Știri din Transvectoria. Despre dreptul (absent și neprotejat) la muncă.

 Pe 11 octombrie la filiala din Comrat a companiei Fujikura (asamblare cabluri auto) a avut loc o grevă: muncitorii au cerut diminuarea sarcinii de lucru, pe care angajatorul o creștea constant.  

”În fiecare lună salariul e tot mai mic iar norma crește. Inițial făceam cîte 50 cabluri pe zi și primeam decent, acum facem mai multe cabluri – uneori pînă la 140 – dar primim mult mai puțin”, a spus unul dintre muncitori. „Sîntem penalizați dacă nu venim la muncă – de exemplu, dacă a murit cineva apropiat sau ne îmbolnăvim și lipsim de la serviciu, ni se taie 1200 lei din salariu”. 

Jurnaliștilor care au venit să scrie despre eveniment și să asculte punctul oficial al întreprinderii nu li s-a permis accesul pe teritoriul fabricii iar administrația companiei s-a eschivat de la orice comentariu…   

Plîngerile muncitorilor au fost ulterior confirmare de Aliona Ceban, una dintre fostele muncitoare de la Fujikura, care a povestit despre situația din fabrică în cadrul unei emisiuni la o televiziune regională.

Cîteva zile mai tîrziu, Vadim Ceban, de la Comitetul Executiv al Autonomiei Găgăuze a declarat că… nu era nici vorbă de grevă pentru că muncitorii greviști din reportajul nokta.md (sursă care a scris prima despre această grevă) nu prea arătau a fi suficient de triști pentru niște oameni cu probleme (notă: a zis că ei erau prea veseli pentru a fi greviști!!!).  

Muncitorul care a făcut filmările de la grevă povestește că în aceeași zi un ins de la paza fabricii, venit tocmai din Chișinău, i-a smuls badge-ul din piept și l-a alungat în afara teritoriului fabricii. Ulterior muncitorului i s-a interzis accesul pe teritoriul fabricii. La cîteva zile după grevă (și aflat în imposibilitate de a re-intra pe teritoriul fabricii), muncitorul a fost concediat sub pretextul ”neprezentării la locul de muncă”. Administrația fabricii de asemenea i-a cerut, sub pretextul amenințării cu judecata, să șteargă din internet video cu greva. Omul, numele căruia este Victor Sizonov, a refuzat. Acum Victor este șomer…

Ieri, 13 noiembrie, prim-ministrul Republicii Moldova, Pavel Filip a avut o întrevedere cu cu președintele companiei Fujikura Automotive Europe, Santiago Rodriguez.
Citez din comunicatul de presă al guvernului:

”prezența unui asemenea investitor important motivează și alte companii să vină în țara noastră. Vă mulțumesc pentru încrederea acordată Republicii Moldova și investițiile pe care le-ați făcut în țara noastră. Ne dorim să fim cât mai atractivi pentru investitorii care pornesc afaceri și creează locuri de muncă. Astfel, putem asigura o viață mai bună cetățenilor noștri”, a spus Pavel Filip. Șeful Executivului a subliniat că autoritățile rămân concentrate pe crearea unui mediu de afaceri atractiv: ”Și în continuare vom fi foarte aproape de investitori, astfel încât să putem interveni de fiecare dată când apar probleme și să venim cu răspunsuri, atunci când sunt întrebări.” La rândul său, președintele companiei Fujikura Automotive Europe a remarcat că țara noastră oferă multe facilități pentru dezvoltarea afacerii și compania intenționează să-și mute producțiile din alte țări în Republica Moldova. În context, s-a discutat și despre necesitatea îmbunătățirii infrastructurii în subzona Comrat a ZEL Valkaneș, unde compania Fujikura construiește o fabrică nouă cu circa 700 locuri de muncă și planifică să extindă numărul de angajați cu încă 300.”

Evident, nici un cuvînt despre greva muncitorilor de la Comrat și tratamentul lor de către administrația fabricii, despre concedierea muncitorilor care au avut curajul să ceară condiții de muncă mai bune.

Asta chiar dacă lucrurile pe care le invocă muncitorii sînt cît se poate de reale: inspecția muncii din Comrat a recunoscut că ar fi primit, în doar jumătate de an de activitate a companiei Fujikura la Comrat, cîteva zeci de plîngeri cu referire la condițiile de muncă la fabrică. Cum a reacționat instituția la ele e o altă chestiune pe care o investigăm acum.

Ar trebui să menționez tot aici că anul trecut, o grevă similară a avut loc la cealaltă filială Fujikura în Moldova – la Chișinău. Peste 500 angajați au protestat atunci nemulțumiți că nu și-au primit salariile promise, ci sume mult mai mici (3 mii de lei în loc de 5 mii lei promiși). Și de data aia jurnaliștii nu au avut acces pe teritoriul fabricii iar greva s-a lăsat, așa cum spun unele surse, cu concedieri. Conflictul a fost aplanat (dar nu prea știm în ce fel) abia după intervenția prim-ministrului.

Fujikura nu este la primul scandal de acest gen: anterior greve au mai avut loc la fabrici din România (orașul Dej) și Ucraina (Nemirov).

Condițiile de muncă la întreprinderile de cablaj (ca și cele din alte întreprinderi) sînt aproape un secret de stat în Republica Moldova. Despre ele aflăm nu din rapoartele inspecției muncii ci doar din mărturiile foștilor angajați care se simt în stare să vorbească despre probleme abia după ce se concediază.

(Vorbeam zilele trecute cu un parajurist despre o inițiativă mai veche de a organiza ateliere despre dreptul la muncă cu muncitori din sectorul de cablaje și cel textil. Nu găsim oameni care să vină, mi-a spus, le e frică. Se tem să vorbească deschis. Și asta e situația reală – exact ca în anii 1900: dreptul la muncă e o chestie despre care e periculos să vorbești în mod public.)

Se vorbește că la o fabrică de cablaje din nordul republicii ambulanța vine de 3-4 ori pe zi pentru a lua diverși muncitori cărora li se face rău… În luna august a acestui an o persoană a decedat la o fabrică de cablaje din Chișinău, în mod oficial de ”hipertensiune”.

În tot acest timp guvernul e de partea investitorilor (străini) – cărora le creează condiții fiscale bune (majoritatea acestor fabrici sînt amplasate în zone economice libere care beneficiază de diverse scutiri de taxe și impozite), le plătește pentru deschiderea unor noi locuri de muncă, le asigură protecție la nivelul cel mai înalt – nu a muncitorilor (locali).

(Nimic nu justifică lipsa reacției din partea sindicatelor, măcar una simbolică și de solidarizare!)

În numele unei false istorii de succes – Moldova ca fiind o țară ce oferă condiții bune pentru investiții străine – istorie pe care guvernul încearcă să o vîndă pe unde poate, se calcă peste dreptul la muncă și peste sănătatea și demnitatea unor oameni.

…La fel de trist e că tema drepturilor muncii nu-și face locul în agendele politice și mediatice locale. Nici puterea, nici opoziția nu se sinchisește să o includă printre revendicări sau teme de discuție. Și e tragic: în Transvectoria, țara reală dincolo de discuțiile inventate despre vectori, drepturile muncii sînt una dintre marile probleme, nu istoriile despre vectori, limbă și geopolitică.

Imagine de fundal: greva muncitorilor de la Fujikura Chișinău (2017).

Acest articol este elaborat în cadrul proiectului „Acțiune socială 2018” – secțiunea „atitudine”, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.