Elena, Dodon și tații de copii mulți

[label shape=”” type=””] Victoria Apostol [/label]

– Primărița din sat a promis în campania electorală să lupte cu sărăcia și iată așa luptă ea cu sărăcia – decade din drepturi părintești părinții săraci.
– În ce sat asta se întâmplă și de la ce partid e primărița?
– Se întâmplă în satul Grigorievca, r-nul Căușeni și primărița e de la PSRM.

Acesta este o mică parte de dialog dintre mine și avocata Irina Lazur. Irina Lazur este avocata Elenei, o tânără de 17 ani din satul Grigorievca pe care autoritățile locale, în frunte cu primărița de la PSRM, Tatiana Ivanova, vor s-o decadă din drepturile părintești pentru că ar fi prea săracă pentru ca să crească de una singură un copil. Povestea-coșmar a Elenei începe în luna august 2016 când autoritățile locale au vizitat-o în locuința în care Elena locuia cu mama ei și încă 2 frați. Copilul de 1 an și câteva luni a fost luat de la Elena și plasat într-o instituție a statului, iar autoritățile locale au uitat unde l-au plasat. Chiar dacă legislația prevede că mai întâi se aplică o amendă părinților neglijenți, apoi se ia copilul din familie dacă aceștia nu-și schimbă comportamentul și în ultimă instanță se cere decăderea din drepturi părintești în cazul în care se consideră că copilul se află în situație de risc, Elenei i s-au aplicat toate cele trei pedepse simultan, fără măcar a avea un temei legal. Sărăcia nu e un temei legal de lipsire a drepturilor părintești. Cazul se află în instanță și abia în luna martie a anului curent instanța va asculta părțile pentru a decide dacă Elena trebuie sau nu să fie decăzută din drepturile părintești. Din august 2016, Elena are interzicere în a-și vizita copilul, iar starea de sănătate a acestuia s-a înrăutățit de când a ajuns în îngrijirea deplină a statului. Povestea e lungă și complexă cu o multitudine de nuanțe, însă e o poveste tristă a unei tinere care a devenit mamă la 15 ani: fără educație sexuală, fără ajutor din partea instituțiilor statului, provenind dintr-o familie social-vulnerabilă, locuind cu tatăl copilului care a ajuns după gratii pentru violență domestică aplicată asupra ei și care acum e pusă în situația de a lupta pentru propriul copil, deoarece, în ochii autorităților locale, Elena e prea săracă ca să-și crească singură copilul.

Asta se întămplă la câțiva kilometri de Chișinău, unde noul președinte al țării, Igor Dodon ține un discurs despre familie, starea demografică a țării și oferă distincții de stat mamelor cu mulți copii. Se pare că “alte mame” nu contează pentru președintele Dodon, iar ipocrizia, populismul și sexismul devin norme pentru noul președinte. Dar să le luăm pe rând.

Și tații, domnule președinte, distincții nu primesc? 

Înainte să ofere distincțiile, Igor Dodon a cuvântat de la tribună despre familie și cât de importantă e familia. De altfel și în campania electorală pentru prezidențiale Dodon a ridicat în slăvi familia pentru voturi, dar se pare că pentru Dodon familia este egală cu mama, tata fiind ignorat. Tații acelor mulți copii nu au fost deloc pomeniți la ceremonia de distincții. Cu toate acestea, acei mulți copii nu ar exista fără participarea sexuală a taților. Mai mult, acei tați par implicați în creșterea și îngrijirea acelor mulți copii, lucrînd cot la cot cu mama pentru binele familiilor lor. Mamele onorate nu sunt mamele singure, iar familiile invitate la ceremonie nu sunt familii monoparentale, și atunci de ce tații nu ar primi distincții? O astfel de abordare din partea lui Dodon este cât se poate de sexistă și discriminatorie la adresa taților. Prin urmare, acțiunea lui Dodon nu poate fi clasată decât una soviet-populistă. În perioada URSS familia a fost asociată doar cu mama. Toate politicile publice scrise despre familie în perioada sovietică s-au referit exclusiv la femei și copii, tații lipsind cu desăvârșire din piesajul public. De altfel, și astăzi suportăm consecințele acelor politici – foarte puțini tați se implică în creșterea și îngrijirea copiilor lor de la o vârstă fragedă, bărbații care au grija de copii lor încă sunt judecați și percepuți ca slabi de fire, iar mamele sunt văzute ca unicile responsabile de creșterea și îngrijirea copiilor. Parlamentul actual a votat legea nr.71 care a introdus concediul paternal de 14 zile pe care tații îl pot solicita la nașterea copiilor lor, concediu plătit 100% din fondul social. Această măsură a fost introdusă anume pentru a încuraja tații din Moldova să se implice în viața copiilor încă de la primile zile de viață ale copilului. Dar se pare că președintele Dodon a uitat pentru ce a votat, atunci când încă era parlamentar.

Senzaționalitatea numerelor vs. Realitatea familiilor din Moldova

Să crești copii în Moldova nu e ușor, iar asta o știm cu toții, indiferent că avem sau nu copii. Totuși, președintele Dodon a ales să onoreze doar un fel de familie, familiile numeroase, cu minimum 10 copii. Aceste familii erau cândva o normă, astăzi au devenit mai degrabă o excepție. Asta nu e de bine și nici de rău, totuși să fie numărul copiilor un indicator al gradului de vulnerabilitate a acestor familii? Să fie oare adevărat că doar familiile numeroase au nevoie de ajutor în Moldova, după cum a afirmat Igor Dodon la final de ceremonie? Mai mult, doar mamele cu mulți copii ar consolida instituția familiei și ar contribui substanțial la crearea unor familii socialmente-responsabile, care să asigure educația fizică, morală și spirituală a copiilor și dezvoltarea armonioasă a acestora? Iar dacă e să comparăm situația acestor familii numeroase cu situația Elenei, atunci cine oare ar avea mare nevoie de ajutor? Formulez aceste întrebări nu pentru e nega faptul că familiile cu copii mulți nu ar avea nevoie de ajutor și nu ar merita atenția statului, ci pentru a înțelege că acțiunea lui Dodon nu a urmărit decât scopul de a impresiona  (wow! – 10 copii, 17 copii!) și să creeze o imagine falsă că doar aceste familii s-ar afla în dificultate, iar dacă vreți atenție din partea președintelui atunci faceți minim 10 copii. Or, realitatea din Moldova ne demonstrează zi de zi că familiile sunt diverse și că numărul copiilor nu este neapărat cauza dificultăților acelor familii. De ce președintele tuturor, după cum susține Igor Dodon că ar fi, nu a invitat la ceremonie și nu a oferit distincții tuturor familiilor, adică diverselor familii existente în Moldova? Dodon putea să onoreze familiile monoparentale, familiile unde bunicii cresc copiii, familiile cu un copil, cu 2-3 copii, cu 5-10 copii, familiile cu copii adoptați, familiile de diferite etnii, familiile de diferite religii, familiile cu copii cu nevoi speciale, familiile cu părinți cu nevoi speciale etc. Se pare că e mai ușor pentru Dodon să fie populist, adică să abordeze problema superficial și să creeze falsa impresie că are soluția la acea problema, decât să fie un președinte dedicat cauzei și determinat cu adevărat să îmbunătățească situația familiilor din Moldova.

Politicile familiale dodoniste

La finalul discursului său de la ceremonie, Dodon a specificat că vrea să introducă „capitalul matern”. Din nou, tatăl este exclus din ecuație. „Capitalul matern” e o politică existentă actualmente în Rusia și constă în oferirea unei sume mari de bani la nașterea celui de al 3-lea copil. Astfel, Dodon e interesat doar de nașterea acelor copii, nu și de creșterea și îngrijirea lor. Actualmente în Moldova lipsesc cu desăvârșire creșele. O bună parte dintre părinți care își iau concediu de creștere și de îngrijire a copilului – acestea deseori fiind mamele – sunt forțați să stea acasă perioade lungi pentru că nu există o infrastructură care i-ar ajuta să revină pe piața muncii și să-și stabilească o viața echilibrată între familie și activitatea profesională. Pe lângă lipsa creșelor, indemnizația de creștere a copilului este destul de mică, salariile sunt mici, prețurile la produse necesare pentru copii sunt mari etc. Dar se pare că acestea nu-l interesează pe domnul președinte. De ce s-ar stresa Dodon să rezolve probleme actuale, când el poate promite ceva de viitor care nu rezolvă nici 1% din dificultățile existente în prezent? Ascultând discursul lui Dodon și văzând ceremonia de oferire a distincțiilor, mi-a fost clar că Dodon se inspiră din perioada sovietică și Rusia actuală cu privire la politicile familiale. Abordările sale sunt patriarhale, retrograde și fără impact de îmbunătățire a vieților diverselor familii din Moldova. Viziunile sale asupra familiei ne vorbesc despre înțelegerea limitată pe care o posedă Dodon în legătură cu realitățile din Moldova, dar și cu subiectul în sine. Acțiunile și declarațiile populiste îl interesează mai tare. A demonstrat-o și în campania electorală că e mai familiar cu tehnicile vorbelor în vânt decât cu cunoașterea realităților.

Oare Elena va primi distincții de la președintele Igor Dodon? Sau e prea sărăcă pentru a fi mamă?

sursă imagine de fundal: moldova24.info