Pe măsură ce platformele pierd în instanțe proces după proces cu privire la oferirea statutului de muncitori pentru „contractorilor”, acestea s-au angajat într-un lobby la nivel european pentru a recâștiga controlul asupra situației.
Săptămâna trecută, în Olanda, șoferii din economia platformelor au sărbătorit o nouă victorie. Tribunalul din Amsterdam a decis că șoferii Uber nu mai sunt simpli contractanți, ci angajați cu acte în regulă. De asemenea, în cea mai recentă dintr-o serie de hotărâri de reclasificare a locurilor de muncă din întreaga Europă, instanța a stabilit că contractul colectiv sectorial de muncă (CAO Taxivervoer) se va aplica inclusiv șoferilor Uber, acoperind cerințele salariale și unele prestații sociale. Mai mult ca atât, este posibil ca Uber să fie obligat să respecte contractul colectiv, iar în unele cazuri, să plătească șoferilor salariile restante.
Cazul a fost intentat anul trecut de către FNV (Federatie Nederlands Vakbeweging), o federație și unul dintre cele mai active sindicate din Țările de Jos care reprezintă muncitorii din economia platformelor. Anterior, FNV a obținut o altă victorie în instanțele inferioare împotriva Deliveroo, unde curtea a decis în mod similar că cei care prestează servicii de livrare trebuie să aibă statut de angajați. Cu toate acestea, conform tendinței marilor companii din acest câmp al economiei europene, Uber și Deliveroo atacă hotărârile în instanțele de apel.
Relația de autoritate
Pentru a evalua dacă a existat un contract de muncă între Uber și șoferii săi, instanța districtuală s-a axat pe trei aspecte: prestarea muncii, salariul și autoritatea. Un rol esențial l-a jucat utilizarea managementului algoritmic, un considerent ce face referință la hotărârea din februarie a Curții Supreme a Regatului Unit și la noua „lege a curierilor” adoptată în Spania. Instanța a decis că, în epoca tehnologizată în care trăim, utilizarea algoritmilor pentru medierea relației dintre șoferi și Uber reprezintă o „relație modernă de autoritate”.
Algoritmul Uber determină modul în care sunt alocate comenzile, inclusiv prețul acestora, șoferii având zero influență la acest capitol. Compania își clasifică șoferii, iar obținerea statutului de „aur”, „platină” sau „diamant” depinde de combinația dintre punctele acumulate de șofer (obținute prin curse), o evaluare medie din partea pasagerilor de cel puțin 4,85 (dintr-un maxim de cinci puncte) și o rată de anulare sub 4%. Un astfel de statut îi oferă șoferului beneficii în ceea ce privește alocarea curselor. Cu toate acestea, în Țările de Jos, mai puțin de 300 de șoferi, dintr-un total de aproximativ 4000, au obținut aceste statuturi.
Potrivit instanței, un astfel de sistem de evaluare și de notare are un efect disciplinar capabil să afecteze nu doar modul în care sunt distribuite cursele, ci și accesul la aplicație. Prin urmare, Uber determină în mod fundamental atât (in)disponibilitatea muncii pentru șoferi, cât și momentul în care acesta/aceasta este dezactivat sau reactivat.
Prin urmare, instanța a considerat că algoritmul conținea „un stimulent financiar și un efect disciplinar și instructiv”. Uber determina în mod unilateral multe aspecte ale condițiilor de muncă ale șoferilor, de la modul de alocare a curselor și prețurile acestora până la reclamațiile clienților, notarea, evaluarea și accesul la aplicație. Capacitatea platformei de a „apăsa butoanele aplicației” modificând aceste setări în mod frecvent și arbitrar, în funcție de propriile priorități, fără vreo negociere cu șoferii, a contrazis narațiunea antreprenorială despre șoferi, atât de des folosită de Uber. Prin urmare, platforma se comportă ca un adevărat angajator.
Lipsa de conformitate
Deși aceasta este cu siguranță o victorie pentru FNV și șoferii Uber, totuși este foarte puțin probabil că platforma se va conforma. Uber a confirmat că va ataca decizia în curtea de apel și că „nu planifică angajarea șoferilor în Olanda”. Tărăgănarea procesului și angajarea în limitarea daunelor nu este o tactică nouă folosită de Uber sau de alte companii din acest sector al economiei. În Regatul Unit, șoferii au revenit în fața Tribunalului Muncii după decizia Curții Supreme, din cauza nerespectării de către Uber a salariului minim.
De cealaltă parte, în Spania „legea curierilor” a intrat în vigoare în august, iar de atunci companiile vizate și-au schimbat în mod evident tacticile pentru a se eschiva de la respectarea acesteia. Deliveroo va ieși de pe piața spaniolă; Glovo va angaja doar 20% din forța sa de muncă, lăsându-i pe ceilalți într-un potențial război pentru locurile de muncă; iar Uber Eats își va continua modelul de exploatare prin externalizare și subcontractare.
Fără o aplicare riguroasă a legii de către autoritățile publice, aceste companii vor continua să ignore hotărârile judecătorești din întreaga Europă, lăsând muncitorii precari fără resurse de supraviețuire. Mai mult, presați de victoriile importante obținute în diverse state membre UE, companiile din economia platformelor își schimbă atenția spre nivelul european.
Eforturile lobbiștilor
În centrul modelelor lor de afaceri stau 2 metode: practicile arbitrajului de reglementare – cum ar fi autodefinirea ca fiind o companie tehnologică, pentru a evita reglementările din domeniul taxiurilor și clasificarea (eronată) a muncitorilor drept contractori independenți pentru a evita legislația muncii – și „antreprenoriatul normativ„. Cel din urmă se axează mai degrabă pe schimbarea activă a legii, decât pe simpla operare în zonele juridice. Astfel, o parte esențială a modelului companiilor din economia de platformă este activitatea politică, după cum reiese din campania Uber de susținere a „propunerii 22” în cadrul referendumului din noiembrie anul trecut în California, care susținea refuzul companiilor din acest domeniu să-și trateze muncitorii ca angajați.
În Europa, acest lucru se întâmplă din nou, amintind strategiile adoptate de companii înainte de hotărârea din 2017 a Curții de Justiție UE, care a stabilit că Uber nu este un simplu „furnizor de servicii informaționale”, ci o „companie de transport”. În vederea unei potențiale directive la nivel UE privind munca de platformă, companiile din domeniul precum Uber, Deliveroo și Glovo, și-au intensificat acțiunile de lobby pentru a influența factorii de decizie politică de la Bruxelles. Companiile se arată evident îngrijorate de faptul că hotărârile judecătorești în curs privind clasificarea forței de muncă le amenință modelele de afaceri exploatatoare și urmăresc activ o directivă favorabilă care ar putea anula astfel de decizii nefavorabile.
Până în prezent, consultarea Comisiei Europene cu privire la directivă nu a implicat sindicatele sau alți reprezentanți ai muncitorilor din domeniu, ceea ce înseamnă că posibila direcție a propunerii a fost stabilită în mare parte fără prezența muncitorilor la masa de negocieri și a fost influențată puternic de giganții tehnologici. Aflată în prezent în cea de-a doua fază (axată pe conținut), consultarea directivei cu muncitorii este una crucială, or este vorba despre o propunere legislativă care le va afecta în mod direct viața.
Cu toate acestea, muncitorii nu reprezintă un grup omogen, iar includerea doar anumitor categorii ar putea să-i afecteze negativ pe cei mai precarizați și marginalizați muncitori – deseori migranți și/sau femei – nucleul economiei de platformă. Motivul pentru care Uber a recunoscut primul și, deocamdată, singurul său sindicat (GMB) din Regatul Unit rămâne discutabil. Acest lucru, de asemenea, ar trebui să atragă atenția factorilor de decizie la potențiala cooptare a sindicatelor sau a altor reprezentanți ai muncitorilor de către companiile în cauză.
Un semnal puternic
Săptămâna trecută, membrii Parlamentului European au transmis un semnal puternic, susținând drepturile legale pentru o protecție adecvată a muncitorilor din economia platformelor. Rezoluția a fost adoptată cu 524 de voturi pro și doar 39 contra. De asemenea, ultimele cercetări au combătut afirmația comună a companiilor din domeniu, potrivit căreia statutul de angajat și flexibilitatea sunt lucruri incompatibile.
Urmărind tacticile aplicate de marile companii din economia platformelor ca răspuns la clasificarea muncitorilor săi drept angajați la nivel național, trebuie să ne asigurăm ca practica subcontractării să nu devină o nouă normalitate. În plus, propunerile de schimbare ar trebui să abordeze nu doar problemele noi, ci și cele deja existente ale piețelor forței de muncă cu nivel scăzut de salarizare. În cele din urmă, muncitorii, indiferent de statut, ar trebui să aibă drepturi, protecție socială și un salariu de subzistență care nu îi va duce la precaritate.
Jill Toh este doctorandă la Universitatea din Amsterdam (Institutul de Drept al Informației). Cercetările sale se axează pe relațiile dintre platforme și muncitori, guvernanța datelor și managementul algoritmic în economia platformelor, prin prisma dreptului și a economiei politice
Articolul a apărut inițial pe platforma SocialEast cu titlul ”Another win for workers: Uber drivers are employees” și a fost tradus din limba engleză de Corica Ovcearenco.
Imagine de fundal: Tero Vasalainen / shutterstock.com
Această traducere este realizată în cadrul proiectului „Dosarul Social 2021” în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al fundației.
