Reducerea la tăcere sau doar tăcere în comunitățile Facebook de imigranți vorbitori de română

Rezumat

Studiul prezintă o analiza cantitativă a răspunsurilor obținute în urma administrării unui chestionar moderatorilor grupurilor Facebook (FB) de imigranți, vorbitori de română (GFIR). S-au luat în considerație structurile decizionale din cadrul grupurilor; nivelurile de participare în cadrul grupului, interesul și angajamentul grupului în politică; în cultura natală și în cultura gazdă offline. Din răspunsurile obținute se poate conchide că aceste grupuri sunt în principal organizații informale structurate strict ierarhic. Moderatorii au subliniat profilul apolitic al grupurilor lor, deși unii au afirmat că critica politicienilor din patrie constituie un subiect important de discuție în grupurile lor. În general, moderatorii par să favorizeze o politică a tăcerii sau chiar de reducere la tăcere în cadrul grupului. În unele comunități online subiectele politice sunt interzise sau descurajate, dar există și grupuri în care libertatea de exprimare pare să înflorească. Membrii de rând GFIR au fost descriși de moderatori drept inițiatori și susținători de dialoguri, uneori revendicativi, pun la îndoială poziția moderatorilor, dar și organizatori de evenimente culturale offline. Se prea poate că aceasta se întâmpla mai puțin datorită platformei FB, fiind mai curând reflectări ale unor practici care au oricum loc în afara rețelelor de socializare online (RS). Spre deosebire de interesele raportate ale membrilor de rând, moderatorii declară grade mai înalte de angajament. Declarațiile administratorilor mai indică o anumită stare de disonanță determinată de confruntarea rolurilor de sudori ai comunităților de imigranți și practica moderării propriu-zise a grupurilor.

Introducere.

În septembrie 2016, un moderator al grupului Romani in Polonia – a publicat următorul mesaj:

Postarea a fost însoțită de un sondaj cu două opțiuni: Da/Nu. Utilizatorii mai puteau adăuga și alte posibilități. Inițiativa, deși a fost imediat supusă unei critici minuțioase – „izul politic” nu a fost clar definit; cine decide ce mesaje au sau nu „iz politic”; de ce mesajele ambasadei și, prin urmare, din partea Guvernului nu aveau un astfel de „iz”?; politica este, pe lângă multe alte chestii, ceea ce ne unește în exil, cu toate dezbaterile și controversele ei; – a fost susținută de câteva zeci de membri. Deși participarea la pol a fost modestă (circa 5% din totalul membrilor), alegătorii păreau să opteze pentru eliminarea conținutului cu „iz politic” de pe peretele grupului – cu circa 80% de voturi.

Într-adevăr, așa cum susținea Malkki (1995), experiența migrației în sine, pare să fie insuficientă pentru a crea comunități cu o identitate comună. Situația părea să contrazică totuși cercetări ale grupurilor diasporene online, în care se conchidea că internetul și RS promovează sudarea comunității, libertatea cuvântului și valorile liberale (Rheingold, 1993, Wittig și Schmitz, 1996, Ayres, 1999 și mulți alții), că internetul e un spațiu în care se pot constitui forumuri pentru schimbul de idei, dezbateri și mobilizarea opiniei, unde există un potențial care culminează în legături și relații sociale trainice și de lungă durată. Deși internetul nu se limitează la FB, totuși, fezabilitatea platformei ca mediu deschis și dialogic pentru migranți este o temă care merită să fie luată în considerație, în condițiile în care RS sunt adesea folosite ca sursă de informații politice. Potrivit lui Hirzalla et all (2010), mai mult de jumătate din utilizatorii RS caută în acolo informații despre candidații în alegerile prezidențiale, cu toate că Andersen și Medaglia (2009) au constatat că utilizatorii FB adesea au deja o opinie formată cu privire la un candidat și sunt mai interesați să găsească informații disponibile despre candidatul preferat decât în inițierea unui dialog critic.

Este oare FB realmente un instrument eliberator, așa cum au pretins unii cercetători (Diamond, 2010) sau este vorba mai curând despre generarea de profituri și, prin urmare, narațiunea emancipatoarea a RS nu e decât o memă reconfortantă, susținută de campaniile publicitare ale proprietarilor RS (Morozov, 2011, Ajder, 2009, The Economist, 2017)? În ce măsură elitele FB – ne referim la administratorii și moderatorii[1] grupurilor și ai comunităților online – afectează libertatea de exprimare în cadrul grupurilor, independent de posibilitățile oferite de arhitectura FB? Restricțiile sugerate de moderatorul grupului Romani in Polonia sunt oare o excepție sau evitarea conținutului politic e o normă implicită în RS? Ar putea oare aceste pauze în dezbateri în grupurile din RS fi un element firesc al unui proces continuu de implicare civică și/ sau emancipare politică? Pentru a răspunde la aceste întrebări, a fost realizat un sondaj adresat moderatorilor GFIR.

Chestionarul

Chestionarul a fost format din 40 de întrebări. Un sfert din întrebări au avut un caracter socio-biografic. Moderatorii au fost rugați să ofere informații despre gen, vârsta lor aproximativă, perioadele de moderare, localizarea geografică a membrilor, numărul membrilor în grupurile pe care le administrează. Apoi au urmat întrebări ce țin de atitudinile personale și evaluări ale atitudinilor membrilor de rând ale GFIR față de politică, economie și cultură. Pentru a schița tipul de organizare în cadrul grupului, chestionarul a încorporat întrebări ce transpuneau în limbaj comun cele cinci tipuri de regimuri ale lui Platon descrise în Republică – aristocrația, timocrația, oligarhia, democrația și tirania. În plus, a fost adăugată încă o categorie – anarhia. Platon, spre deosebire de Kropotkin (2003), nu a considerat anarhia ca o posibilitate de auto-organizare politică, deși a menționat-o drept defect al democrației și forță motrice în instaurarea tiraniei. Am decis să adaug o astfel de categorie deoarece FB oferă, de fapt, posibilitatea de a crea grupuri non-ierarhice, pe deplin egalitare.

Metoda și participanții

S-au efectuat mai multe căutări interne pe platforma FB, în care s-au folosit următoarele cuvinte cheie – „diaspora”, „romaneasca”, „moldoveneasca”, „romani in”, „moldoveni in”, la care am adăugat și numele oficiale ale statelor lumii scrise cu alfabet latin, capitalele acestora și, în unele cazuri, numele orașelor mari. Odată ce se găsea un grup sau o comunitate diasporeană aparent administrată de vorbitori de română, dacă nu eram deja prieteni, trimiteam o cerere de prietenie moderatorilor, după care adresam prin preajma sistemului de mesagerie FB o invitație de a participa la chestionar. Dacă datele moderatorilor nu erau făcute publice, grupul era contactat prin intermediul butonului „contactați-ne”, prin care adminii erau invitați să răspundă la chestionar.  În plus, am trimis, de asemenea, solicitări de prietenie administratorilor GFIR-urilor cu profil similar sugerate de motorul de căutare FB. Fapt intrigant, se pare că multe GFIR-uri sunt moderate de aceiași administratori. Acestor administratori li se trimitea o singură invitație, deși chestionarul încuraja descrierea consecutivă a mai multor grupuri. Moderatorii grupurilor FB înființate de partide politice românești adresate diasporei nu au fost invitați să participe la studiu.

În total, au fost trimise invitații la 127 de administratori și 83 de grupuri.

Doar 21 de administratori au răspuns la apel și au participat la sondaj. Avem așadar de a face cu o frecvență de răspuns de 1/6. Este posibil ca mulți dintre administratori să nu fi primit apelul din cauza setărilor de securitate FB. Doar circa 40 dintre cei 127 administratori au acceptat cererile de prietenie. Pe parcurs FB a blocat de trei ori timp de 24 de ore capacitatea mea de a utiliza Mesagerul FB.

Sondajul a fost disponibil online și a fost deschis între 15.01.2017 și 31.03.2017. Veriga către chestionar a fost însoțită de o scurtă introducere în limba română[2].

Rezultate:

Eșantion

Chestionarul a fost îndeplinit de 21 de participanți (14 bărbați și 7 femei). Jumătate dintre aceștia administrează cel puțin două grupuri. Douăsprezece dintre ei moderează grupuri publice, 9 moderează grupuri închise, dintre care 5 sunt moderate de femei. Patru grupuri au doar un administrator, respectiv, 17 au mai mulți moderatori. Aproape două treimi dintre participanți au peste 33 de ani. Circa jumătate dintre participanți au între 33 și 39 de ani. Un sfert dintre participanți sunt peste 40 de ani. Două treimi dintre participanți administrează grupurile lor de mai mult de 3 ani.

Caracteristici cantitative ale grupurilor

Cinci moderatori au declarat că grupurile lor numără peste 50.000 de membri. Patru au spus că administrează grupuri între 1000-2000 de membri. Două persoane administrează grupuri de 10000-15000. În sfârșit, șase persoane administrează grupuri mici de până la 1000 de membri. Șaisprezece dintre participanți au declarat că grupurile lor sunt formate din membri care trăiesc în principal în UE, iar cinci au spus că membrii grupurilor lor trăiesc în principal în Canada sau în Statele Unite. GFIR sunt puțin numeroase în afara EU și Americii de nord.

Motivele pentru care au fost create GFIR

Doar un respondent a afirmat că grupul pe care îl administrează a fost format dintr-o trebuință politică, deși cel puțin două nume ale altor grupuri sugerează că și acestea ar fi putut fi formate drept consecințe directe ale unor inițiative politice. Potrivit răspunsurilor ale șase administratori, grupurile au fost înființate datorită unei necesității de sprijin reciproc; trei au enumerat trebuința de comunitate; alți trei – auto-promovarea; doi moderatori au listat și motive politice, cu titlu secundar – deși, la întrebări mai directe referitoare la angajamentul lor politic, moderatorii au declarat că sunt angajați politic și că domeniul respectiv îi interesează semnificativ; Doi moderatori au declarat motive de ordin psiho-social: acuzații nejustificate aduse românilor în străinătate de către cei de acasă, precum și o populație românească din ce în ce mai numeroasă în Marea Britanie. În cele din urmă, doi administratori au declarat că grupurile lor au fost create dintr-un interes pentru schimbul intercultural și lingvistic.

Aderarea la GFIR

În unsprezece grupuri membrii pot fi adăugați în mod liber de către orice membru. În celelalte zece există criterii stricte care trebuie îndeplinite: să fie o persoană reală; să trăiască în orașul / țara în care grupul este activ; să fie de etnie română, să vorbească sau să studieze româna; să aibă un profil pe FB de cel puțin de un an; Nu se acceptă sau pot fi excluși din grup spamer-ii, persoanele cu manifestări xenofobe, intolerante, cei ce promovează un discurs de ură.

Șaisprezece dintre moderatori sunt și fondatorii grupurilor lor. Aproape o treime dintre moderatori au declarat că în prezent nu acceptă noi moderatori. Ceilalți susțin că în grupurile lor acceptă moderatori dacă acești utilizatori vor respecta anumite condiții: își vor declara disponibilitatea de a participa la administrarea grupului, sunt activi în grup, dornici să fie administratori, să respecte regulile grupului și să fie neutri din punct de vedere politic. Uneori, un interviu ar putea fi o cerință.

Frecvența postărilor

Două treimi dintre moderatori consideră că membrii grupurilor sunt activi (Fig. 1). În mai mult de jumătate din grupuri se (re)postează zilnic ceva. În șase grupuri, postările noi apar cu o frecvență de 2-3 ori pe săptămână, în alte trei apare o postare cel puțin o dată la două săptămâni.

În doar trei grupuri postările membrilor de rând trebuie autorizate de către moderatori.

Energizanți participativi

Șase moderatori au spus că intensificarea discuțiilor este declanșată în primul rând datorită calității temelor – provocatoare, interesante, inteligente. Chiar dacă regula este – fără conținut politic – grupurile sunt mai active în perioadele politice intense (alegeri naționale, atât în țara gazdă, cât și în țara de origine). Patru moderatori au declarat că acest lucru se întâmplă mai ales când grupul discută un subiect politic. Alți patru au menționat drept elemente incendiare cultura și evenimentele offline, precum și chestiuni legate de diasporă. Cu cât grupul este mai mare, cu atât este mai activ. De asemenea, moderatorii ar putea începe să posteze doar pentru că se instaurează o tăcere pentru perioade îndelungate pe peretele grupului. Un admin a menționat că discuțiile legate de regulile și practicile grupului generează dezbateri intense. În cele din urmă, odată cu trecerea timpului, postările apolitice despre viața cotidiană câștigă popularitate.

Cele cinci regimuri ale lui Platon + egalitarismul / anarhia.

Nu se poate evident afirma că o simplă apăsare a unui buton într-un chestionar online indică în mod necesar o subsemnare la un anumit regim platonician. Termenii care desemnează cele cinci orânduiri politice – aristocrația, timocrația, oligarhia, democrația și tirania – au fost folosiți din motive de conveniență. Distribuția datelor, totuși, dă de gândit, mai ales pentru că, potrivit moderatorilor, unul dintre motivele principale pentru înființarea grupurilor a fost, în multe cazuri, solidaritatea și ajutorul reciproc, care, conform lui Kropotkin (2003), sunt trăsături ale anarhiei, așa cum o vedea acest autor.

Majoritatea administratorilor GFIR păreau că preferă organizații strict ierarhice, în care grupurile sunt conduse de unul sau de puțini lideri cunoscători, respectiv, aristocratice, timocratice, oligarhice și tiranice. Doar doi administratori au spus că adesea inițiază dezbateri și folosesc sondaje înainte de a decide asupra unei reforme care afectează viitorul grupului. Patru participanți au declarat că grupurile lor au fost pe deplin egalitare – democratice. Cu toate acestea, niciunul dintre participanți nu administrează grupuri efectiv anarhice, în care fiecare membru are drepturi, responsabilități și puteri egale cu un administrator, ceea ce este o posibilitate oferită de arhitectura Facebook. Întrebați dacă se consultă cu membrii grupului atunci când decid asupra politicilor grupului, șase participanți au declarat că o fac în majoritatea cazurilor. Opt au spus că doar câteva decizii sunt consultate cu ceilalți moderatori sau membrii de rând; și, în sfârșit, șase au declarat că nu se consultă niciodată cu membrii grupului când iau decizii. Puțin sub jumătate dintre moderatori au spus că nu folosesc deloc sondaje; patru au susținut că folosesc sondaje și ceea ce contează este rezultatul, numărul alegătorilor nefiind important; doar unul a spus că ar trebui să existe cel puțin 50% + 1; iar un membru a declarat că cel puțin ⅓ dintre membrii grupului ar trebui să voteze pentru a valida un sondaj.

Teme populare

Treisprezece (!) administratori au enumerat „Evenimente politice” printre cele mai populare subiecte; nouă au zis că cele mai populare subiecte sunt „ofertele de muncă / cumpărări / vânzări; cinci au menționat evenimente offline; „Transport”, „Traduceri”, „integrarea în cultura gazdă”au fost enumerate de către doi moderatori. Au mai fost menționate „Politici de grup (membri noi)”; „Sport / fotbal”. Un participant a declarat că, în general, discuția reală pe grup e un fenomen rar, deși sunt multe postări. De obicei, există like-uri, care provin de la aceiași membri loiali.

Beneficii

Șaptesprezece administratori au declarat că apartenența la grup crește competențele de integrare ale membrilor grupului. Doar o treime dintre participanți au crezut că statutul de membru contribuie la o anumită emancipare politică a membrilor. Noii veniți pot căuta, cere și găsi, de cele mai multe ori, răspunsuri la întrebările de bază despre viața de zi cu zi în țara gazdă: vize și documente administrative, locuri de vizitat, restaurante, întâlniri cu membrii diasporei, școli de șofat, costuri de trai, obiceiuri diferite. Sunt populare repostările cu comentarii în limba română ale unor texte din presa țării gazdă. Sunt apreciate rezumatele sau chiar traducerile de știri în românește. Grupurile par să fie o platformă pentru medierea studiului limbii țării gazdă, dar și un loc unde utilizatorii își pot exersa limba maternă.

Fiind întrebați despre beneficiile rolului de moderator al unui GFIR, doisprezece participanți au răspuns: „Niciunul”. Câțiva dintre ei au specificat că este o activitate dificilă și ingrată. Doi administratori au admis că activitatea îi ajută să înțeleagă mai bine – să asculte – problemele expaților și ceea ce îi face să vânture prin țara gazdă. Moderatorii au enumerat printre beneficii – plăcerea de a gestiona persoane; satisfacție personală; promovarea unor idei și discutarea anumitor subiecte într-un forum public; dobândirea unei voci în țara gazdă.

Proteste în cadrul grupului

Mai mult de jumătate dintre moderatorii au declarat că au fost persoane care au părăsit GFIR ca semn declarat de protest împotriva practicilor interne. Zece moderatori au spus că acest lucru se întâmplă foarte rar, iar cinci au spus că se întâmplă frecvent. Doar un moderator a spus că aceste plecări au loc destul de des. Cinci moderatori au spus că în grupurile lor nu au loc proteste de acest gen.

Membrii părăsesc grupul din cauza avertismentelor referitoare la practicarea unor discursuri de ură sau pentru că nu pot accepta vulgaritatea unor membri ai grupului. Mai mulți membri „elitiști” au părăsit grupurile deoarece membrii mai puțin educați au fost, de asemenea, liberi să se exprime pe peretele grupului. Trei administratori au spus că membrii au plecat din cauza unui dezacord cu privire la politicile grupului. Alte motive mai puțin frecvente de plecare au fost dezbaterile privind politica țării gazdă (!); spam; întrebări nesoluționate; utilizatorii au fost degradați din rolul de moderator; nu îi interesa comunitatea; din lipsa de timp; nemulțumiți de postările care nu aveau nimic de-a face cu viața diasporei românești.

Parteneriate:

O treime dintre moderatori au fost contactați de către politicieni sau partide politice cu oferte de colaborare, dar niciunul nu a primit / primește vreun sprijin financiar nici din partea politicienilor, nici de la vreo întreprindere economică. Unsprezece administratori au declarat că colaborează cu GFIR-uri cu profil similar.

O treime dintre aceștia organizează cel puțin o dată în șase luni evenimente offline. O treime o face cel puțin o dată la două luni. Aici putem observa o distribuție gaussiană, cu o extremă a două grupuri care organizează un eveniment pe an sau deloc, și altă extremă unde un grup inițiază evenimente săptămânale. Administratorii se implică doar moderat în organizarea acestor evenimente. Doar opt dintre ei au declarat că participă direct la pregătirea evenimentelor de acest fel.

Discuții.

Un efect de superioritate iluzorie

Potrivit datelor sondajului, administratorii GFIR prezintă, ceea ce ar putea fi descris la prima vedere, drept un efect de superioritate iluzorie. Comparându-se cu ceilalți membri GFIR, moderatorii par să se prezinte mai interesați de politică, economie, cultura gazdă. În această privință, pe de o parte, participanții sfidează stereotipurile despre imigranții care nu doresc sau nu se interesează de cultura și limba statului gazdă. Dealtfel, este posibil că această categorie de persoane într-adevăr să fie mai interesată decât membrii de rând. Pe de altă parte, deși participanții au trebuit să ia în considerare întrebări precum – cât de frecvente ar trebui să fie postările pe un anumit subiect pentru a afirma că există interes pentru acest subiect din partea comunității – puține sunt șansele că moderatorii efectiv au analizat, să zicem, ultimele 100 de postări, le-au marcat în funcție de subiect și categorizat. Nici nu au fost instruiți explicit să facă acest lucru. Interpretarea datelor din sondaj în termenii efectului peste medie este problematică și datorită ambiguității ascunse în conceptul de medie. Tendința de normalizare a distribuțiilor la care mă așteptam nu a apărut în evaluarea atitudinilor întregului grup. Moderatorii au fost destul de exigenți în hotărârile lor și par să se detașeze de membrii de rând.

Participanți la sondaj, să amintesc, un eșantion dealtfel modest, ar putea realmente considera că FB, prin arhitectura sa, nu permite utilizatorilor să se activizeze din punct de vedere politic, în urmărirea unor cauze comune, că platforma nu le poate oferi oportunități de exprimare a identităților, inclusiv celor politice. Pe de altă parte, utilizatorii din câte se pare sunt totuși capabili să dezvăluie conținuturi politice în majoritatea GFIR-urilor, dar și să tăinuiască multe lucruri despre interesele și identitatea lor proprie prin păstrarea tăcerii (Graham & Khosravi, 2002). Întrebați în mod direct, moderatorii au raportat că membrii grupurilor par mai degrabă să nu fie interesați de politică, economie, cultură gazdă (Fig.1,2). Doar în cazul culturii natale membrii de rând prezintă un grad similar de interes ridicat (Fig.2). În mod curios, întrebați despre frecvența postărilor, de facto politice, legate de reformele din educație, din sistemul de sănătate, despre ideologii, atât de acasă cât și din țara gazdă, fără însă a insista pe o asociație semantică cu politica, moderatorii au declarat că postări în care aceste subiecte sunt prevalente se regăsesc adesea pe pereții GFIR.

Ierarhia GFIR

Marea majoritate a administratorilor administrează grupurile lor într-un mod strict ierarhic, crezând ferm că știu ce este cel mai bine pentru grup. Rareori solicită opinia grupului cu privire la politicile grupului. Accesul la conducere de către alți membri este destul de complicat, dar nu este complet închis în majoritatea grupurilor. Doar un sfert dintre administratori transpun în grupurile lor diferite practici care pot fi descrise drept „democratice” sau au declarat că încurajează libertatea deplină de exprimare în grup. Administratorii au fost foarte laborioși în descrierea regulilor pe care membri de rând trebuie să le îndeplinească pentru a deveni moderatori. În mod similar, cu ceea ce face diviziunea specializată de curățare a informațiilor din FB (Facebookistan, 2015, Solon, 2017), mulți dintre administratorii GFIR au menționat că își asumă rolul de cenzor. Adesea decid să suprime discursuri de ură și porniri xenofobe. Aceasta, de fapt, e o practică obișnuită în rândul administratorilor comunităților diasporene, nu doar românești (Brinkerhoff, 2009, Trandafoiu, 2013). Să subliniez, că acestea sunt, de asemenea, principalele motive pentru care utilizatorii aleg să părăsească GFIR – fie datorită reducerii libertății lor de exprimare, fie datorită unui discurs de ură care nu a fost eliminat la timp. (Castells 1997, Parham, 2004, Naughton, 2017). Moderarea este adesea complicată de așa-numita identitate migrant-schizoidă (Bernal, 2006) – înjurărături, discursul de ură, discursul explicit sexual și expresiile negative, sunt indispensabile comunităților diasporene online (Graham & Khosravi, 2002). Această protejare/ cenzurare perpetuă a conținutului ar putea fi una dintre cauzele nemulțumirii declarate a participanților la sondaj, care se adaugă la frustrările migrației. Vedeți Kóczán (2016) pentru un rezumat al studiilor despre nefericire în rândul migranților.

Trandafoiu (2013) vorbește despre un tip de românism care, în forma sa hidoasă, este un discurs exclusivist, național și un tip aparte de cultură politică, cu dușmani stigmatizați clar desemnați, și al cărui orientare narcisistă duce la o lipsă de înțelegere a contextelor exterioare, căci „orice cultură izolată” devine „un mare mister”. Participanții la sondajul de față nu par a fi adepții acestui tip de românism. Cu toate acestea, narcisismul este adesea termenul folosit de unii dintre criticii RS (Fishwick, 2016); dar, de asemenea, vezi Toma (2017) pentru un contraargument. Tipul naționalist de narcisism pare să prospere în rețelele sociale (Climescu, 2013, Tarța, 2016, Woźnicki, 2016).

Platon considera că în momentul în care toate dorințele cuiva sunt imediat și întotdeauna satisfăcute, această satisfacere în sine poate deveni o sursă de insatisfacție perpetuă. Prin urmare, s-ar putea argumenta că nemulțumirea administratorilor GFIR ar putea fi legată și de puterea lor nemărginită în grup, deși nu există prea multe resurse care ar putea fi acaparate, poate doar timpul utilizatorilor, care de fapt e acaparat și monetizat de platforma FB în sine și mai puțin de către moderatori.

Concomitent, impunerea unui discurs fabricat, inclusiv a cenzurii, vine cu un cost – animozitatea din partea membrilor sau, mai rău, utilizatorii părăsesc grupul. Mai există și un alt preț plătit de moderatori – timpul personal. Relația dintre nivelurile de libertate ale grupurilor online și beneficiile pe care grupul le aduce membrilor necesită un studiu mai amănunțit. Datele sondajului de față indică o tendință spre o corelare pozitivă între moderarea colectivă și beneficiile percepute. Patru dintre cei cinci participanți care văd unele beneficii în a fi administratori fac parte din echipe de moderatori, administrează grupuri de tip „democratic”, plus la care sunt femei.

Nu în ultimul rând, lipsa beneficiilor percepute de moderatori poate fi explicată și în termeni biologici. Unii cercetători afirmă că ar exista un exces de dopamină față de nivelurile scăzute de opioizi, indus de provocările și constrângerile tipice ale societății informaționale actuale (Haidt, 2012).

Simularea moderatorilor

O anumită stare contradictorie de disonanță a moderatorilor, reflectată de datele anchetei, poate fi observată cu ușurință. Pentru simplificare o voi numi simulare. Pe de o parte moderatorii declară că sunt implicați într-un proces de ajutor oferit membrilor GFIR – pe de altă parte, ei par să evite a oferi acest ajutor în cazul încurajării unei emancipări politice a membrilor de rând. Emanciparea politică nu poate decât să bineficieze în mod direct imigranții în viața lor din țară gazdă, deși moderatorii înșiși raportează niveluri ridicate de interes pentru politică. Cu alte cuvinte, participanții spun că suntinteresați de domeniul politic, susțin că subiectele legate de politică sunt unele dintre cele mai frecvent discutate pe pereții grupului lor, dar în același timp se simt protectori ai grupului și par să vrea să restricționeze sau în anumite grupuri, sugerează sau interzic chiar în mod explicit conținutul politic.

S-a sugerat în nenumărate rânduri că discuțiile politice incită spiritele (Trandafoiu, 2013), iar „neștiința” sau „ignoranța” acționează ca un adeziv social. O comunitate în proces de construcție ar putea câștiga dacă membrii săi sunt mai discreți în exprimarea opiniilor sale politice. Oamenii preferă să producă puțină „vorbire politică” (Eliasoph, 1998). Deși dezbaterile induc dispute, acestea sunt un element esențial al vieții în democrație, în vremurile de mari polarizări ale opiniei publice (printre altele, Suh, 2014), iar o inițiativă de eliminare a conținutului politic și oferirea unei experiențe fără dispute, ar putea fi înțeleasă ca o încercare de a mări coeziunea grupului și de a ține la un loc o comunitate răzlețită. Trandafoiu (2013) subliniază importanță evitării unor subiecte incitante din punct de vedere politic pentru existența comunităților online de imigranți români, deși nu evită să descrie în mai multe rânduri astfel de situații. În Italia și Spania, de exemplu, diaspora românească a format partide politice și a participat la alegerile locale și naționale, uneori cu succes [3], subscriind la o mare varietate de coaliții ideologice – de la anarhiști, la socialiști, liberali și surprinzător, până la partidele de dreapta, care desfășurau campanii împotriva imigranților. Deși participarea la vot a românilor din diasporă este, de obicei și foarte regretabil, foarte modestă.

A avea o identitate politică înseamnă a avea o audiență formată din alții (Marichal, 2012), prin permiterea creării unor grupuri sau comunități de interese în jurul unei experiențe colective. Aceasta poate fi o expresie temporală a afirmației colective, dar poate fi și un instrument de mobilizare. Cei care creează grupuri (politice) publice pe FB sau care își exprimă opiniile politice online ne invită în lumea lor (politică) privată, permițând celorlalți utilizatori o viziune nefiltrată asupra unor gânduri politice private. Aceasta este, în multe privințe, un act curajos, deoarece divulgarea unei opinii politice are loc într-un mediu public. Pentru ca indivizii să aleagă să acționeze, trebuie să simtă că fac parte din ceva semnificativ și că acel „ceva” este demn de un efort politic (Garcia-Bedolla, 2005). Un grup axat pe experiențele migranților / diasporei ar putea oferi acest ceva. Prin urmare, FB ar putea fi considerat încă un spațiu de performanță, în care diasporenii pot să-și exprime identitatea politică.

Un alt motiv pentru simularea administratorilor este acela că în experiența sa de moderatori au învățat, în mod implicit dacă nu explicit, că FB poate fi cu greu descris drept un spațiu unde poate fi realizată democrația (Ippolita, 2015), că FB este mai degrabă un „mall”, cu toate dezavantajele sale. Eventual, e un „panou informativ”, și mult mai puțin un fel de „primărie” (Sifry, 2009). De Rosa (2011) sugerează că FB seamănă cu o structură feudală. Spațiile utilizatorilor FB sunt, de fapt, în proprietatea altcuiva și, prin urmare, conținutul pe care îl produc este deținut de marele proprietar. Optând pentru o poziție mai puțin activă, administratorii ar putea să gândească în termenii lui Umberto Eco (2012): „Doar în tăcere singurul mijloc de informare cu adevărat puternic devine eficient” și „În pierderea condiției tăcerii, pierdem posibilitatea auzirii a ceea ce vor să spună alte persoane… una dintre problemele etice cu care ne confruntăm astăzi este cum să ne întoarcem la tăcere… o semiotică a tăcerii în politică, o semiotică a tăcerii în dezbaterea politică – cu alte cuvinte, pauza îndelungată, tăcerea ca mijloc de creare a suspansului, tăcerea ca amenințare, tăcerea ca acord, tăcerea ca refuz… Vă invit să nu luați în considerare, deci, cuvintele, ci tăcerea.”

Acestea par a fi în concordanță și cu sugestiile teoreticianului FB Marichal, care în cartea sa „Democrația Facebook”, în numeroase ocazii subliniază importanța tăcerii și a ascultării oponentului. Mai multe dezbateri nu înseamnă neapărat mai multă democrație (Marlin Bennett, 2011). Informațiile ar putea fi folosite pentru a suprima decât a elibera (Morozov, 2011, Ippolita, 2015). Tăcerea nu înseamnă pasivitate. Anonimatul – este un instrument important de rezistență, în special în locuri unde libertatea personală este redusă (Marichal, 2012).

Cu toate acestea, Eco (2002) mai adaugă într-un alt eseu din aceeași culegere: „Viața socială a fost redusă la schimbul a câtorva monosilabe, având în vedere că „tăcerea este de aur” și că „e mai strigătoare decât cuvintele”, că „un cuvânt e suficient pentru înțelepți”, „să dați fiecărui om urechea voastră, dar puțină voce” și „omul este slăbit de cuvintele pe care le vorbește și întărit de cele pe care le tace”. Odată cu Eco, Graham și Khosravi (2002), și în rând cu mai mulți membri de rând ai grupului Romani in Polonia, citează și ei utilizatori ce au criticat tăcerea pe forumurile diasporei iraniene.

Înțelegerea politicii prin FB

Schimbă oare platforma FB modul în care utilizatorii ei percep politicul? (Marichal, 2012) În ce fel angajamentul utilizatorilor cu FB-ul afectează „sentimentul de a fi cetățean”? Accentul pe personal, face ca viața publică să fie convenabilă, dar mai prestabilită și mai previzibilă (Coleman, 2005). Lipsa dezbaterilor (politice) pe FB ar putea fi rezultatul faptului că comunicarea pe grupurile FB este asincronă – părțile nu sunt simultan co-enunțătoare (Galimberti și Riva, 2001, Ippolita, 2015). Deși în comunicările directe de la utilizator la utilizator e diferit, FB pare a fi un mediu cu o prezență socială redusă, deoarece îi lipsesc indicii non-verbali de interacțiune față în față, lăsând utilizatorilor să codifice ceea ce lipsește din comunicare (Kock, 2004). Discuțiile se și pierd în labirinturile arhitecturii FB și sunt dificil de accesat. Astfel, legătura empatică cu membrii grupului e infimă (Marichal, 2012), deși e neîndoielnic faptul că există în mod clar o rețea de utilizatori conectați în jurul unor similarități culturale (Diminescu, 2008). Ne putem doar imagina cum ar arăta grupurile pe FB dacă opțiunea de start în crearea unui grup sau a unei comunități ar presupune drepturi complete de administrare pentru fiecare participant. Ar stimula oare aceasta participativitatea în offline? Pe de altă parte, grupurile FB pot seca energia activiștilor din afara RS și să preîntâmpine fondarea unor organizații non-guvernamentale formale, care ar putea beneficia de scheme de finanțare dedicate sectorului terțiar și, prin urmare, să fie mai viabile și să aibă un impact mai mare asupra cotidianului.

Temerile precum că tehnologiile informaționale aplatizează emoțional utilizatorii devin tot mai mult parte a simțului comun. FB mediază emoțiile oferind o distanțare temporală care elimină contingența și elementul de surpriză din prezentarea emoțională, ori aceasta lipsită de senzația „viscerală” este „aplatizată” sau „exagerată” fie în direcția de a fi negativă și agresivă, fie pozitivă și debordantă (Marlin-Bennett, 2011). Amintiți-vă, bunăoară, de afirmațiile moderatorilor cu privire la necesitatea eliminării conținutului violent și discursurile de ură de pe pereții grupurilor.

Potrivit unui studiu al PEW Research Center din 2010, SUA înregistra cea mai înaltă rată de utilizare a RS – 46%, urmată de Polonia cu 43%, iar Marea Britanie cu 43%. În 2017, când utilizarea RS în aceste țări continuă să crească (Gemius, 2017), toate cele trei state au guverne de dreapta și organizațiile de extrema dreapta de-a dreptul huzuresc în aceste state. S-a sugerat în nenumărate rânduri că FB (dar și Twitter) ar putea avea un rol în aducerea la putere a politicienilor de dreapta (Tarța, 2016, Kapko, 2016, Rogowsky, 2017, The Economist, 2017), deși Facebook continuă să respingă aceste afirmații (Prentice, 2017). Hackwill, (2016) printre mulți alții, a sugerat că FB ar oferi guvernului SUA, tehnologiile lor de colectare a informațiilor. În același timp, Hampton și colab. (2011) a constatat că utilizatorii FB sunt de trei ori mai predispuși să aibă încredere în semeni decât persoanele care nu utilizează internetul; se află în relații interumane mai strânse, au beneficiat de mai multă susținere din partea semenilor, inclusiv emoțională. De asemenea, utilizatorii FB sunt mai implicați politic. Graham & Khosravi (2002) au susținut că FB a influențat o gamă largă de fenomene politice, inclusiv mobilizarea politică, dar și cenzura. Ei discută în articolul lor conceptul iranian de taqiyeh (disimularea/simularea unei credințe) aparent omniprezentă în diaspora iraniană online. Pe scurt, e vorba despre o relație dialectică dintre un sine privat, interior și un sine public, exterior, care implică ascunderea semnificației esențiale a gândurilor personale de la public. Această disimilare i-a ajutat pe mulți iranieni imigranți să se adapteze la culturile țărilor gazdă, iar mai devreme i-a ajutat să evite moartea din mâinile conaționalilor ostili. La fel de mult ca în Iran, din punct de vedere istoric, în România, o astfel de strategie ar fi putut fi o modalitate de a evita închisorile Securității. Herta Müller, într-un interviu recent (2017), vorbește despre spectrul traumatic al Securității resimțit până în prezent de migranții din Germania născuți în România. Un studiu transcultural al comunităților diasporene online urmează încă să fie realizat. Actualmente știm doar că modelul FB nu este universal agreat, datorită insistenței pe care platforma îl pune pe profilurile reale, fapt parțial confirmat și de studiul de față, în care au participat grupuri localizate în principal în EU sau America de Nord.

Grupuri migrante pe Facebook

Atât grupurile formate de imigranți, cât și grupurile diasporene online par să reprezinte o caracteristică din ce în ce mai proeminentă a platformei FB. Astfel de grupuri crează condiții favorabile pentru dezvoltarea foarte accelerată a culturii online, precum și a noilor forme de comunicare, a negocierii noilor identități și închegarea a noi comunități și, fără îndoială,  noi dezbateri și participări politice (vezi deja în Appadurai, 1996). Este, evident, un proces sofisticat în multe privințe. Datele noastre par să confirme seria de cercetări care a creditat FB-ul cu abilitatea de a intermedia o legătură între patrie și țara gazdă, contribuind la activismul local, dar și la implicarea în chestiuni de ordin social în patrie; și că FB ar putea împărtăși capacitatea cu care e acreditat online-ul – de ocolire a unor diviziuni spațiale și sociale ale inegalității, ceea ce îi conferă o semnificație politică specială, deși utilizatorii ar putea fi nevoiți să lupte pentru aceste posibilități în grupurile lor. Tentativele imigranților, sau celor cu o experiență a migrației, de a participa în politica patriei, aflându-se sau nu în afara hotarelor ei, arată că actualmente cetățenii nu sunt doar subiecți care acceptă necondiționat autoritatea statului, ci sunt și consumatori, dar și producători activi ai acestei puteri, că se află într-o stare de cetățenie emoțională, în sensul că ei sunt împinși emoțional și atrași spre politica lor națională, deși trăiesc în afara hotarelor patriei lor (Agamben, 1988).

Am discutat doar în treacăt problema reprezentării, excluderii vs. includerii grupurilor de imigranți în politica românească/ moldovenească (a se vedea Trandafoiu, 2013, sau Tarța, 2016b, pentru opinii). Întrebări care ar viza mai extensiv această problemă nu au fost incluse în sondaj.

În cele din urmă ne întrebăm în ce măsură grupurile și comunitățile FB sunt sfere realmente publice. „Sunt oare într-adevăr grupuri de persoane private [care] se reunesc public … să se angajeze într-o dezbatere asupra regulilor generale care reglementează relațiile [sociale] în contextul comunităților naționale dispersate?” (Habermas, 1989) Sunt oare spații independente pentru formarea opiniei publice și pot forma subiectivitate politică? Sunt oare GFIR noile cafenele englezești de la sfârșitul sec. XVIII? În ciuda utilizării liberale a conceptului de „sferă publică”, cercetătorii care se ocupă de diasporele online rareori se angajează într-o analiză teoretică integrată a sferei publice. Habermas (dealtfel, minune, citat în câteva rânduri și în editorialul din The Economist, Pericolul rețelelor sociale pentru democrație, 2017) scrie că crearea sferelor publice … „a fost semnificativă pentru că acestea au avut loc într-un anumit moment, într-o perioadă istorică în care membrii influenți ai societății se răzvrăteau împotriva monarhilor absoluți”. Pentru români, emigrarea este încă un semn de protest, chiar și după peste două decenii de la căderea comunismului (potrivit lui Trandafoiu, 2013). Cercetarea sferelor publice a avut tendința de a se concentra pe idealurile stabilite de Habermas (1989), accesul liber, statutul egal al participanților și analiza rațională a alternativelor, care sunt încă problematice, așa cum s-a dovedit, în cazul majorității GFIR ale căror moderatori au participat la sondaj. Dar și în democrațiile occidentale, sferele publice existente adesea nu îndeplinesc idealul schițat de Habermas (Fraser, 1992).

Notă finală

Contrar rezultatelor mini-votului, în care utilizatorii au votat majoritar, deși în număr mic, pentru opțiunea de a nu permite mesajele cu „iz politic”, moderatorii grupului Romani in Polonia permit în continuare publicarea articolelor cu un astfel de iz, orice ar însemna asta. Postările referitoare la politic nu se șterg și au adesea tendința de a genera comentarii. Concomitent, membrii săi s-au mobilizat, bunăoară, și s-au alăturat protestelor din februarie 2017 organizate în România, adunându-se zilnic, în fața Ambasadei României la Varșovia. Interacționarea spontană cu străinii, în „locuri ciudate”, este importantă pentru dezvoltarea elementelor esențiale ale unei înțelepciuni civice. Aceasta, în cele din urmă, poate permite adoptarea unei umilințe, a unui sentiment de contingență, a dorinței de a asculta, a abilității de a pune întrebarea: „Dar dacă greșesc?” (Marichal, 2012). Poate că nu este absolut greșit să vorbim despre GFIR ca și despre anumite comunități implicate politic, care împărtășesc fragmente identitare online, care recrutează noi membri, păstrează, mobilizează și formează culturi specifice de rezistență (Oboler, 1994). Membrii GFIR, în pofida ierarhiilor, încearcă totuși adesea să practice democrația, cu toate că aceste practici ar putea fi, de fapt, reflectări ale unor alte activități în desfășurare care au loc offline sau altundeva în ciberspațiu. Multe GFIR-uri par să se comporte mai democratic decât multe instituții din offline, inclusiv publice, mass-media, învățământ, ca să nu mai vorbim de lumea privată a afacerilor. De cele mai multe ori, aceste instituții sunt orânduite într-un mod ierarhic rigid, de o mână de aleși, și în care chestionarea autorității conducătorilor nu este permisă sub nicio formă, iar conducerea e moștenită din tată-n fiu, ca-n monarhii, deși locuim, din punct de vedere formal într-un sistem democratic.

Mulțumiri:

Katarzynei Rowicka-Ajder, pentru că a citit mai multe schițe ale acestei lucrări, sugerându-mi îmbunătățiri importante. Cusururile studiului sunt în întregime responsabilitatea autorului. Moderatorii următoarelor GFIR au acceptat ca numele grupurilor sale să fie enumerate în rubrica mulțumiri: Romani in Polonia; Români în Wroclaw; Români în Polonia/Kraków, Comunitatea cetățenilor Republicii Moldova în Polonia, Polonezi in Romania, Polonezi in Luxembourg, Generația „feisbuc” & diaspora românească, Diaspora romaneasca unita nu-l sustine pe Ponta Viorel si altii ca el; Romani in Polonia; Romani in Nürnberg; Romani in Londra; Polacy w Rumunii; CAT-RO grup catalanoromanès; Romani in UK; Romanii din Străinătate; Români în Bayern; Români în Canada; Români în Scoția (Romanians in Scotland); Români în Germania (Baden-Wurtenberg); Români în Italia; Români în Salonic. Le mulțumesc tuturor moderatorilor pentru că au participat la acest sondaj și că depun atâta muncă în plus pentru a menține GFIR-urile sale.

Bibliografie:

Agamben, Giorgio. Homo Sacer: Sovereign Power and Bare Life. Stanford University Press: Palo Alto, 1988.

Ajder, Teodor. “De la obamamanie spre Iran.” zdg.md. N.p., 25 Jun. 2009. 25 May 2017.

Andersen, Kim Normann, and Medaglia, Rony. „The Use of Facebook in National Election Campaigns: Politics as Usual?” In Electronic Participation Lecture Notes in Computer Science, Eds. Tambouris, Efthimios., Macintosh Ann, and Øystein Sæbø, Berlin, Springer. 2009. 1-11.

Appadurai, Arjun. Modernity at Large: Cultural Dimensions of Globalization. Minneapolis: University of Minnesota Press,1996.

Ayres, Jeffrey M. ‘‘From the Streets to the Internet: The Cyber-Diffusion of Contention.’’ Annals of the American Academy of Political and Social Science, Vol. 566, No. 1. November, 1999. 132-143.

Bernal, Victoria. „Diaspora, Cyberspace and Political Imagination: The Eritrean Diaspora Online.” Global Networks 6.2 (2006): 161-179.

Brinkerhoff, Jennifer M. Digital Diasporas: Identity and Transnational Engagement. Cambridge: University Press, 2009.

Castells, Manuel. The power of identity, Oxford: Blackwell. 1997.

Climescu, Alexandru. Extremismul de dreapta online în România. [Online Right extremism in Romania] (In Romanian.) Friedrich-Ebert- Stiftung, Office Romania, 2013. Web. December 2016.

Coleman, Stephen.  “Blogs and the new politics of listening.” Political Quarterly, 76(2), (2005): 273–280.

Coleman, Stephen and Blumler, Jay G. The Internet and Democratic Citizenship: Theory, Practice and Policy. Cambridge: University Press. 2009.

Diamond, Larry. “Liberation technology.” Journal of Democracy, 21(3) (2010): 69–83.

Diminescu, Dana. „The Connected Migrant: An Epistemological Manifesto.” Social Science Information 47.4, (2008): 565-579.

Dolliver, Mark. “Social Networking: A Waste of Time.” AdWeek. N.p. 7 October, 2010. Web. June 2017.

Eco, Umberto. “Censorship and silence”; in Inventing the Enemy.” New York: Houghton Mifflin Harcourt. 2012.

Eliasoph, Nina. Avoiding Politics: How Americans Produce Apathy in Everyday Life. Cambridge: Cambridge University Press.1998.

Ellison, Nicole. B., Steinfield, Charles and Lampe, Cliff., “The benefits of Facebook ‘friends’: Social capital and college students’ use of online social network sites”. Journal of Computer-Mediated Communication, 12(4), (2007): 1143–1168.

Gottschau, Jakob. Dir. Facebookistan. 2015.

Fishwick, Carmen. „I, Narcissist – Vanity, Social Media, and the Human Condition.” The Guardian. Guardian News and Media, 17 Mar. 2016. Web. 05 June 2017.

Fortunati, Leopoldina, Pertierra, Raul and Vincent, Jane. Eds. Migration, Diaspora and Information Technology in Global Societies. London and New York: Routledge, 2012.

Fraser, Nancy. Rethinking the Public Sphere: A Contribution to the Critique of Actually Existing Democracy. Milwaukee: University of Wisconsin-Milwaukee, Center for Twentieth Century Studies, 1990.

Galimberti, Carlo and Riva, Giuseppe., “Actors, artefacts and inter-actions: Outline for a social psychology of cyberspace.” Towards Cyberpsychology: Mind, Cognitions and Society in the Internet Age, Ed. Galimberti, Carlo. Washington, D.C.: IOS Press, (2001): 3–18.

García-Bedolla, Lisa. Fluid Borders: Latino Power, Identity, and Politics in Los Angeles. Berkeley. University of California Press. 2005.

Gemius Polska. Kto korzysta z Facebooka? [Who uses Facebook?] (In Polish.) Web. 4 June 2017.

Graham, Mark and Khosravi, Shahram. “Reordering Public and Private in Iranian Cyberspace: Identity, Politics, and Mobilization”. Identities: Global Studies in Culture and Power, 9:2. (2002): 219-246.

Joyce, Mary. Ed. Digital Activism Decoded. The New Mechanics of Change International Debate Education Association. 2010. Web. 29 December 2016: <sec.cs.ucl.ac.uk/users/smurdoch/papers/digiact10all.pdf>

Haidt, Jonathan. The Righteous Mind: Why Good People are Divided by Politics and Religion, New York, Pantheon books, 2012.

Hampton, Keith, Sessions Goulet, Lauren, Rainie, Lee, and Purcell, Kristen. “Social networking sites and our lives” Pew Internet and American Life Project. N.p., 2011, Web. June 2017.

Habermas, Jurgen. The Structural Transformation of the Public Sphere: An Inquiry into a Category of Bourgeois Society. Cambridge: MIT, 2001.

Hackwill, Robert. „US to Check Social Media Posts before Allowing Visitors Entry.” Euronews. N.p., 27 December 2016. Web. 4 June 2017.

Hirzalla, Fadi, van Zoonen, Liesbet, and de Ridder, Jan. “Internet Use and Political Participation: Reflections on the Mobilization/Normalization Controversy. Information Society, 27(1), (2011): 1-15.

Hopkins, Nick. „Revealed: Facebook’s Internal Rulebook on Sex, Terrorism and Violence.”The Guardian. N.p. 21 May 2017. Web. 29 May 2017.

Ippolita. In the Facebook Aquarium: The Resistible Rise of Anarcho-Capitalism. Ippolita.net. 2015

Kapko, Matt. „Twitter’s Impact on 2016 Presidential Election Is Unmistakable.” CIO., N.p. 03 Nov. 2016. Web. 04 June 2017.

Kropotkin, Peter. Anarchism: A Collection of Revolutionary Writings, Dover Publications Inc., 2003.

Kock, Ned, The psychobiological model: Towards a new theory of computer-mediated communication based on Darwinian evolution. Organization Science, 15(3). (2004). 327–348.

Kóczán, Zsóka, “(Why) are immigrants unhappy”, IZA Journal of Migration, 5:3, (2016). 1-25. Web. June 2017.

Malkki, Lisa. “Refugees and Exile: From “Refugee Studies” to the National Order of Things.” Annual Review of Anthropology 24, (1995): 495–523.

Marichal, José. Facebook Democracy: The Architecture of Disclosure and the Threat to Public Life. Farnham Surrey: Ashgate, 2012.

Marlin-Bennett, R. “I hear America tweeting and other themes for a virtual polis: rethinking democracy in the global infotech age.” Journal of Information Technology and Politics, 8(2), (2011): 129–145.

Müller, Herta, “To nie był kraj dla kobiet” [It was not a country for women] (In Polish). An interview conducted by Katarzyna Bielas, Wyborcza, Warsaw, 5 June, (2017). 12-13.

Naughton, John. „Move Fast, Zuckerberg, or Hate Will Kill Facebook” The Guardian., N.p., 28 May 2017. Web. 29 May 2017.

Oboler, Suzanne, “Cultures of Resistance. Rev of Criticism / Borderlands-P (Post-Contemporary Interventions) by Jose David Saldivar and Hector Calderon”. NOVEL: A Forum on Fiction. 27.2 (1994): 204. Web.

Oiarzabal, Pedro J., Andoni, Alonso. Diasporas in the new media age: identity, politics, and community, University of Nevada Press. 2010.

Parham, Angel Adams. „Diaspora, Community and Communication: Internet Use in Transnational Haiti.” Global Networks 4.2 (2004): 199-217.

Pew Research Center. Global Publics Embrace Social Networking: N.p., 15 December 2010, Web. 1 June 2017.

Prentice, Chris. „Zuckerberg Again Rejects Claims of Facebook Impact on U.S. Election.” Reuters. Thomson Reuters, 13 Nov. 2016. Web. 04 June 2017.

Plato, “The Republic”, The Dialogues of Plato, Vol. 3 – Online Library of Liberty. Web. June 2017. <oll.libertyfund.org/titles/plato-dialogues-vol-3-republic-timaeus-critias>

Rheingold, Howard. The Virtual Community: Homesteading on the Electronic Frontier. Addison-Wesley, 1993. Web.

Rogowsky, Mark. „Did Facebook Help Elect Trump? It Already Could Do More Than Tweak the News.” Forbes. Forbes Magazine, 17 Nov. 2016. Web. 04 June 2017.

Solon, Olivia. „Underpaid and Overburdened: The Life of a Facebook Moderator.” The Guardian., 25 May 2017. Web. 29 May 2017.

Suh, Michael. „Political Polarization in the American Public.” Pew Research Center for the People and the Press. N.p., 11 June 2014. Web. 05 June 2017.

Sunstein, Cass R. #Republic: Divided Democracy in the Age of Social Media. Princeton: University Press, 2017. Print.

Tarța, Mihai. “Criptorasismul din rețelele sociale.” Mămăliga de Varșovia, Amară, Nr. 2, (2016): 150-154.

Tarța, Mihai. „Parlamentare mute și votul Diasporei.” Mămăliga de Varșovia. N.p., 19 Dec. 2016. Web. 06 June 2017.

The Economist, Social media’s threat to democracy, November, 4-10, 2017. 11, 21-24.

Trandafoiu, Ruxandra. Diaspora Online: Identity Politics and Romanian Migrants. New York, New York: Berghahn, 2013.

Trottier Daniel, and Fuchs Christian. Social Media, Politics and the State: Protests, Revolutions, Riots, Crime and Policing in the Age of Facebook, Twitter and YouTube. London and New York: Routledge, 2014.

Toma, Catalina. “Is Facebook Really a Playground for Narcissists?” Psychology Today, N.p.: March 29, 2015, Web. June 05, 2017.

Wittig, Michelle Andrisin, and Joseph Schmitz. ‘‘Electronic Grassroots Organizing.’’ Journal of Social Issues, Vol. 52, No. 1. 53–69. March 1996.

Woźnicki, Łukasz.  „Narodowcy Na Wojnie Z Facebookiem.” [Far-right in a War with Facebook.] (In Polish.) Wyborcza.pl. N.p., 01 Nov. 2016. Web. 29 May 2017.

Note:

^[1]              Nu facem aici distincția dintre cele două categorii, deși administratorii au puteri mai mari de decizie decât moderatorii simpli în cadrul grupurilor FB. De acum încolo ne vom referi la ambele grupuri drept moderatori.

^[2]              Dacă doriți să intrați în posesia bateriei de întrebări, vă rugăm să contactați autorul la doru28@yahoo.com.

 

Imagine de fundal: ZdG.md

 

Acest articol face parte dintr-un proiect de dosare tematice, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.