DE PRIN ALTE PĂRŢI RECENTE TRADUCERI

Cei care refuză să lupte în războiul din Ucraina ar trebui să fie protejați

Autor: Redacția

MEDEA BENJAMIN și ARIEL GOLD

Letonia a decis să își închidă granița cu Rusia chiar în momentul în care bărbați ruși se grăbeau să fugă din țară după decretul lui Vladimir Putin privind mobilizarea parțială. În același timp Finlanda a declarat că își înăsprește politica de vize. Cei care aleg să nu lupte trebuie să fie celebrați și respectați, nu ostracizați și umiliți.

Săptămâna trecută, Congresul a aprobat 5,5 miliarde de dolari în plus pentru asistența militară acordată Ucrainei, încă 1,7 miliarde de dolari pentru refacerea armelor și echipamentelor oferite anterior și 3,7 miliarde de dolari pentru arme noi. Această sumă se adaugă la asistența militară în valoare de până la 40 de miliarde de dolari pe care Statele Unite au promis-o deja pentru acest război. Având în vedere această cantitate grotescă de ajutor letal și radicalizarea pozițiilor de ambele părți ale conflictului, este greu să întrevedem un sfârșit al acestui război oribil. Totuși, odată cu anunțul lui Vladimir Putin din 21 septembrie că, pentru prima dată de la cel de-al Doilea Război Mondial, țara sa va organiza mobilizare, fie și parțială, credem că a apărut o ocazie unică de a sprijini instaurarea păcii.

La trei zile după ce Rusia a anunțat că va declanșa mobilizarea, potrivit unei surse din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Rusiei, 261.000 de bărbați ruși au fugit din țară. Cei care au putut au rezervat bilete de avion; alții au trecut granița cu mașina, cu bicicleta sau pe jos.

Rușii nu sunt singurii care nu sunt dispuși să lupte. Potrivit estimărilor făcute de Connection e.V., o organizație europeană care sprijină pacifiștii (eng. Conscious objectors) și dezertorii, aproximativ 22.000 de belaruși cu vârstă de încorporare au fugit din țara lor de la începutul războiului.

Chiar și în interiorul Ucrainei există bărbați care nu vor să lupte.

După izbucnirea războiului Ucraina a suspendat dreptul cetățenilor la obiecția de conștiință, adică dreptul de a refuza să fii înrolat în armată, și a interzis bărbaților cu vârste cuprinse între optsprezece și șaizeci de ani să părăsească țara. Cu toate acestea, din februarie până acum peste o sută de mii de bărbați ucraineni eligibili pentru înrolare au reușit să fugă în loc să lupte. Se estimează că alte câteva mii de bărbați ucraineni apți de recrutare au fost reținuți în timp ce încercau să fugă.

Legislația internațională privind drepturile omului confirmă dreptul oamenilor de a refuza să participe la un conflict militar din cauza convingerilor și principiilor, iar obiecția de conștiință are o istorie lungă și bogată. În 1914, un grup de creștini din Europa, care sperau că vor evita războiul iminent, a format Frăția Internațională a Reconcilierii (eng. International Fellowship of Reconciliation) pentru a-i sprijini pe obiectorii de conștiință și pacifiști. Când Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial, Jane Addams, reformatoare socială și activistă pentru drepturile femeilor, a fost printre puținle voci care au protestat. A fost aspru criticată la vremea respectivă, dar în 1931 a devenit prima femeie americană care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace.

În prezent, organizația rusă Kovcheg, sau Arca, îi ajută pe rușii care fug din cauza principiilor lor anti-război, a condamnării agresiunii militare împotriva Ucrainei și/sau a persecuțiilor în Rusia. Organizația belarusă Nash Domderulează o campanie “Nu înseamnă Nu” pentru a-i încuraja pe belarușii eligibili pentru recrutare să nu lupte. În Ucraina, pe teritoriul zonei de război activează Mișcarea Pacifistă Ucraineană (UPM), care a fost înființată în 2019, când luptele din regiunea Donbas, controlată de separatiști, erau extrem de intense. Potrivit lui Yurii Sheliazhenko, care a fondat UPM, bărbații ucraineni “primeau citații militare direct în stradă, în cluburile de noapte și în căminele studențești sau erau răpiți pentru serviciul militar pentru infracțiuni minore, cum ar fi încălcări ale regulilor de circulație, beție în public sau grosolănie ocazională față de polițiști”.

Marți, 27 septembrie, secretarul de presă al Casei Albe, Karine Jean-Pierre, a declarat că rușii care fug de mobilizarea lui Putin sunt “bineveniți” în SUA și i-a încurajat să solicite azil în Statele Unite. Dar încă din octombrie anul trecut, înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, pe fondul tensiunilor dintre SUA și Rusia, Washingtonul a anunțat că, de acum înainte, va elibera vize rușilor doar prin intermediul ambasadei americane din Varșovia, aflată la 750 de mile de Moscova.

Pentru a restricționa și mai mult speranțele rușilor de a se refugia în Statele Unite, în aceeași zi în care Casa Albă a ținut conferința de presă în care i-a încurajat pe rușii eligibili pentru recrutare să ceară azil în SUA, administrația Biden a anunțat că va continua și în anul fiscal 2023 să aplice plafonul global de 125.000 de refugiați, plafon care a fost aplicat și în 2022.

Am putea crede că cei care se opun acestui război ar putea găsi refugiu în țările europene, așa cum au făcut-o americanii care fugeau de războiul din Vietnam în Canada. Într-adevăr, atunci când războiul din Ucraina se afla în primele sale etape, președintele Consiliului European, Charles Michel, a făcut un apel la soldații ruși să dezerteze, promițându-le protecție în baza legislației UE privind refugiații. Dar, în august, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky le-a cerut aliaților săi occidentali să respingă toți emigranții ruși. În prezent toate călătoriile fără viză din Rusia către țările UE sunt suspendate.

Pe măsură ce bărbații ruși încearcă să fugă după anunțul lui Putin privind mobilizarea, Letonia și-a închis granița cu Rusia, iar Finlanda a declarat că probabil își va înăspri politica de vize pentru ruși. În cuvintele pacifistului, clericului și gânditorului politic din secolul al XX-lea A. J. Muste, “Nu există o cale spre pace. Pacea este calea”. Aceasta este calea aleasă de rușii, bielorușii și ucrainenii care refuză să lupte. Curajul lor ar trebui să fie lăudat, susținut și recunoscut ca fiind o alegere valoroasă de a face pace.


Articolul a apărut inițial cu titlul Those Refusing to Fight in the Ukraine War Should Be Protected pe pagina revistei The Jacobin și a fost tradus din limba engleză de redacția PLATZFORMA.

Medea Benjamin este cofondatoarea grupului anti-război CODEPINK și autoarea a numeroase cărți, printre care Războiul din Ucraina: să înțelegem un război de neînțeles.

Ariel Gold este directorul executiv al Fellowship of Reconciliation USA, cea mai veche organizație pentru pace și justiție din Statele Unite. Anterior, a fost codirector național al CODEPINK, unde a ajutat la gestionarea coaliției “Pace în Ucraina”.

Imagine de fundal: Egor Myznik pe Unsplash

Despre autor

Redacția

Portalul https://platzforma.md (PZF) îşi propune să fie un spaţiu online de reflecţie şi atitudine critică.

2 Comentarii

  • Punctul de vedere din artricol este o extremitate ca idee si periculos ca practica. Sinura ideia pacifista este discutabila. Totul ce este viu este inclus in lupta (lupta!!!) pentru existenta, a renunta la lupta = a renunta la viata. Respectiv pacifisul nici cum nu poate fi tractat ca refuzul la lupta, ci doar ca refuzul de a lupta cu arma in mina. Cind vorbim de drepturi trebuie sa ne dam bine seama ca noi nu putem si nu avem dreptul moral sa respectam drepturile pacifistilor de a nu participa la conflict armat atita timp cit nu putem garanta dreptul la viata a copiilor, femeilor, batrinilor.
    Barbatii ukraineni ce au fugit de razboi nu trebuesc ajutati ci macar moral condamnati, fiind ca daca ei nu doresc sa lupte (sau nu pot) cu arma in mina atunci trebuie macar prin munca si sustinere sa contribue la apararea patriei. Printre cei care au fugit din tara sunt foarte multi care au plecat din interese meschine, care sau folosit de moment, care nu doresc sa contribue nu numai la aparare, dar nici la viitoarea restabilire a tarii.
    La fel principiile pacifismului nu pot fi aplicate nici catre cei ce fug din rusia. Ei au luptat deacum, au participat la declansarea acestui razboi, iar cind miroase a pirlit la fund repede au fugit. Cel mai reprezentativ exemplu sunt blogherii rus: din 2014 si pina acum au participat activ la propaganda lui Putin, iar acum peste noapte au devenit pacifisti.
    Rusii nu trebuesc primiti nicaeri din motive practice: rusia este un imperiu razboinic care este pe cale si trebuie sa se destrame. Din exterior imperiu cu arme nucleare nu poate fi distrus, numai cortina de fier il poate aduce la situatia cind se va risipi de la sine, ca urss.
    Apusul, ca o civilizatie cu un grad avansat de dezvoltare, trebuie sa constientizeze raspunderea si sa nu permita restartarea acestui imperiu al razboiului. Pentru aceasta trebuie instalata si respectata strict cortina de fier, cei care au sustinut si au crescut acest regim imperialist, tot ei trebuie si sa-l nimiceasca.

Lasa un comentariu