Să pui o bancă în fața unei librării. Poate schimba asta cu ceva lumea? Păi, poate. Și nu e o exagerare, ci o confirmare a regulii conform căreia marile schimbări încep cu lucruri mici. În vara lui 2009, arhitecții din grupul studioBASAR au pus o băncuță în fața librăriei Cărturești din București. Apoi au dus ideea mai departe în alte locuri din București, dar și pe la Cluj, Iași sau Chișinău. În mici scuare, în părculețe mai mult sau mai puțin utilizate, pe trotuare sau în parcări au început să construiască din scânduri și europaleți bănci, mici amfiteatre sau scene. Aducând oameni la un loc, oferindu-le un spațiu în care să interacționeze, în care să se cunoască, în care să înceapă să pună la cale mici proiecte împreună, obișnuindu-i cu ideea că acele spații le aparțin și, în cele din urmă, determinându-i să se implice. Așa se nasc comunitățile și spiritul civic.
Cea mai recentă intervenție a celor de studioBASAR a avut loc, la sfârșitul săptămânii, împreună cu Asociația Komunitas, în Parcul Tineretului din București. Ocazie cu care România Curată a realizat o scurtă istorie a proiectelor în care s-au implicat.
***
O băncuță în fața unei librării
Prima intervenție a celor de la studioBASAR în spațiul public a fost banca pusă în faţa librăriei Cărtureşti de pe Bulevardul Magheru. Acel loc era acaparat de mașini, iar după ce s-a pus acea banca, unde acum zeci de tineri stau zilnic, mașinile trec, dar nu mai parchează și au lăsat loc pietonilor. “Proiectul cu banca s-a născut în cadrul Street Delivery 2009, un festival urban care durează de vineri până duminică. Mirela Duculescu și arhitectul Şerban Sturdza ne-au invitat să facem un proiect, iar noi ne-am gândit să facem ceva pentru perioada de după festivaluri, după ce se termină Street Delivery. Nu este nicio invenție să faci o bancă, dar în contextul acela, în 2009, în care spațiul public nu exista acolo, era doar domeniul public, parcare, trotuar, mașini pe trotuar era interesant să facem un astfel de proiect. Ne-am concentrat pe o problemă măruntă, locuri de stat în faţa librăriei și în faţa cinematografului Patria și am încercat de fapt să experimentăm dacă se poate practica o formă de armistiţiu urban. Și atunci intervenția aceasta – banca – era o intervenție lineară, pe un gard existent, la marginea locurilor de parcare, astfel încât, în continuare, mașinile au putut să parcheze acolo și oamenii puteau să stea pe bancă. Ușor-ușor s-a produs o coabitare între cele două. La un an sau doi după, a făcut și domnul Sturdza acele țestoase, pe margine. Interesant este că s-a redus la limita lui legală carosabilul fiindcă a devenit imposibil să parchezi şi să treci în același timp fiindcă dacă parcai blocai pe toată lumea”, povestește Alex Axinte, arhitect Studio Basar.
Acesta spune că astfel de inițiative pot schimba percepția oamenilor despre spațiul public și despre modul de folosire a acestuia, fără să fie neapărat nevoie să interzici în mod explicit anumite lucruri. “Din proiectul cu banca am învățat că cercetarea se face prin acțiune și nu pe hârtie. Că proiectul nu se termină când l-ai predat. Banca aceasta fiind de lemn a trebuit să avem grijă de ea în fiecare an. Există un tip de infrastructură publică care poate ajunge la un nivel în care să influențeze practicile cotidiene. Înainte să existe banca acolo, șoferii deschideau portiera peste spațiul verde. De când s-a pus banca, trebuie să parchezi un pic mai încolo ca să poți deschide ușa mașinii, exact cât o persoană să poată sta pe bancă. Acest tip de practică intuitivă este tipul de intervenție în spațiul public în care comportamentele oamenilor se pot schimba indiferent de cultură, la un nivel intuitiv. Adică nu trebuie să le pui o plăcuţă oamenilor, să le explici cum să folosească acel loc”, a mai spus Alex. Acum spațiul din faţa Cărtureşti a devenit loc de întâlnire, loc de joacă, de citit pentru tinerii care ies de la librărie.
Piscină în mijlocul străzii
Un alt proiect studioBASAR care s-a bucurat de mult succes a fost “Baia Publică”, o piscină mobilă, improvizată din lemn și folie de plastic, care a fost pusă pe strada Pictor Verona din Capitală, devenită timp de trei zile pietonală. “Un alt tip de intervenții pe care îl practicăm sunt cele de foarte scurtă durată, dar care pot să creeze instant un fel de dioramă de spațiu public. Tot în cadrul Street Delivery am făcut acum doi ani-trei ani o piscină pe stradă, se numea “Baia publică”. O structură care s-a creat în două ore, o ramă de paleţi, în mijloc am pus o folie pe care am printat-o la firmele care tipăresc reclame și pe care am umplut-o cu apă de la Cărtureşti și Grădina Ordinului Arhitecților și instant s-a creat un spațiu public fără neapărat niște reguli precise, ca la o piscină, cu acces liber care a început să fie negociat la faţa locului de către utilizatori, din nou într-un mod intuitiv. Acolo a contat rapiditatea aceasta de a transforma aproape utopic o stradă din centrul orașului într-un ștrand. Acesta a fost ca un comentariu la ce devin străzile pietonale – magazine, cafenele, turiști – fiindcă uneori te întrebi dacă este bine să înlocuiești mașinile parcate cu terasele parcate pe trotuar și dacă mai există și altceva între aceste două opțiuni de oraș”, a povestit. Baia Publică este unul din proiectele finaliste la European Prize for Public Space 2014.
Scenă la Chișinău
În luna august, cei de la studioBASAR s-ai implicat în revitalizarea unui spațiu din zona Colinei Puşkin din Chișinău, proiect inițiat de Asociația Oberliht. Arhitecții sovietici planificaseră să treacă pe aici unul dintre marile bulevarde ale orașului, idee pe care au preluat-o și administrațiile de după 1990, dar pe care n-au pus-o vreodată în practică. Teoreticul bulevard a ținut departe dezvoltatorii imobiliari. Doar în ultimii ani, când a devenit evident că nu se mai face, au început să se construiască blocuri turn. Au supraviețuit însă case cu aspect de mahala, cu acoperișuri de azbociment și tablă, cu mici galerii de viță de vie în curte. Cum vor interacționa actualii locuitori ai zonei cu cei care se vor muta în blocurile care se ridică în preajmă? Ce se va alege din parc când numărul mașinilor rezidenților va crește? Cei de la Oberliht n-au așteptat să vadă ce se întâmplă și au trecut la recuperarea spațiului. “Anul acesta am construit la Chişinău cu Asociația Oberliht, într-un parc traversat de o stradă, parțial abandonat, care și-a pierdut calitatea de parc, o scenă care a fost inaugurată cu o fanfară, au avut loc spectacole de dans”, povestește Alex. La o poveste pe băncile celor de la studioBASAR, la un picnic, concert de fanfară sau proiecție de film, rezidenți au început să conștientizeze starea în care a ajuns parcul și că, totuși, este al lor.
ACUM, în Cartierele Tei și Tineretului
Cel mai recent proiect al arhitecților de la studioBASAR este Acumulatorul urban – ACUM, un pavilion mobil construit din lemn și ferestre vechi reciclate, pavilion care până în prezent a fost pus în cartierele Tei și Tineretului din Capitală. Proiectul este realizat în parteneriat cu Asociația Komunitas. Pavilionul din lemn a găzduit o expoziție cu imagini din cartierul Tineretului, planuri istorice și puncte de atracție de interes, iar la sfârșitul acestei săptămâni (12-14 septembrie) a fost amplasat la intersecția dintre b-dul Şincai și b-dul Tineretului, în cartierul cu același nume. Arhitecții împreună cu antropologii de la Komunitas au încercat să afle de la cetățeni cum și-ar dori să arate cartierul lor, cum ar putea folosi spațiile publice din zonă și ce intervenții urbane punctuale s-ar putea realiza.
“Pavilionul a fost construit de către studenții de la Arhitectură. Proiectul este într-o fază de cercetare. Acumulează informații, așa cum se numește și structura, acumulează contacte, experiență. Este și toată partea aceasta de activare a unui spațiu public pe termen scurt prin care arătăm cum s-ar putea transforma spațiile publice fizic, dar și tipul de activități care se pot desfășura, altele decât loc de joacă, loc de stat, comerț și cam atât. Se pot realiza discuții despre cartier, ateliere pentru copii, expoziții”, spune Alex Axinte. Discuțiile cu oamenii au fost interesante și, deși nu au venit foarte multe persoane să vadă de ce a apărut acel pavilion pe stradă, au fost și cetățeni care doresc să se implice în viața cartierului. “Nu aveam așteptări prea mari, totul fiind experimental. Nu știi la ce să te aștepți când vii și amplasezi o chestie de genul acesta în spațiul public. Dar am făcut câteva contacte în cartier. Am găsit câțiva oameni interesați care au spus că s-ar implica și i-am întrebat dacă ar fi dispuși să se constituie într-un grup de inițiativă civică pe termen lung, au spus că da, dar nu știau de unde să apuce toată treaba. Pe noi ne interesează să rămânem în contact măcar cu câțiva fiindcă în vara viitoare vom organiza niște intervenții urbane în acest cartier. Ne interesează ca aceste intervenții, un fel de îmbunătățiri ale spațiilor existente, să fie participative, să fie generate în urma discuțiilor cu oamenii. Nemulțumirile lor sunt legate de lipsa parcărilor, numărul mare de mașini, lipsa facilităților din Parcul Tineretului, că nu sunt bune băncile fiind prea joase, copacii nu sunt întreținuți. Am avut fel de fel de idei: bătrânii vroiau măsuțe de șah. Acum adunăm informația și ideile și vedem ce intervenții publice vom realiza”, a spus Miruna Tircă, președinta asociației Komunitas*. Proiectul are și o componentă educațională urmând ca cele două asociații să ţină ateliere de educație urbană în 5 şcoli și licee cu 75 de tineri.
Ale cui sunt spațiile publice?
Alex Axinte spune că din nefericire oamenii nu au percepția că spațiile publice le aparţin, iar una dintre mizele proiectului este ca oamenii să devină conștienți de spațiul public si să și-l însușească. “Au fost oameni care au trecut pe lângă pavilion și nu i-a interesat, alții au fost dimpotrivă foarte receptivi. Poate sunt oameni care doresc să iasă toamna să strângă frunzele din faţa blocului, dar cum să iasă numai el singur cu vecinul. Dacă cineva organizează un eveniment în care toată lumea este invitată să iasă, să distribuie greble, afișe, poate toată lumea o să iasă. Adică este disponibilitate, dar lipsește imboldul. Aici este rolul nostru, să dăm oamenilor acest imbold ca ei să se poată organiza mai departe”, spune Alex.
În legătură cu intervențiile făcute de primării în spațiul public – gen coșul de gunoi, băncuță și panseluță- Alex Axinte spune că de cele mai multe ori acestea sunt risipă de bani.”Cei mai buni specialiști în spații publice sunt utilizatorii. După aceea vin profesioniștii și administrația locală. Toate informațiile utilizatorului trebuie traduse către specialiști și către administrator și aici este cumva rolul asociațiilor cum sunt ale noastre. Primăria ar trebui să vorbească prima dată cu cetățenii, înainte de a face un proiect pe spațiul public sau măcar să își arate intenția înainte de a se apuca de treabă, ca cetățenii să își poată exprima părerea și poate se schimbă ceva în bine. Amenajările acestea pe care le fac primăriile, câteodată, sunt aruncate în neant, se consumă niște resurse, care după ce atâția ani nu au existat, acum când există sunt irosite”, încheie Alex Axinte.
***
Notă*: ”Proiectul Spații urbane în acțiune este finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Proiectul este coordonat de Asociația Komunitas, în parteneriat cu Asociația ArtWe, Asociația tranzit.ro, Direcția pentru Sport și Tineret a Municipiului București și susținut de grupul de arhitecți studioBASAR.”
***
GALERIE FOTO: Proiecte studioBASAR (sursa foto: pagina Facebook a grupului)
Acumulator Urban, cartierele Tei și Tineretului
Articolul a fost publicat cu acordul autorului.
Originalul articolului se află pe site-ul România Curată.
