Sistemul electoral mixt sau miza anului electoral în Republica Moldova

[label shape=”” type=””] Andrei Nicolenco [/label]

     „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm” (Mark Twain)

Funcţionalitatea unei democraţii se apreciază nu numai după felul cum este „repartizată puterea” între instituţiile statului sau după calitatea legislaţiei care este adoptată, ci şi după felul în care se desfăşoară alegerile într-un stat.

Sistemul electoral implementat este de o importanţă majoră într-o democraţie întrucât în dependenţă de tipul sistemului aplicat  se poate proiecta voinţa reală a poporului.

În privinţa alegerilor parlamentare, în prezent, sunt practicate 3 mari tipuri de sisteme electorale: majoritar, proporţional şi mixt. Această clasificare vine după modul în care sunt repartizate mandatele de deputat [1].

Astfel, majoritare sunt acele sisteme în care cel care obţine majoritatea este declarat învingător. Majoritatea poate fi relativă, în acest caz scrutinul este cu un singur tur, iar cel care obţine cele mai multe voturi se consideră învingător, fie majoritatea poate fi absolută, caz în care scrutinele sunt organizate în două tururi, iar câştigător este acel care obţine 50 plus unul din voturile valabil exprimate. Sistemele majoritare sunt în principal uninominale, ceea ce înseamnă că fiecărei circumscripţii îi corespunde un singur loc disputat, alegătorul alege între candidaţi individuali şi are un singur vot. Dar sistemele majoritare pot fi şi plurinominale (în bază de listă), acest sistem este folosit în SUA pentru alegerea preşedintelui, astfel alegătorii votează în fiecare stat pentru Mari electori (şi nu pentru candidaţii propriu-zis), care la rândul lor aleg Preşedintele.

Acest tip de sistem electoral oferă o serie de avantaje:

• realizează o legătură personalizată între ales şi alegător, astfel încât alegătorii pot să opteze între candidaturi nominale şi nu între liste, la întocmirea cărora nu au avut nici un cuvânt de spus [2];
• politicienii corupţi sau compromişi nu mai pot accede în parlament sub acoperirea listelor de partid;
• generează o majoritate parlamentară şi permite apariţia unor guverne stabile ca urmare a majorităţii stabilite prin vot;
• este caracterizat de o simplitate a procesului electoral (votează un singur candidat, nu o mulţime de candidaţi ca în cazul listelor).

Totodată acest sistem prezintă şi un minus substanţial prin faptul că nu oferă reprezentare celor care nu se regăsesc în majoritate.

Sistemul proporţional se focalizează în principal asupra problemei reprezentativităţii, aici fiind asigurată reprezentarea nu doar a majorităţii, ci şi a minorităţii. Reprezentarea proporţională, cel mai des, înseamnă votarea listelor de candidaţi, iar repartizarea mandatelor se face proporţional cu numărul de voturi obţinute de partide. Dar, odată cu reprezentarea tuturor categoriilor de voturi, reprezentarea proporţională duce şi la dispersarea voturilor prin accederea în Parlament a mai multor partide. Astfel, realizarea unor majorităţi stabile şi puternice în astfel de sisteme este mai dificilă, prin urmare este afectată stabilitatea politică.

Este important de menţionat că sistemele proporţionale – prin votarea listelor de partid – oferă un mai mare avantaj partidelor politice, care pot include după bunul plac fără a ţine cont de opinia electoratului diverse persoane pe listă, şi respectiv dezavantajează alegătorii care votează o listă şi nu un candidat concret.

Sistemul mixt combină în forme diferite atât votul majoritar cât şi reprezentarea proporţională. În principiu, acest sistem presupune alegerea unei parţi a deputaţilor prin vot uninominal majoritar, iar a celeilalte părţi pe listă de partid, fiecare alegător având la dispoziţie 2 voturi – unul pentru un candidat individual din circumscripţia uninominală, iar celălalt pentru lista de partid.

În Republica Moldova, la moment, avem un sistem electoral proporţional care se organizează pe baza listelor de partid la nivelul unei circumscripţii naţionale care reprezintă 101 de mandate.

Din păcate acest sistem electoral nu este unul care vine să avantajeze alegătorii, ci unul ce vine să reprezinte cât mai substanţial voinţa partidelor politice. Astfel sistemul electoral moldovenesc are câteva carenţe majore:

• nu realizează aceea legătură personalizată între alegător şi ales. Aceea legătură care poate fi realizată fie prin vot uninominal sau mixt, fie, în cazul scrutinelor pe bază de listă prin aplicarea votului preferenţial [3];
• procesul de selectare şi desemnare a candidaţilor se distanţează şi mai mult de alegători prin faptul că alegerea şi ierarhizarea listei se realizează la nivel naţional şi nu regional (un exemplu în acest sens sunt majoritatea statelor UE unde toate scrutinele pe bază de listă se organizează în baza mai multor circumscripţii regionale, care au repartizate un anumit număr de mandate);
• creează disproporţii de reprezentare (pragul electoral destul de ridicat duce la nereprezentarea unui număr mare de voturi ale partidelor ce nu trec pragul (un exemplu adecvat este scrutinul parlamentar din anul 2001 când pragul electoral a constituit 6 %  înregistrând 28 % din voturi nereprezentate);
• nu oferă posibilitatea alegătorului de a juca un rol activ şi de a interveni în selecţia candidaţilor. Listele prezentate de partide sunt „liste închise” , în acest caz alegătorul nu poate schimba ordinea candidaţilor şi este pus în faţa faptului împlinit.

În pofida acestor carenţe actualul sistem nu este unul amorf cum pretind unii actori politici, care doresc să îl înlocuiască cu un sistem mixt. Însă sistemul electoral mixt, în opinia lor ar realiza acea balanţă între principiul reprezentativităţii şi cel al proporţionalităţii, care nu poate fi realizata nici de sistemul majoritar nici de cel proporţional.

Reforma sistemului electoral în Republica Moldova a devenit o constantă a discursului politic. Primul partid politic care a inclus în programul său electoral introducerea sistemului electoral mixt a fost PLDM-ul. Ulterior şi PD-ul a preluat această iniţiativă, pentru ca astăzi, reieşind din realităţile politico-oligarhice să o promoveze cu înverşunare.

Discuţiile care planează în jurul subiectului schimbării sistemului electoral sunt legate de în primul rând de întrebarea care sunt avantajele şi dezavantajele lui şi cui îi convine un alt sistem (mixt).

Prin urmare sistemul mixt are următoarele avantaje:

• o mai mare legitimitate dată de votul uninominal;
• garantează o reprezentare mai bună a intereselor cetăţenilor din regiuni;
• realizează o legătură personalizată între alegător şi ales;
• accesul mai mare a cetăţenilor la procesul decizional;
• decorupţionalizarea partidelor şi redobîndirea încrederii cetăţenilor în instituţia legislativă;
• reîntregirea ţării prin includerea regiunii Transnistrene în lista circumscripţiilor regionale.

Cu toate acestea, se pare că fiecare din avantajele menţionate au şi părţi slabe, care pun la îndoială, cel puţin în contextul politic din Republicii Moldova, necesitatea schimbării acestuia.

1. Legitimitatea oricărei legislaturi a parlamentului este, totuşi, dată de lege, şi nu de felul în care s-a ales componenţa legislativului. Iar atâta timp cât alegerile s-au produs în conformitate cu prevederile legale, nu putem vorbi despre o legitimitate mai mare în cazul scrutinului uninominal şi una mai mică în urma unui scrutin proporţional [4];
2. Reprezentarea intereselor regionale în urma unui sistem mixt este foarte dificilă. Cei 50 de deputaţi cu conexiuni diferite şi chiar fără apartenenţă politică vor crea un dezechilibru intrainstituţional, care se va manifesta prin intenţia fiecărui deputat de a promova iniţiativele personal-regionale, de care de obicei trebuie să se ocupe administraţia publică locală. Astfel cel mai probabil că un parlament compus în urma unui scrutin cu sistem mixt va fi mai puţin operaţional decât unul constituit în urma unui scrutin proporţional, iar în consecinţă, vom fi martorii unor dezbateri sterile şi banalizate în parlament;
3. Într-o democraţie care se consolidează, aşa cum este Republica Moldova, rolul partidelor politice este unul esenţial, în special reieşind de obiectivele acestora de a promova interesele anumitor grupuri din societate, dar şi prin memoria instituţională şi capacitatea de a asigura continuitatea proceselor politice şi a reformelor [5]. Argumentul precum că scrutinul mixt va diminua coruptibilitatea din partide, unde în electorală locurile pe listă ar fi cumpărate, este unul parţial valabil. În primul rând, liderul de partid va păstra posibilitatea de a „vinde la licitaţie” locul şi ordinea în lista electorală, deoarece 50 de mandate vor fi repartizate în urma votului proporţional. În cel de al doilea rând, nu există nici o garanţie că candidaţii în circumscripţii nu vor fi finanţaţi de aceiaşi „oligarhi” care ulterior vor fi „datori” celor care le-au plătit compania;
4. Instabilitatea majorităţii parlamentare şi respectiv a guvernului creat de aceasta. Lipsa apartenenţei la forţele politice, vulnerabilitatea materială şi morală a unor candidaţi care vor accede în parlament în urma votului uninominal pe circumscripţii, constituind factori de instabilitate a majorităţii parlamentare şi chiar în unele cazuri imposibilitatea formării acesteia;
5.  Includerea regiunii din stânga Nistrului în lista circumscripţiilor regionale va oferi posibilitatea accederii reprezentanţilor în parlamentul Republicii Moldova şi va oferi posibilitatea apropierii unei soluţii amiabile a conflictului transnistrean. O chestiune pe cât de bună pe atât de imposibilă de realizat. Ar trebui sa ţinem cont de faptul că geografic vorbind circumscripţiile uninominale din estul Moldovei ar include sectoare care nu sunt controlate de autorităţile constituţionale de la Chişinău. În acest mod, desfăşurarea scrutinelor parlamentare în regiunea estică a ţării devin imposibil de desfăşurat. Chiar mai mult, în cazul accederii în parlamentul de la Chişinău a reprezentanţilor regiunii Transnistrene, atâta timp cât nu o fost găsită o soluţie politică acceptată de părţi, aceştia pot constitui un factor de instabilitate politică.

În acelaşi timp, schimbarea sistemului electoral este convenabil unor actori politici şi inconvenabil pentru alţii. În cazul sistemului electoral mixt acesta în mod evident favorizează Coaliţia de guvernământ şi vine în detrimentul opoziţiei. În susţinerea acestei afirmaţii vin câteva realităţi politico-strategice:

• Scrutinul uninominal presupune desemnarea din partea partidelor a unor persoane profesioniste şi integre pentru fiecare circumscripţie, cu o prestaţie şi reputaţie în rândul electorilor din circumscripţia pentru care candidează. La acest capitol, PCRM stă foarte prost, deoarece locomotiva partidului este liderul incontestabil al acestuia, Vladimir Voronin, împreună cu încă câţiva ortaci de ai săi. Iar potenţialul echipei PCRM în regiuni este minimă, atât din punct de vedere profesional, financiar, cât şi a resurselor administrative. Prin urmare, partidele Coaliţiei şi în special PLDM şi PD, stau mult mai bine la acest capitol, aceasta fiind confirmată şi de ultimul scrutin local (PLDM – 287 mandate, PD – 220 mandate, PCRM – 203 mandate). Potenţialul administrativ-financiar al actualului regim oligarhic este net superior potenţialului PCRM, care de 4 ani se află în opoziţie şi nici nu au aptitudinea unor afacerişti de marcă de a stimula, cumpăra sau convinge potenţialii candidaţi de a participa ca membri ai echipelor de partid sau pentru ai coapta după scrutin;
• Exemplul ultimului scrutin pentru Adunarea Populară din UT Găgăuzia a demonstrat cu prisosinţă „eficienţa” sistemului mixt. Astfel din cele 35 de mandate PD-ul nu a obţinut nici unul, dar în perioada creării unei majorităţi a putut să manevreze un atac raider prin includerea nou createi Mişcări „Noua Găgăuzie”(constituită din 18 deputaţi independenţi) în componenţa PD-ului. Aceştia devenind membri PD, instituind o majoritate stabilă în Adunarea Populară. Un asemenea exemplu „bun” poate fi realizat şi la nivelul întregii ţări;
• Posibilitatea eficientizării mecanismului de finanţare a campaniei electorale. Prin urmare, dacă acum marii finanţatorii ai partidelor (oligarhi) alocă sume uriaşe pentru a realiza campania electorală la nivelul unei circumscripţii naţionale, neînregistrând performanţe, deoarece progresia sumelor alocate pentru promovarea partidului şi a listei nu se transformă direct în voturi. „Succesul” PD-ului în alegerile parlamentare din 2010, când fiind partidul cu cele mai mari cheltuieli pentru campania electorală (conform datelor CEC) a înregistra un rezultat modest în comparaţie cu alţi concurenţi electorali, care au irosit sume mai mici. Pe când, divizarea mecanismului de finanţare în mai multe circumscripţii cu candidaţi bine determinaţi pentru care se alocă mai eficient sume prestabilite ce vor da randament maxim, transformându-se în voturi la nivel regional, în fiecare circumscripţie pentru  fiecare candidat;
• Elementul imprevizibilităţii prin posibila trecere la sistemul electoral mixt, într-un an electoral, schimbând regulile de joc în timpul jocului.

În acest mod, sistemul mixt avantajează unii actori politici (în special PD-ul şi PLDM-ul), care deţin resurse financiare şi administrative evidente, în detrimentul PCRM-ului.

Fiecare dintre sistemele electorale au avantajele şi dezavantajele sale. În pofida acestui fapt Republica Moldova are nevoie de un sistem care nu ar permite erodarea instituţiilor constituente ale democraţiei şi în special al partidelor politice. În cazul sistemului mixt acest deziderat este serios periclitat. Experienţa UE, spre care noi tindem, spune despre faptul că doar două state membre utilizează sistemul electoral mixt. Acestea fiind Lituania şi Ungaria, pe când scrutinul proporţional (cu liste blocate sau neblocate) este implementat în 18 state UE.

În acest mod, argumentele expuse mai sus, favorizează menţinerea sistemului actual, într-o formă reformată şi adaptată pentru a avea capabilitatea de a realiza două premize existenţiale: 1. consolidarea partidelor politice şi 2. dezvoltarea legăturii personalizate între cetăţeni şi parlament.

În opinia mea un astfel de sistem poate fi sistemul proporţional cu vot preferenţial. Acesta presupune că actualul sistem electoral rămâne practic acelaş – proporţional absolut. Însă organele de conducere ale formaţiunilor politice este necesar să desemneze ca şi în prezent lista celor 101 candidaţi. Numai că ordinea înscrierii candidaţilor în listă să nu aibă la început nici un rol determinant pentru obţinerea mandatului de deputat. Legislaţia electorală ar trebuie să prevadă divizarea circumscripţiei electorale naţionale în 101 circumscripţii administrative în care vor fi repartizaţi cei 101 de candidaţi din partea fiecărei formaţiuni participante la alegeri. Astfel, candidaţii vor fi responsabili de rezultatele alegerilor în circumscripţiile respective şi în caz că vor fi aleşi le vor reprezenta în Parlament. Astăzi 14 state UE utilizează sistemul proporţional cu vor preferenţial (obligatoriu sau opţional), printre care Estonia, Finlanda, Polonia, Grecia etc.

În primul rând acest sistem combină avantajele celor două sisteme de bază – proporţional şi majoritar (uninominal). Astfel orice vot va conta pentru formaţiunea politică, neexistând voturi suplimentare sau nereprezentate ca în cazul sistemului majoritar. În acest mod vor fi promovaţi candidaţii care vor fi capabili să aducă cât mai multe voturi partidului lor.

În al doilea rând, pentru alegători nu se va schimba absolut nimic, ei vor vota exact aşa cum au votat şi până acum, cu un buletin absolut identic. Numai că semnificaţia votului lor va fi dublă, votând partidul respectiv, ei contribuie şi la alegerea candidatului distribuit în circumscripţia respectivă. De aceea, liderii formaţiunilor politice vor fi motivaţi să desemneze în fiecare circumscripţie administrativă candidatul cu cea mai mare pondere în regiunea respectivă. Aceasta va trebui să asigure ulterior mult râvnita relaţie strînsă între deputaţi şi alegători.

În al treilea rînd, liderii de partide nu vor mai putea stabili şi schimba în mod arbitrar, sau pentru bani (cum se face astăzi), ordinea candidaţilor în listă: aceasta o va face electoratul. Tocmai, de aceea, sistemul poate fi numit proporţional preferenţial.

În al patrulea rând, acest sistem va revitaliza viaţa de partid şi în special activitatea filialelor teritoriale, precum şi pe ceea a membrilor de partid. Tocmai aceasta trebuie să contribuie la fortificarea partidelor politice.

Un alt lucru important menit să fortifice partidele este faptul că potrivit sistemului respectiv membrii şi colegii de partid distribuiţi în diferite circumscripţii administrative se vor afla într-o competiţie nu numai cu adversarii lor politici din alte formaţiuni, ci şi cu camarazi proprii de partid, desemnaţi în alte circumscripţii. Cei care vor aduce mai multe voturi partidului vor fi ulterior în topul listei de candidaţi.

În acest context, noul sistem va oferi oportunitatea politicienilor ambiţioşi să nu-şi formeze propriile partide pentru a se promova în viaţa politică, ci să adere la unul din partidele existente. Aceştia nu vor fi în situaţia de a sta la coadă în lista de candidaţi stabilită de liderul de partid, ci vor putea prin rezultatele lor în circumscripţiile administrative să-şi probeze valoarea şi aportul lor politic.

În concluzie, rezumând argumentele enunţate mai sus, pot afirma faptul că indiferent de avizul Comisiei de la Veneţia, fiind unul consultativ, implementarea sistemului electoral mixt în Republica Moldova până la următorul scrutin parlamentar este un act de ambiţie politică a unor partide oligarhice, care nu are nimic în comun cu conceperea şi implementarea unui sistem electoral stabil, funcţional şi reprezentativ atât pentru subiecţii activi, cât şi pentru cei pasivi ai sistemului electoral. Însă un asemenea sistem poate fi actualul sistem proporţional cu vot preferenţial.

 Referințe:

1. 25 + 2 sisteme electorale // Centru de Resurse pentru Democraţie al Asociaţiei Pro Democraţia.http://www.apd.ro/files/publicatii/25plus2_Modele_electorale_I_Sisteme_electorale.pdf
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Vot_uninominal
3. În perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European, Conservatorii propun vot preferenţial pe liste // http://www.partidulconservator.ro/2006/12/in-perspectiva-alegerilor-pentru-parlamentul-european-conservatorii-propun-vot-preferential-pe-liste/
4. Litra Leonid. Analiză IDIS: Efectele schimbării sistemului electoral în Republica Moldova // http://www.viitorul.org/doc.php?l=ro&idc=295&id=3784&t=/STUDII-IDIS/ Politica/Analiza-IDIS-Efectele-schimbarii-sistemului-electoral-in-Republica-Moldova
5. Boţan Igor. Un nou sistem electoral pentru Moldova // http://www.e-democracy.md/ monitoring/politics/comments/20011026/

sursa imaginii.