[label shape=”” type=””] Violeta Stratan [/label]
Vădit slăbită după puciul eșuat din iulie 2016, ancorată în lupta contra terorismului local, dar şi a celui international, lovită de o criză economică tradusă printr-o depreciere majoră a monedei naționale şi o uşoară scădere a investițiilor străine, antrenată în dispute continue cu vecinii săi, și totuşi fiind în căutarea unei politici externe echilibrate, caracterizată prin politica “zero probleme cu vecinii” (lucru care îi reușește tot mai puțin), Turcia, ca țară, nu conteneşte să îşi trăiască “destinul geografic” tumultuos, iar turcii ca națiune să fie supuşi unui proces politic şi psihosocial contestat, dar şi aclamat de mulți cetățeni.
Guvernul de la Ankara se afla in cautarea solutiilor la problemele mentionate mai sus, acest lucru poate fi observat in dialogul acestuia cu cetatenii şi in mesajele lansate prin intermediul mass-media. Se pare ca autoritatile turceşti au identificat solutia la toate problemele cu care se confrunta tara. Aşadar, dupa mai multe aluzii, discutii, polemici cu referire la organizarea unui referendum constitutional, acesta va avea loc totuşi in Turcia. Pe 16 aprilie 2017 turcii sunt aşteptati la urnele de vot pentru a spune “da” sau “nu” inlocuirii regimului parlamentar actual cu cel prezidential. De ce se doreşte modificarea Constitutiei in Turcia? Şi de ce acum se doreşte acest lucru? Care sunt modificarile pentru care populatia urmeaza sa işi dea votul? Care sunt consecintele unui eventual “DA” sau “NU” pentru viitorul Turciei? In cele ce urmeaza voi incerca sa gasesc raspunsuri la aceste intrebari.
Inainte de a purcede la disecarea modificarilor constitutionale, mai intii trebuie sa amintesc ca acestea au fost schitate de catre consultantii politici şi parlamentarii Partidului Justitiei şi Dezvoltarii (AKP), partid aflat la putere, şi nu prin intermediul unor consultari/dezbateri politice sau dialog cu cetatenii. Inca la alegerile parlamentare din noiembrie 2015, fostul prim-ministru al Turciei, Ahmet Davutoglu indemna partidele din viitorul Parlament sa colaboreze la votarea unei noi constitutii. Inlocuirea regimului parlamentar cu cel prezidential este argumentat prin exemplificarea regimurilor prezidentiale din Occident, cum este cel al SUA sau Frantei. Conform specialiştilor turci in domeniul dreptului constitutional, regimul prezidential nu este nicidecum unul rau in sine, dar marea ingrijorare a acestora e ca in Turcia se va incerca instaurarea unui regim prezidential “à la turque”, diferit ca substanta de regimurile din Vest.
Dintre cele 18 puncte (modificari) pentru care urmeaza sa se voteze, cel putin şase dintre acestea au iscat foarte multe discutii in societate. Spre exemplu:
- Functia de prim-ministru va disparea, iar preşedintele va detine puterea executiva.
- Preşedintele va avea dreptul sa fie membrul unui partid politic sau sa se afle chiar in fruntea acestuia. Acest lucru ii va permite acestuia sa decida cine va accede in parlament pe listele electorale ale partidului, deci ii va permite sa controleze activitatea parlamentarilor şi agenda parlamentului. Totodata, parlamentul nu va mai putea face interpelari sau alte masuri de audit la adresa guvernului şi nici nu va putea emite motiuni de cenzura.
- Preşedintele va putea emite decrete fara a consulta parlamentul, va putea institui starea de urgenta, va putea dizolva Parlamentul, numi ministri şi alti demnitari de rang inalt.
- In noul parlament numarul aleşilor poporului va creşte de la 550 pina la 600, iar virsta de accedere in parlament va fi de 18 ani şi nu de 25, cit era pina acum.
- O alta modificare prevede creşterea puterii preşedintelui asupra corpului de judecatori şi procurori. Numarul judecatorilor Curtii Constitutionale va fi redus de la 17 la 15 persoane, iar numarul persoanelor Consiliului Suprem al Judecatorilor şi Procurorilor va fi redus de la 22 la 13.
- Una dintre modificarile contradictorii ale Constitutiei prevede organizarea alegerilor prezidentiale şi parlamentare simultan, o data la 5 ani. In acest caz, daca se va vota in favoarea modificarii Constitutiei, Erdogan, care se afla la putere deja de 14 ani, s-ar putea afla la putere pina in 2029, deoarece in 2019 vor putea fi organizate, atat alegeri prezidentiale, cit şi cele generale. In cazul in care populatia va spune “NU” unei noi Constitutii, aceasta ar putea fi prima infringere a lui Erdogan şi AKP din 2002 incoace.
Adeptii AKP şi ai preşedintelui Erdogan sustin ca reforma constitutionala va aduce stabilitate in tara, iar pe linga “stabilitatea durabila” amintita de actualul prim-ministru al Turciei, Binali Yıldırım, “Noul sistem va pune capat terorismului, acesta va anihila terorismul”. Sub sloganul “O Turcie mai puternica” (Daha güçlü bir Türkiye), tot ei afirma ca un preşedinte puternic, cu mai multe prerogative va intari tara atat in interior, cit şi in exterior, lucru de care Turcia are nevoie cel mai mult la moment.
Opozantii acestei reforme disputate sustin ca noua constitutie are menirea de a concentra puterea in mainile unei singure persoane, iar atat timp cit un preşedinte este şi membru de partid nu mai putem vorbi despre principiul separarii puterilor in stat, caracteristic unui stat de drept. Compromiterea mecanismului de prevenire a abuzului de putere va duce la periclitarea activitatii normale şi echilibrate a celor trei puteri in stat: executiva, legislativa şi judecatoreasca. O data ce preşedintele conduce activitatea unui guvern, al preşedintiei şi mai este şi membru de partid, nu putem nega existenta unei concentrari a puterii in miinile unei singure persoane. In opinia criticilor, un eventual “DA” la referendum ar putea reprezenta ultimul cui batut in sicriul democratiei din Turcia. Rezultatele referendumului ar putea pava calea spre un regim autoritar in Turcia, asemeni altor state din regiune.
Actuala stare de lucruri din Turcia prognozeaza un posibil succes al reformei constitutionale, din moment ce Partidul Justitiei şi Dreptatii (AKP) este sustinut de catre Partidul Actiunii Nationaliste (MHP). Cu toate acestea, voturile MHP s-au scindat, deoarece multi membri ai acestui partid, aflindu-se in opozitie, au fost critici inverşunati ai AKP la ultimele alegeri. Dintre partidele parlamentare, Partidul Republican al Poporului (CHP) şi Partidul Democratic al Poporului (HDP-prokurd) sunt cele care se opun reformei constitutionale, indemnind sustinatorii lor sa spuna “NU” in data de 16 aprilie. Partidul de la guvernare AKP a ciştigat duşmani inraiti in rindurile HDP, partidul prokurd din Turcia, deoarece 11 din cei 59 de deputati ai acestui partid se afla dupa gratii, inclusiv şi conducerea acestuia. In urma unui amendament constitutional semnat de catre Erdogan, acestora le-a fost ridicata imunitatea parlamentara, aflindu-se in detentie pe motiv de implicare in organizarea actiunilor teroriste şi a legaturilor acestora cu organizatia terorista PKK (Partidul Munictorilor din Kurdistan).
De ce se vor schimbari constitutionale acum?
Ecourile unor modificari constitutionale au putut fi auzite in Turcia timp de mai multi ani, insa imediat dupa lovitura de stat esuata discutiile privind reforma constitutionala s-au intetit. Multi lideri de opinie turci sustin ca lovitura de stat eşuata reprezinta pentru preşedintele turc o scuza sau un motiv plauzibil pentru a efectua cit mai curind posibil modificari constitutionale. Arestarile in masa ale celor suspectati de organizarea puciului, a militarilor, concedierile miilor de cadre didactice semnatare ale grupului “Academicienii pentru Pace” (Barış için akademisyenler), ale miilor de functionari publici etc. toate aceste actiuni ar putea fi interpretate ca actiuni de tatonare a terenului pentru implementarea ulterioara a reformelor dorite.
Un alt aspect, aparent fara nicio tangenta cu referendumul din aprilie, este lansarea in data de 3 martie a filmului “Reis” (în română: capitanul/ şeful/ conducatorul). Acesta este un film biografic despre viata preşedintelui turc, ilustrand copilaria acestuia pina la obtinerea primului sau mandat de primar al Istanbulului.
Ecourile internationale ale referendumului din Turcia
Referendumul din Turcia a trecut hotarele şi a dat naştere unor crize diplomatice cu Germania şi Olanda. Criza a debutat in Germania, atunci cind Ministrului de Externe şi Ministrului Justitiei turc li s-a interzis organizarea oricarei intilniri cu cetatenii turcii in vederea discutiilor referitor la referendumul din aprilie. Turcia a calificat aceste actiuni ale Germaniei drept “actiuni fasciste”. Criza diplomatica a trecut şi hotarele Olandei, iar apogeul a fost atins cind Ministrei pentru Probleme Sociale şi Familie i s-a interzis intrarea in consulatul Turciei din aceasta tara, pentru ca ulterior sa fie expulzata inapoi in Germania. In jur de 3 milioane de turci, care şi-ar putea da votul la referendumul din aprilie se afla in Europa. In momentul cind scriu aceste rinduri, Turcia deja ameninta aceste tari cu sanctiuni, iar intelegerea dintre Turcia şi Uniunea Europeana privind criza refugiatilor ar putea fi revazuta. Sursele media europene vorbesc despre o alimentare artificiala a crizei de catre autoritatile turce cu scopul de a mari şansele reformei constitutionale, dar atat criza declanşata, cit şi dedesubturile ei pot fi subiectul unui altui articol.
Conform The Economist Intelligence Unit’s Democracy Index 2015, Turcia este clasata in lista statelor cu “regim hibrid”, aflata intre categoriile de stat cu democratie defectuoasa şi state cu regim autoritar. “Regimul hibrid” al Turciei este caracterizat prin alegeri organizate cu multe nereguli, acte de coruptie, o societate civila lipsita de putere, jurnalişti persecutati şi o justitie nelibera.
In 2023 se implinesc 100 ani de la proclamarea Republicii Turcia. Preşedintele Erdoğan are planuri economice grandioase care urmeaza, in opinia acestuia, sa redea maretia de altadata, daca nu a Turciei, ca tara, atunci macar in calitate de succesoare de drept a Imperiului Otoman. Dar pina la sau pe linga maretie, zic eu, mai intai de toate Turcia are nevoie de reforme economice şi de stabilitate, atat pe plan intern, cit şi extern, iar rezultatul referendumului din aprilie poate fi decisiv in acest sens.
Sursă imagine: reuters.com
Turcia il va asculta pe Erdogan.