Experiența economică a Republicii Moldova: tranziție îndelungată sau rătăcire în ”pustiul” unor abordări greșite?

Procesul de dezvoltare economică se prezintă sub forma unor intervenții politice în încercarea de a asigura bunăstarea economică și socială a populației. Performanța economică este caracterizată în mod uzual prin mărimea Produsului Intern Brut (PIB) per capita. Din perspectiva acestui indicator, performanța înregistrată de Rep. Moldova pe durata unui sfert de secol din momentul obținerii independenței este una defectuoasă. În anul 2015[1] PIB per capita exprimat în termenii parității puterii de cumpărare a situat Moldova pe locul 13 în rândul fostelor republici URSS, Moldova fiind deopotrivă și cel mai sărac stat de pe continentul european.

Pe  durata independenței sale, Moldova nu a reușit identificarea unui model economic sustenabil[2]. Tandemul care a determinat situația economică și socială din țară atestată în prezent este cel al unor guvernări ineficiente, asistate de donatori (parteneri bilaterali, organizații internaționale) care și-au asumat în linii mari leadership-ul în identificarea priorităților de modernizare a țării[3].

În conformitate cu datele Băncii Mondiale[4], pentru perioada 1960-2016 rata medie anuală de creștere a PIB pentru economia mondială a fost de 3,5%. Regiunea cu cel mai înalt ritm de creștere economică pentru perioada vizată este Asia de Est și Pacific cu o medie de 5.2%. Din regiunea vizată un grup de state este responsabil de această performanță, precum China, Coreea de Sud, Hong-Kong, Singapore cu o rată medie de creștere economică cuprinsă între 6,2 – 8,3%. Spre comparație, valoarea indicatorului menționat pentru perioada de independență a Moldovei este de 3%, iar în cazul Uniunii Europe este de 2.7%[5].

Cei interesați de problematica economiilor în dezvoltare, printre care sper sa se regăsească și personalul ministerelor de profil, în activitatea de formulare de politici menite să asigure standarde de viață mai bune în Moldova ca urmare a progresului economic, se pot conduce de experiența statelor din regiunea vizată în partea ce ține de instrumentele folosite în procesul de recuperare a handicapului în nivelul de dezvoltare economică. Nu este lipsit de sens să se menționeze că statele în cauză sunt unicele care au reușit în perioada postbelică un avans economic considerabil de pe mapamond (excepție făcând statele asistate în cadrul așa numitului Plan Marshall – European Recovery Program[6]).

Trăsătura distinctă care necesită a fi menționată, deoarece a jucat un rol important în Moldova de până la moment și care este o consecință a unui proces de dezvoltare economică ghidat din exterior, este cea de aplicare a unor politici fiscale și monetare divergente. Autoritățile care și-au asumat un rol secund și care nu și-au însușit calitatea de ”proprietar” al proceselor de dezvoltare economică, lăsate în grija altora, au gestionat de o manieră iresponsabilă finanțele publice. Astfel, pe durata primilor ani de independență autoritățile au crescut povara fiscală (de la 21% în 1993 la 27,4% în 1996) și au gestionat ineficient finanțele publice[7]. Lipsa disciplinei bugetare a dus la creșterea ratei inflației (30% în 1995, 24% în 1996), combătută prin măsuri monetare care au dus la creșterea cotațiilor monedei naționale față de valutele de referință[8].

În perioada următoare[9], pe durata guvernării comuniste (2001-2009), situația nu suferă schimbări esențiale. Dacă în perioada 1997-2003 cheltuielile publice ca pondere în PIB s-au aflat pe un trend descendent (38,4% din PIB în anul 1997 față de 22,2% din PIB în anul 2003), începând cu 2004 ponderea cheltuielilor publice în PIB înaintează cu repeziciune, de la 27,3% la 38% în 2009[10]. În consecință, în perioada anilor 2006-2009, Banca Națională a Moldovei (BNM) repetă scenariul anului 1997. Eforturile BNM de luptă cu inflația prin intermediul politicilor monetare duc la o creștere pronunțată a valorii leului moldovenesc față de valutele de referință, implicit a valutelor principalilor parteneri comerciali[11]. Astfel, în perioada 2005-2008, comerțul cu Federația Rusă devine unul deficitar. În comerțul extern cu România, Germania și Ucraina deficitul comercial, existent deja, se majorează semnificativ.

Noutatea pe care am atestat-o pe durata guvernării comuniste ține de creșterea semnificativă a activelor de rezervă pe durata anilor 2007-2008, cu aproximativ 1 mld. USD. În realizarea acestui obiectiv pot fi atribuite măsurile impuse de BNM de creștere a volumului rezervelor obligatorii deținute de băncile comerciale pe conturile BNM pentru creditele acordate în lei, de la 0,9 mld. Lei, în ianuarie 2007, la 3,5 mld. Lei în septembrie 2008. Volumul rezervelor obligatorii pentru creditele acordate în valută au înregistrat o evoluție similară, de la 0,9 mld. Lei în ianuarie 2007, la 3,4 mld. Lei în septembrie 2008. Astfel, marja dintre rata anuală medie a inflației și rata medie a dobânzii pentru creditele acordate de băncile comerciale pe durata anului 2008 a atins valoarea de 13,7 puncte procentuale, față de 5,8 în 2007 sau 4,1 în 2006. Astfel, după ce în perioada 2000-2006 volumul creditelor acordate economiei naționale de către băncile comerciale a înregistrat o creștere medie anuală de 35%, iar în anul 2007 a crescut chiar și cu 42%, în anul 2008 volumul creditelor noi crește doar cu 18%. Deși capacitatea de creditare a băncilor comerciale a fost restricționată, baza monetară în sens larg a crescut în perioada vizată de 2 ori sau cu peste 7 mld. lei. Mecanismul de dezvoltare economică în condițiile unei economii de piață a fost denaturat. Prin procurarea masivă a valutei străine, BNM, și nu băncile comerciale, a contribuit la majorarea masei monetare.

Practica de procurare masivă a valutei străine de către BNM de pe piața internă a continuat și în perioada ulterioară.

Modele de creștere economică

Două concepte[12] cu abordări diferite ghidează procesul de recuperare economică și aliniere la standardele de performanță ale statelor dezvoltate.

În Republica Moldova partenerii de dezvoltare au făcut uz în cadrul politicilor pe care le-au oferit autorităților țării, la fel ca și în alte state ex-comuniste, de ceea ca a fost numit ”Consensul de la Washington”. Esența ”consensului de la Washington” constă în liberalizarea comerțului internațional și a circulației capitalurilor, în cadrul unui stat minimalist. ”Consensul de la Washington” poate fi înțeles ca o abordare neo-liberală pură. Totuși, datele Indicelui Fraser a Libertății Economice (FEFI) pentru perioada 1990-2011 nu atestă existența unei corelări directe cu evoluția PIB per capita pentru statele cu un nivel scăzut sau mediu de dezvoltare economică (Priewe, 2015). Complementar abordărilor neo-liberale, s-a format abordarea bazată pe așa-zisa ”Bună Guvernare”, care explică lipsa de progrese vizibile ca urmare a liberalizării economice ca un efect al unor instituții defectuoase în statele în curs de dezvoltare, măsurate cel mai uzual prin indicatorul CPIA al Băncii Mondiale. Totuși, la fel ca și în cazul indicelui FEFI, performanța înaltă la capitolul ”Buna guvernare” nu garantează un nivel înalt de dezvoltare economică. Multe state cu un ritm accelerat de creștere economică înregistrează schimbări modeste a indicatorilor CPIA (Priewe, 2015). O altă abordare intens vehiculată în Moldova este cea a Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului (ODM)[13]. ODM pot fi înțelese ca o continuitate a abordărilor neo-liberale, la care s-au adăugat componente de politică socială, dezvoltarea fiind înțeleasă de o manieră simplistă ca fiind reducerea nivelului sărăciei absolute (Priewe, 2015). Totuși, dacă excludem statele din Asia de Est, nivelul sărăciei absolute (1,25 USD în PPP pe zi) s-a micșorat ușor în perioada 1990-2010, or, sărăcia estimată la nivelul de 2USD în PPP pe zi chiar a crescut considerabil (Priewe, 2015).

Cel de al doilea concept economic, la care autoritățile Republicii Moldova nu au recurs, este cel de substituire a importurilor și de creștere economică bazată pe exporturi. Statele Americii de Sud au folosit intens abordarea bazată pe substituirea importurilor, dar fără succes. Totodată, în zona Asiei de Est creșterea economică în baza exporturilor a produs rezultate remarcabile pe durata ultimilor decenii. Aspectul care totuși scapă în acest context este faptul că și în statele Asiei de Est s-a făcut uz de abordarea bazată pe substituirea importurilor. Astfel, substituirea importurilor a stat la baza politicilor implementate de către companiile de stat naționale pentru piața internă la o primă etapă. La următoarea etapă, companiile naționale, împreună cu companiile cu capital străin sau mixt, au fost dezvoltate în cadrul unor politici de creștere a exporturilor. Dar nici statele dezvoltate nu sunt o excepție în acest sens. Conform Priewe (2015), multe economii avansate au promovat politici de substituire a importurilor, făcând uz în acest scop de tarife și bariere non-tarifare, inovații tehnologice și eficiență energetică sau produse ecologice, dar și au stimulat creșterea exporturilor prin devalorizarea monedei naționale, sau prin strategii elaborate în acest sens de suprimare a prețurilor și salariilor și în final a consumului intern. Politicile de substituire a importurilor și creștere bazată pe exporturi nu și-au pierdut relevanța nici în zile noastre. Succesul unor astfel de politici rezidă totuși în categoria bunurilor exportate. Astfel, în acest sens trebuie să se țină cont de termenii de comerț care în esență reprezintă cantitatea bunurilor și serviciilor care poate fi importată în schimbul unei cantități definite a bunurilor și serviciilor exportate, economia de scară, elasticitatea în funcție de venitul cererii și sofisticarea tehnologică a bunurilor exportate (Priewe, 2015).

Conceptualizarea unor abordori noi în cadrul politicilor de dezvoltare economică

Eșecul în procesul de dezvoltare economică a Republicii Moldova pe durata unui sfert de secol impune necesitatea conceptualizării unor abordări diferite, care să ofere o alternativă politicilor economice aplicate până în prezent. Dezvoltarea semnifică schimbarea structurală a economiei. În statele Asiei de Est schimbarea structurală a economiei s-a produs prin industrializare și a fost intens promovată de autorități. Sectorul manufacturier este, de altfel, cheia dezvoltării în întreaga istorie economică modernă a statelor dezvoltate economic.

O analiză a datelor din ultimele decenii a statelor cu o rată înaltă de creștere economică (Dullien, 2016) atrage atenția asupra următoarelor aspecte. Astfel, mărimea unei economii nu este o un factor decisiv. Creșterea poate fi asigurată fără aplicarea principiului abordării bazate pe economii de scară. De asemenea, nu există o relație definită dintre creșterea economică și calitatea instituțiilor (statul de drept, lipsa corupției). Totuși, statele cu un ritm înalt de creștere economică au în comun câteva caracteristici. Implicit, o rată de schimb valutar a monedei naționale subevaluată și o implicare masivă a statului în procesul de dezvoltare. Autoritățile în statele care au reușit un ritm înalt de creștere economică în perioada postbelică dispuneau de o viziune clară asupra sectoarelor care urmează a fi promovate și asupra modului cum să fie oferit suportul. De asemenea, autoritățile în statele menționate au pus în aplicare mecanisme de monitorizare a performanței pentru corectarea politicilor promovate. Există o corelare redusă dintre liberalizarea contului de capital și creșterea economică. Dar liberalizarea capitalului este asociată cu crizele financiare. Statele în curs de dezvoltare nu se confruntă cu lipsa investițiilor străine, ci, în special, cu lipsa cererii pentru investiții.

Concluzionând cele menționate, în vederea asigurării creșterii economice în Republica Moldova, autoritățile pot apela la un spectru larg de politici care nu și-au găsit aplicarea în perioada anterioară. Astfel, creșterea economică poate fi asigurată prin promovarea unor politici industriale active de către autorități și prin menținerea unei rate subevaluate a monedei naționale.

Teoria economică din perspectiva relațiilor economice internaționale, în partea ce ține de rata de schimb valutar, face referință la conceptul ”trinității imposibile”[14]. În conformitate cu conceptul dat, este imposibil de a avea simultan o politică monetară independentă, circulație liberă a capitalului și o rată fixă de schimb valutar. În prezent, în Moldova politica monetară este formulată prin respectarea primelor 2 componente, în detrimentul ratei de schimb valutar care evoluează aleatoriu, în funcție de conjunctura de pe piața valutară. În scopul facilitării exporturilor și creșterii competitivității economiei naționale, dar și asigurării unei predictibilități în partea ce ține de rata de schimb valutar, autoritățile pot decide să promoveze o rată stabilă, subevaluată a monedei naționale față de valutele de referință. În acest scop, în conformitate cu principiul menționat mai sus, pot fi instituite restricții la circulația liberă a capitalului.

În scopul fortificării potențialului politicilor industriale, autoritățile pot apela la politici comerciale protecționiste aplicate în condiții definite, în schimbul principiului universal de liber schimb aplicat până în prezent.

Greșelile admise în perioada anterioară necesită a fi corectate, finanțele publice pot fi gestionate în baza unor politici contra-ciclice, iar mandatul de activitate a BNM poate fi lărgit. În acest sens BNM își poate organiza activitatea în baza unui mandat dublu care să țină cont atât de rata inflației cât și de ritmul creșterii economice, iar volumul intervențiilor BNM pe piața monetară poate fi ancorat la volumul creditelor acordate de băncile comerciale agenților economici.

Literatura de specialitate descrie suficient de detaliat experiența statelor care au promovat industrializarea rapidă a economiei. În baza acestor experiențe poate fi conturat un model de creștere economică, organizat pe 2 paliere.

1. Industrializare promovată de stat, axată pe performanța antreprenorilor, implementată în cadrul unor politici care să vizeze împreună următoarele domenii: gestionarea terenurilor destinate producției industriale; accesul la mijloace financiare oferite în condiții preferențiale de către o bancă de dezvoltare pentru finanțarea proiectelor industriale; centru de cercetări și inovații în industrie în vederea oferirii suportului agenților economici noi creați; sistem coerent de educație vocațională în vederea gestionării aspectelor legate de disponibilitatea forței de muncă calificată conform cerințelor pieții;
2. Creșterea bazată pe inovații care va urmări crearea unor rețele de cunoștințe prin fortificarea cooperării dintre companiile concurente, mediul universitar și cel de cercetare în cadrul unor proiecte finanțate de stat (cercetări aplicative → dezvoltare experimentală → transfer tehnologic).

Wade (2015) oferă soluții în vederea implementării primului palier în cadrul unei abordări de ”urmărire a avantajelor comparative”, dezvoltată de Justin Yifu Lin, economistul șef al Băncii Mondiale în perioada 2008-2012. Este de menționat că deși economia unui stat necesită a fi construită în baza unor avantaje comparative – urmând logica unei economii liberale, avantajele comparative pot fi dezvoltate în timp[15]. Astfel, investițiile făcute astăzi, schimbă structura avantajelor comparative de mâine, iar prin aceasta oferă potențial de diversificare și dezvoltare. Soluțiile oferite de Wade (2015) sunt următoarele:

1. Guvernul identifică lista bunurilor și serviciilor produse pe durata ultimilor două decenii în statele cu o dezvoltate dinamică pe perioada menționată, care dispun de un potențial similar și un nivel dublu al PIB per capita;
2. Din lista bunurilor și serviciilor identificate se prioritizează bunurile și serviciile deja oferite de către economia națională;
3. Guvernul trebuie să identifice inițiativele de succes dezvoltate de agenții privați și să ofere suport în dezvoltarea acestora.

O analiză sumară a exporturilor țării în perioada 1997-2015 denotă existența a 5 sectoare care asigură intrări mari de valută străină. Aceste sectoare sunt: produse alimentare, produse ale regnului vegetal, materiale textile și articole din acestea, mașini și aparate, echipamente electrice și produse ale industriei chimice (17,8 mld. USD din 24,4 mld. USD, în total exporturi în perioada 1997-2015). Din rândul acestor industrii, domeniul ce ține de produsele alimentare a înregistrat scădere, denotând reducerea performanței la nivel internațional a Moldovei în acest sector. Celelalte domenii au înregistrat creșteri de 5-7 ori față de anul 1997. Industria chimică (de asemenea și domeniul conex al materialelor plastice și articolelor din acestea) a înregistrat o creștere stabilă a exporturilor pe perioada 2003-2014 și necesită atenție din parte autorităților în vederea fortificării ritmurilor de creștere.

Amplasarea unor noi capacități de producție este frecvent îngreunată de lipsa spațiilor. În vederea depășirii acestei probleme autoritățile pot promova o politică de taxare progresivă a deținătorilor de teren. Impozitarea pământului poate fi realizată în baza unei evaluări la nivel de țară a accesului la infrastructura publică care va sta la baza atribuirii terenurilor unor coeficienți de valorizare și care vor determina nivelul impozitului achitat.

Sistemul de educație vocațională poate fi organizat în baza unor acorduri și în strictă cooperare cu marii agenți economici. În cazul unor sectoare economice în care nu există agenți economici mari, cooperarea poate fi realizată cu asociațiile antreprenorilor care întrunesc majoritatea agenților economici activi în sectorul dat.

Autoritățile pot decide asupra instituirii unei Bănci de dezvoltare în baza următoarelor criterii:

1. Un executiv determinat să asigure dezvoltarea și diversificarea economică;
2. Conducătorul agenției va fi ales pe criterii profesionale, capacitate de conducere și incoruptibilitate demonstrată. Conducătorul va fi ales din afara elitelor politice și cu legături formale cu acestea, dar cu o susținere importantă din partea șefului executivului;
3. Echipa agenției va fi formată de conducerea acesteia în baza devotamentului față de misiune și cauza dezvoltării economiei naționale;
4. Agenția va activa în baza unor proceduri standardizate de aprobare a proiectelor;
5. Performanța agenției va fi măsurată cu regularitate.

Autoritățile pot decide asupra instituirii unui institut de cercetări în domeniul industrial care va oferi asistență antreprenorilor în dezvoltarea și aplicarea în practică a noilor tehnologii prin delegarea echipelor de ingineri profesioniști și bine instruiți în acest sens, cu practică de lucru relevantă.

În cadrul politicilor sociale autoritățile pot urmări promovarea de politici de redistribuire a veniturilor în favoarea celor săraci. Este cunoscut faptul că în economiile în dezvoltare, dată fiind instabilitatea politică și volatilitatea monedei naționale, veniturile mari ale populației sunt ”exportate” peste hotare și astfel sunt excluse din circuitul economic național. Pe când veniturile medii sau mici formează capacitatea de cumpărare a populației și astfel contribuie la dezvoltarea capacităților de producție.

Creșterea nelimitată pe o planetă cu resurse limitate este imposibilă

Creșterea economică este definită în teoria economică ca fiind rezultatul combinării capitalului și a forței de muncă. Ambele componente suportă nivele diferite de performanță. Creșterea performanței capitalului este asigurată ca urmare a progresului tehnologic, iar productivitatea muncii crește odată cu sporirea nivelului de instruire a muncitorilor. Nivelul de dezvoltare economică reprezintă volumul resurselor naturale consumate prin aplicarea capitalului și forței de muncă. Dacă la nivel global creșterea economică este rezultatul performanței, la nivelul unui stat aparte creșterea economică poate fi generată atât prin inovații și dezvoltare socială, dar și ca o redistribuire a potențialului de creștere economică din contul altor state.

Capacitatea biosferei planetei Pământ este estimată la 1,8 hectare globale per persoană[16]. Standardele de viață înalte a statelor dezvoltate în prezent sunt asigurate din contul consumului peste media globală a resurselor naturale. Acest fapt este posibil doar cu condiția unui consum sub medie în restul lumii. Modelul de organizare a societăților dezvoltate economic în prezent, axat pe creșterea consumului cantitativ a resurselor naturale, nu poate constitui o opțiune pentru Republica Moldova. În acest context, Moldova poate opta pentru un model de creștere bazat pe dezvoltarea de tehnologii și a unei culturi care să facă folosirea resurselor naturale cât mai rațională.

 

Referințe:

• Eliot Soreland Pier Carlo Padoan, 2008, ”The Marshall Plan: Lessons Learned for the 21st Century”, OECD.
• ILO, 2014, TRANSFORMING ECONOMIES: Making industrial policy workfor growth, jobs and development.
• OECD, 2013, ”Perspectives on Global Development 2013: INDUSTRIAL POLICIES IN A CHANGING WORLD”.
• Petru Negură, Vitalie Sprînceană și Vasile Ernu (coord), Republica Moldova la 25 de ani: o încercare de bilanț, Editura Cartier, 2015.
• Poh-Kam Wong, The Role of the State in Singapore’s Industrial Development, https://www.academia.edu/6017321/The_Role_of_the_State_in_Singapores_Industrial_Development
• Priewe Jan, 2016, ”Eight Strategies for Development in Comparison”, Turkish Economic Review.
• UNCTAD, 2015, ”Rethinking development strategies after the financial crisis”.

 

NOTE:

[1] În baza datelor expuse în Viorel Gîrbu, ”Economia Republicii Moldova între indiferență şi incompetență. 25 de ani de ezitări şi eşecuri.”, in Petru Negură, Vitalie Sprînceană, Vasile Ernu (coord.), Republica Moldova la 25 de ani: o încercare de bilanț (Chișinău: Editura Cartier, 2015).

[2] Ibid.

[3] În conformitate cu datele Platformei de Gestionare a Asistenței Externe: http://amp.gov.md/portal/activities?search=&da=&ba=&psec=&loc=&language=ro, Moldova până la momentul scrierii acestui articol a beneficiat de asistență în mărime de aproximativ 2,5 mlrd EUR implementate în cadrul a 1859 proiecte.

[4] http://databank.worldbank.org/data/reports.aspx?source=world-development-indicators#

[5] Rata medie anuală de creștere a PIB pentru perioada vizată a unor state membre a UE este următoarea: Grecia – 2,8%, Portugalia – 3,3%, Spania – 3,5% conform http://databank.worldbank.org/data/reports.aspx?source=world-development-indicators#

[6] Planul Marshall pentru Republica Moldova nu prezintă relevanță, niciuna din programele importante de asistență din parte comunității internaționale nu s-a realizat în condiții și făcând uz de  metode similare planului menționat. O descriere a planului menționat este conținută dîn publicația OECD ”The Marshall Plan: Lessons Learned for the 21st Century”, OECD.

[7] Deficitul bugetar a oscilat de la 7,7% la 11,1% din PIB în perioada 1993-1996 acoperit prin îndatorare. Datoria externă către 1997 a constituit peste 1 mld. dolari SUA, din care aproximativ 1/3 a reprezentat-o datoria atrasă în condiții comerciale. În consecință  6,6% din PIB au fost alocate în 1999 pentru deservirea datoriei externe. Sursa?

[8] Rata de schimb a leului moldovenesc față de marca germană s-a apreciat cu 13,5% pe durata anului 1997, ajungând chiar la o apreciere de 19,5% în luna august a aceluiași an. Leul moldovenesc a crescut semnificativ în valoare și față de leul românesc cu peste 70% în februarie 1997, față de ianuarie 1996, România fiind a doua ca importanță piață de export pentru produsele moldovenești în 1997. Evoluții similare a înregistrat-o rata de schimb a monedei naționale față de rubla rusească și hrivna ucraineană, inducând scăderea competitivității externe a exporturilor moldovenești. În baza datelor expuse în Viorel Gîrbu, ”Economia Republicii Moldova….”, in Petru Negură et al. (coord.), Republica Moldova la 25 de ani…

[9] În baza datelor expuse în Viorel Gîrbu, ”Economia Republicii Moldova…”, in Petru Negurăet al. (coord.), Republica Moldova la 25 de ani.

[10] În perioada 2002-2009, ponderea cheltuielilor guvernului în PIB-ul statelor cu venituri mici, categorie din care făcea parte și Republica Moldova, au înregistrat valori cuprinse între 16,8-18,5% din PIB.

[11] În perioada iulie – septembrie 2006 și ianuarie – februarie 2009, leul moldovenesc se apreciază cu 22% față de USD, 43% față de leul românesc, 42% față de rubla rusească și cu peste 55% față de hrivna ucraineană.

[12] O sinteza la acest subiect este conținută la Priewe (2016), ”Eight Strategies for Development in Comparison”, Turkish Economic Review

[13] Acestea sunt înlocuite în prezent prin Obiectivede de Dezvoltare Durabilă (ODG). O informație mai detaliată la acest subiect poate fi consultată pe aceatsă adresă http://www.un.org/sustainabledevelopment/sustainable-development-goals/

[14] O descriere succintă a acestui concept poate fi consultată aici https://escholarship.org/uc/item/9k29n6qn

[15] Nu este cazul să rămânem permanent o economie agricolă, așa cum ne sugerează experții străini, de ex. aici: http://adevarul.ro/moldova/economie/expert-german-rolul-guvernului-e-ofere-conditii-bune-sectoarele-1_589ec2c15ab6550cb85c63d8/index.html

[16] https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_ecological_footprint

 

Acest articol face parte dintr-un proiect de dosare tematice, realizat în baza unui parteneriat dintre https://platzforma.md și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.