Scenariul din Crimeea pentru Transnistria?
La 7 septembrie, Președintele Transnistriei Evghenii Șevciuk a semnat un decret ”Cu privire la aplicarea rezultatelor referendumului național din data de 17 septembrie 2006”. Acest document prevede ”determinarea direcției de bază a politicii interne a Republicii Moldovenești Nistrene și armonizarea sistemului juridic Transnistrean în conformitate cu legislația Federației Ruse”.
Atât în Transnistria cât și în Republica Moldova, emoțiile devin tot mai fierbinți în legătură cu viitoarele alegeri prezidențiale de pe ambele maluri. În același timp, lumea încă nu s-a detașat de „efectul Crimeea”. Din cauza acestor două circumstanțe, reacția la decretul lui Șevciuk a fost destul de abruptă: inițiativa a fost comentată de multe „capuri vorbitoare” de la Chișinău și București, iar noutatea s-a răspândit rapid în mass-media rusească și internațională.
Inițiativa cu privire la armonizarea legislației transnistrene cu cea rusească nu este înaintată pentru prima dată de către Președintele Transnistriei. În decembrie 2013, Evghenii Șevciuk a inclus în agenda parlamentului transnistrean proiectul constituțional de lege, care prevedea, între altele, că ”sistemul juridic al Republicii Moldovenești Nistrene este format din legislația Federației Ruse, legislația Republicii Moldovenești Nistrene, principiile, normele și tratatele recunoscute la nivel internațional”. Sovietul Suprem al Transnistriei a adoptat chiar din prima lectură proiectul de lege, iar mai târziu a solicitat consultări Dumei de Stat a Federației Ruse. Aceștia din urmă au recomandat revizuirea proiectului și prezentarea sa în versiunea nouă, după care chestiunea nu a mai fost discutată public.
În 2013, motivația autorităților transnistrene era de a atrage atenția Rusiei la problema Transnistriei în legătură cu faptul că Republica Moldova semnase acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Legătura cu Acordul de asociere dintre Republica Moldova și UE a fost menționată și în anexa la proiectul de lege. Având în vedere că piețele Uniunii Europene, Moldovei și Ucrainei sunt vitale pentru Transnistria (care numai în UE furnizează în medie o treime din volumul total al exporturilor sale), neaderarea la zona aprofundată și amplă de liber schimb ar fi amenințat economia Transnistriei cu pericolul unei pierderi colosale, compensarea fiind practic imposibilă. Cu toate acestea, Federația Rusă nu a luat decizii politice semnificative în vederea recunoașterii Transnistriei sau cu privire la creșterea sprijinului financiar. În 2015 autoritățile de la Moscova au fost de acord cu aderarea de facto a Transnistriei la zona de liber schimb R. Moldova – UE.
Acum accentele inițiativei conducerii transnistrene sunt plasate puțin diferit. Dacă citim decretul până la capăt, mai întâi de toate trebuie ne uităm atent la două puncte. În primul rând, Evghenii Șevciuk dă instrucțiuni guvernului, parlamentului și comunității judiciare ca timp de două săptămâni să fie creată o comisie specială și nu mai târziu de 1 noiembrie 2016 să fie prezentat spre aprobare planul de armonizare a legislației transnistrene cu legislația Federației Ruse. În al doilea rând, decretul prevede ca actele judiciare care sunt contrare principiilor fundamentale ale legislației federale din Rusia să fie inaplicabile și considerate ca fiind emise prin încălcarea voinței poporului Transnistriei.
În prezent, pe fundalul alegerilor prezidențiale care se apropie, în Transnistria se evidențiază un conflict serios dintre ramura conducerii executive și cea legislativă. Începând cu 2005, majoritatea Sovietului Suprem al Transnistriei aparține partidului ”Obnovlenie”, pe care observatorii îl asociază direct cu cel mai mare agent economic din regiune și anume grupul de companii ”Sheriff”. În legătură cu încercările puterii de a reduce poziția monopolistă în economie a companiei ”Sheriff”, conflictul a escaladat în unul de ordin politic, încercându-se a se impune mărirea taxelor vamale plătite în buget (fiindu-i anulat statutul de ”importator special” oferit pe timpul lui Igor Smirnov), totodată plătind un preț mai mare pentru gaz etc.
Primele atacuri informaționale au fost începute de parlamentul transnistrean. Practic orice ocazie era folosită pentru a ataca președintele: criza valutară, întârzierea plății pensiilor și salariilor, interdicția autorităților de la Kiev privind importul produselor accizabile prin segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Pe de asupra, în urma anumitor modificări legislative, Sovietul Suprem a reușit să-și extindă semnificativ atribuțiile.
În afară de aceste acțiuni, împotriva puterii au fost aplicate unele metode îndoielnice. De exemplu, la Moscova a avut loc o conferință de presă cu participarea fostului anchetator din Transnistria, care a vorbit despre scoaterea fondurilor ce aparțin companiilor de stat prin operațiuni offshore. Pe internet a apărut un plan, presupus a fi întocmit de strategi politici ce lucrează pentru Șevciuk, care ar urmări perturbarea alegerilor prezidențiale, ceea ce ar conduce la destabilizarea politică din Transnistria.
În acest context, decretul din 7 septembrie arată ca o încercare a președintelui de a trece în faza de contraofensivă. În primul rând, convergența legislației transnistrene cu cea rusească este un slogan a cărui aplicare în practică este foarte dificilă, deoarece între Transnistria și Rusia există o serie de diferențe semnificative în structura administrativ-teritorială, fiscală și vamală, a relațiilor funciare etc. În orice caz, însuși planul de armonizare legislativă ar necesita cu siguranță cu mult mai mult de o singură lună, însă datorită decretului inițiativa politică a trecut în mâinile președintelui. În al doilea rând, decretul va permite referirea la practicile rusești de guvernare, bazate pe un format pur prezidențial. Exemple în acest sens sunt sunt cazurile în care deputații transnistreni încearcă să elaboreze și să adopte legi fără acordul președintelui sau încearcă să-și extindă și mai mult imunitatea.
Care este miza Rusiei în acest joc? La cel mai înalt nivel de luare a deciziilor, Rusia încearcă în mod clar să-și mențină poziția neutră, iar de această dată, spre deosebire de alegerile din 2011, nu-și manifestă preferințele față de vreun lagăr politic. Pe de o parte, pe fundalul dificultăților social-economice, popularitatea președintelui Șevciuk este foarte mică. Conform sondajului efectuat de Centrul rus de cercetare a opiniei publice, la viitoarele alegeri pentru Șevciuk sunt gata să voteze doar 14% dintre respondenți, în timp ce pentru președintele Sovietului Suprem Vadim Krasnoselski și-ar da votul 25%. Pe de altă parte, atacurile informaționale împotriva puterii executive, lansate de Sovietul Suprem, au alertat Kremlinul în mod evident. Pe fundalul imposibilității sporirii asistenței financiare în regiune, autoritățile de la Moscova sunt interesate în primul rând de stabilitatea politică din Transnistria. Acest lucru se explică în mare parte prin susținerea verbală a președintelui Evghenii Șevciuk, exprimată de Dmitrii Rogozin după vizita sa la Tiraspol, declarând pentru ziarul ”Kommersant” că președintele Transnistriei se descurcă destul de bine cu sarcinile sale chiar dacă condițiile sunt dificile.
De asemenea, este puțin probabil că Moscova ar suferi de vreo alergie (dar, de asemenea și de vreo simpatie evidentă) față de cele două forțe politice la conducere în Transnistria. Situația este total diferită de cea din anul 2011, când Moscova a contribuit în mod direct la eșecul lui Igor Smirnov la alegerile prezidențiale, folosind în acest scop pârghii informaționale la scară largă și alte resurse.
În această privință, anumite grupuri politice privilegiate din Rusia dezvoltă relații atât cu Evghenii Șevciuk cât și cu Sovietul Suprem. De exemplu, partidul ”Obnovlenie” are relații strânse cu ”Edinaia Rosia”. Partidul de la conducere din Rusia invită parlamentarii transnistreni la congresele lor, iar ”Obnovlenie” contribuie la câștigul candidaților partidului ”Edinaia Rosia” la alegerile din Duma de Stat, asigurându-le întâlniri cu alegătorii din Transnistria.
Evgheni Șevciuk se bucură și el de un anumit sprijin din partea Moscovei (deși nu în mod direct). Aliatul său politic este fostul șef al Comitetului Vamal de Stat și ex-ministrul afacerilor interne al Transnistriei Ghenadie Kuzmichev care și-a înaintat candidatura pentru alegerile prezidențiale, intitulând mișcarea ”Russkii forpost” (trad. din rusă ”Avanpostul rusesc”). Crearea acestei mișcări a fost anunțată în cadrul unei conferințe de presă la Moscova, sprijinul inițiativei fiind manifestat prin prezența unor politologi proeminenți ruși ca Serghei Markov, reprezentanți ai Institutului țărilor CSI și ai altor organizații.
Problema constă mai degrabă în faptul că Republica Moldova se află și ea într-o campanie pre-electorală, în care liderul Partidului socialiștilor, considerat pro-rus, Igor Dodon are șanse bune de câștig. Dodon susține ideea federalizării Republicii Moldova în vederea reintegrării cu Transnistria. La inițiativa lui Evghenii Șevciuk, Igor Dodon a reacționat pe un ton emoțional că Transnistria a fost și va rămâne parte a Republicii Moldova. Tonul emoțional al declarației sale se datorează faptului că scenariul privind aspirațiile Transnistriei spre Rusia le oferă oponenților săi posibilitatea de a scoate în evidență caracterul păgubos pentru țară al orientării pro-ruse a lui Dodon.
Liderul Partidului Socialist are și el un sprijin important la Moscova, de partea sa manifestându-se în mod deschis așa-numitul Club Izborsk, din care fac parte un șir de personalități celebre ca A. Prohanov, M. Deleaghin, N. Starikov și deputatul din Duma de Stat Oleg Paholkov. Reprezentanții Clubului Izborsk s-au exprimat deja răspicat împotriva inițiativei lui Evgheni Șevciuk.
Având în vedere toate aceste contexte, este puțin probabil ca autoritățile de la Moscova să acorde o importanță majoră inițiativei transnistrene. În acest sens, luarea de cuvânt a secretarului de presă al președintelui rus Dmitrii Peskov în privința faptului că ”este necesar să fie înțeleasă care este baza acestor acțiuni” și că el nu poate oferi nici un comentariu din cauza că nu dispune de detalii, pot fi considerate destul de sincere.
Sursa. INTERSECTION/Russia/Europe/World
Sursă imagine: www.opendemocracy.net
Traducere de Sergiu Bejenari
