestuia organizațiile necomerciale pot exista în trei forme – asociația obștească, fundația și instituția privată. Pentru crearea unei asociații obștești e nevoie de cel puțin două persoane fizice sau juridice. Instituțiile publice nu pot fonda organizații necomerciale, cu excepția instituțiilor educaționale, care pot crea fundații și instituții private.
În comparație cu legislația precedentă, organizația necomercială poate susține candidați politici în campaniile electorale din orice resurse, cu excepția banilor publici. În caz că va încălca această prevedere, organizația respectivă își pierde dreptul de a mai primi bani din bugetul public. Organizațiile necomerciale pot desfășura orice fel de activitate comercială permisă de legislația în vigoare, cu condiția că veniturile vor fi utilizate pentru realizarea scopurilor statutare. În opinia mea această prevedere ascunde un risc important: cel al reorientării sectorului necomercial spre activități comerciale. Nu e greu să ne închipuim, de exemplu, un scenariu cînd o berărie ar considera că e mai comod să funcționeze ca o organizație obștească a iubitorilor de bere.
A rămas cerința în privința obligativității prezentării unui raport anual despre activitățile realizate în anul precedent – această cerință se aplică tuturor organizațiilor fără deosebire, inclusiv asupra celor de utilitate publică. De exemplu, aceeași asociație obștească a iubitorilor de bere va trebui să prezinte un raport anual. Există totuși o anumită flexibilitate aici – dacă organizația nu a prezentat acest raport anual, iar cineva s-a interesat de activitatea ei, raportul trebuie prezentat într-o lună din data solicitării. Totuși legea prevede, mai departe, că neprezentarea repetată la solicitare a raportului de activitate poate servi drept temei pentru lichidarea organizației prin decizie de judecată.
Legea anulează interdicția existentă pentru funcționarii publici de a ocupa funcții de conducere în organizații comerciale în sectoare în care aceștia decid politicile publice la locul de muncă de bază. De exemplu, ministrul culturii poate să fie deopotrivă și președinte al Uniunii Compozitorilor și să decidă acordarea de facilități și granturi de la bugetul de stat pentru această Uniune (prin ”concurs”, desigur!). Arta cere jertfe!
Termenul de înregistrare a unei organizații necomerciale se reduce de la 30 la 15 zile.
O noutate poate fi considerată introducerea funcției de administrator al organizației. Nu este clar dacă această funcție, sub numele său actual, trebuie să se regăsească în statutul organizației, pentru că, pînă acum, această funcție se putea numi oricum și era exercitată fie de directorul executiv fie de președinte (președintele consiliului) organizației. Pentru evitarea unui val de modificări ale statutelor, ar fi fost bine ca în lege să fie indicat că această funcție este obligatorie dar că ea totuși nu trebuie să fie introdusă în Statutele deja aprobate.
O altă cerință, pe care eu o cred că are potențialul de a submina democrația internă în organizații este cea potrivit căreia organul de conducere al organizației trebuie să se întrunească cel puțin o dată pe an (art. 18-3). Această cerință este una excesivă și contravine libertății de asociere, întrucît o organizație ar putea decide să organizeze aceste întîlniri mai rar, în legătură cu dificultăți tehnice sau materiale. Este vorba, în primul rînd, de organizațiile necomerciale internaționale. Cu atît mai mult că proiectul de lege nu prevede posibilitatea organizării acestor întîlniri în absența persoanelor (prin skype de exemplu sau prin votul realizat prin poșta electronică). Din acest motiv cred că această restricție trebuie eliminată.
Pentru a deveni membru al Comisiei de Certificare pentru atribuirea certificatului de utilitate publică, nu este deja nevoie să deții cetățenie moldovenească ori să fii reprezentant al unei organizații care deține deja acest certificat. E nevoie însă să nu fii membru de partid. Comisia va fi aleasă pentru patru ani, nu pentru trei, ca pînă acum.
De asemenea, proiectul de lege nu crează noi stimulente pentru organizații ca acestea să treacă această procedură a certificării – de exemplu, pentru accesul la mecanismul 2 % organizațiile nu sînt obligate să aibă acest certificat, ceea ce e profund incorect. Experiența SUA, Canadei, Marii Britanii și altor țări arată că e nevoie de un cadru legal care ar distinge în mod clar între organizațiile de utilitate publică și celelalte organizații, așa încît primele să poată fi susținute într-un mod adecvat. În contextul unei culturi juridice scăzute în țară, neclaritatea și confuzia noii legi poate favoriza utilizarea banilor străini în campanii politice organizate și desfășurate de ONG-uri, cum s-a întîmplat și anterior.
În rezumat, trebuie să menționez că noua lege nu modifică în mod principial contextul în care activează astăzi organizațiile necomerciale. Din acest motiv nu mă aștept ca această lege să aducă schimbări pozitive substanțiale pentru ONG-uri. Cele trei articole scandaloase ale fostului ministru al Justiției, Cebotari, prin care se urmărea tăierea aripilor ONG-urilor celor mai active politic, au fost eliminate din textul proiectului de lege.
Adoptarea acestei noi legi a organizațiilor necomerciale are mai degrabă, pentru guvern, efectul unei demonstrații în fața partenerilor externi a colaborării cu ONG-urile.
Recomand autorilor, în timpul care a rămas, să schimbe prevederile proiectului de lege în așa fel încît să nu creeze bariere artificiale pentru sectorul al treilea.
Articolul a fost scris de Ilia Trombițchi, autor al legii în vigoare ””Cu privire la asociațiile obștești””, adoptată în 1996.
Traducere din limba rusă: Vitalie Sprînceană
