Introducere
Forumul “Femeile contează” a fost organizat la 28 martie, 2016 pentru al treilea an consecutiv. Prima ediție a fost organizată în 2014. La prima vedere, forumul pare o acțiune necesară și importantă, mai ales dacă îl apreciem din punctul de vedere al stabilirii unui dialog dintre partidele politice parlamentare și diverse grupuri de femei. Totuși, dacă ne aprofundăm, vom descoperi că există o multitudine de aspecte problematice în felul în care acest forum se organizează după parametrii cost-eficiență, transparență, relevanță, continuitate și impact asupra egalității de gen în Moldova. De exemplu, pe pagina ONU în Moldova aflăm că forumul a fost organizat de către Grupul Consultativ al Societății Civile, inițiativă din care fac parte mai multe organizații neguvernamentale de protejare și promovare a drepturilor femeilor. Totuși, nu este clar ce organizații fac parte din acest grup. Lista organizațiilor nu e publică, activitatea grupului nu e publică și nici pe cine consultă nu e clar.
Din discuții informale cu oamenii din societatea civilă, știm că grupul consultativ a fost creat prin 2013-2014 de UN Women Moldova. Se zvonește că UN Women Moldova a ales organizațiile care să facă parte din acest grup consultativ și le-a ales pe cele loiale, care nu-i critică activitatea. În schimb, se știe că nu toate organizațiile din domeniul egalității de gen fac parte din acest grup consultativ. Oricum, să revenim la forum, care chiar dacă ONU îl prezintă ca organizat de grupul consultativ, banul a venit de la UN Women Moldova. Organizațiile din grupul consultativ au lucrat la conținut, anume ce vor spune politicienilor, ceea ce e absolut firesc, însă partea logistică a fost coordonată de UN Women și forumul se organizează la iniţiativa acestei agenții. Este important să facem claritate – cine și ce organizează pentru a ști către cine să ne îndreptăm critica. Mai jos veți citi impresiile participantelor din partea Grupului de Inițiative Feministe din Moldova, Victoria Apostol, care a participat la forumul din 2015, și Polina Ceastuhina – la forumul din 2016. Așadar, lectură plăcută!
Victoria Apostol
Am aflat despre forumul “Femeile contează”, din întîmplare, în 2015. Am aflat că e în toiul pregătirii și mi-am dorit să particip. Astfel, am rugat-o pe colega mea, Olga Bîtcă, să mă introducă în grupul de femei migrante pentru a putea participa la forum. Ea participase în 2014 la prima ediție a forumului. Fiind reîntoarsă în Moldova după o perioadă de 6 ani, eram curioasă să particip la acest forum în calitate de femeie migrantă și să aflu ce fac politicienii pentru acest grup de cetățene. Am ajuns la forum, am participat și am plecat dezamăgită. Partidele politice au trimis în mare parte doar femei, în special Partidul Comuniştilor și Partidul Socialist, femei care erau de acord cu ce le spuneam noi, însă care nu aveau nicio putere de decizie în partid. La forum nu a participat niciun lider de partid. Am avut timp limitat de discuție cu fiecare partid în parte. La un moment dat am încercat să spun mai mult decît era preconizat pe foaie, însă chiar femeile din grup nu m-au lasat. “Ce zici, zici bine, însă nu avem timp”, asta a fost replica la indignarea mea de a urma niște reguli care nu au sens și care sînt în detrimentul nostru, celor care vrem să responsabilizăm politicienii/politicienele.
Grupurile de femei nu au interacționat între ele. Nu a fost creat spațiu și timp ca aceste femei să se cunoască și să ajungă să creeze o solidaritate între grupuri. La final ni s-a cîntat, de zici că eram la un concert marca Renato Usatîi. Politicienii au vorbit de la tribună și au promis multe. Ce au făcut? Nimic, și nu e de mirare. Singura participantă care mi-a atras atenția, și care a făcut forumul relevant, a fost Olga Nicolenco, care a protestat pașnic în timpul forumului cu un mesaj dedicat politicienilor – să se țină de promisiuni și să voteze cota de gen pentru listele electorale (vedeți pozele mai jos). Apropo, politicienii și politicienele prezente la forum nu au zis nimic de cote și de proiectul de lege nr.180, care era deja în parlament în 2015 și “aștepta” să fie votat în a doua lectură. Cam ăsta a fost forumul în 2015. Nu a mai urmat nimic după forum. Practic, s-au cheltuit niște bani, presupun că mulți, căci nu există un buget public al forumului, și rezultate zero.
Olga Nicolenco protestînd în cadrul Forumului „Femeile contează”, 2015.
Anul acesta cînd am primit din nou email de a participa la acest forum și de a contribui la organizarea lui, în particular a grupului de femei migrante, am reacționat față de relevanța acestui forum. Am trimis email prin care mi-am anunțat indisponibilitatea de a participa și am subliniat că forumul devine irelevant pentru că nu există o continuitate, nu avem mecanisme de a controla ceea ce promit politicienii la forum și am îndemnat să enunțăm aceste aspecte și organizatorilor forumului, adică către UN Women Moldova. Nu am primit nicio reacție la email-ul meu.
Imagine de la Forumul „Femeile contează”, 2015.
Polina Ceastuhina
Pregătindu-mă de forum, nu m-am complicat cu vestimentația. Haine curate, dar comode: pantaloni, adidași și tricoul “Sexismul ne fură șansele”. Doar cînd am ajuns la Radisson Blue – Convention Center, mi-am dat seama că acesta s-a dovedit un eveniment monden. Printr-o transformare magică, am fost martoră a egalității de gen elitiste. Prezența unui perete de fotografii, coffee-break-ul, fetele de la compania de event planning în fuste și toc înalt, doamne deputate îmbrăcate în costume. Şi societatea civilă. Multă societate civilă. Care, în aparenţă, este promotoare a egalității de gen.
Atunci m-am gîndit că probabil egalitatea de gen pare chiar foarte ciudată în așa context, doar lupta pentru egalitate nu se face la coffee-break-uri și nici în față unui photowall.
Cel puțin istoria ne arată că lupta pentru egalitatea de gen s-a făcut prin metode de contestare a statutus–quo-ului, și anume prin proteste, pichetare, greve ale foamei atunci cînd femeile erau arestate etc. şi nu acomodare la acel status quo. De altfel, dreptul la vot, drepturile reproductive, accesul la educație, asigurarea unui spațiu de lucru sigur și fără hărțuire sexuală și multe altele ar rămîne doar nişte teme de discuție la nişte forumuri anuale avînd drept invitate doar femei. Nu pot numi altfel acest forum decît o metodă de acomodare la condițiile patriarhale şi nu exprimă o dorinţă de schimbare a unui sistem opresiv și a unei gîndiri discriminatorii.
După discuția cu reprezentantele PSRM-ului și PCRM-ului, mi-am dat seama că partidele politice cînd aud de egalitate de gen, echivalează “genul” cu “femeile” şi de altfel nu înțeleg de ce la forum doar două partide aveau cel puțin un bărbat printre delegați. O impresie că partidele și-au trimis femeile să se ocupe de această problemă care le-ar viza doar pe ele. Nu va fi egalitate de gen în această țară pînă cînd bărbații nu vor fi interesați de subiectul în cauză în aceeași măsură ca și femeile. Egalitatea de gen presupune ambele genuri – atît femei cît și bărbați. Mai ales în condiţiile în care, oricît de ironic ar părea, majoritatea capitalului politic și pîrghiilor de luare a deciziilor îl dețin bărbații în partide, neimplicarea acestora în discuțiile ce vizează egalitatea de gen înseamnă practic condamnarea acestei probleme doar la discuții pe la forumuri cu zero rezultate. Dar, mă rog, important e să fie coffee-break-uri, iar partidele să mai pună o bifă la participare și colaborare cu societatea civilă.
Imagine de la Forumul „Femeile contează”, 2016.
Participînd la procesul de luare a deciziei din partea grupului femeilor, ne-am focusat pe două aspecte: sexismul în spațiul public, mai ales din partea politicienilor, și votarea legii nr. 180. Am rămas uimită să văd cu cîtă înverșunare doamnele deputate asigurau că sînt pentru egalitate de gen și pentru eliminarea sexismului din arena politicului ca răspuns la subiectul nostru. De asemenea, ne-au vorbit doamnele despre felul în care ele întotdeauna promovează femeile la ele în partid. Așa am realizat că doamnele nu înțeleg că e nevoie să condamne sexismul și să vorbească despre egalitatea de gen nu doar într-un grup închis la ele în partide, ci cu o voce neasociată politic. O voce strigătoare care va condamna sexismul, indiferent din ce partid este respectiva persoana, o voce care nu se va complace în articole de presă de doi bani care discută despre culoarea vestimentației altor deputate sau se compară între ele cine a purtat cel mai frumos sacou. Este nevoie mai mult decît de un sprijin pasiv și de participare la forumuri cu coffee break-uri. E nevoie de o voce solidară, de acțiuni de solidaritate, care să se desprindă de interese politice, de clase sociale, etnii etc.
Forumul Femeilor din 2016 a purtat denumirea „Femeile contează” („Women Matter” în engleză și „Женщины что-то значат” în rusă).
Concluzie
Egalitatea de gen în Moldova se face la birou, la forumuri cu coffee-break-uri și cu granturi multe. Egalitatea de gen a devenit un magnet de bani și o lozincă comodă de fluturat în fața finanțatorilor. Cel puțin așa e impresia creată. Da, sînt și persoane dedicate cauzei printre ONG-iștii stabiliți și confortabili, însă din păcate aceste persoane sînt puține. Mai mult, o bună parte dintre egalitariștii de profesie sînt homofobi și rasiști. Nu prea îi/le interesează femeile minoritare (etnie, limbă, orientare sexuală, religie) din Moldova. Vorbesc despre egalitatea de gen fără a ține cont și de alte dimensiuni ale opresiunii și uneori mai au tupeul să ne reproșeze colaborarea cu feministele lesbiene din Moldova. Iar aceste atitudini sînt întreținute și de agențiile internaționale, cum ar fi UN Women în Moldova, care lucrează selectiv cu societatea civilă și cît se poate de netransparent. Pe lîngă această societate civilă instituționalizată care nu vrea schimbare, ci doar confort, avem și politicieni/politiciene, care nu sînt nici pe departe mai buni/bune. Lăudatul proiect de lege nr.180 trebuia să fie votat în a doua lectură pe 8 aprilie, însă votarea sa a fost amînată pentru o săptămînă, deoarece deputatul Valeriu Ghilețchi s-a trezit că sinteza proiectului nu conține referire la amendamentele sale. O acțiune vădit intenționată din partea lui Ghilețchi pentru a tergiversa procesul, așa cum după el femeile în general nu ar trebui să iasă din casă, cu atît mai puţin să facă politică.
Acest articol nu e o critică de dragul criticii, ci e o incursiune asupra acţiunilor UN Women, ONG-urilor locale şi a partidelor politice ale căror acţiuni dedicate egalităţii de gen par a fi mai degrabă o cheltuială nejustificată de bani fără o contribuţie de substanţă la egalitatea de gen. Dorim ca organizațiile care au printre obiective lupta pentru egalitatea de gen să se autosesizeze și să se intrebe dacă într-adevăr ceea ce fac are un impact, pe lîngă bifarea listelor de activităţi. Mai mult ca atît, să se întrebe ce ar putea face mai mult pentru a contribui la destructurarea sistemului, şi nu la acomodarea la acesta, și în final la reformarea lui în unul just și echitabil pentru fiecare cetățean/ă indiferent de gen, orientare sexuală, etnie, religie, grup lingvistic, statut social, abilitate fizică etc.
Fotografii de Victoria Apostol şi Polna Ceastuhina.
Acest articol nu e o critica de dragul crticii, ci un strigat de disperare al tinerelor care nu au acces la granturi.
Pe cand venitul mininm garantat in RM. Nu de alta, dar ca UN Women sa-si faca treaba, fara ca flamanzii cu diploma sa faca galagie inutila si furtni in paharute de apa.
tinerele au acces la granturi… daca vei fi urmarit atent activitatea Grupului de Initiative Feministe vei fi aflat ca ele au beneficiat de un grant de la European Endowmnet for Democracy pentru a realiza o serie de intalniri feministe si alte cateva activitati…asa ca, critica nu e una financiara ci tine de faptul ca o parte a organizatiilor implicate in proiecte ce au drept scop emanciparea femeilor s-au facut comode si conformiste: au invatat sa colaboreze tacit cu organele statului, sa faca proiecte de dragul proiectelor, sa investeasca mai mult in vizibilitate decat in rezultate etc…
Ma si mir ca vor fi obtinut acel grant de la … pentru ca la GIP numai de democratie nu poate fi vorba. Dar… pofta vine mancand. Iar daca mainstreamul e comod si conformist, inseamna ca emanciparea femeilor pe nimeni nu intereseaza, decat pe niste radicali, care poate fac tot posibilul pentru a ajunge mainstream comod si conformist.
Ma uitam la poza (cu doamna cea balana) si in special la textul de pe pancarta pe care il tine in maini. Mi-a sarit in ochi textul: Politicieni, promovati si femeile!. Probabil pentru ca e scris cu rosu. Pe langa cantatul patetic (patetic, nu jalnic) la coarda emotionala, prin „si” din „si femeile”, textul sugereaza pista de critica a situatiei actuale, cica discriminatorie. Cum ca ar exista domenii in care femeile nu sunt promovate deloc. Sigur asta este o manipulare crasa. In primul rand, si femeile sunt promovate in domeniile unde numarul lor este mai mic in comparatie cu barbatii. In al doilea rand nu exista domeniu in care sa nu fie femei. In al treilea rand sunt domenii dominate hotarat de femei: gradinite, scoala, biblioteci, administratia publica locala si centrala, massmedia (sic), etc. Nemaivorbind ca a promova anumiti barbati si anumite femei nu-i incalzeste cu nimic pe ceilalti femei sau celelalte femei. Exemplu clasic: ce au avut de castigat tarancile Imperiului Tarist din faptul ca la un moment dat Imparateasa a fost Ecaterina a II-a?. Sau ce aveau de castigat barbatii rusi din faptul ca Ivan cel Groaznic era barbat.?!
Dar altceva mi s-a parut mai important. Ideea de comparatie a discriminarii pe baza de sex cu cea a discriminarii pe baza de varsta. Pentru ca toata povestea cu feminismul si ideea de discriminare se bazeaza pe comparatie. Comparatii foarte generale, grupiste, obiectificatoare, reificante, imprecise si inselatoare pana la urma. Dar comparatia este centrala pentru intregul demers antidiscriminare. Asadar, revenind la comparatia discriminare in baza de varsta vs. cea in baza de sex. Imaginati-va ca pe pancarta ar fi scris: „promovati si batranii”. Partea cea mai interesanta e ca nimeni nu scrie asa ceva. Si aici apare intrebarea: de ce? Pentru ca e clar ca batranii sunt tratati mai rau decat oamenii in putere. Sunt discriminati de-a dreptul. Si avand in vedere ca sunt discriminati e clar ca trebuie sa existe o politica de promovare a lor. Dar nu exista. De ce? Raspunsuri sincere exista. Dar exista raspunsuri si de ce activistii antidiscriminare nu se ocupa de promovarea batranilor? Da, pentru ca nu cred cu adevarat in ceea ce predica, adica in limitarea discriminarii de toate culoarile si impotriva tuturor si a fiecaruia.