ARTICOLE.
Un nou spațiu public cultural a fost inaugurat la Chișinău în week-endul trecut de către grupul Iarba Urbană.
Alina Matis, în Gandul.info (preluat de ZdG), despre Chiril Gaburici în comparaţie cu Victor Ponta: „Nici nu este nevoie de cine ştie ce analize pentru a înţelege de ce „premianta” Parteneriatului Estic trece acum printr-o criză foarte periculoasă şi uşor de exploatat de Rusia. M-am uitat azi la conferinţa premierului moldovean, Chiril Gaburici, cu Victor Ponta şi, în ciuda zâmbetelor largi, imaginea mi s-a părut pur şi simplu una tristă. Dacă noi suntem frustraţi că avem un premier care a plagiat, pe urmă a negat, după care a anunţat că renunţă la titlu, moldovenii au motive să urle. Ştiţi cine este premierul lor, omul care ar trebui să îi păzească de Rusia şi să îi apropie de Europa? Un individ pe numele căruia a fost deschisă, luna trecută, o anchetă penală pentru fals în actele de studii. Pe scurt, acest Chiril Gaburici, venit la guvernare din partea PLDM, nu a luat BAC-ul pentru că nu s-a mai prezentat la ultimele două probe, a primit diploma de licenţă la 28 de ani — la 9 ani de la începerea primei facultăţi -, a terminat masteratul la 35 de ani şi acum, căci viaţa fără doctorat e pustiu (sic!), este şi doctorand. Nu este clar cum a ajuns la facultate, căci toate documentele lui de studiu au fost ridicate de anchetatori, iar şcolile prin care spune că a trecut nu au fost foarte dornice să clarifice situaţia în faţa jurnaliştilor.”
Vlad Moşneag, în ZdG, din nou despre creditele „neperformante”, acorate de BEM: „Credit de 24 de milioane şi un gaj de opt ori mai mic // Mai exact, „Artbeton-Grup” SRL beneficiază de la BEM în baza unui contract de credit din 7 decembrie 2011 de suma de 1,5 milioane de euro, care echivalau atunci cu aproape 24 de milioane de lei (un euro costa aproximativ 16 lei). Creditul urma să fie întors băncii până în noiembrie 2013, iar în calitate de gaj a fost pus sechestru pe un complex de clădiri administrative, de producere şi depozitare, amplasat în or. Lipcani, r. Briceni, pe str. Libertăţii 235, dar şi pe terenul aferent cu o suprafaţă de 20 ha. Clădirile şi terenul au fost evaluate la 26,1 milioane de lei. Contractul de credit a fost încheiat între Vladislav şi Svetlana Iusupov, proprietarii clădirilor şi terenului, tot ei, administratorii din acte ai firmei „Arbeton-Grup” SRL, şi Ghenadie Condrea, pe atunci prim-director adjunct al Filialei nr.1 Chişinău a BEM. // Aproape firesc, aşa cum s-a întâmplat şi în alte cazuri, SRL-ul nu a reuşit să-şi onoreze obligaţiunile financiare către bancă, iar în ianuarie 2013 a predat benevol clădirile şi terenul din Lipcani instituţiei financiare. De atunci, BEM a tot încercat să le vândă, însă fără succes. Pentru data de 16 iunie 2015, pe site-ul băncii este anunţată o nouă licitaţie, cu reducere, pentru a comercializa peste 30 de bunuri care au fost puse în gaj, iar cei care au luat credite nu şi-au onorat obligaţiunile financiare. Printre bunurile pe care banca doreşte să le vândă găsim şi obiectul din str. Libertăţii 235 din Lipcani. Licitaţia pentru el nu porneşte însă de la suma pentru care a fost acordat creditul (24 de milioane), ci de la 3,35 milioane de lei, deci, de opt ori mai puţin. Cu alte cuvinte, BEM, dacă va reuşi să vândă obiectul, nu va putea acoperi valoarea creditului acordat firmei „Artbeton-Grup” SRL, înregistrând astfel pierderi de peste 20 de milioane de lei doar de pe urma unui contract. // ZdG a aflat de la persoane care au activat în acea perioadă la BEM că, în 2012-2013, instituţia a trimis pe adresa Procuraturii Anticorupţie (PA) şi Centrului Naţional Anticorupţie (CNA) plângeri cu solicitarea de a elucida acest caz. Nimeni însă nu a fost tras la răspundere, deşi era evident că imobilele puse atunci în gaj au fost supraevaluate, iar Banca a acceptat tranzacţia fără a se asigura.”
Monica Stancu despre experiența de a fi feministă în mediul online: ”Dacă încerci să schimbi acest status quo, vor fi oameni care vor încerca să te aducă aducă la tăcere, să îţi chestioneze credibilitatea şi să îţi clatine încrederea în şine. Toxicitatea acestor atacuri personale îi descurajează şi pe alţii de la a îşi exprimă părerea pentru a evită să devină următoarea ţintă. Deşi femeile nu sunt singurele care sunt ţinta comentariilor agresive, mai mulţi cercetători şi jurnalişti au arătat că de obicei, criticile online împotriva femeilor sunt mai degrabă comentarii legate de genul autoarelor decât critici legate de argumentele invocate de acestea. În cazuri extreme, ele ajung să fie ameninţate şi terorizate aşa cum s-a întâmplat în cazul Anitei Sarkeesian după ce a criticat sexismului din jocurile video. Aceste tipuri de comentarii sunt un mod de „a pune femeile la locul lor,” de a le marginaliza şi de a le exclude din spaţial public. Voi continua să scriu pentru că nu vom avea progres social, economic şi politic dacă nu vom avea conversaţii despre discriminare şi egalitate, pentru că feminismul ajută femeile şi bărbaţii, şi pentru că “prefer să fiu etichetată drept o feministă enervantă decât să fiu complice la propria-mi dezumanizare.”
Biserica Catolică l-a canonizat, sîmbăta trecută, pe cardinalul salvadorian Oscar Romero, împușcat acum 35 ani în urmă de regimul militar din El Salvador.
Un interviu despre Perestroika cu fostul disident Veaceslav Igrunov: ”Большая группа молодых реформаторов в 1989 году поехала в Чили перенимать опыт Пиночета, там были Найшуль, Чубайс, Львин, Васильев, Болдырев и многие другие. Вернулись все в полном восторге, за исключением Болдырева. Осенью 89 года у нас были очень тяжелые споры на эту тему. Они же размышляли после поездки так: сделать нищим население, чтобы обесценить рабочую силу, а наши не очень хорошие товары получили бы конкурентоспособность за счет дешевизны, сконцентрировать ресурсы в руках немногих, чтобы эти немногие могли конкурировать на международном рынке. Я им говорил: эти методы приведут к забастовкам и развалу страны. Они ответили, что понимают это, потому главная задача сначала уничтожить профсоюзы. Я возразил, что с профсоюзами можно договариваться, а без них будут радикалы и «дикие» акции протеста. Их ответ на мою реплику ошеломил: «А что, у нас пулеметов нет?» Люди из гайдаровской команды вообще говорили о разрушении государства: «Чем больше мы разрушим, тем тяжелее будет восстанавливать прежнее». Когда я это услышал, понял, что нам не по пути. Их представление о сильной власти — это представление не о государстве, а о диктаторе, который ломает народ через колено и проводит реформы. Фраза «ломать через колено» в этой среде появилась довольно рано.”
Filozoful francez de origine rusă Michel Eltchaninoff a scris o carte ”Dans la tête de Vladimir Poutine” în care încearcă să identifice principalele axe ale gîndirii lui Putin. Daria Badier (Дарья Бадьёр) a realizat un interviu cu Eltchaninoff : ”Поскольку Владимир Путин в своих выступлениях иногда цитирует философов (его окружение тоже любит это делать), я просто взял цитаты и постарался проанализировать их. В результате я увидел три основы российской идеологии. Во-первых, это консерватизм. Здесь главная идея – о том, что Европа является декадентским континентом, и что против нее следует восстановить какой-то нравственный порядок. Конечно, тут они ссылаются на философа Ивана Ильина. Его Путин часто цитирует. Второй момент – русский путь, идея возобновления, славянофильская идея, направленная против Запада. Главный смысл: Запад хочет забить Россию в угол, поэтому Россия должна защищать свой культурный и политический путь. Это Николай Данилевский и его работа “Россия и Европа”, которую сейчас читают в окружении Путина. Кстати, Данилевский, один из официальных идеологов новой России, похоронен в Крыму. Третья основа путинской идеологии – это, конечно, евразийство. Путин цитирует Льва Гумилева. Он проповедовал идею о том, что есть некое евразийское пространство, противостоящее атлантическому миру, что есть “империя земли”, которая будет бороться против “империи моря”. Кроме Гумилева, есть еще философы-евразисты 20-х годов, которые доказывают, что Россия и Азия (Средняя Азия) – это целостное пространство, объединенное неким смыслом. Эти три основы – консерватизм, русский путь и евразийство – нужны для того, чтобы оправдать любые шаги российской власти. Если надо, можно пойти защищать православных, или русскоязычных, или братьев из Евразии. Для этого есть все поводы.”
Rebecca Onion, pe AEON, despre teoriile înşelătoare ale generaţiilor: „But in real life, I find generational arguments infuriating. Overly schematised and ridiculously reductive, generation theory is a simplistic way of thinking about the relationship between individuals, society, and history. It encourages us to focus on vague ‘generational personalities’, rather than looking at the confusing diversity of social life. Since I’m a ‘Gen-X’er born in 1977, the conventional wisdom is that I’m supposed to be adaptable, independent, productive, and to have a good work/life balance. Reading these characteristics feels like browsing a horoscope. I see myself in some of these traits, and can even feel a vague thrill of belonging when I read them. But my ‘boomer’ mother is intensely productive; my ‘Greatest Generation’ grandmother still sells old books online at age 90, in what I consider to be the ultimate show of adaptability and independence. (…) As the French historian Pierre Nora wrote in 1996, the careful analyst trying to talk about generations will always struggle: ‘The generational concept would make a wonderfully precise instrument if only its precision didn’t make it impossible to apply to the unclassifiable disorder of reality.’ The problem with transferring historical and sociological ways of thinking about generational change into the public sphere is that ‘unclassifiability’ is both terrifying and boring. Big, sweeping explanations of social change sell. Little, careful studies of same-age cohorts, hemmed in on all sides by rich specificity, do not. (…) ‘Sometimes it’s important to start with numbers,’ Malcolm Harris wrote in the ‘Youth’ edition of The New Inquiry in 2012. ‘When it comes to inter-generational conflict, tied as it is to stories about Oedipus and Hamlet, numbers help ensure we’re speaking of a particular relation rather than a mythic archetype.’ Harris, who will publish a book on the topic this year, pointed out that young people deal with unemployment, overpolicing, lack of economic opportunity, tuition increases, and mountainous student debt.”
Dan Neumann, pe blogul său, despre România „fără formă” europeană la mijlocul sec. 19: „Marea mistificare din închipuirea elitelor intelectuale de la noi rezidă în falsa teorie a formelor fără fond, emisă de un politician reacționar, educat într-o Germanie cu mult balast medieval, și avocat oportunist în zorii statului-națiune român. Orice statistică, orice cuantificare rezonabilă indică o singură realitate: aroganța și siguranța de sine a unor boieri leneși și ticăloși îi împiedicau să privească în față societatea semenilor lor. Nimănui nu îi place să afle că este un monstru. Dar despre ce forme fără fond vorbim? Erau analfabetismul, foametea, practicile feudale din agricultură, sărăcia extremă a țărănimii, orașele subpopulate de români forme civilizaționale vestice? Reciproca: erau boierii cu mentalități anticapitaliste și practici de exploatatori de sclavi occidentalizați la 1866 sau la 1907? Erau disprețul față de lege și personalizarea puterii politice împotriva dreptului occidental vreo formă oarecare? // Unde sunt formele vestice în Regatul României domnilor eseiști, critici literari și gazetari ai faptului divers? Ce impact social au avut aceste așa-zise forme? Faptul că 1% câștiga o sumă suficient de mare pentru a avea obiceuri de consum similare cu o mână de burghezi parizieni sau berlinezi nu arată nimic din ce se cheamă cultura publică occidentală. De la elite până la prostimea de jos, modernizarea României nu ascunde nici un fond oriental, balcanic sau alte atribute-baliverne, dublat de o crustă de europenism. România se remarca la 1850 ca o anexă teritorială, socială, economică a Rusiei Țariste, un imperiu condus tot de boieri franțuziți sau germanizați la suprafață. Cu civilizația materială a economiei-lume slavă semăna cel mai mult virtuala gubernie a României. Să ne amintim doar în ce alfabet se scria limba română la 1840 dincoace de Carpați. Să reflectăm doar la această mărturie a ce ar fi putut fi.”
Dezvăluirile șocante ale unui ex-polițist american de culoare despre rasismul instituțional al forțelor de ordine americane: ” That remaining 70 percent of officers are highly susceptible to the culture in a given department. In the absence of any real effort to challenge department cultures, they become part of the problem. If their command ranks are racist or allow institutional racism to persist, or if a number of officers in their department are racist, they may end up doing terrible things. It is not only white officers who abuse their authority. The effect of institutional racism is such that no matter what color the officer abusing the citizen is, in the vast majority of those cases of abuse that citizen will be black or brown. That is what is allowed. (…) And no matter what an officer has done to a black person, that officer can always cover himself in the running narrative of heroism, risk, and sacrifice that is available to a uniformed police officer by virtue of simply reporting for duty. Cleveland police officer Michael Brelo was recently acquitted of all charges against him in the shooting deaths of Timothy Russell and Malissa Williams, both black and unarmed. Thirteen Cleveland police officers fired 137 shots at them. Brelo, having reloaded at some point during the shooting, fired 49 of the 137 shots. He took his final 15 shots at them after all the other officers stopped firing (122 shots at that point) and, „fearing for his life,” he jumped onto the hood of the car and shot 15 times through the windshield.”
Raportul Organizației Internaționale pentru Muncă despre starea salariaților și muncii în lume: ”In Europe, labour markets will be increasingly affected by economic and political turmoil. Recovery remains uneven and fragile. Modest economic growth seen during the second half of 2013 and early 2014 is fading, with large euro-area countries driving the slowdown. In the second quarter of 2014, output growth reached 1.3 per cent in Germany (down from 2.2 per cent in Q1 2014) and 0.1 per cent in France (down from 1 per cent in Q1 2014). The recent turmoil in financial markets will complicate the task of bringing unemployment back to pre-crisis rates. (…)This report finds that the global employment outlook will deteriorate in the coming five years. Over 201 million people were unemployed in 2014 around the world, over 31 million more than before the start of the global crisis. And, global unemployment is expected to increase by 3 million in 2015 and by a further 8 million in the following four years. The global employment gap, which measures the number of jobs lost since the start of the crisis, currently stands at 61 million. If new labour market entrants over the next five years are taken into account, an additional 280 million jobs need to be created by 2019 to close the global employment gap caused by the crisis. Youth, especially young women, continue to be disproportionately affected by unemployment. Almost 74 million young people (aged 15–24) were looking for work in 2014. The youth unemployment rate is practically three times higher than is the case for their adult counterparts. The heightened youth unemployment situation is common to all regions and is occurring despite thetrend improvement in educational attainment, thereby fuelling social discontent.”
Judith Butler despre gender și experiența transexuală: ”Most of what people say about these matters is rather speculative. I know that some subjective experiences of sex are very firm and fundamental, even unchangeable. They can be so firm and unchanging that we call them “innate”. But given that we report on such a sense of self within a social world, a world in which we are trying to use language to express what we feel, it is unclear what language does that most effectively. I understand that “innate” is a word that conveys the sense of something hired-wired and constitutive. I suppose I would be inclined to wonder whether other vocabularies might do the job equally well. I never did like the assertion of the “innate” inferiority or women or Blacks, and I understood that when people tried to talk that way, they were trying to “fix” a social reality into a natural necessity. And yet, sometimes we do need a language that refers to a basic, fundamental, enduring, and necessary dimension of who we are, and the sense of sexed embodiment can be precisely that.”
Andrew Roberts, istoric britanic, specualează, în Smithsonian Magazine, ce ar fi fost dacă Napoléon nu ar fi pierdut la Waterloo: „If Napoleon had remained emperor of France for the six years remaining in his natural life, European civilization would have benefited inestimably. The reactionary Holy Alliance of Russia, Prussia and Austria would not have been able to crush liberal constitutionalist movements in Spain, Greece, Eastern Europe and elsewhere; pressure to join France in abolishing slavery in Asia, Africa and the Caribbean would have grown; the benefits of meritocracy over feudalism would have had time to become more widely appreciated; Jews would not have been forced back into their ghettos in the Papal States and made to wear the yellow star again; encouragement of the arts and sciences would have been better understood and copied; and the plans to rebuild Paris would have been implemented, making it the most gorgeous city in the world.”
CĂRȚI.
A QUOI SERVENT LES ÉCONOMISTES S’ILS DISENT TOUS LA MÊME CHOSE ? – Manifeste pour une économie pluraliste. Sous la direction d’A. Orléan (Editions Les Liens qui Libèrent, 2015). O carte-manifest despre necesitatea pluralizării curiculului universitar în științele economice. Autorii argumentează că la nivelul facultăților de economie în Franța, adepții teoriilor economice heterodoxe reprezintă o minoritate în descreștere, înlocuiți fiind permanent de reprezentanții unei teorii economice generică numită ”sinteza neoclasică”. Această situație conduce, afirmă economiștii care au scris lucrarea, la instaurarea unei gîndiri unice în economie, la eliminarea pluralismului teoretic și la stoparea inovației teoretice. (V.S.)
Dan Alexe. Dacopatia și alte rătăciri românești (Humanitas, 2015). Cartea lui Dan Alexe este una foarte lucidă, acidă și cinică. Autorul ia în furci obsesia protocronistă românească a dacilor ca fiind începuturile a toate celea (de la Piramide la Hristos) căreia îi stabilește atît originile suspecte (în opera lui Densușianu) cît și incoerența (filo)logică. Dacopatia, căci acesta e numele maladiei, afectează constant anumite medii culturale românești pe care le aduce într-o stare de exaltare ce suspendă argumentele logice și creează megalomane istorii naționale ce-l leagă în descendență directă pe Adam cu Burebista și Gigi Becali/Arsenie Boca. Anume din acest motiv – că e o rătăcire cu un aflux constant de victime, inclusiv în mediul academic – dacopatia trebuie ridiculizată în mod serios.
Bonus 1: cartea argumentează despre o similaritate subterană între limba română și cea albaneză care pornesc probabil din rădăcini similare și urmează ulterior un proces asemănător de evoluție (latinizare etc)
Bonus 2: cartea arată și originile țigănești ale unor cuvinte din vocabularul curent: mișto, nașpa, nasol etc.
P.S. Blogul lui Dan Alexe este aici: https://cabalinkabul.wordpress.com/
P.P.S. Un interviu Hotnews.ro cu Dan Alexe (în două părți: una și una) (V.S.)
Ticu Goldstein, în Observator Cultural, despre volumul: Carol IANCU, Alexandru-Florin PLATON (coordonatori), Pogromul de la Iași și Holocaustul în România/ Le Pogrom de Iași et la Shoah en Roumanie, Editura Universităţii „Al. I. Cuza“ Iaşi, 2015: Refuzul tenace de a-i naturaliza pe evrei i-a determinat pe unii să considere România ca „ţara clasică a antisemitismului“, în vreme ce Carol Iancu afirmă că „antisemitismul în România, de la 1866 pînă la 1919, a fost o adevărată instituţie de Stat“. De altfel, trebuie să reflectăm la cuvintele Hannei Arendt, mare politolog, cînd scria, în Eichmann la Ierusalim, că „nu e o exagerare să spunem că România a fost ţara cea mai antisemită din Europa înainte de război“. Studiul Martei Petreu este însă foarte nuanţat. Sînt ascultate ambele părţi: atît românii despre evrei, cît şi evreii despre ei înşişi… Lucian Nastasă, de la Institutul de istorie „G.Bariţiu“ din Cluj- Napoca, în „Preludii ale Holocaustului. Congresele studenţeşti antisemite din anii ’20“, ne atrage atenţia că ororile Holocaustului au pus în umbră pogromurile anterioare, îndeosebi cele din anii ’20, demonstrînd faptul că, nu întîmplător, tinerii naţionalişti ai anilor ’20 au devenit executanţii Genocidului din anii 1939-1945. (…) // Terenul era pregătit, România beneficia de o tradiţie îndelungată a antisemitismului eliminaţionist. România va trece de la purificarea etnică la genocid, nemulţumirile generate de inegalităţile sociale sînt drenate către minorităţile „detestabile“, transformate în ţap ispăşitor. Folosirea acestei ocazii pentru soluţionarea problemei evreieşti, prin legitimarea făţişă a barbariei, cu încălcarea tuturor legilor internaţionale, reprezintă un fapt fără precedent. Mihai Chioreanu reproduce cel mai teribil document (declaraţii făcute de Mihai şi Ion Antonescu în iunie şi septembrie 1941): „Lupta e înverşunată. Este pe viaţă şi pe moarte. Este dusă între noi şi germani, şi evrei. Am să fac o operă de curăţire totală şi de evrei şi de toţi cei care s-au strecurat la noi. Prin urmare, politica noastră în această privinţă este să facem un tot omogen absolut şi în Basarabia şi în Moldova, eu şi cu dv. dacă vom mai trăi, dacă nu, o va face altul – şi în Transilvania“. Apoi, mai incendiar, acelaşi document citează declaraţiile lui Ion Antonescu: „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari. Imperiul Roman a făcut o serie de acte de barbarie faţă de orizontul contemporan şi a fost totuşi cel mai vast şi mai măreţ aşezămînt politic. Nu ştiu peste cîte veacuri neamul românesc se va mai întîlni cu libertatea de acţiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică şi revizuire naţională. Aşa că vă rog să fiţi implacabili. Să folosim acest moment istoric şi să curăţim pămîntul românesc. Dacă este nevoie – să trageţi cu mitraliera… Deci, fără forme, cu libertatea completă“. Cele două citate ne spun cîte ceva despre numitorul comun al antisemitismului din Europa Centrală şi de Est (inclusiv România). (…) // În comunicarea pe care am susţinut-o [Ticu Goldstein], intitulată „Un Şoah balcanic? Pogromul de la Iaşi, vîrful de lance al Şoahului din România“, am optat pentru sintagma „Un Şoah balcanic?“, urmărind să restrîng zonal şi comportamental semnificaţia Pogromului, care are, după părerea mea, următoarele trăsături: graba, caracterul artizanal, diversionist şi contradictoriu, faţă de cel nemţesc – birocratizat, sistematizat, mecanizat şi chimizat. Totuşi, protocroniştii noştri pot înregistra încă un avans în faţa Europei: Hitler îl va imita pe Antonescu! Serge Moscovici, sociologul francez de origine română, a spus-o: „Asemenea unei experienţe în mărime naturală, aceasta îi va uşura lui Hitler descoperirea soluţiei finale“.
Autor imagine de fundal: Igor Schimbător (sursă: Facebook).
