Vorbind despre situația muncitorilor în prima jumătate a secolului XXI, nu putem trece cu vederea fenomenul ”oferte de muncă pe internet”, adică economia platformelor (1). Acest sistem are la bază câteva elemente cheie: exploatarea potențialului tehnologiilor online, legislația muncii care în multe state este extrem de permisivă în favoarea capitalului, reprimarea sistemică și susținută de către stat a sindicatelor, precum și dispariția profesiilor tradiționale.
Principiul esențial al acestui sistem este acelă că el nu-și consideră și tratează muncitorii ca angajați, pe când în realitate, aceștia execută munca ca și cum ar fi angajați. Reglementările existente, subminate constant, privitoare la salariați nu reușesc să protejeze muncitorii în aceste sectoare, deoarece legal, aceștia sunt considerați simpli contractanți cărora compania pur și simplu le externalizează munca.
Sistemul de angajare în economia platformelor
În anii 50-70, o fabrică din Stolnice (Cehoslovacia) producea Velorex – un vehicul cu trei roți care combina motocicleta cu automobilul. Întocmai precum Velorex combina într-un mod ciudat dezavantajele ambelor mijloace de locomoție, modelul de angajare în economia platformelor îmbină dezavantajele muncii salariale tradiționale și a micului antreprenoriat. În acest sens, exemple grăitoare în Ungaria sunt companiile de livrare a produselor alimentare NetPincér și Wolt.
Să analizăm exemplul NetPincér: în 1999, când s-a lansat, compania se poziționa ca primul agregator de comenzi online din Ungaria. NetPincér funcționa atunci ca o platformă prin intermediul căreia utilizatorii aveau posibilitatea să aleagă din meniurile câtorva restaurante. Ulterior, comanda era transmisă restaurantului care apoi o livra prin intermediul curierilor săi. De-a lungul anilor, platforma a suferit modificări minore cum ar fi introducerea plăților online, formate variate de publicitate pentru restaurante etc. În esență, însă, formula a rămas aceeași.
Marea schimbare – cel puțin în Ungaria – a venit în 2018. NetPincér fusese deja achiziționată de compania germană Food Panda în 2014 și mai târziu de Delivery Hero în 2016, la fel, din Germania (ceea ce, incidental, a dus la o concentrare tot mai mare a pieței europene și globale de livrare de alimente – catering). În cele din urmă, aproape simultan cu apariția brandului Wolt pe piața maghiară, cei de la NetPincér au trecut la modelul actual de afaceri și au intrat pe piața livrărilor.
Chiar dacă există anumite diferențe între modelele de afaceri ale companiilor livratoare de alimente precum NetPincér, Wolt și Deliveroo din Marea Britanie (și alte câteva state), modelul de bază rămâne similar.
Am contactat conducerea NetPincér și Wolt și am solicitat informații despre proporția dintre muncitorii înregistrați și curierii contractați. Răspunsul managementului NetPincér arată că, deși cererea față de serviciile curierilor a crescut de la an la an, iar procesul de recrutare a fost constant chiar și până la pandemia de coronavirus, compania a crescut foarte mult mai ales odată cu izbucnirea pandemiei. În ultimul an, numărul curierlor a crescut cu peste 2.500, atingând cifra de aproape 4.300. Chiar dacă numărul angajaților în funcții administrative a crescut la fel de semnificativ în ultimul an (de fapt, s-a dublat), ajungând la cifra de 300, numărul muncitorilor de birou rămâne oricum a fi cu mult mai mic decât cel al curierilor. Această stare de lucruri arată, de asemenea, o creștere proporțional mai mare a numărului de curieri.
Potrivit reprezentanților NetPincér, lucrul de oficiu este efectuat de muncitori cu statut de angajați înregistrați:
„O echipă de administrare profesionistă, asigură buna funcționare a companiei oferind cel mai înalt nivel de servicii clienților, restaurantelor partenere, precum și celorlalți parteneri de afaceri și curierat. Această funcție este realizată de personalul calificat al NetPincér. Organigrama NetPincér include domenii corporative tipice: logistică, produs, tehnologie, BI (business intelligence), marketing, finanțe, resurse umane, vânzări, serviciul clienți și parteneri.”
Pe de altă parte, potrivit informațiilor obținute de la Wolt, compania este în proces de angajare a 6.000 de curieri și 150 de angajați oficiali, ceea ce reprezintă, de asemenea, o creștere semnificativă comparativ cu cifrele anterioare.
Companiile se pregătesc pentru o viitoare creștere atât în ce privește numărul contractanților, cât și cel al lucrătorilor înregistrați.
Care e partea ce revine muncitorilor din economia platformelor?
În ambele cazuri, formal, curierii sunt angajați în calitate de muncitori independenți. Totuși, există diferențe semnificative între modelele de angajare ale celor două companii. La NetPincér, curierii își aleg săptămânal schimburile în prealabil, iar salarizarea se compune dintr-un salariu de bază la care se adaugă plata pentru livrare. La Wolt nu există salariu de bază, curierii pot începe lucrul când vor și, de asemenea, pot să termine schimbul mai devreme în lipsa comenzilor sau sarcinilor. Cu toate acestea, curierii Wolt pot conveni din timp să fie disponibili pentru o anumită perioadă, caz în care, dacă nu câștigă taxa de disponibilitate, compania le suplinește câștigurile. Această opțiune este disponibilă unui număr limitat de curieri, într-o anumită zonă și perioadă de timp.
Ambele companii se promovează ca oferind locuri de muncă flexibile, dar așa cum arată mai multe exemple din economia platformelor [1] [2] [3] chiar dacă formal flexibilitatea este reală, situația e mult mai nuanțată și mai complexă pentru muncitorii care intenționează să-și câștige efectiv existența din acest tip de muncă.
Potrivit surselor noastre de la NetPincér, potențialul câștigului este puternic influențat de grupul de curierat în care muncitorul este repartizat de către sistem. Cei din grupurile cu rang mai înalt pot prelua schimburile mai devreme și au acces la schimburi mai bune. Nu e de mirare că sistemul încurajează curierii să lucreze cât mai multe schimburi, livrând la cât mai multe adrese, în cel mai rapid mod posibil. Cei care nu sunt dispuși să se auto exploateze sunt clasați de algoritm pe poziții mai joase, având acces doar la schimburi proaste.
„Aceasta înseamnă că doar membrii primelor două sau trei grupuri își pot planifica programul de muncă. Colegul meu de cameră la fel este curier, în grupul șase sau șapte. Astfel, el poate prelua zilnic doar un schimb de două ore, iar după asta este nevoit să actualizeze la nesfârșit aplicația pentru a găsi schimburi libere. Acesta este principalul său venit și, cu doar două ore de muncă pe zi, nu prea reușește să o scoată la capăt lună de lună. Eu sunt în al doilea grup la moment, dar asta m-a costat un efort imens. Și când vorbesc despre un efort imens am în vedere un efort ce a cuprins mai mult de 40 de ore de lucru pe săptămână. Nu am întârziat, nu am manifestat nemulțumiri, ce să zic, sunt un cetățean model.” – ne-a mărturisit una din sursele noastre de la NetPincér.
De asemenea, există destule posibilități de a cădea în clasament. Dacă, de exemplu, ești forțat să te oprești din cauza unei anvelope sparte, acest lucru îți reduce numărul de ore de fapt lucrate. Mai mult ca atât, programul de lucru flexibil nu include dreptul de a-ți lua zile libere fără penalizare. Nu doar că nu beneficiezi de un concediu plătit, ca în cazul unei angajări oficiale, dar la NetPincér mai ești și sancționat pentru absențe.
Cu referire la concediere, sursa noastră ne-a povestit următoarele:
„Ei afirmă că noi ne putem gestiona programul după propriul nostru plac. Totuși, dacă lipsești o săptămână de la muncă, asta înseamnă cu o săptămână de ore lucrate mai puțin, iar aceasta, la rândul ei, înseamnă că vei coborî în clasamentul grupelor.”
Deși modelul de angajare folosit de Wolt nu penalizează în acest fel – datorită faptului că muncitorii pot lucra atunci când au timp – compania aplică, la fel, diverși stimulenți (eng. Incentives) pentru ca muncitorii să preia cât mai multe ore. De asemenea, la locul de muncă predomină o atmosferă asemănătoare cu „jocurile foamei”. Deoarece nu există un număr de schimburi stabilite, dincolo de numărul mic de ore garantate, curierii trebuie să concureze pentru comenzi, adică pentru plata per livrare.
Potrivit sursei noastre din Wolt,
„Ai o oarecare libertate în a decide ce și când să muncești, dar dacă dorești să faci altceva în paralel, nu prea se merită. Există, de asemenea, perioade moarte chiar în pofida pandemiei. Faci 500 forinți pe oră per adresă, iar orele de prânz și cină au o rată mai mare, 750 și 600 forinți respectiv. Deci, acestea sunt intervalele cu cele mai multe comenzi și respectiv, cele pe care ar trebui să le țintești. Din această cauză, serile de vineri, sâmbătă, duminica la prânz sau prânzurile din timpul săptămânii sunt intervalele care merită efortul. Este un program destul împrăștiat.”
Cu alte cuvinte, schimburile sunt fragmentate, cu lungi perioade de așteptare între orele de solicitare maximă. Acestea sunt orele în care, de exemplu, s-ar putea să vedeți zeci de curieri Wolt în Piața Kálvin în Budapesta, așteptând comenzile.
„Au fost momente când timp de o oră primeam o singură comandă sau chiar nici una, așa că mă duceam acasă și încheiam ziua de lucru.” — ne-a împărtășit curierul.
Pe scurt, companiile pun sarcina distribuției neomogene a comenzilor pe umerii curierilor. Acestea nu au nicio obligație față de ei și, dacă nu există schimburi, în cel mai rău caz, curierii nu vor munci și respectiv, nu vor fi plătiți.
Pentru zilele și perioadele mai aglomerate, oricum vor exista suficienți muncitori, având în vedere că companiile se supra-asigură, angajând mai mulți curieri decât au nevoie de obicei. În acest fel livrările sunt executate neîntrerupt, în timp ce curierii trebuie să concureze între ei pentru a-și câștiga existența, fără vreo compensație pentru timpul petrecut în așteptare. Una dintre sursele noastre, care ca mulți alții a devenit curier după ce și-a pierdut jobul în industria hotelieră, a evidențiat dezavantajele acestei concurențe dintre muncitori:
„Este un sistem de lucru teribil, cu o concurență constantă [între curieri]. O mulțime de oameni au fost angajați în timpul COVID și, evident, odată cu scoaterea restricțiilor, oamenii vor comanda mai puțină hrană pregătită. Mă tem că lupta pentru schimburi va deveni și mai infernală. Istoria despre statutul obligatoriu de lucrători independenți este un rahat. Nu există vacanțe adecvate, desigur, poți pleca pe două săptămâni, dar vei cădea în clasament sau vei fi pus în grupuri mai slabe. Deci, starea de spirit este permanent tensionată, iar această competiție doar va crește odată ce comenzile vor fi mai puține, vremea se va încălzi și vor apărea mai mulți curieri care vor ieși la lucru. Nimeni nu are nevoie de asta.”
În asemenea condiții, nu e de mirare că, deși unii pot munci ani de zile la o companie de livrare, fluctuația personalului în acest sector, potrivit surselor noastre, rămâne foarte înaltă.
„Întotdeauna se găsesc oameni noi care vor să fie curieri. Recent a fost publicat raportul Tények, despre câți bani fac curierii. După publicarea acestuia, grupul de nostru de Facebook a fost inundat de mii de solicitanți care întrebau: „Doamne, chiar faceți trei mii de forinți pe oră?” Din afară percepția este că facem bani foarte buni și avem o muncă ușoară, ceea ce mereu atrage oameni noi. Apoi întâlnești un curier, începi să discuți și se dovedește că el face asta de trei săptămâni, e pasionat de ciclism, dar că va rămâne în job pentru cel mult două săptămâni, pentru că urăște traficul și comportamentul conducerii NetPincér. Este un vârtej constant de oameni care vin și pleacă.”
La Wolt situația nu este mai bună din acest punct de vedere:
„Am auzit de la oameni care muncesc la Wolt de mult timp că există o piață în creștere constantă și o tendință, înainte de Crăciun și în timpul restricțiilor pandemice, de angajare a unui număr mare de oameni. Compania îți oferă un număr mare de ore de vârf, iar dacă livrezi la șase sute de adrese timp de o lună, primești un bonus de 15.000 forinți. Astfel, Wolt încearcă mereu să angajeze mai mulți oameni decât e nevoie. După o vreme unii muncitori pleacă. Wolt angajează din nou, și acești oameni noi pleacă și ei în următoarea perioadă de operațiuni mai consolidate sau de planificare mai stabilă. În esență, pentru Wolt nu contează cine continuă să lucreze, atâta timp cât compania este supra asigurată și are o acoperire puțin mai mare în comparație cu NetPincér, de exemplu.”
Dacă un număr atât de mare de muncitori se află într-o poziție atât de vulnerabilă, întrebarea este de ce aceștia nu solicită, în mod organizat, condiții de muncă mai bune sau angajare oficială cu toate beneficiile care vin la pachet. Mai ales având în vedere situația că, de facto, aceștia sunt angajați ai unei companii. În alte țări, unde acest tip de angajare este mai frecvent, putem observa numeroase exemple de mobilizare a muncitorilor. Recent, în Marea Britanie, lucrătorii companiei de curierat Deliveroo au organizat un protest, de asemenea, mii de persoane din sector au ieșit la greve în SUA în ultima perioadă. Platforma Partizán a relatat recent istoria curierilor care se organizează în Europa de Vest, evidențiind natura inumană și exploatatoare a economiei platformelor, care a început să submineze drepturile colective ale muncitorilor chiar și într-o „economie socială de piață”, cum este în Germania. Acest program a fost difuzat chiar de postul public german ZDF.
În Ungaria, totuși, această formă de angajare rămâne a fi una relativ nouă, care afectează doar o mică parte a societății și fără prea multe organizații sindicale în rândul muncitorilor din economia platformelor. Mulți oameni, conștienți de experiența dureroasă a unei mari părți a umanității, consideră că orice slujbă care îți oferă supraviețuirea este mai bună decât să mori de foame fără muncă.
„E o situație interesantă și este extraordinar că noi [în cadrul sistemului de impozitare a micului business], plătind impozite de 50.000 [forinți] lunar, obținem bani în numerar și bacșișuri și totul ne rămâne nouă. Dar tocmai din această cauză NetPincér nu ne ia în serios. Nu știu care e situația la Wolt, pentru că lucrez de mai puțin timp acolo. Nu le pasă dacă e cu un curier mai puțin și de aceea ne tratează în acest fel. Cu siguranță, dacă am fi angajații lor, am fi luați mult mai în serios. Presupun că ar simți o diferență mare dacă ar pierde câte un angajat în fiecare săptămână și ar înregistra unul nou. Cu siguranță i-ar fi costat mulți bani, pe când acum, nu îi costă nimic să scape de noi. (…) În grupul de curierat de pe Facebook, cu toții vedem curieri care zilnic își exprimă frustrarea, sau când întâlnești un alt curier la vreun restaurant, acesta începe să înjure de ceva, deseori de NetPincér. Nu cred că ei își dau seama că lucrurile ar putea funcționa diferit. Cred că curierii preferă rolul de parteneri [i.e., contractori – KSÁ] decât de angajați ai NetPincér și ar fi dificil să-i convingi că există dezavantaje în acest statut.” — ne-a împărtășit una din surse. Acest fenomen nu este specific unei singure companii:
„Majoritatea curierilor pe care i-am întâlnit erau foarte nemulțumiți. Totuși, au fost unii care lucrau într-un regim absolut robotic. Munca în sine pentru Wolt îți crează iluzia că joci într-un joc video. Ai minim contact cu toți, fie clienți sau angajați ai restaurantelor, toată lumea vrea să scape de tine cât mai repede. În mână porți această aplicație care ”comunică” cu tine cu mici tonuri de apel și chestii de genul acesta. Mulți muncesc imaginându-și că ar juca ceva de genul GTA. Nu știu niciun joc despre curieri (râde). Deci, din partea lor, nu cred că există vreo intenție de organizare. Mulți vor să facă acest job pentru o vreme, până când găsesc un loc de muncă stabil. Probabil nu este reprezentativ, dar majoritatea oamenilor cu care am discutat eu veneau din alte sectoare ale industriei hoteliere. Ei se află într-o poziție vulnerabilă la celelalte locuri de muncă și probabil nu și-ar dori să se implice [în organizare], deoarece nu se văd aici pe termen lung. Așa că văd slabe șanse ca muncitorii să se mobilizeze în curând. Desigur, în pandemie semestrele trec destul de rapid și totul ar putea arăta diferit dacă ar trebui să faci acest job o perioadă mai lungă de timp.”
Un alt aspect interesant al problemei ține de motivele pentru care guvernul, autoritățile fiscale, autoritățile care reglementează munca și alte instituții relevante închid ochii asupra acestor fenomene. La urma urmei, nu doar conform experienței curierilor, ci și din perspectiva politicii de promovare a companiilor (deși, oficial, ele acționează în calitate de intermediari) acestea practic angajează curierii. O reglementare guvernamentală mai drastică nu ar fi fără precedente. Spania, California, dar și alte state, deja întreprind pași clari spre recunoașterea muncitorilor din economia platformelor în calitate de salariați cu drepturi depline.
Cu toate acestea, nu este foarte clar ce va întreprinde guvernul cu referire la economia platformelor în Ungaria și cum vor reuși companiile să evite angajările oficiale. [4] În orice caz, ar fi un semnal alarmant dacă guvernul ar permite ca mii de șomeri să fie ademeniți de economia platformelor, care oferă condiții mult mai proaste muncitorilor săi.
Cum au subliniat NetPincér în răspunsul lor, ar fi greșit să negăm că munca de curierat ar fi fost un colac de salvare pentru o mulțime de oameni care și-au pierdut locul de muncă în timpul crizei. Desigur, există și muncitori care lucrează de ani de zile în economia platformelor, câștigându-și astfel pâinea, inclusiv printre cei intervievați. La fel, am putea aminti și exemplul curierilor de la Wolt care câștigă 800.000 forinți pe lună.
Am discutat și cu cei care erau mulțumiți de situația lor și de ceea ce le oferă compania. Unul din ei ne-a spus:
„Pentru mine înseamnă mult să muncesc pe cont propriu, să nu fiu nevoit să merg într-un anumit loc la o anumită oră. (…) Ceea ce trebuie să faci este doar să te afișezi online și să muncești. Iar dacă te plictisești ori ești obosit, flămând sau ai probleme, poți renunța cu ușurință dacă nu ai livrări. De fapt, cred că ești complet liber.”
Această sursă muncește în calitate de curier de ani de zile. Inițial o făcea pentru a-și suplini venitul, iar acum munca de curier reprezintă jobul său de bază. Lucrează între 40-42 de ore pe săptămână, cu 4-5 zile libere pe lună. În opinia sa, nu există vreo perspectivă ca în Ungaria curierii să se auto-organizeze în felul cum o fac curierii în alte părți, deoarece nu există cerere pentru acest lucru. Această viziune este împărtășită și de conducerea Wolt:
„Curierii noștri muncesc pe cont propriu, astfel încât pot decide când și cât lucrează, precum și cât timp vor să muncească în calitate de curieri. Anume flexibilitatea este ceea ce curierii valorează cel mai mult în parteneriatul cu Wolt.”
Cu toate acestea, pentru majoritatea curierilor, economia platformelor și munca de curierat cuprinsă în ea au fost o întorsături de carieră forțate, fiind o alternativă la șomaj, în condițiile în care numeroase joburi pur și simplu au dispărut. Deși știm cu certitudine că în industria Horeca deja exista o mare rată de oameni care lucrau neoficial sau declarau mai puține ore lucrate decât în realitate, pandemia nu a făcut decât să accelereze înflorirea economiei platformelor în Ungaria (ceea ce deja e o problemă serioasă în Occident).
Cu alte cuvinte, către prima jumătate a secolului XXI, companiile care profită de oportunitățile oferite de capitalismul digital și care au la bază modelul economiei platformelor, au subminat considerabil succesele majore ale mișcărilor muncitorești din secolele precedente. Acest lucru nu are loc prin abolirea sau slăbirea reglementărilor menite să protejeze drepturile muncitorilor – chiar dacă putem constata existența și unei asemenea tendințe de exemplul „legea sclaviei” din Ungaria, care permite obligarea muncitorilor de a munci peste 400 ore peste program – ci mai ales prin negarea statutului muncitorilor ca salariați cu drepturi depline.
Potrivit unei surse,
„Sistemul reușește să planteze în mințile oamenilor ideea că toți suntem antreprenori și desfășurăm o activitate independentă, muncind pentru propria noastră avere. Obiectiv vorbind acest sistem încurajează mai degrabă competiția decât cooperarea. Mai mult, ne găsim în această situație juridică ciudată conform căreia noi suntem subiecți ai jurisdicției fiscale al micilor întreprinderi, ceea ce face acțiunile comune imposibile din punct de vedere juridic sau cel puțin foarte dificile. Desigur, [angajarea oficială] ar avea avantajele sale. Ar fi vorba de ceva mai puțini bani, dar am avea mai multă stabilitate, mai mult timp liber, etc. Dar asta… este evident o mare și nerușinată minciună. Nu ești antreprenor, clar, poate doar formal. Nu te comporți ca un antreprenor pentru că nu deții nimic. Nu deții nicio afacere. Tot ce ai e o bicicletă sau un Suzuki Swift. Ești de fapt un muncitor care „se bucură” de toate dezavantajele unui antreprenor și de toate dezavantajele unui muncitor.”
Efectul concentrării pieței platformelor de livrare
Calitatea serviciilor disponibile restaurantelor care utilizează platforme online depinde de puterea capitalului acestora. De exemplu, pe lângă vânzările directe către utilizatori, unii clienți selecți sau rețelele de restaurante pot fi, de asemenea, prioritizate de către sistem în baza unor acorduri individuale, fiind clasate mai sus pe platformele vizibile clienților. Pe de altă parte, restaurantele mai mici, aflate în poziții slabe de negociere, sunt uneori nevoite să achite platformelor de comandă online comisioane mai mari, spre deosebire de marile branduri.
Când abia se lansa, Netpincér percepea din partea magazinelor un comision de 7 la sută; astăzi platforma poate să oblige un restaurant să achite un comision de până la 30% per comandă. Desigur, în ultimele două decenii, calitatea serviciilor și cota de piață a livrărilor de produse alimentare online au crescut semnificativ. Acest lucru, de asemenea, înseamnă că restaurantele nu prea au de ales. În special în contextul pandemiei, când oamenii comandă mâncare la pachet mult mai des ca înainte, nu ar fi o exagerare să afirmăm că supraviețuirea restaurantelor depinde de prezența acestora pe platformele online.
Am întrebat administrația NetPincér ne-a răspuns despre modul în care pandemia a afectat restaurantele înregistrate pe platforma sa:
„În ultimul an, pe NetPincér s-au înregistrat peste 2.500 de restaurante și magazine noi la nivel național: restaurante, cafenele, magazine alimentare, brutării, florării, magazine de băuturi alcoolice. Lista noastră de aproape 5.000 de parteneri este în continuă creștere. Chiar și înainte de pandemie, am înregistrat o creștere constantă a numărului de comenzi, care doar a continuat în ultimul an. La moment, baza noastră de clienți numără aproape 1,5 milioane.”
În această perioadă, Wolt, la fel, a înregistrat o creștere a numărului de restaurante contractate:
„Avem o listă de aproape 3.000 de restaurante, iar acest număr este în continuă creștere, odată cu deschiderea noilor orașe în toată țara. În perioada următoare, semnarea contractelor cu partenerii de retail este un obiectiv important pentru noi.”
Această tendință poate duce la dispariția micilor restaurante. Un alt scenariu pentru proprietarii acestora ar fi folosirea infrastructurii exclusiv în calitate de bucătării fantomă [spațiu profesional amenajat pentru prepararea mâncării destinate exclusiv livrării]. Acest lucru le-ar face veniturile mai previzibile, dar i-ar face și mai dependenți de platforme. Soluțiile hibride, de asemenea, pot fi luate în considerare, în care o bucătărie servește atât un restaurant pentru consum la fața locului, cât și o bucătărie fantomă.
Glosar:
Economia platformelor – termen generic care se referă la activități economice facilitate de platformele online (Amazon, Airbnb, Uber, Glovo, Yandex și multe altele).
Sursă foto de fundal: Index Fotós: Csomor Ádám
Soma Ábrahám Kiss – jurnalist la portalul maghiar de știri și opinii Mérce, sociolog și viitor antropolog. Fost curier și barman.
Acest articol a fost inițial publicat pe platforma Mérce și tradus în engleză de Noémi Bíró. Articolul face parte din seria ELMO (East Left Media Outlet, intitulată „Munca în economia platformelor în Europa Centrală și de Est”)
Articolul a fost publicat inițial, cu titlul “You don’t own a business; you own a bike or a Suzuki” — the realities of forced self-employment pe platforma LEFTEAST.
Traducerea din limba engleză a fost realizată de Corina Ovcearenco în cadrul proiectului ”Dosarul Social”, realizat de PLATZFORMA în colaborare cu Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova.
