[label shape=”” type=””] Redacţia PZF [/label]
Inaugurăm o rubrică nouă la PZF, Revista de Duminică.
În cadrul ei oferim cititorilor noștri recomandări de articole, filme, cărți, muzică etc.
Dacă ați găsit un articol bun ori ați privit un film pe cinste, nu ezitați să ne scrieți – lucrurile bune trebuie împărtășite cu toată lumea.
ARTICOLE.
Cornova (Basarabia), la 13 ani de la unirea cu Romania: portret sanitar [I], de Florentina Ţone
(Un articol despre viaţa la sat în Basarbia interbelică, văzută de monografiştii din echipa lui Gusti)
Acest articol, agrementat generos cu citate din sursele vremii, arată într-un mod captivant satul basarabean Cornova la începutul anilor 1930 (în România Mare) la cîteva nivele.
Este interesant, în primul rînd, cum se produce această întîlnire dintre monografiştii bucureşteni cu satul basarabean, între aşteptările lor romantico-naţionaliste (pentru această anchetă în Basarabia, D. Gusti vroia „un sat vechi răzăşesc, cu sătenii care să se cheme între ei Căpitane şi situat lângă o mănăstire”) şi realităţile mult mai prozaice de la Cornova, cu case şi oameni mai degrabă săraci, îmbrăcaţi în manieră orăşănească, cu nume ruseşti. La un alt nivel, articolul ne descoperă viaţa de zi cu zi a satului basarabean din acea vreme, dar ne dă şi o descriere sociodemografică pe termen lung, de la 1817 la 1930. La fel, acest portret socio-istoric al satului Cornova (care amintim era unul ales cu grijă, pentru a corespunde aşteptărilor lui Gusti) nu este unul măgulitor pentru închipuirea noastră comună faţă de satul basarabean din epocă. Vieţile oamenilor erau foarte fragile la Cornova. Se murea de tot felul de epidemii, boli gastrointestinale, multe femei mureau din cauza naşterilor, iar pruncii mureau în număr mare în primii doi ani de la naştere. Potrivit monografiştilor, mortalitatea sporită a sătenilor se datora în mare măsură neîncrederii populaţiei locale faţă de medicina „oficială” şi uzul generalizat al medicinei „empirice”. În acelaşi timp, alimentaţia era foarte săracă în grăsimi, în proteine animale şi supraîncărcată cu carbohidraţi (cartofi, porumb, grîu…), iar condiţiile de preparare a mîncării lăsau de dorit.
Prin cunoaşterea sistematică a vieţii rurale pe care o producea, şcoala monografică gustiană a permis elaborarea unei inginerii sociale prin care se încerca o îmbunătăţire a calităţii vieţii ţăranilor români (în speţă basarabeni) şi, astfel, o „asanare” igienică şi morală a naţiunii.
Aici puteţi citi prima parte a articolului (altele vor urma): http://www.cooperativag.ro/cornova-basarabia-la-13-ani-de-la-unirea-cu-romania-portret-sanitar/ (Petru Negură)
Articole pe scurt:
Marinaleda, istoria unui sat rebel din Spania (Samuel Grove, New Left Project). În satul Marinaleda locuitorii au reușit să contruiască un sistem economic socialist funcțional.
Apel pentru crearea unui spațiu de dezbatere european (Eurozine).
Cumpărăturile de sărbători și diviziunile de clasă în America (Brandon McGinley, Acculturated).
O serie de fotografii ce ilustrează diverse fragmente din viața și activitatea lui Nelson Mandela (The Atlantic).
O poveste eternă şi plictisitoare: greva generală din învăţământ (Aurelian Giugal, CriticAtac).
FILME
La limita de jos a cerului, un film de Igor Cobileanski
Noul film al lui Igor Cobileanski, „La limita de jos a cerului”, ne arată o poveste de dragoste de un soi aparte de la periferia oraşului (Orhei), o periferie socială mai curînd decît una geografică. Personajul principal, Viorel (Igor Babiac), un tînăr de 19 ani, trăieşte cu mamă-sa văduvă şi îşi cîştigă o bucată de pîine vînzînd cînepă, în parteneriat cu Gîscă (Sergiu Voloc). Viorel e un fel de poştaş care distribuie unor chişinăueni de la periferie iluzia unei vieţi mai frumoase şi mai vesele. El foloseşte un sistem ingenios de trafic, punîndu cantitatea necesară de iarbă în cutiile poştale ale „abonaţilor” săi. Gîscă vinde droguri şi fură, dar el mai are şi un vis, cel de a zbura cu un deltaplan deasupra oraşului. Tentativele sale eşuează însă de fiecare dată într-un mod tragicomic. Un zbor „frînt” care simbolizează, probabil, dorinţa mereu frustrată a unei mobilităţi sociale ascendente. Viorel se îndrăgosteşte de una din „clientele” sale, Maria (care se întîmplă să fie iubita prietenului lui Gîscă, Motanu’, ajuns la închisoare pentru trafic de droguri, personaj care rămîne invizibil pe durata filmului). De fapt, Viorel îşi doreşte în taină o viaţă mai bună, mai cinstită, alături de Maria. Relaţia cu noua lui iubită se complică, atunci cînd descoperă că ea este frecventată de un poliţist (Igor Caras-Romanov), fostul coleg de serviciu al tatălui său, care vrea să-l ajute să se angajeze la un serviciu (la o cantină pentru poliţişti). Limita de jos între „lumea interlopă”, pe care o cunoaşte prin traficul de droguri, şi „viaţa onestă” devine fragilă şi elastică, iar mobilitatea dintr-una în altă îşi pierde parcă rostul.
Voi scrie curînd o cronică mai lungă la acest film. Pînă atunci, îndemn cititorii să vizioneze acest film moldovenesc de calitate, pînă cînd mai rulează în cinematografe.
Iată o scurtă cronică la acest film în Adevărul, cu un link la un articol despre film publicat în Hollywood Reporter şi trailerul filmului. (Petru Negură)
Geograful şi-a băut globul (rus. Географ глобус пропил) de Alexandr Veledinski.
Despre un tip căruia nu-i merge în viață, nici cu familia și nici cu lucrul, care tocmai a devenit profesor de geografie de nevoie și care încearcă să se descurce cumva și să-și păstreze familia. Un fel de artizan al propriei sale vieți, care în ciuda presiunilor, ispitelor și neînțelegerilor vrea să trăiască într-o armonie cu sine însuși și cei din jur. Soția îl înșeală cu propriul prieten, conducerea de la lucru îl consideră drept un ciudat și un bufon, pentru elevi e doar un profesor pe care ei pînă la urmă nu l-au înțeles și apreciat (chiar dacă acesta le-a fost mai mult decît un profesor pînă la urmă). În film mai apar cîteva femei, diferite, la fel se pare că vor ceva sau nu vor după cum le convine. Iată așa și n-am înțeles ce i-a dat cel mai obraznic elev la urmă. Se pare că e unicul personaj care a avut un gest. Şi fraza de la urmă „Пап, а что важно? – Важно сейчас покурить, а нету (rom: Tată, ce e important? Important ar fi să fumez acum, dar n-am țigări”. Adică, restul n-a contat. La final se pare că soția ține totuși la el și mai ales la fiică. (Valentin Lozovanu)
Megacities: cultura supravieţuirii în marele oraşe
Megacities, documentar regizat de Michael Glawogger în 1998, e un film despre viaţa oamenilor de la fundul marelor oraşe, mai exact: Mumbai, New York, Moscova şi Mexico. E un film despre inventivitatea, creativitatea, inteligenţa cu care oamenii săraci din aceste oraşe reuşesc să supravieţuiască. O simbioză se produce între aceşti oameni şi organismul disproporţionat al oraşului. Ei au nevoie de oraş pentru a supravieţui. Iar oraşul are nevoie de aceşti oameni sărmani pentru a scăpa de sarcinile sale murdare. Deşeurile produse de oraş sînt reciclate la nesfîrşit şi în diverse forme de aceşti oameni, aruncaţi la groapa de gunoi a oraşului. Filmul ne arată cu nu există doar un fel de sărăcie, cum nu există o „cultură a sărăciei” (după termenul controversat propus de sociologul Oscar Lewis), ci o sumedenie de culturi ale oamenilor săraci din toată lumea. Nişte culturi bogate, triste, colorate, vesele şi dramatice… (Petru Negură)
Pentru că săptămâna ce s-a scurs și cea care vine va sta sub semnul lui Nelson Mandela, m-am gândit să prezint o selecție de filme cu și despre el.
Reconciliation: Mandela’s Miracle (2010), în regia lui Michael Henry Wilson. E un film despre două evenimente cheie în istoria recentă a Africii de Sud, Campionatul Mondial de Rugby din 1995 și Comisia pentru Adevăr și Reconciliere. Primul eveniment e încercarea lui Mandela de a folosi sportul pentru a uni națiunea. Al doilea e încercarea de a folosi suferința și iertarea drept fundament pentru a reconstrui țara.
Invictus (2009), regizat de Clint Eastwood, cu Morgan Freeman și Matt Damon. O ecranizare a efortului lui Mandela de a aduna o echipă de rugby ce ar reprezenta întreaga națiune.
The Long Walk of Nelson Mandela (2011), un documentar PBS (SUA) despre viața lui Nelson Mandela.
Nelson Mandela The Final Chapter (2013), un documentar SBS (Australia) ce povestește viața lui Mandela de după retragerea sa din activitatea politică. (Vitalie Sprînceană).
CARTEA ZILEI
”Marea Transformare” de Karl Polanyi. O prezentare foarte bună a fost făcută de Ștefan Guga pe CriticAtac.ro
EXPOZIŢIE DE FOTOGRAFIE
Din 5 decembrie, în piaţa de la monumentul lui Ştefan cel Mare , HOSPICE Angelus împreună cu Fundaţia Soros Moldova realizează o expoziţie de fotografii în scuarul monumentului lui Stefan cel Mare, celebrînd Ziua Mondială HOSPICE. Expoziţia va fi deschisă pentru public pînă la 15 decembrie.
Aici puteţi vedea o serie de fotografii tulburătoare făcute de Dorin Goian la Hospice Angelus: http://www.doringoian.com/hospice.html
