POLITIC RECENTE

Forțele armate ale R. Moldova se pregătesc de război hibrid într-un mod impropriu

[label shape=”” type=””] Dumitru Mînzărari [/label]

 

În una din cele mai recente demonstrații publice ale pregătirii sale de luptă, brigada cu destinație specială “Fulger” a Ministerului Afacerilor Interne a oferit o demonstrație masivă de forță, realizînd un exercițiu de antrenament care a implicat vreo 350 din cei 500 de angajați ai săi (publika.md, 20 octombrie). Antrenamentele au beneficiat de o mediatizare largă în toată țara și au oferit locuitorilor capitalei priveliști cu coloane de luptători ai forțelor speciale și mașini blindate, precum și demonstrații ale tehnicilor de luptă corp la corp.

S-ar părea că autoritățile moldovenești se pregătesc să facă față unui război de tip hibrid, de genul celui cu care se confruntă Ucraina încă din primăvară. Și totuși unele aspecte ale exercițiului trezesc un șir de întrebări.

De exemplu, exercițiul nu a fost condus la poligoanele retrase ale brigăzii, după cum se practică de obicei, ci într-un spațiu public. Apoi, acesta nu a inclus instruirea pentru scenariul pe care experiența nefastă a Ucrainei l-a scos în evidență în mod deosebit şi anume restabilirea controlului asupra clădirilor și obiectelor guvernamentale capturate de forțele insurgente. În schimb, antrenamentele au fost fără îndoială menite să impresioneze publicul larg și să-i sporească sentimentul de încredere în ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie.

Această abordare îndoielnică față de pregătirea de luptă nu este un incident unic. În ultima jumătate de an Armata Națională a mai practicat astfel de exerciții de ochii lumii, într-o încercare evidentă de a impresiona conducerea politică a țării. După numirea lui Valeriu Troenco în funcția de ministru al apărării în luna aprilie 2014, conducerea militară a AN a simțit o presiune pentru a-și demonstra utilitatea. Aceasta a pus un accent special pe activitățile de reparație și pregătire a tehnicii de luptă – o mare parte a căreia nu a fost operată de ani de zile, acumulînd rugină în depozitele rămase de la Uniunea Sovietică. Ministrul Troenco a inspectat personal un număr de unități militare, printre care brigăzile de infanterie motorizată din Cahul (army.md, 30 aprilie) și Chișinău (army.md, 21 mai). Ulterior, domnul Troenco a invitat membrii comisiei parlamentare pentru securitatea națională, apărare și ordine publică la brigada de infanterie motorizată din Chișinău, ca ei să poată urmări parada vizual-impresionantă a blindatelor militare (army.md, 18 iunie).

Fără îndoială că restabilirea condițiilor operaționale ale tehnicii militare a Armatei Naționale este un început bun în pregătirea Moldovei pentru a confrunta un potențial război hibrid. Totuși, eforturile enumerate reprezintă un exemplu tipic al fenomenului care în armata sovietică era pe larg cunoscut drept pokazuha – un set de acțiuni menite să creeze o aparență favorabilă a pregătirii de luptă a forțelor militare, care urmăreau scopul de impresiona superiorii şi a obține promoții în carieră[1]. Pokazuha s-a răspindit atît datorită incompetenței unor ofițeri superiori din conducerea militară, cît și a lipsei de resurse necesare pentru asigurarea unei pregătiri de luptă reale.

Experiența Ucrainei a oferit un șir de învățăminte ce nu au fost luate în calcul în mod real de guvernul Republicii Moldova. Mai întîi de toate este vorba de insuficiența pieselor de schimb pentru tehnica militară, a combustibilului, munițiilor, vestelor antiglonț, produselor alimentare și chiar a armamentului antitanc portabil – probleme relevante și pentru Moldova. Bugetul anual pe apărare al Moldovei a oscilat între 0.3-0.6% din PIB în perioada ultimilor zece ani, ceea ce reprezintă sub $30 milioane în valoare monetară. Partea cea mai mare a acestei finanțări este folosită pentru salariile personalului pe contract și pentru asigurarea subzistenței militarilor în termen. Astfel, în perioada 2009-2013, bugetul de apărare nu a rezervat nicio finanțare pentru pregătirea de luptă (army.md, accesat 28 octombrie). Pentru comparație, guvernul Moldovei a oferit cam de trei ori mai multă finanțare Ministerului de interne și forțelor de carabineri pentru perioada anului curent (parlament.md, accesat 28 octombrie).

Insuficiența finanțării reprezintă totuși doar o parte a problemei. Forțele armate ale Moldovei, după cum a demonstrat exemplul brigăzii “Fulger”, nu folosesc prea eficient nici resursele existente. Armata Națională a desfășurat anul curent un șir întreg de exerciții de cîmp, inclusiv cu trageri de luptă, care au implicat brigăzile de infanterie din Bălți (army.md, 4 iunie), Cahul (army.md, 25 iunie), Chișinău, dar și unitățile anti-aeriene (army.md, 8 august) și de artilerie (army.md, 14 august). După cum s-a comunicat în public, aceste exerciții au reflectat scenarii ale operațiunilor de menținere a păcii și a confruntărilor armate convenționale, ambele fiind improprii pentru a răspunde eficient unui război hibrid.

Faptul că Ucraina a suferit pierderi extrem de mari de tehnică militară și efectiv militar sugerează că, în lipsa controlului spațiului aerian, existența unei superiorități numerice chiar de ordinea 3:1 ar fi insuficientă pentru înaintarea cu succes contra grupurilor de rebeli înarmați cu arme ușoare, aplicînd strategiile unui război convențional. Adică, finanțarea care a fost folosită pentru desfășurarea exercițiilor de ochii lumii ar fi putut fi investită în schimb în instruirea militarilor pentru luptă în unități mici. O astfel de instruire ar explora și practica ceea ce Stephen Biddle, un expert în politica de apărare la Consiliul american pentru relații externe, a calificat drept sistemul modern: un set complex de măsuri de acoperire, camuflare, dispersie, manevre în grupuri mici și suprimare.

Cazul ucrainean ne sugerează, la fel, că forțele armate trebuie să fie pregătite să lupte în zone dens populate, atît urbane cît și rurale, unde aplicarea focului de artilerie fără discriminare[2] este absolut contraproductivă. În afară de faptul că astfel se distruge infrastructura economică a zonelor vizate, bombardarea fără discriminare ar antagoniza populația locală, făcînd extrem de dificilă reintegrarea acesteia într-un stat comun după incheierea conflictului armat. În plus, chiar dacă militarii urmează să evite aplicarea armamentelor cu rază de nimicire nediscriminatorie contra pozițiilor rebelilor amplasate în zonele populate, ei trebuie să se aștepte să fie bombardați de insurgenți și să fie gată să răspundă eficient.

Astfel, guvernul Moldovei urmează să supună unei examinări minuțioase mecanismul războiului hibrid, cu care se confruntă la moment Ucraina, și să învețe din greșelile destul de serioase ale vecinului său. Așa-numitul război hibrid ar putea fi înțeles mai bine prin deconstruirea structural-logică a dinamicii sale. Prin urmare, după cum sugerează un studiu curent al Asociației pentru politică externă, există cinci etape operaționale ale mecanismului războiului hibrid. La prima etapă, 1) este dezlănțuită o campanie media de delegitimizare, în intenția de a influența preferințele populației prin alterarea nevoilor percepute ale acesteia. În continuare se desfășoară etapa de subversiune politică care, conform unei cercetări elaborate de RAND, ar include 2) crearea unor structuri politice de fațadă pentru obținerea credibilității publice; 3) infiltrarea instituțiilor de stat și în particular a organizațiilor militare și de menținere a ordinii publice; 4) dar și erodarea puterii guvernului prin instigarea protestelor, organizarea demonstrațiilor violente și, în general, prin provocarea dezobedienței civile (rand.org, accesat la 27 octombrie). La etapa finală are loc 5) răsturnarea puterii legitime, acaparînd în mod forțat obiectele și edificiile guvernamentale, lipsind unitățile militare și forțele de ordine publică de capacitate de a-şi exercita funcţiile.

Ultima etapă a războiului hibrid are o importanță esențială pentru succesul rebeliunii, căci reprezintă ceea ce Clausewitz a numit centrul de gravitate. Ea reprezintă totodată dimensiunea în care forțele armate ale Moldovei trebuie să-și concentreze eforturile de instruire, consolidînd capacități și deprinderi de a proteja sau restabili rapid controlul asupra centrelor administrative și edificiilor guvernamentale.

 

Publicat în Eurasia Daily Monitor (vol.11, ediția 194), 31 octombrie 2014

 

[1] Deseori această practică dubioasă avea manifestări extrem de ridicole, cînd se ajungea la ordinul de a vopsi iarba uscată de pe teritoriul unității militare în culoare verde, în procesul de pregătire pentru vizitele șefilor superiori.

[2] Focul de artilerie, precum și loviturile de aviație sunt prin definiție lovituri cu rază de atac fără discriminare.

 

Traducerea autorului.

 

Imaginea de fundal: sursă.

Despre autor

Dumitru Mînzărari

Doctorand în știinte politice la University of Michigan-Ann Arbor, unde cercetează subiecte ce țin de studiile de securitate, dinamica politicii externe, regimuri în tranziție și analiza formală a proceselor sociale.

8 Comentarii

  • Dumitru, eu as lua in consideratie si un alt factor ce a motivat organizarea exercitiului militar in public – campania electorala. Presupunerea mea ar putea suna foarte “off topic” dar ma gandesc ca unul din efectele scontate ar putea faptul de a face o demonstratie de forta pentru partide care s-ar gandi la manifestari de genul celor din aprilie 2009… Mai e si “trolling-ul” isteric (ca altfel nu pot sa-i zic) la cel mai inalt nivel despre teroristi rusi prezenti pe teritoriul Moldovei, despre pericolul unui razboi, despre pericolul unui atac din partea Rusiei etc etc… Pentru a contracara toate astea guvernarea a decis, parerea mea, sa ofere demonstratii (inutile) de forta.

    • Pai da, de acord. Unele din motivele enumerate de tine (si altele similare) au fost considerate in fraza aceasta din text: “În schimb, antrenamentele au fost fără îndoială menite să impresioneze publicul larg și să-i sporească sentimentul de încredere în ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie.” Doar ca fiind limitat in spatiu (800-1000 cuvinte) am evitat detaliile date, care nu erau esentiale pentru transmiterea ideii cheie a articolului. Referitor la demonstratia de forta insa am dubii – partidele care ar putea sa gindeasca la repetarea 2009, daca ar avea potentialul sa organizeze asa ceva, si-ar da bine seama ca demonstratia aceasta e cam neconvingatoare. Iar guvernantii ar trebui sa inteleaga ca acestea tot inteleg. ‘Trolling-ul’ e intradevar deseori exagerat, insa undeva poarta un graunte de adevar. Cazul Ucrainei indica ca organizarea rebeliunilor eficiente nu e atit de dificila in un stat slab pregatit sa faca fata provocarilor de securitate, iar Moldova e si mai slab pregatita ca Ucraina in acest sens. De fapt, exista un volum impunator de cercetari, care confirma comparatia logica de mai sus.

  • @Dumitru, nu crezi ca un detasament cu destinatie speciala a MAI ar face aceeasi treaba in cazul unui razboi hibrid? Apoi, eu nu cred ca, chiar daca sporim finantarea si pregatirea armatei moldovenesti aceasta va fi gata sa riposteze intr-un asemenea tip de interventie…Pentru ca aceasta cuprinde si o serie de alti factori – populatie locala favorabila (cum a fost in Transnistria si cum e in Donetk), legitimitate scazuta a guvernului central, “gafe” ale guvernului central (legea aia a limbilor nationale)..Si factorii astia pot face inutila pregatirea armatei…

  • Vitalie. Oricare proces social are un mechanizm de functionare. El are unele elemente necesare pentru a merge o cale de escalare. Stiinta indica ca un razboi hibrid e mai usor de stopat ca un razboi conventional, pentru o tara mai slaba. Aici doar nu e religie sa crezi sau sa nu crezi – e stiinta. Culegi date, intelege mecanizmul, elaborezi interventii, testezi interventiile, examinezi costurile, etc. Tu poti spune ca nu crezi ca leul va creste in urmatoarea luna, pe cind finansistii si economistii iti vor descrie scenarii in care leul urmeaza sa creasca, si scenarii in care el nu va creste. Stiint acestea, vom intelege cind ne aflam in scenariul unde leul creste si daca nu o dorim, stiinta economica ne-a oferit instrumente de interventie pentru a opri/diminua viteza de crestere. Evident, sunt cazuri grave cind nu avem suficiente resurse sa intervenim. Insa razboiul hibrid anume este cazul cind Moldova le are. Detalii – in un studiu care urmeaza sa fie publicat in decembrie de catre APE.

    • Pai, eu iti ofeream tot o strategie/scenariu – in loc de “armata super-puper” (pe care nu ne-o putem permite si din motive financiare – costa mult), un detasament-doua foarte pregatite ale Ministerului de Interne… Si “lucrul” cu ceilalti factori – consolidarea increderii inter-etnice etc…

  • Foarte, foarte bun articol. Bine documentat, logic, obiectiv. Unul dintre foarte puținele articole de calitate pe teme/probleme militare din mass-media moldoveneasca.

  • @ Vitalie.
    Da, inteleg ca oferi o strategie, insa nu inteleg cum strategia ta solutioneaza problema descrisa (imi dau seama ca ai ridicat intrebarea pentru a largi discutia, si cred ca e util ce faci). Eu am identificat aceasta problema, elaborind-o in cele cinci puncte. Deci, din pacate, ce propui tu nu solutioneaza nici unul din ele. Plus, noi nu avem de afacere cu tensiuni interetnice, ci mai degraba sunt disensiuni despre care ar fi cele mai bune cai de dezvoltare a tarii. Aceste disensiuni e greu de solutionat chiar daca esti calificat si ai resurse: daca ar fi fost usor, nu am avea pluripartidism. Consolidarea increderii ‘inter-etnice’ nu ar strica de fapt, dar are un detaliu ascuns – toti stiu ca tre de facut asta, dar putin stiu cum sa o faca in mod optimal. Cu acelasi succes ai putea spune ca Moldova se va dezvolta economic daca vom elabora si implementa politici economice mai bune.

    Apoi, nu am zis nimic eu de armata super-puper. Am zis de schimbarea conceptualizarii razboiului, schimbarea modului de instruire, echipare, si optimizare a costurilor pentru fortele armate. Poate ai dreptate si ar fi trebuit sa evidentiez asta mai bine in articol.

    In al treilea rind, ministerul de interne nu are capacitatile si instruirea sa rezolve astfel de probleme – sarcina lor e sa asigure ordinea publica, sa previna crima, sa investigheze public nereguli, si sa aresteze banuiti, colectind evidenta. Criza pe care o descriu eu e diferita absolut: daca ea a aparut inseamna ca s-a scapat perioada cind politia putea sa intervina eficient. Cu o astfel de criza trebuie sa lucreze o organizatie hibrida care sa contina trasaturi ale SIS-ului si ale fortelor cu destinatie speciala militare. Militare, nu politienesti, pentru ca militarii sunt invatati sa nimiceasca tinta lor, pe cind politia se antreneaza sa o imobilizee si aresteze. Plus politia are restringeri prea multe, care o face impotenta in confruntarea a astfel de crize. Razboiul are reguli si mecanizme diferite in comparatie cu criminalitatea, iar razboiul adus in interiorul tarii il face mult mai dificila probleme de confruntat.

    Problema cu solutii oferite la ghici si intimplare, e ca ele sunt similare cu situatia cind doctorul fara sa faca teste si sa obtina o inchipuire despre dinamica bolii, se gindeste in glas – sa-i fac pacientului o operatie la ficat, sau la rinichi? E situatie prea serioasa sa te joci dea trial-and-error.

    @Ion

    Multumec Ion. Poate o fi asa pentru ca nu a fost scris pentru mass-media moldoveneasca. A fost scris pentru un resurs analitic american specializat.

Lasa un comentariu