Prim-ministrul a rugat sau despre cum a fost modificat Codul Muncii

În primăvară, Guvernul a venit cu o serie de propuneri de modificări la Codul Muncii. Acestea aveau drept scop declarat îmbunătățirea mediului de afaceri și a climatului investițional și aveau drept autor formal  Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei.
Proiectul a fost plasat pe particip.gov.md și… cam atît.
Spre deosebire de proiectul modificării sistemului electoral, care a beneficiat de ample discuții în Chișinău, în teritoriu și în afara țării, de largi campanii de informare cu bannere, emisiuni și pagini de ziar plătite, de sesiuni de dezbateri, discuții și înjurături cu experți naționali și internaționali, sesizări la Comisii internaționale și adunări de protest în stradă, proiectul de modificare a Codului Muncii a trecut neobservat.
O singură discuție publică a avut loc, ea s-a desfășurat săptămîna trecută la IDIS Viitorul, în parteneriat cu Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova (FES).
Și promisiunea altor discuții publice care urmau să aibă loc și care… nu s-au materializat pentru că parlamentul a adoptat modificările propuse de Guvern, în ambele lecturi, fără a ține cont de avizele sindicatelor, societății civile și simplilor cetățeni.

Ce prevăd noile modificări la Codul Muncii?
Pe îndelete:
– punctul 1 (art. 9, alineatul 2) obligă salariatul „să informeze de îndată angajatorul […] despre imposibilitatea de a se prezenta la serviciu, cu prezentarea […] documentelor care motivează absenţa”. Expresia „să informeze de îndată” nu oferă un sens precis sau clar normei, ci dimpotrivă, poartă un caracter general, fără a ţine cont de circumstanţe (situaţie) în care se află salariatul sau de posibilităţile acestuia de a informa îndată angajatorul despre imposibilitatea de a se prezenta la muncă. Și dacă, din varii motive ce nu depind de el, angajatorul nu poate comunica imediat absența sa (telefon descărcat, pierdut, lipsă de acces la internet)? Lipsesc indicațiile temporale cu privire la sensul lui ”îndată” (în aceeași zi? peste 2 ore? peste 2 zile?)
– punctul 2 (art. 10, alin. (2) scutește angajatorii de obligaţia de a prezenta statele de personal inspecţiei teritoriale de muncă. Nota informativă a proiectului justifică această măsură prin faptul că angajatorii vor fi scutiţi de anumite obligaţii, care vor avea ca efect reducerea poverii administrative asupra acestora, susţinerea mediului de afaceri şi îmbunătăţirea climatului investiţional în Republica Moldova. Justificarea e una foarte generală și … irelevantă. Pentru că articolul 10 din Codul Muncii (amendat de mai multe ori) are drept scop contracararea fenomenului de practicare a muncii în afara cadrului legal (munca la negru), inclusiv munca forțată. Iar munca forțată este interzisă prin art. 44 al Constituției Republicii Moldova. În ce fel o prevedere generică despre ”îmbunătățirea climatului investițional” poate prevala asupra unei norme constituționale?
Declararea statelor de personal la Inspecția Teritorială a Muncii garantează transparența activității angajatorului, iar anularea acesteia face posibilă evaziunea și nedeclararea relațiilor de muncă.
– punctul 3 (art. 33, alineatul 6): se abrogă procedura de prelungire automată a contractelor colective de muncă la expirarea acestora, pînă la momentul încheierii unui nou contract sau pînă cînd părțile nu vor decide asupra prelungii acestuia. Această modificare promovează interese angajatorilor fără a ține cont de contractele colective și garanțiile pe care acestea le stabilesc pentru salariați.
– punctul 5 (art. 56, alineatul 3) a exclus prevederea potrivit căreia la întocmirea contractului individual de muncă acestuia i se atribuie un număr din registrul unității. Însă, numărul contractului individual de muncă şi registrul de
evidenţă a contractelor reprezintă elemente de bază în determinarea valabilităţii sau legalităţii acestora. Ele ajută la identificarea și stoparea raporturilor de muncă nedeclarate (munca la negru).
– punctul 7 (art. 63, alineatul 2) exclude obligația angajatorului de a motiva decizia privind rezultatul nesatisfăcător al perioadei de probă. Altfel spus, după o perioadă de probă, angajatorul poate concedia un angajat fără vreo explicație, în mod arbitrar. Modificarea contravine și art. 4 din Convenţia OIM nr. 158/1982 privind încetarea raporturilor de muncă din iniţiativa angajatorului (ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 994-XIII din 15.10.1996), care stabileşte că „raporturile de muncă ale unui lucrător nu vor înceta decît dacă există un motiv valabil pentru o asemenea încetare legat de capacitatea sau conduita lucrătorului sau bazat pe cerinţele operaţionale ale întreprinderii…”
– punctul 8 (art.65, alineatele 1 și 2) exclude obligativitatea emiterii, de către angajator, a ordinului de angajare. Or, emiterea ordinului de angajare legalizează raporturile de muncă. Această modificare sporește riscul muncii informale, a salariilor în plic și altor raporturi nedeclarate de muncă.
– punctele 9, 12 (art. 86, alin. (2)), 16-22, 32-36 au micșorat cu doi ani durata concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 6 ani (se propune de la 3 la 4 ani). Rațiunile invocate țin de creșterea participării femeilor cu copii mici pe piaţa muncii; creșterea şanselor de avansare în carieră; eliminarea efectelor negative asupra mărimii pensiei etc. Nota informativă argumentează că această modificare va contribui la ”concilierea vieții de familie cu activitatea profesională”. În folosul ”activității profesionale” și în defavoarea ”activității de familie”, desigur. Dar coborîrea pragului de la 6 ani la 4 ani nu înseamnă că, peste noapte, copiii cu vîrste între 4 și 6 ani vor înceta să mai fie bolnavi, să aibă nevoie de îngrijire, iar părinții vor fi nevoiți să-și ia concedii pentru îngrijirea copiilor.
E deci evidentă contradicția dintre retorica ”familiei, a grijii pentru familie” și altor construcții retorice-morale, pe de o parte, și ”logica realistă a pieței”, pe de altă parte. În mod evident, cu toată vorbăraia despre însemnătatea familiei și despre cît e de prioritar să asigurăm, ca societate, condițiile cele mai bune pentru aceasta, la modul practic părinților li se mai ia o pîrghie de implicare în viața copilului (adică li se ia  posibilitatea  de a avea timp suplimentar pentru îngrijirea copiilor).
– punctul 12 (articolul 86, alineatul 1 (e)) prevede că constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca urmare a calificării insuficiente urmează a fi efectuată în urma atestării efectuate în modul prevăzut de Guvern. Pe de altă parte, Guvernul încă nu a elaborat un mecanism/regulament de atestare. Adică e postulată o procedură care încă nu a fost elaborată și precizată nicăieri.
– punctul 12 (articolul 86, alineatul 1 (y)) prevede ca angajatorul să poată concedia un angajat dacă acesta a atins vîrsta de pensionare. Această modificare vine în contradicţie cu dreptul fundamental al oricărei persoane la muncă, consfinţit de art. 43, alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, aceasta nu se potriveşte principiului egalităţii în drepturi a tuturor salariaţilor în raporturile de muncă (art. 8, alin. (1) din CM), potrivit căruia orice discriminare, directă sau indirectă a salariatului, inclusiv pe criterii de vîrstă, este interzisă. Mai adaug că această prevedere nu conține vreo prevedere asupra sferelor în care se aplică (deci ea poate fi deopotrivă aplicată în industria constructoare de mașini și în educație). Lipsește cu desăvîrșire o analiză a ramurilor economiei, o justificare a introducerii unor limite de vîrstă în anumite sectoare etc.
– punctele 13 și 14 (art. 87, alin. (1) şi art. 88, alin. (1), lit. h) elimină obligativitatea acordului scris al comitetului sindical al unității la concedierea angajatului. În vechea redactare, concedierea putea avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. În noua redacție, ”concedierea salariaţilor membri de sindicat se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate.” Altfel spus, comitetul sindical devine doar un organ consultativ în cazul concedierii, care e ”consultat prealabil” (procedură neclară ce poate însemna orice, de la trimiterea unui mail la organizatorul sindical cu înștiințarea că X a fost concediat/concediată la ignorarea părerii și avizului organului sindical). Altfel spus, deși conform art. 42 al Constituției Republicii Moldova, salariații au dreptul să întemeieze și să adere la sindicate pentru a-și proteja drepturile, sindicatele însăși devin un organ decorativ și inutil. O modalitate ”inteligentă” de a limita un drept constituțional.
Deci, rezumăm:
– angajatul e obligat să informeze de îndată angajatorul despre lipsa sa (fără specificarea lui „de îndată”);
– părerea sindicatelor devine opțională la concediere;
– angajatorii nu mai sînt obligați să dea un număr în registrul întreprinderii contractului individual de muncă, să emită ordine de angajare, să justifice concedierea unui angajat după o perioadă de probă etc.;
– angajatorul poate concedia orice angajat în legătură cu atingerea limitei de vîrstă;
– intervalul în care părinții își pot lua concediu neplătit pentru îngrijirea copiilor a fost scăzut de la 6 la 4 ani.
Altfel spus, angajatorul capătă o mulțime de drepturi. Iar angajatul pierde o serie de garanții (și unul din instrumentele constituționale ce l-ar proteja de concedierea arbitrară – sindicatul din unitate).

Cum au fost adoptate modificările… sau  Prim-ministrul a rugat.
Modificările la Codul Muncii au fost adoptate, așa cum am scris mai sus, în ambele lecturi în grabă, vineri, 21 iulie, pe final de sesiune parlamentară. Asta deși cu 3 zile înainte, la dezbaterea organizată la IDIS Viitorul, una dintre promotoarele proiectului, Valentina Stratan, deputată din partea Partidului Democrat și vicepreședintă a Comisiei pentru protecție socială, sănătate și familie, dădea asigurări că proiectul va fi adoptat în a doua lectură abia în toamnă, după organizarea unor discuții publice largi cu toate părțile interesate (societate civilă, sindicate etc.).
Asigurări false, după cum s-a văzut.
Ce s-a întîmplat de a determinat deputații să-și schimbe părerea?
Newsmaker.md a povestit istoria (tradusă în română de moldnews.md):

La ultima ședință din 21 iulie, majoritatea parlamentară a adoptat proiectul de lege în două lecturi, fără o modificare și practic, fără dezbateri. Potrivit Valentinei Stratan, documentul a fost adoptat pentru că ”premierul a rugat”.
”Vă spun așa cum este și nu ascund. Vineri dimineața, la ședința fracțiunii noastre a venit Premierul. El a explicat că trebuie create locuri de muncă, iar investitorii nu vor să vină în țară, deoarece legislația noastră a muncii este incomodă pentru ei”, a menționat Valentina Stratan pentru NewsMaker, după adoptarea modificărilor.
”Ei [businessmenii] au studiat această problemă timp de un an și jumătate, înainte că să propună proiectul. Astfel, nu am avut de unde alege”, a explicat deputatul. Potrivit legislatorului, majoritatea parlamentară, într-adevăr, planifica să amâne pentru toamnă adoptarea Codului Muncii, însă ”așa a fost dorința autorilor proiectului, oamenilor din mediul de afaceri” și modificările au fost operate în Codul Muncii.

Adică, Prim-ministrul a rugat și nici o modificare sugerată în discuțiile publice nu a fost luată în calcul…
Prim-ministrul a rugat și… toate recomandările Consiliului Național pentru prevenirea Discriminării, ale Confederației Naționale a Sindicatelor, care este partener de dialog social… au mers pe apa sîmbetei, ignorate și ele…
Prim-ministrul a rugat și nici unul dintre comentariile de pe particip.gov.md (care se refereau mai ales la reducerea perioadei de acordare a concediului neplătit pentru îngrijirea copilului), acolo unde cetățenii sînt rugați să-și exprime părerea, nu a fost luat în calcul…

 În loc de concluzie.
Eu cred că tăcerea societății civile, a partidelor din opoziție și mass-media față de subiectul modificărilor survenite în Codul Muncii are o explicație.
Ea ține de faptul că, dincolo de contradicțiile și divergențele privind cursul geopolitic, numele limbii și adevărul istoric, există un consens subteran consolidat în privința politicilor economice: economie de piață de tip capitalist sălbatic în cadrul căreia ne culcăm sub orice cerință a investitorilor. Ca să vină. În acest sens, diferența politică între Partidul Democrat și Partidul Comuniștilor sau Partidul Socialiștilor sau PAS este inexistentă în domeniul economic: pozițiile lor coincid. În totalitate. Investitorul are dreptate și trebuie să-i creăm toate condițiile, inclusiv cînd acesta cere subminarea drepturilor sociale elementare – e mantra corporatiștilor, jurnaliștilor, aripilor de tineret ale partidelor, ong-urilor și experților. Din tot spectrul.
Ca să dau doar un singur exemplu, mai jos e o captură de ecran de la o ”relatare” de la discuția publică de la IDIS Viitorul despre modificări. După ce experții, sindicatele și autorii proiectului au dezbătut în contradictoriu sensul și efectele modificărilor, portalul Europa Liberă nu a găsit nimic mai bun să comenteze decît că modificările propuse ar reprezenta un pas înainte în … ”desovietizarea codului muncii” (?!).
Pentru jurnaliștii de la postul de radio american, ca și pentru alte straturi de ”cremă a societății” dreptul la muncă și protecția acestuia reprezintă o rămășiță a sistemului sovietic.
Limitarea drepturilor și garanțiilor muncii e o luptă, în mintea jurnalistei de la Europa Liberă, cu comunismul stalinist. Iar prevederile care permit angajatorului să concedieze arbitrar un tînăr după o perioadă de probă (să zicem la un post de radio sau ziar sau la fermă), să îi facă contract de muncă cînd are chef, să nu fie obligat să țină cont de părerea angajatului dacă decide să-l concedieze, ori să-l concedieze că nu l-a anunțat în 3 minute că întîrzie, ci în 5, ar fi mari acte de disidență și de luptă pentru libertate.
Halal!

”Perla” se găsește aici.

Cu o asemenea percepție regimul oligarhic a și cîștigat deja cel mai important front – cel al minților.

Notă: la descrierea modificărilor operate în Codul Muncii am ținut cont și m-am inspirat din avizul Confederației Naționale a Sindicatelor asupra proiectului de lege, de prezentarea lui Adrian Lungu, expert în dreptul muncii în cadrul discuției de la Idis Viitorul  (Vitalie Sprînceană).

sursă imagine de fundal: portalul Curentul.md