ANALIZE ISTORIC RECENTE

25 de la războiul de pe Nistru: greșelile Chișinăului de la începutul conflictului transnistrean (1989-1992)

[label shape=”” type=””] Octavian Rusu[/label]

Istoria ne învaţă că din istorie nu învăţăm nimic.” Acest paradox, formulat de filosoful german G.W.F. Hegel, imi revine uneori în gînd cînd mă gîndesc la problemele trecute și prezente ale Moldovei și la responsabilitatea politică a conducătorilor săi. Însă la o reflecție mai adîncă îmi pun întrebarea următoare: dar oare majoritatea celor responsabili de destinul Moldovei, societatea etc., cunoaște această “istorie” ca să “învețe” ceva din ea? Și răspunsul mi se arată negativ, mai ales cînd văd că, de cele mai multe ori, în loc de analize pertinente și tragerea învățămintelor cuvenite din istorie, din experiență, observ mai degrabă acuzații, învinuiri și reproșuri fără sfîrșit. Sentimente, patos și patriotism de fațadă. Mai ales în ceea ce privește conflictul transnistrean.

Aici desigur putem da vina pe “tancurile rusești”, putem acuza “separatiștii” de la Tiraspol, putem să ne revoltăm de susținerea insuficientă din partea Occidentului, adică putem să ne plîngem ani în șir că “ei” – Moscova, Tiraspolul, Bucureștiul, Kievul, Bruxellesul, Washingtonul îs răi, indiferenți… Toată lumea, cu excepția noastră – și că din această cauză totul ne iese mereu pe dos. Bine, dar de la văicăreala asta ceva se va schimba?! Putem să ne batem cu capul de asfalt și apoi să ne plîngem că ne doare capul din cauză că asfaltu-i tare. Ne văicărăm deja de peste două decenii și jumate, dar totuși aplicăm politici și strategii care nu-s decît risipă de resurse și de timp prețios, din simplul motiv că nu țin cont de realitate, iar cînd eșuăm, dăm vina pe aceeași realitate de care nu am știut să ținem cont la timpul potrivit – cum ar fi scuzele unor experți care mereu se confruntă cu “imprevizibilitatea” factorului rusesc – și iarăși acuzăm pe alții pentru ca mai bine să ne camuflăm incompetența. De la experți pînă la guvern se pare că suferim de o schizofrenie acută și acționăm după principiul leninist: dacă realitatea nu se conformează viziunilor noastre, cu atît mai rău pentru realitate. Putem continua în spiritul acesta pînă ce din bucata de stat pe care o mai avem nu va rămîne decît… teritoriu, pămînt pe care străinii îl vor exploata după bunul lor plac în timp ce o parte din moldoveni își vor căuta “fericirea” la stroikă la Moscova, o altă parte în Italia ca bone și servitori, iar cei rămași vor servi diverși ciocoi străini și locali ce au cumpărat bucăți de țară pe nimic și vor ține discursuri maiestoase despre “demnitatea națională”.

Cred că împlinirea a 25 de ani de la războiul de pe Nistru e cea mai potrivită ocazie ca să începem un exercițiu serios de lămurire a trecutului nostru și să înțelegem ce și unde am greșit. Voi încerca în acest articol să identific greșelile majore pe care, după părerea mea, le-a comis guvernarea Moldovei de atunci. Nu pentru a cere socoteală și a acuza pe cineva anume, ci mai ales pentru a trage învățămintele necesare din istoria noastră. Dacă vrem ca istoria să ne învețe ceva, trebuie întîi de toate să cunoaștem această istorie.

Din aceste motive voi insista, în acest articol, mai ales pe greșelile, erorile și comportamentele greșite ale politicienilor moldoveni. Dintre toate aspectele conflictului acesta mi se pare cel mai puțin discutat și cercetat. Celelalte – factorul rusesc, pasivitatea occidentului – au fost comentate și abordate generos de istorici, comentatori politici etc.

Voi identifica greșelile conducerii moldovenești de atunci și le voi așeza în trei perioade:

1) sovietică, din august 1989 pînă în august 1991;

2) perioada de după puci-ul ratat de la Moscova, din august 1991 și pînă la dispariția oficială a URSS/crearea CSI (august – decembrie 1991) și

3) etapa post-sovietică – din decembrie 1991 pînă la tragedia de la Tighina/Bender și încheierea acordului de pace din 21 iulie 1992, care a pus capăt fazei violente a conflictului (războiul propriu-zis) și l-a “înghețat” în forma sa actuală.

  1. Greșelile RSS Moldovenească (1989 – august 1991)

 Problema limbii

Este vorba în principal despre Legea din 31 august 1989 “Cu privire la statutul limbii de stat a RSS Moldoveneşti” si Hotărîrea din 1 septembrie 1989 “Despe modul de punere în aplicare a Legii RSS Moldoveneşti “Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti.”

Politicienii, experții, istoricii perioadei date, jurnaliști – în marea lor majoritate aceștia au negat de-a lungul anilor importanța pe care a avut-o adoptarea legislației privitor la limbă în declanșarea conflictului, în pofida faptului că anume acest moment a fost catalizatorul principal al conflictului atît în Transnistria cît și în Găgăuzia. Desigur acest negaționism este explicabil, ținînd cont de zelul cu care se insistă asupra caracterului non-etnic al diferendului transnistrean. Unii o fac pur și simplu pentru a se debarasa de responsabilitate și pentru a fi mai convingători în retorica despre “mîna Moscovei” și “imperialismul rusesc”. Pe de altă parte, alții vor să demonstreze că acest conflict este cel mai ușor de rezolvat în spațiul post-sovietic. O a treia parte are pur și simplu nevoie să vadă lumina de la capătul tunelului, iar o a patra parte nu vrea decît să exploateze acest “argument” pentru a stoarce mai ușor fonduri de la instituții internaționale, demonstrînd că acest conflict este ușor solvabil.

Cu părere de bine, mai sunt și din cei care recunosc importanța acestui aspect, cum ar fi de exemplu fostul ministru de interne și al apărării, Ion Costaș. În memoriile sale acesta scrie:

„Din păcate, în Moldova, dimensiunea etnică nu a fost luată în considerare la sfîrșitul anilor 80, la elaborarea legislației privind limba, iar în anii 90 nu s-a elaborat o politică pentru perioada de tranziție privind adaptarea populației rusofone la noile realități și integrarea acesteia în noua societate.”[1]

„Pentru acești oameni, trecerea inevitabilă în rîndul minorităților naționale a reprezentat un stres teribil, iar soluția firească a fost văzută în republica autoproclamată, care, deși nu era recunoscută de nimeni, oferea măcar posibilitatea funcționării limbii ruse ca limbă de stat.”[2]

La mijloc e ceva mai mult decît „stresul” provocat de trecerea în rîndurile minorităților naționale. În realitate, problema lingvistică nu se reduce doar la dimensiunea etnică. Toți acești oameni urmau să treacă examene de limbă pentru a fi angajați în cîmpul muncii și exista o frică oarecum legitimă, un puternic sentiment de insecuritate, o teamă că limba de stat ar putea fi utilizată drept instrument împotriva lor, așa cum se întîmplă de obicei în situațiile cînd unele grupuri majoritare sînt prinse de valul spiritului naționalist (sînt bîntuiți de efervescența naționalistă ce poate atinge cote extremiste uneori, cînd violența ideologică naționalistă devine violență fizică). Astfel de mărturisiri, chiar dacă vin din partea unei persoane atît de controversate cum e dl Costaș, reprezintă un bun indiciu că suntem capabili să învățăm începînd prin a recunoaște greșelile din trecut.

Subminarea statalității moldovenești și delegitimarea apartenenței Transnistriei la Moldova (RSSM)

 Este cazul Hotărîrii Sovietului Suprem al RSS Moldova  din  23  iunie 1990 “Cu privire la Avizul  Comisiei  Sovietului Suprem   al   R.S.S.  Moldova  pentru  aprecierea  politico-juridică a Tratatului  Sovieto-German  de neagresiune şi a  Protocolului  adiţional secret  din  23  august  1939,  precum şi a consecințelor  lor  pentru Basarabia şi Bucovina de  Nord”. Prin această hotărîre, crearea RSSM la 2 august 1940 este declarată drept nelegitimă. Se pune întrebarea, dacă crearea RSSM este nelegitimă, atunci Transnistria cui îi aparține? Revine în sînul Ucrainei, reunind celelalte raioane ale RASSM din 1924?

“Anulînd” prin astfel de mijloace “efectele pactului Ribbentrop-Molotov”, Basarabia urma să se unească cu România? Și, atunci, despre ce fel de suveranitate se vorbește în Declarația de Suveranitate adoptată exact în aceeași zi? De ce a fost nevoie de o astfel de hotărîre contraproductivă, rămîne o întrebare deschisă… Trecînd peste considerentele juridice, istorice, morale etc., decizia în cauză nu a făcut decît să submineze însăși ideea de statalitate a Moldovei și a mai și oferit un argument serios  propagandei de la Tiraspol. Această hotărîre, în combinație cu legislația în domeniul lingvistic și alte decizii cum ar fi adoptarea tricolorului românesc ca Drapel de stat (27 aprilie ’90) și adoptarea ulterioară a imnului național “Deșteaptă-te, române”, au contribuit la crearea, în rîndurile populației transnistrene, a unei percepții puternice (nu discutăm aici faptul dacă ar fi fost fondată sau nu) că guvernarea de la Chișinău creează premisele unificării cu România. Drept consecință, “am obținut” “Republica Găgăuză” (19 august ’90) și Transnistria “RMSSN” (2 septembrie ’90).

Ignorarea directivei lui M. Gorbaciov din decembrie 1990 

A fost un moment în care greșelile precedente puteau fi încă corectate iar evoluția spiralei conflictului putea fi stopată. La 22 decembrie 1990, M. Gorbaciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice emite decretul “Cu privire la măsurile pentru normalizarea situaţiei din R.S.S. Moldova”.[3] Pe de o parte, Gorbaciov declară actele de proclamare a republicilor găgăuze și transnistrene, precum și toate actele ulterioare adoptate de organele acestor entități ca lipsite de putere juridică. Pe de altă parte, se cerea Moldovei modificarea unor prevederi din legislația lingvistică, anularea Hotărîrii Parlamentului prin care crearea RSSM este declarată nelegitimă și aplicarea Legii URSS “Cu privire  la asigurarea acţiunii legilor şi a altor acte ale legislaţiei Uniunii RSS.” Deși la Chișinău a fost salutată decizia de a nu se recunoaste Găgăuzia și Transnistria, celelalte cerințe ale lui Gorbaciov au fost ignorate. Mircea Snegur explică astfel motivele acestei lipse de reacții:

“…preocupările noastre prioritare constituind căutarea unor soluții de temperare a provocărilor neîncetate ale separatiștilor, iar mai apoi – de încetare a conflictului armat provocat de către aceștia. Dar sunt convins că, chiar dacă îndeplineam întocmai cerințele Decretului lui M. Gorbaciov, situația nu s-ar fi ameliorat […] Realizarea prevederilor decretului ar fi fost, mai degrabă, o nouă umilință a factorilor de decizie din Moldova, decît o ispravă”[4]

Îmi este greu să înțeleg de unde atîta convingere că, dacă se îndeplinea decretul, nimic nu s-ar fi schimbat? Aici trebuie nu convingere, ci responsabilitate politică și anticiparea tuturor  consecințelor negative. Acest episod ne spune multe despre “viziunile strategice” ale liderilor noștri. La acest capitol avem încă foarte mult de învățat.

La fel mi-i greu să înțeleg de ce îndeplinirea cerințelor decretului ar fi fost o “ umilință a factorilor de decizie din Moldova” atîta timp cît RSSM era parte a URSS și, din punct de vedere al dreptului international, nu era încă un stat independent. Atunci se prefera să se ascundă după “Declarația de suveranitate”.[5] Poți să te declari de sute de ori suveran și să-i tratezi drept separatiști pe oricine, dar atîta timp cît nu controlezi situația din teren, și încă nu ești independent, e absurd să mergi la confruntare. Și mai trebuie să recunoaștem că în situația de atunci Moldova, în raport cu URSS, era cam în aceiași situație ca și Transnistria și Găgăuzia în raport cu RSSM – o entitate separatistă.

Oprirea defalcărilor la bugetul unional

Chișinăul nu numai că nu îndeplinește Decretul lui Gorbaciov, dar comite o abatere și mai mare: începînd cu ianuarie 1991 încetează defalcările la bugetul unional. Aceasta a fost o greșeală monumentală pentru că, anume cu începere din acest moment Transnistria se separă definitiv de sistemul financiar-bancar moldovenesc și devine de facto independentă. La Tiraspol nu s-au văzut motivele pentru care entitatea nerecunoscută din stînga Nistrului ar fi trebuit să contribuie la bugetul moldovenesc de vreme ce banii lor se opreau la Chișinău. În acest context, Transnistria adoptă propriul buget; Moscova dă undă verde băncii Agroprombank să efectueze tranzacții directe cu Tiraspolul, conturnînd în acest mod banca republicană moldovenească. Pe 1 aprilie, Agroprombank înregistrează oficial prima bancă separată din Transnistria, care funcționa atît ca bancă centrală cît și ca bancă comercială a regiunii. Devenind independentă financiar de Chișinău, Tiraspolul face ultimul pas și, începînd cu luna aprilie, încetează toate plățile în bugetul moldovenesc.

 Boicotul referendumului unional din 17 martie 1991

Deși aici unii ar putea spune că nu a fost o greșeală din motiv că întrebarea la care cetățenii sovietici erau chemați să răspundă era cam vagă – erau vreo patru întrebări și nu era clar la care din ele se răspunde – iar rezultatul plebiscitului putea fi manipulat de către autoritățile de la Moscova după bunul lor plac, consider că nu ar fi fost nimic grav dacă acesta ar fi fost permis. De exemplu, Ucraina a permis desfășurarea referendumului, majoritatea s-a exprimat pentru păstrarea URSS, iar ulterior, doar după opt luni, ea organizează un alt referendum (1 decembrie) în care 90% au susținut independența ucraineană. Pe noi cine ne-a împiedicat să facem la fel? Boicotul nu a făcut decît să mărească gradul de susținere a Transnistriei de către Moscova, a îndepărtat și mai mult oamenii din regiunile rebele în raport cu autoritățile de la Chișinău și, per total, a divizat și împins societatea moldovenească în tranșee.

2. Etapa post-puci – dispariția URSS și crearea CSI (21 august-8 decembrie 1991)

Dubla eroare a arestării și apoi eliberării liderilor transnistreni (și găgăuzi)

După puciul ratat de la Moscova, Chișinăul arestează o bună parte din liderii separatiști din Transnistria și Găgăuzia, inclusiv pe I. Smirnov.[6] Apoi, peste o lună, autoritățile moldovenești au fost nevoite să-i elibereze la insistența Moscovei și din cauză că s-au blocat căile ferate și s-a paralizat activitatea economică a țării. În acest fel, pe de o parte, liderii separatiști au devenit eroi adevărați în fața oamenilor din aceste regiuni, iar pe de altă parte, aceștia au căpătat o motivație profundă în lupta lor împotriva Moldovei.

Acest episod exemplifică minunat incapacitatea constantă a liderilor noștri de a înțelege politica Rusiei, acționînd mai degrabă intuitiv, în dependență de anumite prejudecăți și speranțe decît pe baza informațiilor reale. M. Snegur declară următoarele despre acest eveniment:

Spre marea noastră mirare, ca să nu zic nedumerire, separatiștii au fost susținuți chiar și după ce s-a confirmat cu dovezi concrete participarea lor la putch-ul din august de partea ”răzvrătiților”[7]

De unde această iluzie că odată cu luarea puterii reale la Moscova de către Boris Elțin, Transnistria își pierdea importanța geopolitică pentru Rusia? Aici ar fi mult de argumentat pentru că, la modul general, analiza politicii externe rusești în dependență de ce lider se află la cîrma țării are rădăcini foarte adînci. Am să mă opresc doar la un singur fapt real din acea vreme: declarația din 26 august 1991 a secretarului de presă al Președintelui Elțin, Pavel Voșanov:

În ultimele zile, o serie de republici unionale au proclamat independența de stat și au anunțat retragerea din Uniunea Sovietică. Mai există și alte soluții care transformă semnificativ echilibrul relațiilor în cadrul unei singure federații. În această privință, sunt împuternicit de către președintele RSFSR pentru a face următoarea declarație.

Federația Rusă nu pune la îndoială dreptul constituțional al fiecărui stat și popor la autodeterminare. Cu toate acestea, există problema frontierelor al căror caracter nereglementat este posibil și admisibil numai în cazul în care este consacrat printr-un tratat relevant de stabilire a unor relații unionale. În cazul încetării acestora, RSFSR își rezervă dreptul de a ridica problema revizuirii frontierelor.

Acest lucru este valabil pentru toate republicile învecinate, cu excepția celor trei state baltice (Letonia, Lituania și Estonia), a căror independență Rusia a recunoscut-o, ceea ce este confirmat prin decizia de a rezolva problemele teritoriale prin intermediul relațiilor bilaterale.[8] (Traducerea autorului)

Cred că mesajul este mai mult decît clar: Rusia vrea păstrarea federației (adică un nou tratat unional, obiectivul major urmărit și de către Gorbaciov); există probleme de frontieră care pot fi tolerate doar în cadrul unional; în cazul în care se iese complet din uniune, Rusia își rezervă dreptul de a modifica frontierele (excepție făcînd doar țările baltice unde situația era cu totul diferită).

Forma și conținutul Declarației de independență din 27 august 1991

Nu pun sub semnul întrebării însuși actul Declarației de Independență, doar forma în care se dorea să se ajungă la ea și conținutul declarației. În privința formei, doar cu o declarație nu se face independența, cu atît mai mult că Moscova doar cu o zi înainte amenința cu revizuirea frontierelor. Aici trebuia ceva mai mult, mai solid, ceva care să convingă majoritatea, atît în interiorul țării cît și în exterior. Trebuia de urmat exemplul Ucrainei și să organizăm un referendum. Pe 24 august 1991, parlamentul ucrainean adoptă Actul de independență în care era prevăzut și organizarea referendumului în data de 1 decembrie 1991. Liderii Moldovei nu numai că nu au fost capabili de o decizie atît de necesară, dar și au organizat alegeri prezidențiale în stil sovietic: pe 8 decembrie 1991, Mircea Snegur este ales președinte fiind unicul candidat! Despre ce fel de legitimitate democratică poate fi vorba în acest caz?

Dacă citim atent textul Declarației propriu-zise, înțelegem că nu independența RM se dorea, ci mai degrabă o ulterioară unire cu România. În Declarație se vorbește despre statalitatea sa [a Moldovei] neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale (care statalitate neîntreruptă?); despre actele de dezmembrare a teritoriului național de la 1775 și 1812 ca fiind în contradicție cu dreptul istoric și de neam și cu statutul juridic al Țării Moldovei; se cere iarăși lichidarea consecințelor politico-juridice ale pactului Ribbentrop-Molotov; și se proclama: Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale.

Toate aceste formulări lasă spațiu foarte mare de interpretare și depășesc scopul declarat -independența. Bănuiesc că această Declarație este o bombă cu ceas pusă sub statalitatea Republicii Moldova. Ținînd cont de faptul că Curtea Constituțională interpretează prevederile Declarației ca fiind superioare celor din Constituție, ne putem întreba dacă nu cumva într-o bună zi independența Republicii Moldova nu va fi declarată terminată ? Asta așa, ca măsură în vederea lichidării efectelor Pactului Ribbentrop-Molotov și „în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”…

Decretele prezidențiale cu privire la Forțele Armate ale Moldovei

Pe 3 septembrie 1991, Președintele Snegur semnează decretele nr. 193 și 194 referitor la afacerile militare. Prin primul se decreta crearea Forţelelor Armate ale Republicii Moldova „în scopul asigurării apărării suveranității republicii şi integrității ei teritoriale”[9] (adică rezolvarea problemelor teritoriale cu forța). Al doilea decret obliga trupele sovietice să părăsească teritoriul RM.[10] Adică trupele sovietice trebuiau să plece, lăsînd pe loc patrimoniul militar, pentru ca acesta să fi fost preluat de către armata moldovenească care nu exista și care trebuia să asigure integritatea teritorială a țării ?!… Și care au fost consecințele? Moscova a intensificat evacuarea armamentului, muniției, echipamentelor din dreapta Nistrului; după trei zile de la decrete, Sovietul Suprem transnistrean decide să creeze „Garda Republicană”, iar militarii ruși au înțeles că trebuie să se instaleze cu traiul în stînga Nistrului…

3. Etapa post-sovietică

După părerea mea, cele mai multe și mai mari greșeli guvernarea de atunci le-a comis în perioada post-sovietică. Din lipsă de spațiu o să mă opresc doar la trei, care sînt și cele mai evidente în opinia mea. Însă înainte de a purcede la examinarea lor e nevoie să contextualizez și să explic un pic situația din regiune. Dacă pînă la referendumul ucrainean guvernul lui Elțin insista asupra semnării unui nou Tratat Unional care ar fi înlocuit URSS cu o entitate mai suplă, conținînd atît aspecte federale cît și confederale – sau cel puțin o Comunitate Economică care ar conține un sistem vamal, o uniune bancară cu o monedă unică (rubla) și o piață comună –, atunci după referendum situația s-a schimbat simțitor, în defavoarea Rusiei. Votul pentru independență a avut cîștig de cauză în proporție de 90% pe țară și un rezultat neașteptat de 54% în Crimeea.[11] Elțin a fost nevoit să reducă din ambiții și să caute o formulă de compromis care să fie acceptabilă pentru Ucraina – să nu uităm că în acea vreme pe teritoriul său se afla al 3-lea arsenal nuclear din lume și cel mai mare potențial militar convențional din zona Atlantic-Ural – și în același timp să răspundă intereselor rusești. Așa s-a născut ideea Comunității Statelor Indepedente (CSI). În scurt timp însă s-a adeverit că deputaților ucraineni nu le convenea nici această variantă, ratificînd acordul cu o serie de modificări fundamentale. Nu a rămas mai nimic din spațiul militaro-strategic comun și din spațiul economic prevăzute de acordul CSI din 8 decembrie. A urmat apoi o perioadă extrem de complicată în care părțile își disputau averea sovietică, arsenalul militar, Flota Mării Negre, pînă și apartenența Crimeei.

În prima jumătate a lunii martie 1992, autoritățile Rusiei conștientizează imposibilitatea creării Forțelor Militare Comune ale CSI și încep să facă cedări. Însă, pe de altă parte, Moscova insistă ca o bună parte a forțelor militare pe care le considerau strategice, să fie plasate sub comanda Forțelor Strategice ale CSI. Și în acest moment guvernul de la Chișinău face prima mare eroare din această perioadă.

Acordul dintre Muravschi și Șapoșnikov privind partajarea unităților militare din Moldova și decretarea stării de urgență în stînga Nistrului

Din păcate nu cunoaștem detaliile acestui acord. Știm doar că a fost semnat la Kiev în data de 20 martie 1992 și că unitățile militare sovietice dislocate în republică s-au partajat între Moldova și CSI. Cum exact au fost divizate aceste forțe nu este clar.[12] Ce este clar e că majoritatea trupelor trecute sub jurisdicția Moldovei se aflau pe partea dreaptă a Nistrului, iar majoritatea celor CSI, pe partea stîngă. Bine, în principiu acesta a fost un consens, un compromis rezonabil și s-ar părea că nu a fost nicio greșeală. Problema constă, în primul rînd, în faptul că Moldova a refuzat să facă parte din structurile militare ale CSI. Astfel s-a legalizat prezența militară străină, chiar dacă și temporară, fără a deține vreun oarecare control asupra lor prin intermediul CSI și a avea garanția că acestea nu se vor ocupa cu activități ilegale. În al doilea rînd, s-a deschis perspectiva trecerii legale a trupelor CSI din Moldova sub jurisdicția altui stat, adică a Rusiei, în circumstanțele pe care aceasta le-ar considera drept legitime.

Și după ce unii oficiali moldoveni își închipuiau probabil că au rezolvat problema militară, că au mărit potențialul de luptă al Moldovei, că trupele CSI vor rămîne neutre față de conflict, conducerea noastră cade pradă iluziei că a venit timpul pentru o politică mai dură față de Transnistria, mai ales că exista și un context regional favorabil datorită Kievului care pe 17 martie blochează tranzitarea teritoriului său de către grupurile armate ce veneau din Rusia.[13] Respectiv, Președintele Snegur, pe 28 martie decretează stare de urgență în stînga Nistrului și Tighina, cerînd într-o formă ultimativă în timp de două zile restaurarea autorității moldovenești și lichidarea formațiunilor paramilitare transnistrene. La expirarea ultimatumului, Snegur trimite forțele de ordine în Tighina pentru a reinstaura autoritatea Moldovei asupra orașului… Nu a reinstaurat nimic, însă cîteva zeci de vieți au fost pierdute în zadar. Dar cel mai grav este că s-a oferit un pretext ideal Rusiei pentru a profita de situație. Pe 1 aprilie Elțin decide să ia sub jurisdicția Rusiei trupele Armatei a 14-a invocînd pericolul de escaladare a violențelor și pierderea controlului asupra armatei. Prin această mișcare Rusia a creat baza juridică internă pentru a putea utiliza aceste forțe în cazul unor operațiuni militare de mare amploare prin invocarea argumentului obligativității apărării vieților militarilor săi și membrilor familiilor acestora. Ceea ce și s-a întîmplat de fapt în cazul bătăliei de la Tighina din iunie acel an.

Tragedia de la Tighina/Bender

Între evenimentele de la Tighina dintre aprilie și iunie au mai fost și confruntările armate, cele mai mari de la începutul războiului, din raionul Dubăsari (17-23 mai 1992), în care forțele moldovenești au încercat să ocupe centrul Transnistriei și să o taie în două. Probabil ar fi reușit dacă nu intervenea în mod direct o parte a armatei a 14-a. Dar și după acest episod sîngeros se mai putea face cale întoarsă și ajunge la un compromis. Și aici trebuie să menționăm că, în mod surprinzător, anume după evenimentele dramatice de la Dubăsari s-au făcut cele mai mari progrese în negocierile dintre cele două maluri. Pe 8 iunie Guvernul Muravschi depune cererea de demisie (nu semnează demisia doar miniștrii apărării, de interne, al securității naționale, precum și cel al culturii), acceptată a doua zi de către președinte și parlament care acordă două săptămîni pentru desemnarea noului Prim-ministru și formarea noului guvern. Acesta trebuia să fie creat în dependență de necesitatea rezolvării conflictului transnistrean. În acest sens, pe 11 iunie se crează o Comisie mixtă compusă din reprezentanți ai guvernului/administrației și legislativelor de pe ambele maluri. Pe 17 iunie Comisia decide o serie de măsuri printre care crearea “guvernului concordiei naționale” (care trebuia să asigure o reprezentare națională proporțională în formarea instituțiilor guvernamentale la toate nivelurile), “elaborarea statutului juridic al raioanelor de est ale Republicii în conformitate cu cerințele practicii internaționale în acest domeniu, luîndu-se în considerare particularitățile istorice ale constituirii zonei transnistrene”, “transformarea, pe principii benevole, a formațiunilor gărzii în subunități ale forțelor armate ale Republicii Moldova”, desfășurarea de noi alegeri, libere, pentru organele puterii de toate nivelele pe tot teritoriul Republicii”, constituirea unor grupuri de lucru mixte compuse din observatori, deputați și reprezentanți ai formațiunilor armate din ambele părți, și altele, în total treisprezece măsuri.[14] Pe 18 iunie, Parlamentul Moldovei aprobă decizia Comisiei mixte.

Însă în următoarea zi s-a produs iremediabilul. La tipografia din orașul Tighina (situat în apropierea secției moldovenești de poliție) are loc un incident sau o provocare ce a degenerat rapid într-un război de mare amploare. Chișinăul începe o largă ofensivă și pînă în dimineața zilei de 20 iunie ocupă practic tot orașul. Aceasta a fost o greșeală monumentală. Nu trebuie să fii mare strateg ca să înțelegi că Tighina este un oraș de importanță strategică. Dacă pentru Chișinău el este un cap de pod spre Tiraspol, pentru Transnistria el constituie o zonă tampon, un buffer. Era evident, pentru oricine vroia sa vadă, că Tiraspolul și Moscova nu vor permite pierderea Tighinei. Așa și a fost…

Istoricii încă mult timp vor căuta să înțeleagă ce a fost în capul conducătorilor noștri de și-au permis o astfel de aventură militară? Iarăși neînțelegerea factorului rusesc? Supra-aprecierea prieteniei cu Ucraina, care în scurt timp s-a întors cu spatele și a deschis spațiul aerian pentru cargo-urile armatei ruse? Sau poate anumite promisiuni și sfaturi din partea Bucureștiului? Sau toate împreună? Probabil adevărul deplin îl vom cunoaște doar cînd se vor deschide toate arhivele pe conflictul transnistrean. Pînă atunci însă avem suficiente date empirice să tragem învățămintele principale.

Concluzii

Din cele expuse mai sus se pot trage un șir întreg de concluzii. Am să formulez doar cinci care mi se par cele mai importante.

În primul rînd, trebuie să înțelegem că factorul lingvistic a fost și rămîne a fi un factor important în conflictul transnistrean. Trebuie să găsim formula optimă care ar ține cont de identitățile minoritare și care ar duce la crearea unei națiuni civice moldovenești. Aici trebuie să înțelegem că identitatea civică e o construcție socială, iar bazele ei nu se argumentează din punct de vedere științific, ci politic; sîngele nu are culoare națională, suntem cu toții oameni și trebuie să conviețuim pașnic în cadrul unui stat care ar asigura securitate și prosperitate tuturor cetățenilor indiferent de identitate.

În al doilea rînd, trebuie să înțelegem că pentru ca acest stat să existe și să prospere, este nevoie să răspundem definitiv și univoc la întrebarea referitor la unirea cu România. Trebuie să organizăm un referendum cu drepturi depline (nu doar unul consultativ, ca în 1994) și, în dependență de voința majorității, de acționat în consecință.

În al treilea rînd, e nevoie să înțelegem că factorul rusesc este unul determinant și că niciodată acest factor nu a fost imprevizibil. Cum de ținut cont de această realitate, e o altă întrebare la care voi încerca să răspund cu o altă ocazie.

În al patrulea rînd, conflictul nu a putut și nu va putea fi rezolvat prin metode militare. Am impresia că undeva în sînul guvernului se crează iarăși iluzia că este posibilă aplicarea forței în contextul percepției că Transnistria e înconjurată, din nou, de o Rusie slăbită. Este mai mult decît sigur că Rusia va găsi mereu metode de acțiune în cazul unor noi „aventuri”.

În al cincilea rînd, trebuie să înțelegem că nu trebuie să așteptăm pomene de la alții. Fiecare stat acționează în baza propriilor interese și își promovează propria agendă. Nimeni nu vine să dea nimic pe gratis, fiecare are grijă doar de interesul propriu. Noi trebuie să înțelegem că principiul fundamental al sistemului internațional este următorul: ajută-te pe tine însuți și nu-ți crea iluzii…

REFERINȚE:

[1] I. Costaş, Transnistria 1989-1992. Cronica unui război “nedeclarat”, RAO, Bucureşti, 2012, p. 173,

[2] Ibid., p. 171.

[3] Textul poate fi consultat aici (in rusa) :

http://www.economics.kiev.ua/download/ZakonySSSR/data01/tex10546.htm 

[4] M. Snegur, Labirintul destinului. Memorii (Vol. 2), Chișinău, 2008, p. 458.

[5] Vezi reacția legislativului moldovenesc la Decretul lui M. Gorbaciov aici:

http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=309056&lang=1

[6] Între 22 și 23 august, în jur de douăzeci de persoane sunt arestate. Igor Smirnov a fost arestat pe 29 august la Kiev.

[7] Snegur, p. 464-65

[8] “Zaiavlenie press-sekretaria prezidenta RSFSR,” Rossijskaja gazeta, no. 177 (223), 27 August 1991, p. 2.

[9] Decretul Preşedintelui Republicii Moldova “Cu privire la crearea Forţelor Armate ale Republicii Moldova”: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=289448

[10] M. Grecu și A. Țăranu, Trupele ruse în Republica Moldova (Culegere de documente și materiale), Litera, Chișinău, 2004, p. 51.

[11] Referendum/Presidential Election in Ukraine,” CSCE Report, 1992, p. 1.

[12] În ordinele lui E. Șapoșnikov și I. Costaș, care formalizau trecerea unităților militare și a patrimoniului acestora în data de 23 martie, observăm informații contradictorii. Vezi ordinul lui I. Costaș, nr. 22 din 23 martie 1992, in I. Costaș, op. cit., p. 624-627. Vezi ordinul lui E. Șapoșnikov, nr. 314/1/, din 23 martie 1992, in M. Grecu și A. Țăranu, op. cit., p. 97-98.

[13] V. But, “Kazakov prosjat ne vmeshatsja,” Izvestia, no. 68 (23642), 20.03.1992, p. 1.

[14] M. Snegur, op. cit. p. 614.

 

Despre autor

Octavian Rusu

Octavian Rusu a studiat Relații Internaționale în Moldova (la Institutul de Relații Internaționale din Moldova), a lucrat în cadrul Departamentului pentru cooperare economică externă al Ministerului de economie și comerț al Moldovei (2006), a beneficiat de burse de cercetare la Colegiul Invizibil din Moldova (2004/06) și New Europe College, București (2014/15). Deține o diplomă de Master 2 în științe politice (politici de securitate) a Universității Toulouse 1 - Capitole, Franța, în cadrul căreia a activat în calitate de lector asistent în perioada 2010-2016. În prezent face un doctorat în științe politice la Universitatea Toulouse 1.

42 Comentarii

  • Sustin pozitia autorului si sper ca acest articol va fi un inceput de discutie si v-or urma si alte articole la aceasta tema. Conflictul transnistrean este un mare esec al nostru si nu atit in plan militar cit in plan al constructiei statalitatii si societatii civile. Multe din greselile despre care vorbeste autorul se afla la muchia tradarii.
    Si daca ar fi sa invatam ceva din istorie atunci astazi ar trebui sa ne preocupe mai mult nu cum sa scimbam sistemul electoral (uninominal sau mixt) ci cum sa nu admitem cetateni ai altor state la posturi de stat in tara noastra.
    Personal cred ca solutionarea conflictului transnistrean ar fi posibila numai prin restartarea statalitatii, incepind cu steagul, imnul, constitutia si terminind cu penitenciarele. Federalizarea este numai un instrument de manipulatie in interese streine.

    • Multumesc Andrei, in mare parte de acord cu ce spuneti. Voi incerca ceva mai incolo sa raspund si la intrebarea foarte complicata despre cum se poate de rezolvat acest conflict, dar pt asta este nevoie sa rascolim bine in istorie si sa intelegem ce si unde am gresit, sa evidentiem contextul de putere din regiune si in lume, interesele actorilor majori, dinamica internationala in perspectiva medie si lunga si optiunile noastre.

  • Octavian, felicitari pentru acest articol pe care il gasesc excelent si cu totul orginal fata de ce s-a facut pina acum. Sint de acord cu cele mai multe lucruri pe care le spui. Si eu am incercat undeva sa analizez perioada aceasta (intr-o comunicare la o conferinta SRS… si intr-un articol pentru volumul 25 de ani…) si ajungeam la niste concluzii convergente cu argumentele tale, dar nu in raport strict cu conflictul transnistrean. In orice caz, cind am studiat perioada respectiva (si la care am fost si eu martor si actant – aveam 16 ani in 1990) mi-am dat seama ca societatea noastra era puternic polarizata si ca segmentul cel mai activ si mai influent era in strada, in piata. Politicienii atunci aveau un grad destul de redus de manevra si de autonomie, in primul rind din cauza presiunii strazii, a doua din cauza contextului regional (RM si-a proclamat suveranitatea si indepedenta destul de tirziu, fata de alte republici vestice – iar referinta pentru elitele moldovene erau tarile baltice)… Desigur, unele greseli ar fi putut fi evitate cu un grad ceva mai mare de clarviziune si expertiza politica (care erau puternic distorsionate de contextul incadescent / revolutionar). In plus, mie mi se pare ca agenda elitelor din RM (partea dreapta a Prutului) si a celor din Transinistria erau oricum ireconciliabile si singura cale acceptabila era un divort pasnic. N-a iesit un divort „pasnic” -si cu toate acestea conflictul nostru a fost cel mai putin singerios si cu sechele mai putin grele pe termen lung fata de alte conflicte in spatiul ex-URSS. Nu ca m-as satisface cu ce avem – mai este mult pina la bine – , dar se putea si mai rau.

  • Multumesc frumos, Petru. Imi poti transmite analiza ta pt SRS? Este o perioada extrem de complicata si plina de evenimente si, cu parere de rau, cel mai slab studiata, atit in Occident, cit si in Est. Foarte putini au inteles care era dinamica schimbarii realitatii de putere in contextul slabirii URSS, foarte putini au inteles care era agenda americana, cea sovietica si ulterior a lui Eltsin. Despre puterea strazii, de acord, despre asta scriu multi, Snegur, Costas, etc. Desigur, marja de manevra era mica, insa daca ar fi existat o intelegere adecvata la virf a mediului in care Moldova trebuie sa existe, foarte multe greseli se puteau evita. De ex. in privinta armatei. Ucraina a luat si a nationalizat fortele armate cu tot cu personal, drept rezultat majoritatea militarilor de toate nationalitatile au votat pt independenta. Noi insa am decis sa “alungam” militarii sovietici si sa punem mina pe arme… evident ca asta era irealist, absurd chiar…
    Fara indoiala, un divort pasnic ar fi fost mai bine decit un razboi. Problema era ca fara Transnistria economia Moldoveneasca nu putea functiona adecvat, si aici apropo trebuie de vazut o sursa principala a problemelor economice cu care ne confruntam de la inceput. O alta problema era ca la Moscova asa ceva nu se agreea. Din diverse motive, cel mai important fiind de ordin strategic. In Chisinau era situat cartierul general al uneia din cele 4 directii strategice ale URSS: Directia Sud-Vest. Din Chisinau se comanda districtul militar Odesa, Kiev, Flota Marii Negre, Gruparea sudica de forte (Ungaria), si altele, http://www.ww2.dk/new/army/gkv/gkvyuzh.htm ei aveau nevoie de Moldova integrala care era un puzzle central in apararea sovietica, apoi in planul lui Eltsin de creare a fortelor armate ale CSI, care in final a esuat din cauza Ukrainei. In contextul asta, si dat fiind faptul ca Moscova era la muchie de cutit cu Kievul (apropo, inca un factor ignorat de majoritatea politilogilor), cuiva in Chisinau i s-a creat iluzia ca se putea de rezolvat problema prin forta…
    Despre sechele, nu stiu ce sa zic, partial is de acord, insa oamenii din Transnistria si azi pastreaza in memorie tragedia avenimentelor de atunci, ne considera agresori (si asta nu e doar efectul propagandei), si se tem de un nou razboi.
    Sint total de acord, putea fi si mai rau. Insa aici as adauga ca sint necesare investigatii serioase pentru a afla care a fost totusi numarul celor cazuti. Datele despre morti si raniti nu sint fiabile… ni se spune despre aproximativ 4 sute de morti, din partea dreapta. Am mari dubii stiind ca doar intr-o singura zi, pe 3 iulie, in urma unui bombardament masiv al artileriei A-14 au fost ucisi in jur de 120 de ostasi… asa ca sper sa facem lumina, atit cit putem.

  • Mi e greu sa inteleg concluziile in contextul in care articolul trateaza altceva (imprecizia mea va fi asemanatoare impreciziei autorului).
    Dar, conflictul transnistrean nu a fost un conflict etnic macar si pentru motivul ca nu exista o majoritate de opinii privind acest lucru.
    E greu de vorbit de o natiune civica moldoveneasca cand toate simbolurile acestei natiuni sunt etnice si nu civice. Atentie, aceste simboluri au fost acceptate inclusiv de cetatenii moldoveni de alte etnii (care nu locuiesc in Gagauzia si Transnistria)
    La intrebarea cu unirea s-a raspuns, nu extrem de univoc, dar nici deloc echivoc. Prea multa univocitate nu exista nici in independenta Luxembourgului si nici a Lichtensteinului. Univocitatea e ceea ce aduce de obicei probleme.
    Determinanta factorului rusesc nu e ceva foarte diferit de ubicuitatea mainii Moscovei. Asta nu poate fi o abordare serioasa.
    Si faptul ca conflictul nu a putut fi rezolvat prin metode militare nu inseamna ca a existat o alta solutie. Nici Ucraina nu a avut cum castiga conflictul actual cu Rusia, dar din motive politice si de securitate a trebuit sa actioneze. Asa si cu Moldova.

    In general autorul prezinta punctul de vedere a propagandei transnistreno-rusesti. Adica, moldovenii cei prosti si incapatanati nu au vrut sa cedeze nici o iota. De parca cei care au fost de partea cealalta (care aveau drept scop construirea unui stat!!!) erau flexibili… Si pana la urma convietuirea cu orice pret ar fi dus la transnistrizarea intregii Moldove. Nu cred ca cineva intreg la cap ar vrea sa oblige toti moldovenii la asa rezultat politic. Majoritatea moldovenilor nu au vrut.

    • E clar ca toti cei care nu se saluta cu “suntem romani si punctum” sunt la slujba propagandei transnistreno-rusesti, dar arata alta analiza care sa reprezinte nu interesul rusiei sau al romaniei ci al moldovei.
      Posibil ca atunci unele situatii nu au avut alta rezolvare, posibil ca in alte situatii s-a gresit, insa una e clar – noi nu am avut oameni cu gindire de stat si 25 de ani de tacere a adus la aparitia politicienilor perversi care folosesc aceasta nevoie in scopuri meschine.
      De acest conflict la direct sunt cointeresati trei jucatori externi: rusia, ukraina si romania. Cu rusia totul e clar, dar de ce nu se discuta rolul ukrainei si romaniei? Si cine trebue sa-l puna in discutie?

      • Andrei, imi pare rau ca indrepti discutia spre … mana Moscovei sau (horribile dictu) mana Bucurestiului. Interesul Moldovei (care putin ma intrefluiera), dar mai ales al moldovenilor (care chiar ma intereseaza) nu consta in a depista dusmani, ci in a rezolva probleme. Oameni de stat am avut, dar (si aici sunt de acord cu tine) avem politicieni perversi. Si (aici iar sunt de acord cu tine) rolul Ucrainei si al Romaniei nu este discutat suficient.

        Totusi atata timp cat nu intelegi ideea de “stat de cultura la gurile Dunarii”, nu poti intelege nici importanta lui “suntem romani si punctum”.
        Un lucru mai e de mentionat, e de preferat un al doilea stat romanesc “statalitatii” transnistriene sau gagauze. Dar asta e pentru cei care au respiratii mai largi si inteleg ideea de cultura politica ca fundament al statalitatii.

      • Andrei, aveti perfecta dreptate, foarte putin se discuta acum rolul Romaniei si Ucrainei, mai ales al celei din urma (despre Romania s-a mai discutat in perioada conducerii lui Voronin). Dar asta poate intr-o alta analiza. Dupa cum ati inteles, problematica acestui articol era de evidentiat greselile noastre de la inceput si de tras unele invataminte.

    • “Si pana la urma convietuirea cu orice pret ar fi dus la transnistrizarea intregii Moldove. Nu cred ca cineva intreg la cap ar vrea sa oblige toti moldovenii la asa rezultat politic. Majoritatea moldovenilor nu au vrut..”

      Calin, ai gresit adresa. Cu “credinta” te duci te rog la biserica, aici incercam sa analizam si sa vedem parul din nas nu padurea vecinului. Iar despre ce crezi ca-i doare sau nu pe moldoveni, nu cred ca esti in pozitia sa te exprimi pentru majoritatea. Banuiala mea e ca nu “transnistrizarea” ii doare, ci cei care fura ca-n codru si incurca la altii sa traiasca…

      • Parul din nas si batutul cu capul de asfalt se imperecheaza perfect cu intreg la cap. N-o fa pe mironosita! Si nu discrimina contra credinciosilor! 🙂

        • Si in genere nici nu mi-ai raspuns, Octav! Le sugi din deget si te astepti sa cadem pe spate. De parca atunci s-ar fi putut face altceva….

          • Calin, ce sa-ti raspund? Esti un provocator. Eu am trecut de virsta ceea cind reactionam la asa ceva. Nu am ce discuta cu cei pe care putin ii “intrefluiera” Moldova. Va stiu interesul, asa ca nu avem drum comun.

  • Dl. Rusu prezinta o lista de greseli comise de politicienii si autoritatile moldovene in relatia cu Transnistria si Moscova ceea ce a dus al declansarea conflictului. Articolul e interesant, dar prezinta mai multe probleme de argumentare. Am identificat citeva. Sint si altele, dar nu mai am timp sa le scriu.

    Greșelile RSS Moldovenească (1989 – august 1991)
     Problema limbii
    Adoptarea legilor privind functionarea limbilor a repzentat o cauza importanta a conflictului transnistrean, pentru ca nu au tinut de doleantele minoritatilor si pentru ca nu s-au elaborate politici privind adaptarea populatiei rusofone. Cred ca nu e chiar asa. Ar fi util aici sa recitim legile respective pentru a ne reaminti cita atentie este acordata limbii ruse si limbilor minoritatilor etnice. Vezi legea aici: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312813

    Iata doar un exemplu din lege:

    “Articolul 9. Limba de lucru în organele puterii de stat, administraţiei de stat şi organizaţiilor obşteşti este limba de stat, care se introduce pe etape. Tot odată se asigură traducerea în limba rusă. Limba lucrărilor de secretariat în organele puterii de stat, administraţiei de stat şi organizaţiilor obşteşti este limba de stat. În caz de necesitate documentele se traduc în limba rusă. În localităţile cu populaţie de naţionalitate găgăuză limba de lucru şi limba lucrărilor de secretariat în organele puterii de stat, administraţiei de stat şi organizaţiilor obşteşti este limba de stat, limba găgăuză sau cea rusă. Limba manifestărilor şi lucrărilor de secretariat în organele puterii de stat, administraţiei de stat şi organizaţiilor obşteşti în localităţile, în care majoritatea o constituie populaţia de naţionalitate ucraineană, rusă, bulgară sau de altă naţionalitate, este limba de stat, cea maternă sau o altă limbă acceptabilă.”
    In plus, se poate observa usor ca nu e pomenita romana.
    In 1992, a fost infiintat Departamentul de stat al limbilor care trebuia sa implementeze politicile de integrare lingvistica. Ar fi indicat ca autorul sa examineze care persoane si partide au fost responsabile de neiplementarea politicilor, cite au existat.

    Autorul afirma “Politicienii, experții, istoricii perioadei date, jurnaliști – în marea lor majoritate aceștia au negat de-a lungul anilor importanța pe care a avut-o adoptarea legislației privitor la limbă în declanșarea conflictului, în pofida faptului că anume acest moment a fost catalizatorul principal al conflictului atît în Transnistria cît și în Găgăuzia.”
    Faptul ca legea a catalizat conflictual nu inseamna ca legea nu era buna. Si o lege buna poate sa catalizeze un conflict daca una dintre parti nu accepta legea din motive discutabile sau condamnabile. Daca doar moldovenii nu au dreptate, se ajunge la un privilegiu al transnistrenilor si minoritatilor: ei nu gresesc; orice refuz al lor trebuie acceptat.
    Autorul prezinta si alte opinii in aceasta problema, dar unele formulari sint de neinteles sau nejustificate. De exemplu: “O a treia parte are pur și simplu nevoie să vadă lumina de la capătul tunelului” Adica? Care sint argumentele acelor parti?

    Dubla eroare a arestării și apoi eliberării liderilor transnistreni (și găgăuzi)

    Autorul nu explica de ce a fost o eroare ca liderii transnistreni si gagauzi au fost arestati. O fi eroare, dar de ce?
    “Apoi, peste o lună, autoritățile moldovenești au fost nevoite să-i elibereze la insistența Moscovei și din cauză că s-au blocat căile ferate și s-a paralizat activitatea economică a țării.”
    Daca eliberarea lui Smirnov et co s-a facut in vederea deblocarii liniei ferate, a fost o eroare? Sau trebuia sa sufere economia si mai mult?

    Apoi dl Rusu ne aminteste de problema frontierelor si ca Rusia dorea federatie. In urmatorul paragraf, autorul spune ca “Nu pun sub semnul întrebării însuși actul Declarației de Independență” Dar daca nu o contesti, la ce bun sa mai amintesti ca Rusia dorea o federatie? Care-i rostul argumentativ?

    Forma și conținutul Declarației de independență din 27 august 1991
    Autorul nu este de acord cu continutul declaratiei si cu modalitatea de adoptare: Parlament in loc de referendum. Cine era sigur in acele timpuri ca va fi suficient timp pentru a face referendum, avind in vedere ca armata XIV e doar la cel mult 90 minute mers de tanc de la Tiraspol la Chisinau. In plus, Parlamentul reprezinta poporul. Re-unirea RDG cu RFG s-a facut la fel in baza deciziilor parlamentelor si givernelor celor doua state. Fara referendum. Nu sint bune standardele germane?

    Contintul declaratiei. Nu place ca se condamna Pactul Ribbentrop-Molotov, pentru ca aceasta deschide calea re-unirii cu Romania. Pactul trebuia condamnat pentru ca in baza lui Basarabia a devenit parte a URSS. In plus, a fost un act colonial prin care doua state puternice au impartit Europea de Este ca pe o prajitura fara sa ceara asentimentul popoarelor acelor tari. Imperialism exemplar. E de ignorant sau de condamnat? Este suprinzatoare usurinta cu care e tratat acest act colonial intr-o revista de stinga, si deci anticoloniala, precum Platzforma. Cum corectez acel act nedrept? Cum faci dreptate?
    “Dacă citim atent textul Declarației propriu-zise, înțelegem că nu independența RM se dorea, ci mai degrabă o ulterioară unire cu România. …Bănuiesc că această Declarație este o bombă cu ceas pusă sub statalitatea Republicii Moldova.”
    Proiectul re-unirii ulterioare cu Romania nu ar trebui sa deranjeze avind in vedere datele istorice si identitare. Cetatenii vor decide. Nu e bomba cu ceas. E doar condamnarea unui act nedrept, colonial, care a adus multe suferinte basarabenilor. Implicit, este si declaratia optiunii re-unirii. Declaratia de independenta nu spune insa ca re-unirea trebuie facuta. E doar implicita aceasta posibilitate care poate fi realizata doar in limitele cadrului legal. Un stat nu e o valoare in sine, ci una instrumentala care serveste cetatenilor. Daca se va dovedi ca este mai bine pentru cetatenii moldoveni sa faca re-unirea, nu este oare o decizie rationala? Sau trebuie insistat pe pastrarea statului R. Moldova chiar daca aceasta nu e varianta cea mai buna?

    Decretele prezidențiale cu privire la Forțele Armate ale Moldovei
    Exista vreun stat pe lumea aceasta care sa-si fi obtinut independent fara sa fi recurs la forta militara? Daca nu, oare nu e cazul sa urmam sugestia hegeliana a dlui Rusu sis a invatam din istorie? Nu-mi place folosirea fortei militare. Vreau solutii pasnice, dar lumea e altfel decit o vreau eu. Crearea armatei a fost o decizie rationala. Cum a fost folosita forta ei, e alta problema.

    II. Etapa post-sovietică
    “După părerea mea, cele mai multe și mai mari greșeli guvernarea de atunci le-a comis în perioada post-sovietică. Din lipsă de spațiu o să mă opresc doar la trei,” Cele trei greseli sint de fapt doua in descrierea autorului:

    Acordul dintre Muravschi și Șapoșnikov privind partajarea unităților militare din Moldova și decretarea stării de urgență în stînga Nistrului
    “Problema constă, în primul rînd, în faptul că Moldova a refuzat să facă parte din structurile militare ale CSI. Astfel s-a legalizat prezența militară străină, chiar dacă și temporară, fără a deține vreun oarecare control asupra lor prin intermediul CSI și a avea garanția că acestea nu se vor ocupa cu activități ilegale.”
    Chiar credeti ca la Kremlin s-ar fi acceptat ca autoritatile de la Chisinau sa poata controla trupele din Transnistria? Vreau un argumente, o ratiune, un ceva ca sa cred, nu doar o declaratie.
    “În al doilea rînd, s-a deschis perspectiva trecerii legale a trupelor CSI din Moldova sub jurisdicția altui stat, adică a Rusiei, în circumstanțele pe care aceasta le-ar considera drept legitime.” Adica cum? Mai ales ca “Din păcate nu cunoaștem detaliile acestui acord.”

    Tragedia de la Tighina/Bender
    Ofensiva din 20 iunie. Nu am ce comenta aici.

    Concluziile

    “În primul rînd, trebuie să înțelegem că factorul lingvistic a fost și rămîne a fi un factor important în conflictul transnistrean. Trebuie să găsim formula optimă care ar ține cont de identitățile minoritare și care ar duce la crearea unei națiuni civice moldovenești.”
    Legile privind functionarea limbilor timeau cont de indentitatile minoritare si le garantau dezvoltarea. Bateti la o usa deschisa demult. Vezi mai sus.
    “In al doilea rînd, trebuie să înțelegem că pentru ca acest stat să existe și să prospere, este nevoie să răspundem definitiv și univoc la întrebarea referitor la unirea cu România.” Gresit. Este nevoie sa functioneze institutiile statului ca sa ofere un trai bun cetatenilor. Si chiar daca se va intimpla asta, unionistii tot pot avea argumente in favoarea re-unirii. Cee ace nu este un motiv pentru a nu rezolva problemele bunei functionari a statului.

    “În al treilea rînd, e nevoie să înțelegem că factorul rusesc este unul determinant și că niciodată acest factor nu a fost imprevizibil.” De acord. Politica externa a Kremilinului fata de R. Moldova este plictisitor de previzibila. Nu faci precum ti se cere la Kremlin, primesti la bot. Scurt si clar.

    “În al patrulea rînd, conflictul nu a putut și nu va putea fi rezolvat prin metode militare. Am impresia că undeva în sînul guvernului se crează iarăși iluzia că este posibilă aplicarea forței în contextul percepției că Transnistria e înconjurată, din nou, de o Rusie slăbită. Este mai mult decît sigur că Rusia va găsi mereu metode de acțiune în cazul unor noi „aventuri”.
    De acord. Dar impresia e falsa. Cine vrea sa rezolve cu forta? Nici macar Salaru care e mai belicos uneori, nu a propus asta. Dimptriva, si-a exprimat ingrijoarea ca Moldova nu poate sa faca fata in cazul unui atac.

    “În al cincilea rînd, trebuie să înțelegem că nu trebuie să așteptăm pomene de la alții. Fiecare stat acționează în baza propriilor interese și își promovează propria agendă.”
    Corect. Iar agenda Moldovei e diferita de aceea a Rusiei. Sa tragem linia.

    • Dle Paslaru, multumesc pentru efort si remarci. Raspund pe puncte.
      1) despre limba. In primul rind, faptul ca unele prevederi noua ni se par OK, asta nu inseamna ca e OK. Trebuie sa ne punem in pielea celorlalti pentru a intelege problema si pentru a gasi caile pertinente pt dezamorsarea conflictului (adica atunci, la inceput). Insa problema fundamentala era, asa cum am scris, frica minoritatilor ca, odata cu intrarea deplina a prevederilor legii (trebuia sa fie in 1995), aceasta putea fi utilizata pt inlaturara oamenilor de la locurile de munca, asa cum de obicei se intimpla cind se schimba status-quo-ul social. Si asta se intimpla deja, in multe institutii se facea favoritism pe baza de limba si nu pe criterii profesionale. Atunci exista o angoasa enorma in rindurile minoritatilor ca se creaza un stat mono-etnic si se indreapta spre unirea cu Romania, ceea ce pentru ei era de neconceput tinind cont de experienta din anii invaziei naziste si ororile comise de trupele lui Antonescu.
      “Faptul ca legea a catalizat conflictual nu inseamna ca legea nu era buna.” Fraza asta e in afara subiectului. Eu doar nu apreciez ca legea era buna sau rea “in sine”, pe mine ma intereseaza efectul. Daca legea a catalizat conflict care a dus la razboi, pt mine si pentru orice om responsabil care gindeste lucid, legea e daunatoare. Hai sh-om face legi “bune” care or sa duca la razboaie.. unde vom ajunge?… vesel o sa fie…
      “In plus, se poate observa usor ca nu e pomenita romana” – dar asta ce treaba are la subiect? SI in genere, in lege era “limba moldoveneasca” pe baza alfabetului latin.
      “In 1992, a fost infiintat Departamentul de stat al limbilor care trebuia sa implementeze politicile de integrare lingvistica. Ar fi indicat ca autorul sa examineze care persoane si partide au fost responsabile de neiplementarea politicilor, cite au existat. ” – 1) in 1992 era deja prea tirziu, a fost razboi… 2) faceti dvs o investigatie, obiectivul asta depaseste scopul analizei date.
      “Autorul prezinta si alte opinii in aceasta problema, dar unele formulari sint de neinteles sau nejustificate. De exemplu: “O a treia parte are pur și simplu nevoie să vadă lumina de la capătul tunelului” Adica? Care sint argumentele acelor parti?” – ma refer la cei care nu cunosc nici realitatea de acum din Transistria, nici cea din 1989-92, si care cred sincer in discursul dominant despre irelevanta “factorului lingcistiv” si posibilitatea solutionarii rapide a diferendului.

      2) “Autorul nu explica de ce a fost o eroare ca liderii transnistreni si gagauzi au fost arestati. O fi eroare, dar de ce?
      “Apoi, peste o lună, autoritățile moldovenești au fost nevoite să-i elibereze la insistența Moscovei și din cauză că s-au blocat căile ferate și s-a paralizat activitatea economică a țării.”
      Daca eliberarea lui Smirnov et co s-a facut in vederea deblocarii liniei ferate, a fost o eroare? Sau trebuia sa sufere economia si mai mult?”
      Primul arest a fost eroare fiindca consecintele negative erau evidente din start. Eliberarea lui a fost eroarea care incerca sa repare prima eroare, insa Smirnov a capatat in inchisoare o experienta destul de “puternica” si o popularitate gratuita. E ca si cum mai intii zadari rau un ciine, apoi il eliberezi si incerci sa il mingii… Recunosc, am exagerat putin cind am scris “s-a paralizat activitatea economică”, de fapt e vorba de paralizarea exportului prin Transnistria. Dar si Transnistria era afectata, asa ca eliberarea lui nu era cea mai potrivita solutie; se puteau cere anumite garantii din partea Moscovei, se putea de lucrat cu Ucraina, se putea de lucrat mai bine cu acei care blocau calea ferata (nu asa cum s-a facut in forma ultimativa si cu arestari).

      3) “Apoi dl Rusu ne aminteste de problema frontierelor si ca Rusia dorea federatie. In urmatorul paragraf, autorul spune ca “Nu pun sub semnul întrebării însuși actul Declarației de Independență” Dar daca nu o contesti, la ce bun sa mai amintesti ca Rusia dorea o federatie? Care-i rostul argumentativ?”
      Declaratia purtatorului de cuvint al lui Eltsin din 26 august in care acesta se exprima pentru federatie si ameninta cu revizuirea frontierelor in caz de terminare a oricaror relatii unionale, s-a mentionat in contectul arestului liderilor gagauzi si transnistreni, arest neagreat la Moscova, fapt pentru care Snegur se arata nedumerit si mirat (Snegur: “Spre marea noastră mirare, ca să nu zic nedumerire, separatiștii au fost susținuți chiar și după ce s-a confirmat cu dovezi concrete participarea lor la putch-ul din august de partea ”răzvrătiților”). Rolul argumentativ: ilustrarea iluziei care exista la Chisinau, iluzie pe care s-au bazat cind l-au arestat pe Smirnov et co.
      Declaratia am dat-o integral fiindca aceasta este ignorata de majoritatea specialistilor. Si dc cititm atent, acolo clar se vede indemnul Rusiei pt o noua uniune. Declaratia de independenta nu contrazice crearea unei noi uniuni. Intrarea sau nu intr-o noua uniune este dreptul suveran al unui stat independent.

      4) “Autorul nu este de acord cu continutul declaratiei si cu modalitatea de adoptare: Parlament in loc de referendum. Cine era sigur in acele timpuri ca va fi suficient timp pentru a face referendum, avind in vedere ca armata XIV e doar la cel mult 90 minute mers de tanc de la Tiraspol la Chisinau.” – aceste doua argumente is gresite. Timp exista berechet, si nu era niciun risc militar. Am dat exemplul destul de concludent – Ucraina. Nu s-a facut referendum fiindca, asa presupun eu, se temeau de esec. Anume din acest considerent, iar presupun, s-a boicotat si referendumul lui Gorbaciov.

      5) “Contintul declaratiei. Nu place ca se condamna Pactul Ribbentrop-Molotov, pentru ca aceasta deschide calea re-unirii cu Romania. Pactul trebuia condamnat pentru ca in baza lui Basarabia a devenit parte a URSS. In plus, a fost un act colonial prin care doua state puternice au impartit Europea de Este ca pe o prajitura fara sa ceara asentimentul popoarelor acelor tari.”
      SI iarsi aceasta poveste… Eu sincer nu inteleg de unde atita ignoranta juridica si lipsa de logica? Chiar va e greu sa cititi literatura serioasa pe subiect? Chiar e asa de greu sa judecati logic? “Efectele juridice” ale pactului au fost anulate odata cu invazia Germaniei naziste (si a Romaniei regale) a URSS! Aceste actiuni au fost anulate la rindul lor de actiunile Coalitiei antihitleriste. Conscintele celui de-al doilea Razboi mondial asupra frontierelor au fost formalizate juridic in Tratatul de pace de la Paris din 1947 (dintre Aliati si Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda).
      “Proiectul re-unirii ulterioare cu Romania nu ar trebui sa deranjeze avind in vedere datele istorice si identitare. Cetatenii vor decide.” Exact, cetatenii trebuie sa decida, am spus eu contrariul? Sa se faca un referendum normal si sa se puna punct.
      “Este suprinzatoare usurinta cu care e tratat acest act colonial intr-o revista de stinga, si deci anticoloniala, precum Platzforma. Cum corectez acel act nedrept? Cum faci dreptate?” – am comentat mai sus. Nu va place, anulati Tratatul de la Paris.
      “Nu e bomba cu ceas. E doar condamnarea unui act nedrept, colonial, care a adus multe suferinte basarabenilor. ” Spuneam bomba cu ceas in privinta tuturor formularilor din declaratie in contextul actual cind Curtea Constitutionala isi aroga drepturi care nu ii apartin si face tot ce-i trasneste. Referendumul sa decida, nu citiva indivizi.

      “Sau trebuie insistat pe pastrarea statului R. Moldova chiar daca aceasta nu e varianta cea mai buna? ” Din fericire, nu dumitale decizi care e varianta cea mai buna pentru Moldova.

      6) “Exista vreun stat pe lumea aceasta care sa-si fi obtinut independent fara sa fi recurs la forta militara?”
      Da, exista, studiati mai bine. Dau doar exemplul Ukrainei din acea perioada care nu a recurs la forta militara.
      “Crearea armatei a fost o decizie rationala. Cum a fost folosita forta ei, e alta problema.” Desigur ca a fost rationala, insa problema a fost alungarea militarilor sovietici si nationalizarea patrimoniului. Iarasi dau exemplul Ucrainei care au nationalizat armele cu tot cu trupe.

      7) “Chiar credeti ca la Kremlin s-ar fi acceptat ca autoritatile de la Chisinau sa poata controla trupele din Transnistria?” Nu erau doar unitatile din Transnistria… Dar despre cele din stinga Nistrului, nu cred. Dar daca Moldova a decis sa nu faca parte din structurile militare CSI, nu trebuia de oferit un cadou. Aici aceste doua momente sint interdependente.
      “În al doilea rînd, s-a deschis perspectiva trecerii legale a trupelor CSI din Moldova sub jurisdicția altui stat, adică a Rusiei, în circumstanțele pe care aceasta le-ar considera drept legitime.” Adica cum?” Adica asa, CSI nu e stat ca sa aiba forte armate, sa aiba jurisdictie asupra lor, si era evident ca se va face tranzitia de la organizatie la un stat precis. Cind unii de ex vb de “armata NATO”, e gresit. Armatele apartin statelor membre, insa comanda e comuna, e cu totul altceva.

      8) “În primul rînd, trebuie să înțelegem că factorul lingvistic a fost și rămîne a fi un factor important în conflictul transnistrean. Trebuie să găsim formula optimă care ar ține cont de identitățile minoritare și care ar duce la crearea unei națiuni civice moldovenești.”
      Legile privind functionarea limbilor timeau cont de indentitatile minoritare si le garantau dezvoltarea. Bateti la o usa deschisa demult. Vezi mai sus.”
      – dupa decizia CC de a schimba denumirea limbii din Constitutie, incercati sa “bateti la usa” celor din Transnistria si sa ii convingeti ca vorbesc romaneste… prin asta am indepartat nu numai rusii/ucrainenii de acolo, dar si multi moldoveni care se considera Moldoveni si vorbesc Moldoveneste. Deci insist, natiune civica Moldoveneasca.

      9) ““In al doilea rînd, trebuie să înțelegem că pentru ca acest stat să existe și să prospere, este nevoie să răspundem definitiv și univoc la întrebarea referitor la unirea cu România.” Gresit. Este nevoie sa functioneze institutiile statului ca sa ofere un trai bun cetatenilor. ”
      – anume ca din cauza pierderii Transnistriei, a razboiului, si a existentei nerezolvate a diferendului, noi azi traim in conditiile in care traim. Noi economie normala nu avem! Nu-i de lucru! oamenii is nevoiti sa plece peste hotare pt un trai mai bun! Si in plus, din cauza mentalitatii ca Moldova e un stat tranzitoriu, multi politicieni nu se aplica serios, nu cred in viitorul acestui stat, de aici si efectul (nu cauza) – institutii slabe si disfunctionale.

      10) ““În al treilea rînd, e nevoie să înțelegem că factorul rusesc este unul determinant și că niciodată acest factor nu a fost imprevizibil.” De acord. Politica externa a Kremilinului fata de R. Moldova este plictisitor de previzibila. Nu faci precum ti se cere la Kremlin, primesti la bot. Scurt si clar.”
      – Dar unde nu e asa? Sau felul in care “primim la bot” de la FMI de ex, e diferit?…

      11) “…impresia e falsa. Cine vrea sa rezolve cu forta? Nici macar Salaru care e mai belicos uneori, nu a propus asta. Dimptriva, si-a exprimat ingrijoarea ca Moldova nu poate sa faca fata in cazul unui atac.” Dvs vreti ca sa iasa la tribuna si sa strige in gura mare?… Urmariti atent dc stiti sa observati semnalele unor activitati/planuri militare.

      12) ““În al cincilea rînd, trebuie să înțelegem că nu trebuie să așteptăm pomene de la alții. Fiecare stat acționează în baza propriilor interese și își promovează propria agendă.”
      Corect. Iar agenda Moldovei e diferita de aceea a Rusiei. Sa tragem linia.”
      – Agenda Moldovei trebuie sa fie pro-moldoveneasca. Rusia sau SUA, UE, Romania, Ucraina, etc, nu conteaza, toti trebuie priviti prin prisma intereselor moldovenesti care trebuie sa rezolve problemele socio-economice concrete si problemele de securitate. tragem linia aici.

  • Octavian, totusi, greselile enumarate de tine din punctul meu de vedere sunt secundare, tactice. In conditiile cind factorul extern are o importanta majora neglijarea politicii interne este cea mai mare greseala, cel mai mare efort trebuea facut in consolidarea societatii.
    1) Coloana a cincea. Pentru imperiul rus aceasta a fost si este chiar mai importanta ca forta armata. Chiar de la declararea independentei guvernul trebuia sa duca o politica de dispersare a coloanei a cincea prin pornirea unei companii de informare in masa ca foarte multi locuitori s-au trezit fara voia lor in alt stat si guvernul este gata s-ai ajute daca ei doresc sa se incadreze in acest stat sau sa-i ajute sa plece. Pentru aceasta trebuiau inaintate diferite initiative rusiei in coordonarea si ajutorul repatriatilor, informarea cit mai detaliata in ce orase si regiuni ale rusiei ce oferte de munca, conditii, salarii, pret la apartamente etc. sunt.
    Desigur ca rusia nu era cointeresata de asa ceva, insa pe o parte de rusofoni informatia putea sa ii ajute sa plece, iar altei parti nedorinta rusiei de a rezolva aceasta intrebare le putea deschide ochii la faptul ca sunt folositi.
    Insasi recunoasterea si discutia la mod serios pe plan intern a fenomenului colana a cincea avea sa scoata la iveala ca coloana a cincea este si romaneasca.
    2)Promovarea nationalismului. Este un nonsens formarea unei natiuni fara promovarea nationalismului.
    Cultura politica si civica nu se poate dezvolta fara temelie, iar aceasta temelie este nationalismul. In cazul nostru nationalismul civic. Eu sunt de etnie roman, insa cu mult mai multe interese comune am cu un gagauz de la noi decit cu un roman din romania.
    3)Religia. Guvernarea nu a facut nimic pentru promovarea si stimularea infiintarii bisericii autochefale moldovenesti. Acesta este un lucru foarte important, noi putem vorbi mult si bine ca biserica nu e institutie de stat, insa biserica e lucru cu obstea, deci este politica si aceasta politica trebue sa promoveze interesele tarii. Da, autochefalia nu e chiar atit de simplu de implementat, insa importanta are nu atit statutul oficial cit situatia de facto.
    Deci greselile tactice acum au importanta ca material didactic, iar cele strategice
    nu si-au perdut actualitatea si inca trebuiesc reparate

    • Andrei, eu consider ca cele 13 puncte pe care le-am evidentiat, sunt o combinatie de greseli strategice si tactice, nu le-am delimitat, am preferat sa le pun impreuna si sa le privesc din punct de vedere cronologic, astfel incit sa fie clara succesiunea evenimentelor.
      Referitor la afirmatia precum ca “neglijarea politicii interne este cea mai mare greseala, cel mai mare efort trebuea facut in consolidarea societatii.” De acord. Dupa mine, aceasta se incadreaza si dezvolta linia de argumentare de la punctul “subminarea statalitatii moldovenesti” care incadreaza si problema continutului Declaratiei de independenta. Este evident ca noul stat moldovenesc era privit de multi din cei de la guvernare din acele timpuri drept o etapa tranzitorie spre unirea cu Romania (Mircea Druc nici macar nu avea cetatenie moldoveneasca), de aici si politica interna gresita, ca sa nu-i spun dezastruoasa, cum ar fi rusofobia, nedorinta de acordare a unor garantii solide de independenta a RM, si tendinta/iluzia de a “rezolva” problema pe cale militara.
      Nu sint de acord in privinta “repatrierii” rusilor/slavilor de la noi. Si nu doar din motiv ca “Rusia nu era cointeresata de asa ceva”. Priviti mai larg problema, dupa disparitia URSS, in jur de 25 de milioane de rusi s-au trezit in afara Rusiei. Va imaginati amploarea problemei? Si inca mai erau sute de mii de militari, precum si familiile acestora, care trebuiau sa revina in Rusia din Europa centrala si de est si din alte parti ale fostei uniuni. Niciun guvern rus, cit de dispus nu ar fi fost acesta, nu ar fi facut fata unei avalanse de o asemenea magnitudine.
      Apoi, priviti mai adinc (in timp) “problema”. Noi cind spunem “repatriere” ii tratam ca pe venetici, ceea ce nu este adecvat, istoric vorbind. Rusii/slavii au fost de secole, poate chiar de milenii, pe tarimurile astea. Desigur, “ei” atunci nu se numeau slavi/sclaveni. Erau alte denumiri, venedi/vendi/veleti, sarmati, anti, skoloty (sciti), etc. Nu v-ati pus niciodata intrebarea cum s-a intimplat asa ca, dupa asa-numitele mari migratii barbare de la sfirsitul imperiului roman, cea mai numeroasa familie de popoare din Europa era cea slava?….. In realitate avem de a face doar cu o schimbare de nume, un fel de “rebranding” identitar din perioada medievala timpurie, foarte intunecata perioada, atunci multe rebrandinguri s-au efectuat… Pagina asta din istorie este uitata, sau chiar suprimata. Dar noi de veacuri am convietuit cu ei. De fapt, “Ei” sint o parte din “Noi” si viceversa. Ar fi prea lung sa demonstrez aici aceasta asertiune. Insa uitati-va in vocabularul limbii noastre, o sa gasiti o sumedenie de cuvinte cu radacina slava. Limba noastra, numiti-o cum doriti, este in principal un melanj latino-slav. Importul latinesc masiv a avut loc ceva mai tirziu (incepind cu cruciadele si crearea Imperiului Latin/Romania, sau ce numim azi Imperiu Bizantin – denumire inventata in 1557, https://en.wikipedia.org/wiki/Byzantine_Empire#Nomenclature) dar asta nu conteaza, avem ce avem si trebuie sa cunoastem si sa pretuim ce avem. Si atunci cind spunem ca trebuie sa-i repatriem pe “ei”, e ca si cum am repatria jumate din “noi”. Uitati-va si la studiile genetice si o sa vedeti ce amestecatura sintem, iar “componenta slava” nu este deloc de neglijat… Ce facem, “purificam” si codul genetic?… De asta spun natiune (stat) civica inclusiva, in care fundamentul ar fi interesul comun de securitate si bunastare. Asta trebuie sa fie ideea de baza a oricarui stat care are grija de securitatea si bunastarea cetatenilor indiferent de felul in care se auto-identifica. La noi are loc o greseala fundamentala de substituire a conceptelor (подмена понятий) in care “ideea de tara” este “integrarea europeana”. S-a incurcat cu locul scopul si mijlocul de atingere a acestuia. Integrarea europeana este o idee, buna poate (aici trebuie serios de analizat), insa asta nu este scopul, ci mijlocul, metoda de realizarea a scopului, care trebuie sa fie, repet, securitatea si bunastarea.
      In privinta bisericii si treburilor religioase, nu ma pot pronunta, nu m-am gindit inca suficient incit sa ma pronunt, dar posibil aveti dreptate, merci de remarca.

  • Octavian, categoric nu pot fi de acord cum privesti tu problema repatriatilor. Imperiul rus se deosebeste de alte imperii prin faptul ca nu coloniza teritorii streine cu telul de a aduce de acolo bunuri materiale ci anexa teritorii, ei aceasta numeau “приращение русских земель”. Dupa anexare sau cotropire (dupa caz) urma colonizarea cu alte etnii. Asa la noi au aparut gagauzii, bulgarii, germanii, iar pe timpul urss-ului rusofonii (categorie de oameni stramutati care indiferent de etnie erau reprezentantii metropolei).
    Atunci cind vorbim de anul 1991 si repatriati, nu se refera la “purificarea natiunii” ci la problema concreta si destul de acuta. Inchipue-ti un om concret care prin 80-85 a terminat facultatea pe undeva prin Pskov sau Kazani, a primit indreptare la Chisinau la uzina Mezon, a primit apartament, si-a intemeiat familie, si-a adus parintii si… deodata s-a pomenit in alt stat! Fara acordul sau! Astfel de persoane erau sute de mii, Trebuia luat in consideratie interesele lor? Cum? Normal ca trebuia de le dat o alternativa – ori se incadreaza constient si binevol in acest stat, ori pleaca organizat, cu ajutorul ambelor state. Nu trebuie de motivat ca rusiei ii era greu atunci, cititil pe Prohanov sa va convingeti ca aceasta este o politica de ai transforma in coloana a cincea, ceia ce si s-a facut.
    Indeobste problema cetateniei are o mare importanta si chiar multe state puternice nu permit nici macar cetatenia dubla, ne mai vorbind de statele care se formeaza.
    Deci, problema repatriatilor nu are nimic comun cu genetica, etnia si purificarea natiunii, este o problema de formare a statului, ea a fost ratata si din aceasta cauza am ajuns pina la asa cazuri perverse cum: primarul capitalei duce tarna cu traista peste Prut, iar primarul or. Balti conduce orasul din Moskova

  • Andrei, nu m-ai inteles. Doar nu am spus ca ei, adica politicienii rusi, doreau sa primeasca repatriatii. Pe alde Prohanov & co. ii cunosc si stiu ce rasufla. Am spus doar ca, in contextul de atunci, chiar daca s-ar fi dorit, nu s-ar fi reusit. Am spus de milioanele din afara granitelor, de sutele de mii de militari, sa mai amintesc si faptul in ce hal fara de hal se afla atunci Rusia dpdv social si economic. Dar si politic nu era, Rusia nici nu era macar un stat! Aduc aminte ca, Acordul federal, prin care s-a impartit puterea intre centru si regiuni, si s-a creat Federatia Rusa, s-a semnat doar pe 31 martie 1992, si cu foarte mari greutati, concesiuni enorme din partea centrului. Dar si in pofida asta mai existau regiuni si republici in interiorul Rusiei pe care Moscova fizic nu le mai controla, cum au ft Cecenia si Tatarstan. Eu in genere uneori, privind retrospectiv, ma mir cum de ei au reusit sa mentina Rusia intreaga… era risc real, serios vorbesc, de farimitare si feudalizare a acestui masiv continental. Si dc asta s-ar fi intimplat, ar fi fost o catastrofa globala, tinind cont de cantitatea de arme care erau, si mai ales de armele nucleare. Foarte putini care constientizeaza greutatile de atunci…
    Eu imi inchipui “un om concret care prin 80-85 a terminat facultatea pe undeva prin Pskov sau Kazani…”, acum inchipuieti milione de asa oameni… ce faci, in conditiile descrise mai sus? Si nu uita, atunci era perioada cind se tragea cu tankul in parlament, iar Washingtonul aplauda si spunea ca totul e frumos democratic…
    Si nu uita ca mai erau si ukrainenii, mai numerosi decit rusii, mai erau si moldovenii care nu se simteau “romani”. Cu ei ce trebuia de facut? Campania mediatica (adica propaganda) nu ar fi ajutat. Sunt sute de oameni care se considera moldoveni de veacuri; nu tankurile lui Stalin ne-au creat. Bunelul meu se considera moldovan de leat si categoric refuza sa se numeasca roman.
    Eu inteleg emotiile cind vine vb de impreiul tarist, sunt multe de reprosat, nu zic. Insa noi rau cunoastem istoria si deseori exageram si decontextualizam, considerind Imperiul tarist ca pe ceva cu totul deosebit si rau pina in maduva. Am citeva intrebari. Prima, ce era inainte de imperiul tarist, si inainte de otomani? Ce oameni traiau si ce limba vorbeau in tinuturile noastre? De ce slavona era limba de cancelarie in Moldova medievala? Zici ca bulgarii au venit in timpul imperiului tarist… o parte din ei posibil. Dar eu am sa-ti amintesc de timpurile, uitate desigur, cind bulgarii erau una cu valahii si faceau parte din ceea ce se numeste Imperiul Bulgar (ian vezi aici cind a existat, https://en.wikipedia.org/wiki/First_Bulgarian_Empire).
    Zici ca “Imperiul rus se deosebeste de alte imperii prin faptul ca nu coloniza teritorii streine cu telul de a aduce de acolo bunuri materiale ci anexa teritorii”. De aici al doilea set de intrebari, chiar crezi ca alte imperii erau mai bune? austriecii, otomanii, prusacii, englezii, spaniolii, etc., erau mai buni in acest sens? Poate sa-ti amintesc de ororile comise de spanioli, britanici si francezi cind au colonizat Americile? Dar in Africa? Dar britanicii in India? Dar Belgia? Sa dau doar exemplul regelui belgian Leopold II care (caz mai putin cunoscut), pentru cauciuc, a distrus intre 6 si 10 milioane de congolezi! Iti imaginezi amploarea ororilor, milioane de oameni !? http://information.tv5monde.com/afrique/Il-pleut-des-mains-sur-le-congo-lethnocide-colonial-belge-oublie . Dar americanii anglo-saxoni, tii minte cum au creat SUA? Aborigenii, cei care au mai ramas, stau azi in rezervatii, ca la zoopark, foarte uman… Tot aceiasi americani, stii ce au facut in Filipine cind au luat-o de la Spania? Acolo a fost primul Vietnam… Eu pot sa continui mult si bine, lista e foaaarte lunga… Pot sa ajung pina in timpurile noastre, pot vb si despre Yugoslavia, Somalia, Irak, Libia si Siria, etc. Toata istoria e plina de tragedii. Spunea un om intelept, istoria e o carte strasnica… Asa ca, haideti sa punem in context si sa comparam.
    Asta cu caratul pamintului peste hotare intr-adevar e o perversiune, dar nu se trage din problema nerepatriatilor. Dc ii trimitem pe alde Chirtoaca peste Prut, si pe alde Usatii peste Nistru, oricum, o sa apara altii ca ei. Aici treb de vb in mod serios cu cei din spatele lor si de explicat transant ca asa ceva nu trebu de admis. Eu cred ca sunt metode de persuasiune 🙂

  • Incep prin a imi declara acordul ca “niciodată acest factor (rusesc) nu a fost imprevizibil.”
    In politica de azi rusii sunt cei mai previzibili si mia rationali. Ma rog o ratiune predatoriala si oportunista dar previzibila.

    Dar daca voi va imbatati cu apa rece a unei “națiuni civice moldovenești ” revedeti primul paragraf. “Națiunea civica moldoveneasca/n> ” este aia a lui “mama rus, tata rus i Ivan maldavan”. Ivan nacealnic si Ion executant …. Ppate nu ii cunosc pe rusi asa de bine ca voi insa am mare “incredere” in ei (ca sunt si vor fi pradatori. Urmasii politici a lui Ruric si ai hanilor nu au cum sa fie altfel…)

    Cat despre “statalitatea” voastra e .. vorba si atat. Voi nu sunteti Moldova – Moldova este aia cu Baia , Suceava, Iași adica unde era capitala , “centrul nervos” , care are o traditie a autoritatii macar suzerane daca nu suverane… Chisinaul? Capitala de gubernie … Scuzati nu este vorba despre impolittete ci despre o realitate .. verificata si in Vietnam. Stiti ce avea in plus Vietnaul de Nord? CAPITALA! Adica “legitimitatea” de a da ordine. “Statul” era in Nord !!!!
    Asa ca daca va tot ganditi la “statalitate” si “natiune civica” va sfatuiesc sa schimbati numele in Republica Basarabia .. si sa adoptati pronto limba rusa. Si sa returnati pasapoartele romanesti . Nu glumesc – astfel ati avea o “identitate” comuna pe care sa o accepte si rusii si gagauzii .

    Sa ne intelegen – mama era basarabeanca … (sedeti .linistiti – eu nu revendic nici o propretate ,nu cer despagubiri …)

    Si ca am zis de importanta istorica a unei capitale… Fara raptul de la 1812 …. eu cred ca la 1859 Iasiul avea multe sanse sa devina el capitala Romaniei. Oricum iesenii sunt singurii din Romania care nu au compexe de “provinciali” cand este vorba despre Bucuresti .. Istoria deh .. au fost capitala daca nu suverana macar suzerana la paritate cu Bucurestiul..

    • Ghita, daca comentezi de pe pozitia “voi si noi” ar fi bine sa aduci la cunostinta pe cine reprezinti, fiindca valoarea comentariului depinde de cine esti – roman din Romania, moldovean din Romania sau renegat din R Moldova

      • Nu-i clar?
        Din Romania.
        Detalii suplimenatre? tatal era nascut la Noua Sulita coltu Sasdagura … in zona austiaca. Prin fundul gradinii cugea paraul care era granita cu imperiul traist. Mai la est peste Prut era Romania. Cadn canta cucosul din crutea bunicului se auzea si in Rusia si in Romania…
        Mama nascuta la Cetatea Alba, a copilarit la Hotin si a crescut la CHisinau.
        Toti refugiati

        Io va voi insa iubire cu sila … ma rog cel putin la problemele mele cardiace sadm nu se face.

        In rest este pe bune. Daca vreti statalitate atunci va ziceti basarabeni si gavariti cac liudei (scuze da io si rusa .. doar necesaru – apa, paine, bere, votca, tigari chibrituri)
        Si n-o mai dati dupa salcam – bataia a inceput fiindca elementul dominant colonialist nu dorea sa isi bata capul cu invatat limba romana si alfabetu latin
        Iar renuntarea la pasapoartele romanesti nu ar fi decat o demonstratie la aderarea la noua “statalitate”

        Si sa nu uit : in cestia asta moldovean din Romania nu are emportanta. Ieseanul, suceveanul samd este roman . Un roman este moldovean numa cand se intalneste cu un oltean, munteam banatean si incep sa se laude cu bucataria “lor” (a olteneasca nu exista!) cu vinurile “lor”, cu rachiul “lor”. Ca altfle modoveanu este pri sucevean, ori vasluian samd… iar eu bucurestean cu origini de peste Prut
        A da . Noi suntem cam “spurcati” la gura si facem misto unii de altii si uneori facem misto si de noi insine

    • Ghita Bizonu’, daca asa tare nu-ti plac rusii si slavii in general, te sfatuiesc sa scoti din vocabular toate cuvintele slave/ruse, incepe cu “iubire”, ca vine de la “liubiti” 😉
      Si o intrebare fundamentala, imi explici de ce cei care se considera ca se trag de la Roma isi spuneau inainte “rumini”? De ce cam toata lumea imprejurul Romaniei utilizeaza radacina “RUM” si nu “ROM” (in franceza – Roumanie, in rusa – Rumânia, si pina nu demult si in ingleza, Rumania?) De unde acest “rum”? Ce s-a intimplat cu stramosii vostri de si-au numit neamul si tara cu un cuvint arabesc/turcesc? Uite, si azi in tarile arabe la europeni li se spune “rumini”, urmasii romei… Nu-ti fa grija in privinta legitimitatii noastre, fa-ti grija de legitimitatea voastra, si daca vrei sa-ti cunosti stramosii, cauta-i nu la Roma, ci in Sultanatul de la Rum din sec. XI.
      Nu vreau sa te ofensez, insa insuti sari la bataie. Numeste-te cum vrei, considera-te cine vrei, putin imi pasa. Fii roman, fii ruman, fii moldovan-roman, fii valah, cum vrei, insa fii inainte de toate om si lasa-i pe altii sa decida pentru ei ce nume sa poarte si ce sa faca in lumea asta. Nu dumneata ne-ai botezat si n-ai niciun drept sa-mi spui mie cum sa ma numesc.

  • Iata acum e clar. Deci dispare necesitatea de a te convinge, de a ajunge la o idee comuna. In rest, ce pot sa-ti raspund?
    1) Statalitatea si natiunea civica. Ai dreptate, noi avem foarte multe probleme (care au aparut si inclusiv staruintelor statului tau), dar noi vom fi stat si natiune, cu sau fara voia voastra.
    2) Cum sa ne numim. La noi se spune “nu-mi spune ce eu sa fac si nu iti voi spune unde tu sa te duci”
    Nu stiu ce istorie invatati voi in Romania, poate tu nu stii dar basarabia este bugeacul si se afla acum in Ukraina, iar ceia ce tu numesti basarabie este o porecla data de rusi unui teritoriu rupt din Moldova cu scopul de al diferentia, de al instreina de restul moldovei. Toti stramosii mei s-au numit moldoveni, de ce voi acuma doriti ca noi sa ne schimbam numele? Numai de aceia ca moldovenii din Romania sa nu-si aminteasca cine ei sunt?
    3) Pasapoartele. Ai atentionat corect, este o problema. Noua ne place sa ne folosim de “biletele de calatorie” romanesti (aminteste-ti ca inceputul la afacerea aceasta a puso romania, chiar si bani ne platea), dar in ultimul timp prea multe probleme ne provoaca.
    Si… suntem rude, deci suntem si noi spurcati la gura, drept ca in demagogie raminem cu totul in urma 😉

    • Andrei, subscriu 🙂
      da, suntem rude, si amintesc ca, cuvintul “ruda” il impartasim si cu popoarele slave – “roda/rod”, care inseamna provenienta comuna 🙂

  • Octaviene

    nu suntcgiar ara de uwsor de ofensat insa sunt cam iritabil. Si nu chiar prost .. deci Vimanie! Ca sa iti fie mai usor inchipieste-ti ca as fi un cazac cu nagaica in mana, shaska la centura, nu prea bine dipus .. Panimaiesi?
    Asa ca lasa presupunerile de genu scos din vicabular cuvintele slave sau soarla cu “daca asata tare nu-ti plac” ca cu un rus ma mai pot intelege da nu cu un mancurt. (v mia sus referinta cu cazacu)

    Cat despre abisalele tale nedumeriri in legatura ca de ce se zicea candva ruman in loc de roman mai bine explica-mi de ce moldovienii au renuntat la “acsient” si nu mai zic chicere, Chicasso, chiatra . Apopos cultura ta .. hai sa detaliez are unele gauri. Un cronicar modovean (modpveam adevarat n nu facatura stalinista) scria ca de la Rîm ne tragem deci a exista cel putin in zona Moldovei si varianta “Rîm” nu numa “Rum” sau Roma (orasul nu tiganii).
    Cat despre intrebatrea “Ce s-a intimplat cu stramosii vostri de si-au numit neamul si tara cu un cuvint arabesc/turcesc” face “conste” scolilor pe care le=ai urmat. Ai ideer cum se numea oficial imperiul Bizantin de la 496 pana la cucerirea Constantinopolei?

    Cat despre drepturi mi le iau singur.. asa in mod rusesc. Sau cazacesc!!!

  • Andrei

    o sa fiti nastiune pe dracu ghem….NU srua sa dicut acum despre diferitele intelsuri ale cuvantului natiune insa crde-ma Rep Moadova nu prea are nici o sansa. Si nu da viba pe altii

    Doi nu stiu ce istorie ai invata tu (insa ma idee ce istorier au predat sovoecticii) insa oericum o dai Midova este pe partea astlalta. Voi sunteti gubernia Basrabia nitel mai ciuntita (minus Hotin, Cahul, Ismail, Cetatea Alba)

    Daca va [rpovoaca probelem renunati! Insa pana atunci avetigrija sa nu ne faceti pe noi sa va crdem pe cuvant ca nu aveti nevoie de noi…. si ca va este doar de vremea cand colonialistul din Tula era pasrasuta nacialnic in RSSM

    Apopos cu Negira am avut niste dialoguri nu chioar amabile. PE Critic Atac. La fel ca si Ernu … si spranceana .. cum sa va zic ribeatai URSS este duuusa! Si morti sunt cei muriti! Nici macar rusii nu mai vor URSS asa ca ar fi cazul sa va desteptati .

    • Ghita, da cu ce te deosebesti tu de un cazac? – rusii viseaza ca “basarabia” sa devina iarasi o gubernie a lor si romanii viseaza ca “basarabia” sa devina iarasi un judet al lor, rusii sunt cointeresati ca pina se mai schimba situatia noi sa stam in stare suspendata si romanii la fel se tem ca noi nu cumva sa ne facem natiune si stat in toata legea. Cu rusii totul e clar, au cotropit strein dar trebuie sa intoarca “al lor”. Anume din aceasta cauza ei sunt previzibili, noi nici nu putem sa ne asteptam la ceva bun de la ei, dar voi???
      De unde atita fatarnicie, ori pur si simplu logica voastra este perversa? De unde ai luat ca noi dam vina pe voi in problemele noastre? Cel mai mare vinovat suntem noi ca nu am facut asa cum trebuia sa facem, dar voi n-o faceti pe prostul, v-ati bagat codita in multe chestii, incepind de la declaratia de independenta si terminind cu alegerea lui Dodon, numai ciclopul vostru de Basescu cit gaz in foc a turnat! Am impresia ca daca rusii nu ar fi existat – ii inventau romanii, fara factorul rusesc voi nu puteti discuta cu noi, demagogia isi pierde valoarea.
      Voi nu ca nu credeti ca noi vom fi natiune, voi va temeti de aceasta, dar… nu mor caii cind vor cainii.
      Totul o sa fie bine Ghita, mita cind nu ajunge la slanina zice ca e vineri, asa si voi iti mai inghiti noduri si va ve-ti deprinde ca mai este si natiunea moldoveneasca 🙂

      • Veti fi natiune pe dracu ghem.
        Natiune = popor care dispune de o piata nationala

        Deocamdat suntei mieie care sug de la prea multe oi … oar statlitatea la care visati vine oadata cu “laptele” de la mioara kremlineza …
        Si ar trebui sa luati in considerare si mioara kieveana…

        Si da … nu ma rusinez sa ma compar cu un cazac.
        Si nu ma acuza tu pe mine de fatarnicie. Sau de simpatie ptr Basescu ….

  • Octaviene ref la “da, suntem rude, si amintesc ca, cuvintul “ruda” il impartasim si cu popoarele slave ” deci rusii este rude cu frantzujii? Ma gandesc la cuvintele rusesti “toaliet” si “”ridicule”. Si la fracezul “bistro” Sau poa cu englezii ? “vagzal”

    Scuze de deranj .. multumes de gaduire si ca Ocatvian imi confirma parerea despre New Europe College, București : strileai!!!

    • Mai Ghita, arata-ti chipul si spune-ti numele, fii vajnic pina la capat, nu te rusina de cine esti! 🙂 Iar de New Europe College nu te anina, acolo-s oameni foarte buni si pasnici, care nu impun un anumit punct de vedere si fac cercetari adevarate. Tu mai bine ai face daca o sa pui mina pe carte si o sa inveti a scrie, cu asa “urmasi” ai Romei nimic bun nu se va intimpla in Romania. Trag linie aici, nu meriti nicio buchie in plus…

  • Octaviene

    numele meu nu itzi zioce nimic. Cam nimaui. Onsa Bizonu’ este un mci “activ” de peste 10 ani. Cunoscut. Ia de vezi aici :
    https://www.scribd.com/document/58737245/18501028-Seculara-Inapoiere-a-Romaniei

    Si pricum o greseala de dactilografie este mai putin penibila decta sustinerea ca etnonimul de “roman” ar avea ceva de a face su sulstanutul de Rum .. Asta chiar este descalificant ptr oricine care a terminat 12 clase. E de-a dreptul rizibil ca unu care face afrimatii din asteaa sa imi zica mie sa pun mana pe o carte.

    • Si vrei sa spui ca “Ghita Bizonu’ ” este numele tau adevarat? 🙂 arata-ti macar fata, sa stiu cum arati, pentru ca sa stiu cum sa te salut daca intimplator te intilnesc, ponimaesh?…
      De ale mele 12 clase nu-ti fa grija. Se pare ca ale tale clase ti-au afectat ceea ce este cel mai omenesc – ratiunea si logica. Tu mai bine sa-mi explici, cum naiba a fost posibil ca, niste oameni mindri ca se trag de la Roma, au adoptat forma araba si turceasca a acestui cuvint – “Rum”?! Iar despre “mancurti”, ca sa-ti raspund la mesajul precedent, nu noi suntem mancurti, ci voi, care va-ti uitat identitatea. Noi suntem moldoveni de veci si asa ne vom numi in continuare, vreti voi sau nu, nu e treaba voastra.

      • Ma Octaviene ia zi stii ce sunt alea chicere?
        Nu? Cica un ghid de muzeu maldavan “privoti aici un patbli de Chicasso din EPoca Albastra”
        “Picasso ” suira un vizitator.
        “Alaturi vetedeti un Chicasso din Epoca roz ”
        “Picasso ” suiera acelasi vizitator.
        “Langa care se afla un Chicasso din perioada cubista!”
        “Picasso ” zviara acelasi vizitator.
        “Mai dapte-n chizda ma-ti” rapsunde excedat ghidul…

        Se numesc “acșienturi” si sunt diferite de la grai la grai. Important e ca ne intelegem.
        Insa mai bien explica-mi tu cum se face ca Emisnescu scria român. Sau de ce in vechi scirieri franxceze gasesti “moult” in loc de “beaucoup”.
        Imsa ipoteza cas npema fi copiat umele dupa sultamatul de Rum este , scuze rizibila.

        Insa daca tot este viorna despre identiotatea moldoveneasca – te rog cordoneaza-te cu Dodon si gasiti o teorie care sa exploce cum voi “adverarati” moldoveni si aia de aici , adica care au ramns Mopdopva si canmd voi erati Bessarabia nu sunt moldoveni .. CUm identiateta viastra este “modfoveneasca” cadn Statul a rams dincoace de Prit. Cim voi “modloveni” cand marea cultura era la Iasi.

        Si nu stiou de ce doresti sa imi vezi obazul.. NKVDistii ma pot gasi oricum .

        A si ca ziceam de “acșienturi”. Numa ope ala morosan nu am reusit sa il stapnesc bine (doar “te tau ..”). In rest cu ceva atentie in juma de ora … am “acșient” de se crucesc moldovenii , pot trece ardelean… ba unii unguri se mira ca nu vorbesc ungureste… ba stapaneam bine si acentul evresc .. destul de bine sa fac batrani evrei sa rada ca m-am “nascut gresit” spre indignarea nepotilor lor!
        Asa ca ma poti crede “Rum”, Râm”, “Roma” e numai o cestie de “acșient”. Dar la tine tine de OGPU !

        Cat despre identiate .. maldavenismu tau este doar preludiul identitatii ruse. sa ca in cazul lui Krușevan

  • Octavian
    2017/03/23
    hai, dokazheshte!

    De la ce incepem Octavian? De la Adam, de la maimuta, care este punctul de reper?
    Ca exemplu istoria familiei mele. Am inceput de la primul strabunel cunoscut si am ajuns in a saptea generatie la peste 200 de urmasi, dar sa-i numesc pe toti rude pot numai teoretic, practic nici jumatate nu mai reprezinta acel tipaj fizic, mintal, cultural.Deci in realitate relatiile de rubedenie au importanta in cazul generatiilor mai apropiate, la care genetic se transmit unele calitati, sau aspectul practic care datorita obiceiului, culturii, scarii de valor comune stimuleaza relatii reciproc avantajoase.
    Fix acelas lucru se poate de spus si despre etnii. Desigur ca inconjurati de slavi e greu de vorbit de “puritatea singelui”, cu atit mai mult ca chiar nu mai are nici o importanta.
    Dar daca vorbim de relatiile noastre cu slavii atunci care slavi – rusi, polonezi, sloveni? Tu aduci exemple lingvistice, insa o buna parte din slavonisme sunt venite sub influienta religiei, adica vorba e de limba slavona care nu prea are comun cu limbile fino-ugrice (rusa).
    Sa ne intoarcem la rude. Daca in relatiile de rubedenie principalele caracteristici sunt trecutul comun, cultura si scara de valori, atunci cu rusii noi nu avem nici cultura comuna, nici scara de valori, ba chiar dupa scara de valori suntem diametral opusi. Si dimpotriva, cu romanii avem foarte multe comune.
    O alta realitate este ca pe parcursul istoriei relatiile etnice (de rubedenie) au cedat locul religiei si nationalitatii. Iata din acest aspect noi trebuie sa ne pozitionam echidistant si de rusi si de romani.

    • Andrei, eu ma refeream la cuvintul “ruda” 🙂
      De la ce incepem? hm, foarte grea intrebare, nu am inca un raspuns sigur. Daca e sa gindim filosofic, as zice ca tre’ sa incepem de la cuvint. Asta ne va ajuta sa intelegem cit de mult impartasim cu vecinii nostri si va ajuta sa limitam fobiile si ura pe baza de “natiune” in sensul dur care ni se impune. Daca e sa gindim praxiologic, tre’ sa incepem cu constientizarea ca noi avem nevoie de un stat puternic, un stat capabil sa asigure deminatea personala, adica sa creeze locuri de munca, sa dezvolte economia si sa fie garantul bunastarii si sanatatii fiecaruia. In realitatea internationala existenta, noi sintem condamnati sa avem un stat puternic, fara stat nu exista securitate, democratie, economie, drepturi, etc. Iar daca statul e slab, profita doar o clica de banditi sau diferite grupuri de interese din exterior. Cine va investi resurse si suflet intr-un stat slab, existenta caruia e pusa mereu sub semnul intrebarii? Tu ti-ai incredinta banii unei banci care sta pe muchia falimentului? Sint convins ca nu. La fel e si cu statul.
      Iar despre valori, depinde ce sens/definitie dai acestui cuvint. Valori sint diferite, valori materiale, spirituale, familiale, sociale, etc. Insa, etimologic vorbind, “valoare” in latina insemna a fi puternic, din “valor”, derivat din “valere”. Era important doar cel puternic. In limbile slave tot avem aceasta radacina in cuvintele care desemneaza putere/posesiune, in rusa veche, “volosti”, acum “vlasti”, “vladika”, “vladenie”, etc. Radacina val/vol/bal/bel se gaseste in multe limbi in cuvinte ce desemneaza putere, mare si chiar forta, cum ar fi cuvintul “belicos”, perioada “inter-belica”, etc. In sanskrita de ex. vala/bala este puternic si in acelasi timp, o strategie bazata pe putere/forta. In acest context, as zice ca noi avem nevoie de un stat valoros, nu in sens de forta, dar in sens de coeziune sociala si institutii care ar lucra la dezvoltarea economica si protectia sociala a tuturor cetatenilor.

      • Tu dai busna in usa deschisa, despre stat eu am aceleasi pareri ca si tine. Da, statul in esenta sa este violenta, insa fara ea nu se poate, noi nu putem fi pionerii cosmopolitismului chiar daca sa admitem ca aceasta teorie este viabila. Intrebarea e alta, e clar ca pentru a avea un stat normal trebuie mai intii sa avem ca temelie o societate civica normala, o natiune care are un tel si o scara de valori. Care este metoda, calea, exemlul de a construi o natiune? Vrem noi sau nu dar suntem sub influienta puternica a doua state – rusia si romania. Iata aici parerile noastre se despart, pe tine mai mult te atrage modelul rusesc iar pe mine cel romanesc. Rusia in linii mari inca nici nu a construit o natiune, societatea rusa este cimentata de ideile imperiale, este un popor cotropitor cu idei paranoice mesiane, la ei fiecare boschetar este increzut ca poate sa invete alte popoare cum trebuie sa traiasca. Eu nu cred ca “fratii Karamazov” este modelul la care noi trebuie sa tindem sau ca avem capacitati sa devenim asa.
        Vorbind de romani trebuie sa recunoastem ca ei intr-un timp relativ scurt au reusit sa faca multe – au intemeiat o natiune destul de inchegata manevrind printre toate interesele si intrigile marilor puteri, fiind in centrul a doua mari razboae mondiale cu capacitati slabe au reusit sa creasca teritoriul cu o treime, pe tot parcursul au progresat. Daca mai luam in consideratie ca si dupa mentalitate ne asemanam atunci noi avem multe de invatat de la ei.
        Aceia ca ei nu ard de dorinta sa ne invete ceva este alta intrebare care de fel nu iseamna ca trebuie sa ne bagam sub cirja rusului.

  • Ghita Bizonu’
    2017/03/27
    // cum voi “adverarati” moldoveni si aia de aici , adica care au ramns Mopdopva si canmd voi erati Bessarabia nu sunt moldoveni .. CUm identiateta viastra este “modfoveneasca” cadn Statul a rams dincoace de Prit.//

    Dar ce este aceasta identitate? Consultam DEX-ul: “1)Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații; 2)Ansamblu de date prin care se identifică o persoană”
    Deci, daca vorbim ca cineva si-a schimbat identitatea atunci acestea sunt moldovenii din dreapta prutului(toti sau nu – depinde de cine si cum se identifica). Dominatii streine au fost multe, insa ele nu au puterea de a schimba identitatea, sub ocupatie sau liberi, noi tot timpul ne-am numit moldoveni.
    Spre deosebire de noi, moldovenii din dreapta prutului (cel putin majoritatea) au format cu romanii (locuitorii Tarii Romanesti) un stat comun, u format o natiune si in asa fel si-au schimbat ansamblu de date prin care se identifică o persoană, despre aceasta a anuntat A. I. Cuza in 1862 cind a spus: “…natiunea romana este infaptuita…” Intelegi? Au fost moldoveni si au devenit romani.
    Noi nu avem la ei nici o pretentie, fiecare este liber sa-si aleaga destinul, dar de ce pe voi asa de tare va scurma ca noi ne numim moldoveni??? Asa ne-am nascut, va este clar?
    Despre denumirea de basarabean: Pe tine in viata ta te-a numit cineva vre-o data timpit? De la aceasta tu ai inceput sa raspunzi la numele “timpit”? De ce crezi ca noi putem accepta o porecla care ne-au dat-o ocupantii?

  • Andrei

    se pare ca tu – si nu nuami ti – nu prea le aveti cu identitaile.
    Sunt precum matrioscele.
    Tite prima mea identitate este ……-Georghe- …….. iu.
    A doua sunt din cartierul Abdronache. Adica am copilarit acolo . Dar asta este mai putin utilizata spre niciodata.
    A treia sunt bucurestean -asta explica de ce a doua este insignifianta . Ca in Bucuresti nu conteaza cartoerul decta daca este unu “bun” cu care sa te lauzi (Cotroceni, Domenii) sau unu care sa aiba o f prosta reputatie (“normal ca e un @@@@ ca e din Vitan ! Ar mai fi Grant, Feretari si Tei)
    A patra este ca sunt muntean . Adica din Muntenia. Asta si bucurestean intservone cand am de-a face cu altu din alta zona :Oltenia, Dobrogea, Moldova, Oas.
    A cincea care le insumeaza pe toate celalate sunt roman si punctum (asta e copiata de la Eminescu. Poatye Dodon reuseste sa ba invete ca Eminescu nu era poet moldovean). Dar asta intervine doar cadn discut cu unu care este gwerman (dar nu din Romania!), francez, ucarinean (desi ce fel de identitate e aia “alipit Reagatului?!), rus samdean.
    Daca insa as avea de a face cu un chinez as face apel la o supra identitate : sunt european ! “Noi mancam cu furculita nu facem scamatorii cu betigasele” (iar el ar ranji politicos apucand delicat un bob de orez intre betigase .. asa ca sa ma faca sa ma simt mai neindemnatic decat sunt!) Iem daca am de as avea de a face cu indieni sau africani (astia mananca cu mana .. )
    Deci DEX ul este cam redus .
    A da.. si daca maine apar extraterestri cu titi nepma simti “terrani”

    Findca vezi tu ne agreagam segregandu-ne “eurapidist dau @@ie la stelisti!” si ivers (echioe de fotbal)
    Insa segregarea poate interveni si adiptand o identitate suplimnatrra : 1859 moldovenii din Principatul Moldovei au mai adoptata o indetitate mai larga .. fara a renunta la identitatea moldava.

    Findca ce tu nu stii sau nu vrei sa stii sau uiti sau vreisa uiti este ca identitatea etnica este cea de roman
    In 1634 la tipografia Trei Ierarhi de la Iaşi in timpul domniei lui Vasile Lupu , domn al Moldovei, mitropolitul Varlaam al Moldovei pune sa fie tiparita Cartea românească de învăţătură . Românească nu moldoveneasca!

    Fiindca vezi tu “molvovenesc”, “moldovean” este o identitate regionala (asa cum moscovit sau muscal este o identitate regionala sau de oras .. care nu anuleaza identitatea rusa). SI la mica barfa ducatul (voivodatul) din Nord si-a luat numele de Moldova tocmai fiindca cu putin timp inainte in S se infiintase ducatul (voivodatul) Tara Romaneasca . Un mic accident cronologic ca altfle prima Tara Romaneasca ar fi fost in Nord si nu s-ar fi inventat povestea cu cateaua Molda (nu este insulta sau diminuare .. este legenda despre intemeietorul Dragos . Cusuta cusuta alba tocami sa explice de ce Moldova si nu Tara Romaneasca)

    • Ghita, cind spui “identitatea etnica este cea de roman” si “sunt roman si punctum (asta e copiata de la Eminescu” o cam dai cu oistea in gard.
      Ce etnie avea EmiNOVICI e discutabil, insa cuvintele “suntem romani si punctum” sint rupte din context. Citeste publicatia scrisa in ziar de Eminescu si vei vedea ca gindul principal este ” noi facem un stat, o natiune si indiferent de provenenta suntem romani si punctum”.
      Mai mult ca atit, daca in acel articol inlocuim cuvintul roman cu moldovean, el, acel articol este actual astazi pentru noi, cei din R Moldova. Noi astazi facem un stat, o natiune si indiferent cine sintem, romani sau rusi, suntem moldoveni si punctum.

  • Cu ce sunt unii mai superiori decât ceilalți?…Prefer să spun cu mândrie că sunt cetățean al Comunității Europene, indiferent de limba pe care o vom vorbii, deși se prefigurează ca fiind engleza. Limba, se pare că este singura barieră care se interpune între relațiile interumane, hai să adăugăm și civilizațiile, dar la nivel european nu cred că este un impediment atât de mare.
    Haideți să lăsăm trecutul și să privim viitorul. Să învățăm ceva din istoria asta zbuciumată a popoarelor, care s-au măcelărit ca animalele la abator. Să ne bucurăm de copilașii și nepoții noștri, când îi mângâiem in somn și îi ducem de mânuță să se joace în parcuri și în grădini, pline de verdeață și de flori. Eu aș vrea o Europă, din care să facă parte și Rusia, Turcia, toate țările balcanice, Georgia, Armenia, Moldova, și câte alte țări și-or mai dori acest lucru, dar să întrunească criteriile impuse de CE. Trăiască CE !…

Lasa un comentariu