Nu e exclus ca, peste ani, din întreaga încercare a corăbiei britanice Madleen1 de a sparge blocada impusă de armata israeliană asupra Fâșiei Gaza, să nu rămână decât această fotografie distribuită de Ministerul Israelian al Afacerilor Externe, ce o are în centru pe Greta Thunberg, activista de mediu suedeză participantă la expediție, care primește o butelie de apă și un sandviș cu pastrama de la un soldat israelian.
Dacă nu ar fi întreg contextul tragic și strigător la cer – al unui grup disperat de activiști și activiste ce încearcă să spargă o blocadă impusă de armata israeliană asupra unei regiuni care a devenit un ”tărâm însângerat”(pentru a prelua metafora istoricului american Timothy Snyder) sau o zonă a morții, al armatei israeliene care a interceptat vasul Madleen în apele internaționale și i-a arestat pe cei aflați la bordul navei – fotografia ar putea fi chiar interpretată ca una, de exemplu, în care un soldat salvează o tânără de la înec și pe deasupra o mai și servește cu un sandviș…
Doar contextul e cel care ar putea să redea acestei fotografii șansa de a descrie o realitate, nu de a o masca, sau, și mai rău, de a contribui la disimularea ei. Când vorbesc despre context, am în vedere, în mod evident, sutele de știri și mărturii despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat cu Madleen – vasul a fost reținut, oamenii de la bord au fost arestați, deportați, iar unii chiar urmează a fi judecați (pentru ce crimă, dacă nu au reușit nici măcar să ajungă în apele teritoriale ale Israelului?).
Mai am în vedere însă și mici alte detalii, care se află în văzul tuturor, și par nesemnificative, dar care, pentru cei care le recunosc, deschid uși nebănuite spre înțelegerea realității.
De exemplu, sandivșul și butelia de apă sînt, pentru mine, mai mult decât un ”simplu” gest de bunăvoință. Din experiența mea personală recunosc în ele ”meniul alimentar standard” pentru toți și toate pe care statul israelian le consideră amenințări pentru securitatea sa și pe care vrea să le evacueze/deporteze…
Întâlnirea mea cu un sandviș similar și o butelie de apă similară s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă în luna februarie 2018 când, după ce am aterizat la Tel Aviv cu avionul de la Iași și ni s-a refuzat intrarea în Israel, am primit și eu o sticlă de apă și un sandviș de la forțele de ordine israeliene. Probabil din aceleași tipuri de sandviș pe care un soldat israelian l-a oferit Gretei Thunberg și celor care au călătorit împreună cu ea.
…Mama mea a lucrat ca îngrijitoare (metapelet) în Israel timp de 9 ani. Zile și nopți de muncă, fără concedii, fără odihnă, îngrijind bătrâni în condiții adesea imposibile. În 2018, după mai bine de doi ani în care nu fusese acasă, am decis să merg cu sora mea să o vizităm. Am cumpărat bilete de avion, am rezervat tururi ghidate și bilete la muzeul Holocaustului, și ne-am pregătit să ne petrecem o săptămână împreună.
Când am ajuns la aeroportul din Tel Aviv, jumătate din avion a fost imediat direcționată către „controlul suplimentar pentru migranți”. Deși aveam bilete tur-retur, datele mamei care lucra legal, itinerarii turistice și alte documentele necesare, am fost supuse unui interogatoriu lung la capătul căruia ni s-a spus că nu putem intra în Israel. Suntem deportate. De fapt nu deportate conform sensului original al cuvântului (nu puteam fi deportate în condițiile în care nu fusesem lăsate să intrăm în țară!). Dar chestia asta se numea oricum, ”deportare tehnică”. Adică un fel de deportare care nu e deportare legală dar care totuși te trimite acasă, fără a-ți da posibilitatea să intri în țară. Ne-au confiscat lucrurile personale. Doi soldați înarmați ne-au condus spre o cameră în care erau și alți migranți deportați. Eram pline de revoltă și umilință. Statul în care mama lucrează 24 de ore din 24 nu ne permite nici măcar să o vedem.
După intervenția angajatorilor mamei (care s-au dovedit a fi foarte de treabă), autoritățile i-au permis să ne vadă timp de 10 minute. I-au spus că vom fi duse la un hotel și a doua zi vom fi îmbarcate în avionul de întoarcere. Nu am ajuns la niciun hotel. Am fost escortate spre o mașină cu zăbrele (din alea care transportă infractori), ce ne-au dus, nu spre un hotel, ci spre un centru de detenție temporară a migranților ”deportați”. Urma să fim trimise acasă cu aceeași rută cu care am venit. Adică urma să fim internate în acel centru încă o săptămână (următoarea rută era abia sâmbăta viitoare).
Eram trei femei într-o cameră mică și murdară. Paturile nu aveau cearșafuri, saltelele erau pătate cu sânge, nu aveam pături, era frig – era februarie, geamul deschis, iar încălzirea lipsea. Pe pereți erau mesaje lăsate de alți deținuți. Țin minte și acum mesajul lăsat de o mamă din Moldova: „Am stat o săptămână aici cu copilul de 10 luni.” Nu aveam nimic la noi. Singurul obiect permis fusese o cutie de ciocolată Bucuria. Cu una dintre ele am scris pe perete: „Am vrut doar să o văd pe mama.”
În ziua aceea am primit un singur sandviș și o sticlă de apă, exact ca în imaginea cu Greta.
Am fost eliberate abia în jurul orei 11 noaptea. Angajatorii mamei au plătit o garanție de 10.000 de euro care le-a fost returnată când ne-am întors în Moldova. 10.000 de euro – prețul pentru a-ți vedea mama. Am stat în pușcăria-hotel vreo 12 ore. Ne puteam considera norocoase: celelalte femei au stat (și probabil stau) mult mai mult. Probabil același sandviș a fost oferit de forțele armate israeliene multor persoane imigrante din Moldova cărora le-a fost refuzată intrarea și care erau deținute pentru a fi întoarse înapoi din cauza unei politici migraționale dure a Israelului.
Sandvișul, evident, nu are nici o vină. Nici apa. Dar ele fac parte, în cazul meu, dintr-o estetică ”politică” lugubră a ocupației și a violenței normalizate, o încercare de a cosmetiza un act de violență politică (cel de a-l trata pe un cetățean din altă țară drept posibil dușman în baza unor criterii aleatorii) sub masca unui spectacol umanitar. În cazul Gretei acest sandivș e parte dintr-un exercițiu de propagandă menit să reducă întreaga confruntare la un moment de „civilitate” între armata israeliană și activiști, ignorând deliberat faptul că acei activiști au fost privați de libertate, iar ajutorul umanitar a fost oprit din drum. Nu este diferit de situația de a bloca o ambulanță care se grăbește să salveze oameni la graniță și apoi a le oferi medicilor un ceai, după ce li s-a refuzat trecerea cu echipamentele salvatoare și a prezenta această situație drept mare mostră de ”umanism”…
Mama mea nu este nici pe departe unicul cetățean moldovean ce a muncit în Israel în asemenea condiții. Conform statisticilor2, vreo 10 mii de femei originare din Moldova muncesc la moment ca și îngrijitoare. Mama mea îngrijea, conform contractului, de o bătrână. În realitate aceasta avea grijă de un cuplu de bătrâni, și, deși munca pe care o făcea era pentru îngrijirea a două persoane, ea era plătită pentru îngrijirea unei persoane.
Mai sunt alte câteva zeci de mii de bărbați moldoveni care muncesc în Israel în domeniul construcțiilor3.
Statul Israel depinde mult de forța de muncă migrantă mai ales în sectorul agriculturii, construcției și în sfera de îngrijire. Conform estimărilor, în 2022, un total de 73.000 de migranți din Israel lucrau ca îngrijitori iar 50.000 lucrau în sectoarele construcțiilor și agriculturii. În Israel, industria de îngrijire este formată doar din migranți, dintre care peste 80% sunt femei din Asia de Sud-Est și Europa de Est.
Această forță de muncă, precarizată și invizibilizată, contribuie esențial la funcționarea economiei și la întreținerea ideii de „corp național” israelian, fără a beneficia însă de drepturi sociale sau politice reale. În 2011, de exemplu, Parlamentul israelian a adoptat o lege despre munca de îngrijire pe care activiștii au numit-o ”Legea Sclaviei4”. Această lege permite ministrului de interne să restricționeze numărul de ori în care o muncitoare migrantă poate schimba angajatorul, să limiteze lucrătorii la anumite zone geografice și să o limiteze la anumite subsecțiuni ale serviciilor de îngrijire medicală. Alte legi prevăd derogări de la cadrul general al muncii și permit un regim de muncă al femeilor îngrijitoare ce restricționează recompensa acestora la salariul minim și nu garantează decât o zi de odihnă pe săptămână…
Îngrijitoarele din Moldova lucrează în condiții de semi-sclavie, fără protecție socială, adesea fără drepturi de bază, fără voie să-și aducă familia, fără acces la cetățenie. Bărbații moldoveni lucrează în construcții sub risc constant și în lipsa oricărei forme de organizare sindicală. Sunt vizibili doar ca muncă ieftină. Invizibili ca oameni.
Guvernul Israelian a început să acorde vize lucrătorilor migranți după prima intifadă (care a început în 1987), când statul Israel a început să evite dependența de muncitori palestinieni, adoptând politici de separare economică a populației palestiniene. Astfel, muncitori migranți, inclusiv din Moldova au început să îi înlocuiască pe palestinieni în aceste industrii. Începând cu 1988, o dată cu adoptarea Legii privind Asigurarea pentru Îngrijire pe Termen Lung – a fost deschisă calea pentru angajarea mai multor îngrijitoarele migrante care provin din Filipine, Nepal, Sri Lanka, India, Moldova, Bulgaria, România și Ungaria. Astfel, a fost creată o nouă categorie de „muncitori străini” non-evrei și non-palestinieni concepuți să rămână în afara societății israeliene. În acest sens, îngrijitoarele migrante devin simultan sursă de muncă esențială și țintă a excluderii sistemice.
Aceasta este fața statului israelian ca regim rasist și violent, care nu doar ocupă militar și segreghează palestinieni, dar exploatează economic și umilește sistematic zeci de mii de lucrători migranți, printre care și mii de moldoveni.
Lucrătorii moldoveni, în special femeile angajate în sfera îngrijirii (pentru vârstnici și persoane cu dizabilități), dar și bărbații din construcții, nu beneficiază de protecție socială reală. Vizele lor sunt legate de angajator, ceea ce le limitează libertatea de a părăsi locuri de muncă abuzive. Plata orelor suplimentare este inexistentă, iar regulile legate de timpul liber sunt sistematic încălcate. Femeile migrante sunt excluse din sistemul de sănătate, nu pot avea copii în Israel, iar orice încercare de a construi o viață socială stabilă este descurajată sau interzisă – o formă de control biopolitic caracteristică regimurilor autoritare5.
Această rasializare a muncii este parte integrantă a viziunii naționale israeliene, care acordă drepturi și protecție doar evreilor, conform Legii Întoarcerii și legilor fundamentale ale statului. În contrast, lucrătorii migranți sunt tratați ca forță de muncă temporară, dispensabilă și invizibilă, fără acces la cetățenie, reprezentare politică sau forme reale de justiție.
Pentru Moldova, acest lucru are consecințe directe. Statul israelian profită de precaritatea economică a Republicii Moldova pentru a atrage forță de muncă ieftină, fără a respecta angajamentele privind drepturile lucrătorilor. Din 2012, Republica Moldova și Statul Israel au încheiat un acord bilateral care permite angajarea legală a cetățenilor moldoveni în sectorul construcțiilor din Israel. Prin intermediul acestui acord au fost angajați aproximativ 17 000 de moldoveni în sectorul construcției din Israel. În ianuarie 2024, Ministerul Muncii RM a amânat temporar implementarea acordului cu privire la angajarea muncitorilor moldoveni în domeniul construcțiilor în Israel6.
În schimb, în sectorul îngrijirii, unde lucrează majoritatea femeilor migrante moldovene, în special în îngrijirea vârstnicilor și a persoanelor cu necesități speciale – nu există încă un acord bilateral semnat. Deși negocierile pentru un „Protocol B” au fost finalizate în 2023, acordul nu a fost oficializat7.
După declanșarea războiului genocidar în Palestina și interzicerea accesului în Israel a zeci de mii de muncitori palestinieni, statul israelian a accelerat angajarea lucrătorilor migranți prin rute nesupravegheate, adesea ilegale, agravînd condițiile deja precare ale forței de muncă străine. Deși în trecut, ca răspuns la decizii ale Curții Supreme privind exploatarea și legarea vizelor de un singur angajator, Israelul a introdus reforme în sectoarele agriculturii și construcțiilor, acestea sunt în mare parte abandonate în contextul crizei actuale8.
În acest sens, solidaritatea dintre poporul moldovean și poporul palestinian nu este doar o poziție morală, ci una direct justificată de experiența comună a subordonării în fața unui regim care utilizează rasializarea și precarizarea drept instrumente de guvernare.
A spune că Moldova este „neutră” față de ceea ce face Israelul în Gaza sau Cisiordania este o iluzie. Moldova este deja parte a sistemului colonial israelian, prin forța de muncă trimisă acolo, prin exploatarea tăcută a cetățenilor săi, și prin lipsa unei poziții critice față de regimul de apartheid și segregare al acestui stat. Ne întrebăm de asemenea în ce măsură este folosită munca migranților în domeniul construcției pentru a construi noi așezăminte pe teritorii acaparate de la palestinieni? Să tăcem în fața acestui sistem înseamnă să legitimăm nu doar violența militară împotriva palestinienilor, ci și violența economică, instituțională și rasială împotriva propriilor noștri cetățeni.
- https://en.wikipedia.org/wiki/June_2025_Gaza_Freedom_Flotilla ↩︎
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7605873/ ↩︎
- https://logos-pres.md/en/news/moldova-israel-from-export-of-labor-force-to-joint-projects/ ↩︎
- https://law.acri.org.il/en/2011/05/18/slavery-law-passes-final-vote/ ↩︎
- Kav LaOved, Did you know: Migrant Caregivers in Israel are Not Allowed To Form Romantic Relationships? The Government Says its “Against Regulations”, 2019.
Legătură: https://kavlaoved.org.il/en/did-you-know-migrant-caregivers-in-israel-are-not-allowed-to-form-romantic-relationships-the-government-says-its-against-regulations/ ↩︎ - Ministrul Alexei Buzu: Israelul a încălcat acordul cu R. Moldova în domeniul muncii.
Legătură: https://moldova.europalibera.org/a/ministrul-alexei-buzu-israelul-a-incalcat-acordul-cu-r-moldova-in-domeniul-muncii/32778329.html ↩︎ - MMPS, Republica Moldova și Statul Israel vor semna un protocol privind angajarea temporară a moldovenilor în calitate de îngrijitori ai vârstnicilor și ai persoanelor cu dizabilități, 2023 Legătură: https://social.gov.md/comunicare/comunicate/republica-moldova-si-statul-israel-vor-semna-un-protocol-privind-angajarea-temporara-a-moldovenilor-in-calitate-de-ingrijitori-ai-varstnicilor-si-ai-persoanelor-cu-dizabilitati/ ↩︎
- A. Cahana, Israel is going backwards on protecting migrant workers, Opendemocracy, 2024
Legătură: https://www.opendemocracy.net/en/beyond-trafficking-and-slavery/israel-is-going-backwards-on-protecting-migrant-workers/ ↩︎
Imagine de fundal: Greta Thunberg primește un sandviș cu pastramă și o sticlă de apă, după ce persoanele aflate la bordul navei Madleen au fost reținute de armata israeliană.
Sursă imagine: CNN.
