[label shape=”” type=””] Vasile Ernu [/label]
A fost o explozie în metroul din Petersburg/Leningrad. Au murit oameni. Totul duce spre un act terorist. Primul gest uman ar fi cel de solidaritate şi compasiune. La noi văd că domină doar teoriile conspiraţiei. Şi oricum, noi ne solidarizăm doar cu victimele din Paris, Londra şi New-York, nu cu victimele din oraşele din est, ca să nu mai zic de cele din Asia sau Africa.
Ipoteza dominantă înaintată pe aici: e mîna lui Putin. De ce? Simplu: au fost nişte proteste şi vrea să le oprească prin această diversiune.
Cîteva cuvinte despre Navalinîi şi protestele din Rusia. El a prins un element important din nemulţumirea „clasei creative” din oraşele Rusiei: lupta anticorupţie.
Ce înseamnă ea aici? Vrem să redistribuim resursele mai corect şi vrem şi noi la clasa VIP. Navalinîi însă nu este om din afara sistemului, ci e parte a sistemului, chiar dacă într-o formulă mai periferică. El îmi aduce aminte de Galina Brejneva, fiica lui Brejnev. Ea era un soi de fiică răzvrătită care făcea chefuri prin Moscova şi cînd se pilea se urca pe masă şi striga „Jos comunismul!” În acest timp, tatăl conducea ţara. Ce i se înîmpla? Era luată de baieţii finuţi de la KGB, ţinută 2-3 nopţi la „sanatoriu” şi trimisă acasă. Dar ce deliciu era pentru prietenii de chef şi mai ales pentru presa occidentală: delir.
Aşa că, în acest moment, Navalinîi joacă rolul acestei supape: internă (pentru mica „clasă creativă” urbană), şi externă (pentru presa şi discursul dominant) folosind mai degrabă regimului. Nu cade regimul de la fluturaşi albi şi show-uri artistice. Revenim la ale noastre. Regimul lui Putin poate face multe prostii, dar nu poate risca cu gesturi atît de brutale: să-şi organizeze acte teroriste în interior. Nu te joci cu astfel de lucruri decît în momente de nebunie sau în situaţii de excepţie.
Regimul lui Putin nu este într-o astfel de situaţie. Cine urmăreşte atent presa rusă şi mai ales modul cum gestionează puterea de la Kremlin felul în care transmite mesajul său spre popor legat de intervenţia din Siria, poate observa un lucru destul de evident: maşinăria de propagandă a Kremlinului a încercat mereu să ascundă, să minimizeze legătura unor accidente/catastrofe şi războiul din Siria. De exemplu, felul în care Kremlinul a manipulat grosolan explozia avionului Airbus A321 de deasupra Egiptului (Peninsula Sinai), soldată cu moartea a 224 de persoane, precum şi catastrofa aviatică care a adus moartea faimosului cor militar Alexandrov.
Kremlinul a încercat mereu să ascundă cauzele şi legăturile acestor catastrofe cu intervenţia din Siria. Chiar şi în această nouă acţiune teroristă de la Petersburg, oraş în care se afla Putin în vizită în ziua exploziei, liderul rus începe primele declaraţii cu: „posibile motive tehnice”. Tendinţa discursului său este acela de a ascunde şi a nu recunoaşte pe faţă existenţa unui act terorist. Ce comunică Putin poporului: mai întîi ne plîngem morţii, facem zi de doliu, după care vine comisia să cerceteze şi să ne spună concluziile. Încă o comisie, încă o problemă îngropată. De ce se teme Putin de atacuri teroriste? El nu se teme de atacurile teroriste, ci de efectele politice ale acestor atacuri. Efectele pot fi devastatoare. De ce? Pentru că, în anul 2015, Rusia sau, mai devreme, chiar Regimul Putin pierde unul dintre pilonii centrali ai puterii: Rusia bunăstării.
Preţurile petrolului o iau în jos, începe embargoul economic total al occidentului şi Kremlinul începe să simtă cum e să trăieşti cu mult mai puţini bani. Populaţia încă cere bunăstare. Şi mai ales această bunăstare îmbuibată o cere elita îmburghezită şi obişnuită cu enorm de mulţi bani. Iar ea, ca să funcţioneze la parametri necesari puterii, trebuie să fie unsă bine cu un strat gros de bani. Iar aceşti bani sînt pe terminate. Şi Putin se teme mult mai mult de aceste elite „de rit nou”, care au devenit pe alocuri foarte puternice, decît de propriul popor. El ştie bine cum e construită verticala puterii de tip Putin. Verticala lui se sprijină pe ele, ele sînt scheletul puterii de la Kremlin. Însă preţul întreţinerii ei este imens. Şi el ştie că dacă devin flămînde sînt periculoase. Deci primul pilon a căzut: Rusia prosperă.
Aventura siriană se întoarce ca un bumerang, loveşte şi spune: Putin nu vă mai poate garanta nici măcar siguranţa.
Acum e pe punctul de a cădea cel de al doilea pilon important: Rusia sigură şi stabilă. Cînd ai o explozie în al doilea oraş ca importanţă în care se află, întîmplător, şi Putin în vizită, este un mesaj foarte puternic. Rusia nu mai este sigură şi stabilă. Aventura siriană se întoarce ca un bumerang, loveşte şi spune: Putin nu vă mai poate garanta nici măcar siguranţa. Deci pică şi cel de-al doilea pilon al puterii: siguranţa. Practic, ce avem acum e începutul sfîrşitului unui declin care a pornit de ceva vreme. Proiectul politic Putin s-a oprit. Însă asta nu înseamnă că s-a terminat. El poate continua încă mult aşa agonizînd, pentru că mai are ceva resurse. Însă e clar că nu mai are viitor. Sintem în anul 2017, la doar 100 de ani de la Revoluţia care nu mai poate să se repete. Deocamdată… Dar pînă atunci e bine să trimitem solidaritatea şi compasiunea noastră victimelor de la Petersburg. Mîine s-ar putea să fim noi în locul lor.
Update: Trump bombardează Siria şi-l face preşedinte pe Putin care intrase puţin la apă. La anul sînt alegerile. Şi uite aşa pe cadavrele siriene se joacă un joc murdar fără nicio noimă. Lupta pentru pace a Internaţionalei conservatoare continuă pînă nu va mai rămîne piatră pe piatră…
PS: E ca în povestea clasică: (Assad, Trump, Putin): „Omorîţi tot, Dumnezeu îi alege pe ai lui!”
Articolul a apărut inițial pe blogul ziarului Adevărul.
Sa alegem mustele de o parte si pirjoalele de alta parte.
Teoriile conspiratiei. Asa a fost, este si va fi. Politica este arta posibilului, fiecare actiune buna sau rea trebuie pusa in slujba politicii. Stalin s-a folosit de moartea lui Kirov, Putin de atacul terorist de la Beslan, de aici si multe teorii conspirative, de ele nu a scapat nici atacul terorist din SUA si nici moartea princesei Diana. Deci, aceste teorii nu prea merita multa atentie.
//noi ne solidarizăm doar cu victimele din Paris, Londra şi New-York// Nu e chiar asa dar tendinta este. Si e explicabila: cind ii vezi pe cei patimiti cum spun in groaza ” o Doamne!…” apare un sentiment fata de ei si cind ii vezi pe cei patimiti care spun „ну нихрена себе!” apare alt sentiment. Gradul de solidarizare nu depinde de punctul geografic ci de reactia celor patimiti.
Navalinii. O lectie pentru opozitia noastra. Masele trebuiesc ridicate pentru un scop care se poate realiza, macar partial. Sa-l dai jos astazi pe Putin este ireal, pe Medvedev e posibil. Grasala lui Nastase si Botan a fost telul ireal, masele trebuiau ridicate pentru a deschide dosar penal pe Timofti si Dragutan.
In rest, daca sa vorbim de situatia din rusia atunci ramine sa tragem nadejde ca ea nu va cadea brusc si nu ne va strivi si pe noi.
Navalnyi – papausa cremlinului, am mai auzit teoria asta, dar nu prea tine. Fratele sau este tinut ostatic in puscariile din Rusia, el insusi fiind condamnat si arestat de multe ori in ultimii ani. In Russia oamenii sunt condamnati cu executare pentru simple repostari pe retelele de socializare, nici nu avem cum sa comparam situatia opozitiei din Rusia si R.Moldova.
In plus opozitia din Rusia gen Ziuganov si Jirinovscki o duc bine merci, iar de Navalny Putin se teme si incearca sa-l ignoreze cit mai mult posibil
Dureros este sa il vezi pe Ernu cum tine (indirect, ca nu e nebun) cu Putin, cand toti socialistii occidentali si americani dau in Putin. Dar asta e socialsmul din Romania. Daca nu mai tii nitel cu Putin nu te mai deosebesti prin nimic de dreapta romaneasca. In plus, nimeni din socialistii mai rasariti nu citeste ce spune Ernu (cine?) in Romania (unde?). Calculul e simplu. Dar in afara de niste expresii antidreapta, ca de, asa cere brandul, textul putea fi semnat de Pat Buchanan.