Mesaje-cheie:
→ Aspectele instituționale și competența funcțională ale Inspectoratului de Stat al Muncii au la bază actele internaționale în domeniul protecției muncii ratificate de Republica Moldova. Cadrul normativ național însă a fost modificat și completat cu prevederi incompatibile cu dispozițiile Convențiilor internaționale la care Republica Moldova este parte.
→ Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător și Legea nr.140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii nu țin cont de specificul relațiilor din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă supuse controlului, fapt ce afectează operativitatea și eficacitatea controalelor, iar ca rezultat, crește numărul de accidente de muncă, inclusiv al accidentelor de muncă grave și mortale.
→ În pofida angajamentelor Guvernului Republicii Moldova de a modifica Legea nr. 131/2012, cadrul normativ național nu a fost armonizat cu dispozițiile Convențiilor Organizației Internaționale a Muncii la care Republica Moldova este parte. Acest lucru este însă necesar pentru eliminarea cauzelor și condițiilor ce creează premise pentru încălcarea drepturilor fundamentale la muncă și la protecția muncii.
Constituția Republicii Moldova la articolul 4 alinatul (1) prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
La nivel internațional, dreptul la muncă este recunoscut și protejat de articolul 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și articolele 6 și 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.
Legea Supremă, la articolului 43, garantează oricărei persoane dreptul la muncă și la protecția muncii. Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă și altor raporturi legate nemijlocit de acestea, precum și drepturile de bază în sfera muncii sunt consfințite în articolele 7 și 9 din Codul Muncii.
Controlul de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii, securității și sănătății în muncă este exercitat de Inspectoratul de Stat al Muncii (ISM).
Aspectele instituționale și competența funcțională ale Inspectoratului de Stat al Muncii au la bază actele internaționale în domeniul protecției muncii ratificate de Republica Moldova, și anume: Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 81 din 1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț, Convenția OIM nr.129 din 1964 privind inspecția muncii în agricultură și Convenția OIM nr.155/1981 privind securitatea și igiena muncii, și mediul de muncă.
Totodată, controlul de stat exercitat asupra persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează şi se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. În acest context, Legea nr. 131/2012 restricționează capacitatea instituțională a Inspectoratului de Stat al Muncii în realizarea controlului și supravegherii în domeniul protecției muncii, ceea ce este incompatibil atât cu dispozițiile Convenției OIM nr.81 privind inspecția muncii în industrie și comerț, cât și cu dispozițiile Convenției OIM nr.129 din 1964 privind inspecția muncii în agricultură.
Până în prezent, Guvernul Republicii Moldova nu a îndeplinit recomandările Raportului Comitetului privind examinarea reclamației de nerespectare de către Republica Moldova a Convenției OIM nr.81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț, raport adoptat de către Consiliul de Administrație al Biroului Internațional al Muncii în martie 2015, care a constatat că unele prevederi din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător sunt incompatibile cu dispozițiile Convenției OIM nr.81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț. Guvernul Republicii Moldova s-a eschivat de la îndeplinirea Foii de parcurs din 04 decembrie 2015 privind acțiunile tripartite pentru implementarea recomandărilor raportului Comitetului instituit pentru examinarea reclamației de nerespectare de către Republica Moldova a Convenției OIM nr.81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț. Mai mult ca atât, Guvernul Republicii Moldova a promovat proiecte de legi prin derogare de la Codul Muncii, pe care ulterior Parlamentul Republicii Moldova le-a adoptat, printre care Legea nr.22/2018 privind exercitarea unor activităţi necalificate cu caracter ocazional desfășurată de zilieri, și asupra cărora sistemul național de inspecţie a muncii nici până în prezent nu dispune de atribuții și competențe de control.
Aspectele contradictorii dintre dispozițiile Convențiilor OIM și cele ale Legii nr.131/2012 în partea ce ține de controlul realizat de către Inspectoratul de Stat al Muncii necesită a fi înlăturate pentru a elimina cauzele și condițiile ce creează premise pentru încălcarea drepturilor fundamentale la muncă și la protecția muncii.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:
Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, precum și ajustările operate la Legea nr.140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii, conțin multiple contradicții în raport cu actele internaţionale ratificate de Republica Moldova. Aceste contradicții birocratizează procedurile de control exercitate de inspectorii de muncă, conduc la diminuarea operativităţii activităţilor de inspecţie, la reacţie întârziată în situaţii de încălcare flagrantă a legislaţiei, și/sau la prejudicierea drepturilor cetăţenilor și a securităţii şi sănătăţii în muncă a acestora.
Planul anual de controale, listele de verificare, delegația de control, planul de remediere etc., creează în rândul angajatorilor o percepție de fomalitate a procedurilor de control realizate de inspectorii de muncă și conduce la sporirea fenomenului „muncii la negru și achitării salariului în plic”. În ansamblu, contradicţiile Legii nr.131/2012 produc un impact cu grave repercusiuni de ordin politic și socio-economic.
În vederea diminuării impactului distructiv pe care îl produce Legea nr.131/2012 asupra activităţilor de control ale Inspectoratului de Stat al Muncii se face oportună şi necesară ajustarea prevederilor din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 și Legea nr. 140 din 10 mai 2001 care vin în contradicție cu prevederile Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii referitoare la inspecţia muncii la care Republica Moldova este parte în aspecte ce țin de: periodicitatea efectuării controalelor; modul de organizare şi exercitare a controlului; asigurarea operativităţii exercitării controalelor; abilităţile şi capacităţile instituţionale ale organului de control pentru asigurarea aplicării corecte, coerente, consecvente şi univoce a legislaţiei în domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă.
Propunem două opțiuni de ajustare a legislației naționale:
Opțiunea 1: Inspectoratul de Stat al Muncii să fie exclus de sub incidența Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
Opțiunea 2: Să fie modificată Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător și Legea nr.140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii în vederea armonizării lor cu dispozițiile Convențiilor Organizației Internaționale a Muncii.
Ambele opțiuni presupun elaborarea de proiecte de lege pentru care sunt necesare dezbateri publice, consultarea partenerilor sociali (sindicate și patronate) și a Comisiei Naționale pentru Consultări și Negocieri Colective.
Studiul lui Adrian Lungu „CONTROLUL DE STAT ÎN DOMENIUL MUNCII, SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ: Divergențe dintre legislația națională și convențiile OIM ratificate de Republica Moldova” a fost realizat de Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova și poate fi citit integral pe pagina de internet a FES.
Sursă imagine de fundal: Moldpres.
