Costi Rogozanu
Mulți au simțit că au luptat pentru Europa și Vest. A fost o luptă cu propriile noastre fantome. Mai multe Românii s-au ciocnit, România cocalarului care plimbă boxă cu muzica la maxim, România ăluia care nu vrea să voteze asistații social, România patronilor prea aroganți și a angajaților umiliți. Proiectul nostru de țară a fost în ultimii ani individualism tâmp, feroce. Ne-a ieșit pe nas.
Scenele reprezentative cu care rămânem după aceste alegeri: mașini scumpe negre, cu aer de fală interlopă, defilând pe TikTok cu drapelul fluturând pe imnul „adu caii, Simioane”; de cealaltă, parte, tineri prezentându-și țoale și ținute pe melodia lui Martha Logue cu refrenul „îmi bag p..a în gura lor, îl votez pe Nicușor”.
Dincolo de asta, mare lucru n-a fost, o avalanșă de glumițe și meme-uri, amenințări, atitudini stupide, radicalizări aiuristice. Șase luni de chirăială, după anularea aiurea a unor alegeri – asta am s-o spun tot timpul. Și cred că Lasconi l-ar fi bătut pe Georgescu fix după același calapod în decembrie. Speculații, desigur.
Dar acea anulare ar trebui să fie indiciul că cea mai nereformată zonă e fix zona serviciilor și a privilegiilor de magistrați, sereiști etc. Se va apuca Nicușor să reformeze zona?
Am avut o ingerință impardonabilă în actul democratic, totuși. Țopăiala europenistă n-are sens. Am zis-o de la început că nu a fost o luptă pe bune Europa versus Rusia. E clar că multă lume nu se simte conectată cu UE nici când lucrează în UE, în munci grele, fără niciun beneficiu vesel european.
Avem multe milioane de oameni care nu știu ce e aia UE, n-o simt nici la muncă, nici acasă. Europeniștii urlă că vai, s-au investit bani în școli și asfalt la țară, de ce nu-s oamenii recunoscători? Pentru că nu așa funcționează, degeaba faci clădiri frumoase în care oamenii nu sunt implicați în niciun fel.
Ar fi ideal să înțelegem că ne-am făcut-o cu mâna noastră. Aceste două tabere au ieșit din scremete antisistem de-a lungul anilor. Or, cine luptă mai bine cu sistemul decât chiar sistemul? Mulți dintre marii luptători cu PSD-ul s-au desfăcut în două tabere, AUR și nicușoriști (noua formă a USR).
De aceea PSD e și cel mai amenințat partid, după o conducere dezastruoasă în ultimii ani, amenințat fie de sciziune, fie de topirea în timp a procentelor sub presiunea opoziției auriste și a conducerii de dreapta impuse de figura lui Nicușor.
Un sfat pentru mulți care s-au simțit antifasciști: nu ai votat antifascist, nici măcar nu știi ce e ăla fascism suntem deocamdată într-un conservatorism soft, se poate mai rău și e plină tabăra ta de el!
Astfel de bătălii sunt serioase și se poartă zilnic, nu din 5 în 5 ani, din interes. Am avut actori politici bisericești, nu doar Teodosie, au ieșit cohorte de preoți care au afurisit încet orice schimbare cu etichete de satanism și care umblă cu cântece legionare pe la sindrofii. Ar fi timpul să accentuăm partea laică a statului modern, dar ai cu cine?
Apoi, ce reprezintă Cristela Georgescu dacă nu forma primitivă a corporatismului, plin de new age, de spiritualism de team building, mai fanatic și mai trist decât bigotismul clasic? A fost o explozie lunile astea nu a prostiei, ci a ălora de se cred deștepți, și sunt pline și zonele bugetare și corporațiile de ei.
Simion a pierdut așa cum pierd în general alde gură mare care se dau smardoi. Urlă, împing, dar, când văd că e treaba serioasă, fug primii. Practic, în ultima lună, Simion s-a prezentat ca un valet al lui Georgescu. I s-au terminat rapid ideile, a lăsat scaunele goale prin dezbateri. Simion a murit de boala blatului de la care s-au sufocat și alde Ciolacu-Ciucă.
A fost ultima oară când a mai mers cu sperietoarea europeană rusească etc. Mai știm și altceva? Știm să facem politică și cu ochii la coșul minim de supraviețuire? Slabe șanse. Un partid puternic va sta totuși în opoziție, iar tura viitoare niciun imn european nu va mai fi de folos ca să-l oprească. Și nu ar fi o problemă dacă, așa cum am văzut din alegeri, și obsesia AUR e tot cum să tragă mai mulți bani spre cei care deja au, nu au niciun plan de redistribuire, aia e doar „marketing”.
În schimb, structurile fasciste lipite de figuri precum Georgescu sau Simion nu sunt simple povești. Ce nu înțelegem e că ele au înviat acum via America, nu Rusia. Prin ONG-uri fanatice neoprotestante s-au activat prea tare rețele fanatice religioase, obsedate de întreruperea avortului, de creștinare în forță și toate celelalte. Evident, n-a fost întâmplător, măcar într-un singur punct, și Putin, și Trump vor o Europă vasală și anemică. Nu știu de ce se agită, se descurcă liderii europeni și singuri la autodistrugere.
S-a tot vorbit de opoziție rural-urban, e o prostie. Structura votului e de clasă socială. Sunt două tipuri de clasă superioară: burghezia de oraș mare nu e toată la fel, iar în rural și orașele mici avem și acolo burghezie crescută din europenism, dar și din patroni-vătafi care domină zona fără probleme și vor suveranitate pentru combinațiile lor. Pe ăia îi deranjează nu doar taxele, ci orice interferență a statului. De la stat, doar subvenții, dacă se poate!
Am făcut un efort uriaș deci ca să ne întoarcem în timp cu vreo 7 luni. Ne-a ieșit. Acum așteptările sunt enorme și ideile – foarte puține. Mai mult, avem din nou radicalizate două tabere, nu una!, de dreptaci dispuși să lupte pentru averile și privilegiile lor. Între BMW-urile cu tricolor și europenism de Victoriei, stau în continuare milioane de oameni derutați.
Articolul a apărut inițial în Libertatea.
