[label shape=”” type=””] Viorel Gîrbu [/label]
Pensia reprezintă sursa de venit pentru acoperirea necesităților existențiale ale persoanelor care sunt în incapacitatea asigurării acestor venituri din alte surse, cele mai uzuale fiind munca sau capitalul. Cea mai răspândită cauză care face necesară aplicarea acestui instrument este vârsta deoarece majoritatea dintre noi își asigură veniturile necesare din muncă. Cu trecerea anilor, capacitățile noastre de a face față rigorilor de pe piața muncii sunt tot mai limitate.
Sursa anuală de plată a pensiei sunt contribuțiile anuale realizate de populația activă în cadrul relațiilor care se formează pe piața muncii, pensia fiind instrumentul de redistribuire a valorii adăugate create în țară pe durata unui an. Astfel, generația prezentă din contul impozitării veniturilor salariale asigură sursa de plată a pensiilor pentru cei vârstnici.
Parametrii de bază a unui sistem de pensionare sunt vârsta de pensionare, stagiul de cotizare și cota contribuțiilor anuale. La data redactării acestei lucrări, condițiile generale aplicate în țară sunt următoarele. Vârsta de pensionare este stabilită diferențiat pentru bărbați și femei de 62 și respectiv 57 de ani. Stagiul de cotizare este de 30 de ani pentru femei. Pentru bărbați stagiul de cotizare este de 33 de ani, fiind planificat să ajungă treptat până la mărimea de 35 de ani în anul 2020. Cota contribuțiilor anuale este în total de 29% din fondul de salarizare, achitată în mărime de 23% de angajator și 6% de angajat.
Cum se raportează parametrii menționați ai sistemului de pensionare la situația din Republica Moldova? Durata medie de viață în Republica Moldova în 2015 a fost de 71,5 ani[1]: 67,5 ani la bărbați și 75,5 ani la femei. Astfel, un bărbat pe durata a 33 de ani ai stagiului de cotizare, la cota contribuțiilor anuale existentă de 29%, asigură acumularea unui fond de pensionare suficient pentru o perioadă de pensionare egală cu 9,6 ani, în condițiile unei pensii egale cu mărimea medie a salariului încasat pe întreg stagiul de cotizare. În cazul unei femei, stagiul de cotizare de 30 de ani asigură acumularea unui fond de pensionare suficient pentru plata unei pensii în mărime egală cu salariul mediu încasat pe întregul stagiu de cotizare, pe durata a 8,7 ani. În realitate însă, pensia medie în Moldova acoperă doar 26% din salariul mediu pe țară. La această cotă un bărbat are acumulat în medie, în baza contribuțiilor achitate, un fond de pensionare pe durata a 36,9 ani, pe când în cazul unei femei fondul de pensionare este suficient pentru 33,5 ani. Totuși, speranța de viață în Moldova după atingerea vârstei de pensionare este în cazul unui bărbat de 5,5 ani și de 18,5 ani în cazul unei femei. Astfel, în condițiile prezente, un bărbat achită de 6,7 ori mai mult decât primește sub formă de pensie, pe când o femeie achită de 1,8 ori mai mult. Explicația acestei situații rezidă în principiul aplicat în Republica Moldova în domeniul vizat care specifică ca sursă de plată a pensiilor contribuțiile de asigurări sociale achitate de generația prezentă din fondul de remunerare a muncii. Prezentul sistem prezintă carențe. Atunci când ponderea relativă a populației active economic scade[2] și, implicit, ponderea relativă a persoanelor în etate în totalul populației crește, aplicarea principiului menționat duce la creșterea presiunii fiscale asupra populației active, dar și la scăderea volumului beneficiilor oferite populație vârstnice. Un alt aspect ține de contribuția remunerării salariaților în valoarea adăugată brută.
Teoria economică clasică operează cu 3 factori de producție: pământ, muncă și capital. În Moldova sarcina întreținerii populației în etate este pusă pe seama doar a unui factor de producție, care este munca și se realizează prin supraimpozitarea veniturilor din muncă. Așa cum s-a menționat mai sus, volumul contribuțiilor achitate în cadrul sistemului de asigurări sociale nu este corelat cu volumul beneficiilor primite. În vederea asigurării unei pensii în mărime de 40% din salariul mediu pe economie[3], un salariat trebuie să achite în medie o contribuție totală de 17%, calculată pentru un stagiu de cotizare de 35 de ani și la o speranță de viață după pensionare de 15 ani. Cu alte cuvinte, pentru a beneficia de o pensie de 2120 lei în condițiile anului 2017 (40% la sută din salariul mediu pe economie, estimat la 5300 lei), un salariat trebuie să achite o contribuție anuală de 10812 lei. În condițiile prezente, salariatul achită 18444 lei sub formă de contribuții și beneficiază în final de o pensie mai mică și pentru o durată mai scurtă de timp.
Recent, autoritățile au inițiat un proiect de reformare a sistemului de asigurări sociale de stat din Moldova. Proiectul în cauză conține 3 modificări esențiale, care țin de: majorarea vârstei de pensionare și a stagiului de cotizare, valorizarea contribuțiilor achitate după 1999 și excluderea pensiilor speciale. Îndrăznesc să afirm că cel mai important element urmărit de autorități din propunerile de reformare a sistemului de pensionare ține de majorarea vârstei de pensionare și a stagiului de cotizare. Astfel, în cazul unui bărbat din momentul în care normele propuse vor intra pe deplin în vigoare, pe durata a 36 de ani de cotizare se va acumula un fond de pensionare suficient pentru 10,4 ani, pensia fiind la nivelul salariului mediu încasat pe toată durata stagiului de cotizare. În cazul unei femei, fondul de pensionare va acoperi o perioadă de 9,6 ani. Dacă nu vor fi înregistrate schimbări esențiale în partea ce ține de speranța de viază după atingerea vârstei de pensionare și cu condiția că pensia va acoperi totuși nivelul țintit de 40% din salariul mediu pe economie, contribuțiile achitate vor fi mai mari decât beneficiile primite în cazul unui bărbat de 10,4 ori, iar în cazul unei femei de 1,8 ori (în cazul sistemului vechi aceste date au fost de 4,6 ori în cazul unui bărbat și de 1,2 în cazul unei femei). Este evident faptul că indiferent de declarațiile autorităților, miza reformelor din sistemul de pensionare ține de mărirea poverii fiscale în vederea acoperirii deficitelor unui sistem falimentar. Pentru anul 2017 numărul persoanelor care primesc pensii pentru limita de vârstă este de 536,1 mii, pe când fondul de pensionare este propus în mărime de 9,7 mld. Lei. La un nivel al salariului mediu pe economie de 5300lei, în vederea achitării unei pensii în mărime de 40% din salariul mediu pe economie, sunt necesare aproximativ 13,6 mld. Lei, fără a lua în calcul și pensiile de ”lux” sau speciale. Deci, cu cel puțin 40% mai mult. De unde să facem rost de mijloace financiare în acest caz?
Contribuția remunerării salariaților în valoarea adăugată brută a oscilat între 40.5% în 2001 și 57,5% în 2009, fiind de 48,9% în 2014[4]. Mărimea cheltuielilor alocate plății pensiilor pentru limita de vârstă a înregistrat în perioada 2001-2014 o valoare maximă de 8.3% din valoarea adăugată brută în anul 2009, atunci când contribuția remunerării salariaților în valoarea adăugată brută a fost la fel, la un nivel maxim. Remunerarea salariaților reprezintă sursa principală de formare a fondului de pensionare. Or, sarcina de întreținere a persoanelor în etate poate fi suportată inclusiv prin impozitarea și a altor factori de producție, precum a activelor economice și a pământului. În acest sens statul poate institui un impozit social pe suprafețele de teren folosite în activitatea economică, plătitori fiind marii latifundiari. De asemenea, acest impozit poate fi instituit și pe valoarea de bilanț a activelor economice folosite în procesul de producție, fiind achitat de către proprietari.
În scopul depășirii problemelor din sistemul național de asigurări sociale pot fi luate în calcul următoarele posibilități:
- Reducerea cotei totale a contribuțiilor anuale până la maxim 20%, distribuită echilibrat în mărime de 10% pe angajat și angajator;
- Stabilirea unei mărimi maxime a pensiei achitate de stat în mărime de 40% din salariul mediu pe economie (statul nu este ”agent financiar” pentru unele categorii de persoane, beneficiari a unor pensii mari, ci are mai curând obligația minimizării numărului beneficiarilor de pensii mici);
- Stabilirea unei contribuții anuale de asigurări sociale fixe, indiferent de nivelul de salarizare;
- Nivelarea stagiului de cotizare pentru toată populația până la nivel de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, iar contribuțiile pentru perioada legală petrecută pentru îngrijirea unui membru al familiei (realizate cel mai frecvent de către femei pe durata creșterii copiilor nou născuți de ex.) să fie achitate din bugetul de stat sub formă de măsuri de asistență socială;
Stabilirea unor surse suplimentare de finanțare a deficitelor fondului de pensionare prin impozitarea activelor care participă în circuitul economic și a pământului.
[1] http://www.statistica.md/libview.php?l=ro&idc=168&id=5267
[2] Populația ocupată în Moldova a scăzut de la 1514,6 mii în 2000 la 1203,6 mii în 2014 http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica%20sociala__03%20FM__03%20MUN__MUN020/MUN020500.px/table/tableViewLayout1/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774
[3] Standard acceptat în UE
[4] http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/40%20Statistica%20economica/40%20Statistica%20economica__13%20CNT__CNT040/CNT040300.px/table/tableViewLayout1/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774
sursă imagine.
