Alegerile locale din mai 2015 au adus un progres important pentru femeile rome din Moldova: trei femei rome au fost alese în calitate de consiliere locale. Varvara Duminică din satul Chetrosu, raionul Drochia, Laura Bosnea din orașul Rîșcani și Eugenia Galațan din orașul Florești au fost alese în consiliile locale din comunitățile lor. Acesta a fost un progres mai mare decât pare la prima vedere: până la aceste alegeri, nicio femeie de etnie romă nu a fost aleasă în nicio funcție de decizie în Republica Moldova. Faptul că trei femei rome au fost alese pentru prima dată în consiliile locale arată două lucruri: 1. cât de important este acest progres pentru populația romă din Moldova și 2. Cât de mari sunt obstacolele pentru femeile rome în accesarea funcțiilor de luare a deciziilor dacă de-abia în 2015, după 24 de ani de independență, trei dintre ele au devenit consiliere locale. Acest fapt arată cât de gravă este excluziunea femeilor rome din pozițiile de luare a deciziilor. Pe lângă această excluziune, femeile rome sunt expuse la un șir de alte forme de excluziune care, fiind interdependente, limitează și mai mult accesul femeilor rome la viața politică din Moldova: excluziune din câmpul muncii, acces limitat la servicii de educație, servicii de sănătate și alte servicii pentru victime ale violenței în familie, precum și lipsa de documentare a multor persoane rome. Mai mult ca atât, practici tradiționale precum căsătoriile timpurii, împiedică dezvoltarea și limitează considerabil potențialul fetelor și femeilor rome. În acest capitol ne vom focalizaa pe excluziunea fetelor și femeilor rome din sistemul de educație și pe consecințele acestui fapt.
În ceea ce privește sistemul educațional, sunt câteva aspecte în care discrepanțele dintre persoanele rome și cele ne-rome sunt deosebit de grave: ratele de cuprindere în învățământ, gradul de frecventare a instituțiilor preșcolare și școlare și cauzele nefrecventării și abandonului școlar. Este important de menționat că în majoritatea cazurilor, accesul băieților romi la servicii educaționale este la fel de limitat ca și al fetelor. Totuși, prevalența practicilor tradiționale precum căsătoriile timpurii agravează situația fetelor rome în ceea ce privește nivelul educațional.
Referitor la ratele brute[1] de cuprindere în învățământ a copiilor romi faţă de cei ne-romi, situația este cu adevărat alarmantă. Conform ”[s]tudiului analitic cu privire la situația romilor în comunitățile cu pondere sporită a populației rome”, realizat de Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Moldova și bazat pe un sondaj sociologic, rata brută de cuprindere a copiilor romi în educația preșcolară este de 21%, în comparație cu 79% pentru copiii ne-romi (vezi Figura Nr.5). Decalajul de 58% este unul enorm și trebuie abordat în cadrul politicilor de stat. Acest decalaj se micșorează la 36% pentru următorul nivel educațional: 54% dintre copiii romi și 90% dintre copiii ne-romi sunt încadrați în educația primară (clasele I-IV). Decalajul dintre copiii romi și ne-romi crește din nou când e vorba de educația secundar-generală – la 62%. Doar 16% din copiii romi sunt cuprinși în educația secundară, în comparație cu 78% de copii ne-romi. Aceste date prezintă o imagine alarmantă referitor la ce se întâmplă cu copiii romi: foarte puțini copii merg la grădiniță, probabil din motive financiare și, astfel, mama și/sau buneii și/sau frații/surorile au grijă de el/ea; mai mulți copii romi se încadrează deja în clasele primare, ca apoi să părăsească masiv sistemul educațional la atingerea vârstei de 11-12 ani (la intrarea în educația secundară), probabil din anumite motive precum încadrarea în diverse munci sau căsătoria timpurie și ”reţinerea” în domeniul casnic (îngrijirea gospodăriei și creșterea copiilor).
Figura 5: Ratele de cuprindere în învățământ a copiilor Roma Sursa: ONUMoldova, ”Studiu analitic cu privire la situația romilor în comunitățile cu pondere sporită a populației rome”, 2013.
În ceea ce privește decalajele de gen în ratele de cuprindere în învățământ al copiilor de etnie romă, ele sunt destul de nesemnificative. Rata de cuprindere a băieților romi în educația primară și secundară este cu 3% mai mare decât cea a fetelor rome. Deci, la acest capitol, și băieții și fetele romi sunt dezavantajați considerabil în comparație cu populația ne-romă.
Pentru fiecare dintre aceste trei nivele educaționale există motive diferite pentru decalajele între populația romă și cea ne-romă. În continuare vom explora fiecare nivel în parte.
Figura 6: Ratele de cuprindere în învățământ a copiilor romi
Care sunt motivele principale pentru frecvența atât de joasă a instituțiilor preșcolare de către copiii romi? Conform studiului menționat mai sus, respondenții la sondaj au identificat următoarele motive: 1. Unitatea de învățământ din apropiere este aglomerată/ nu există locuri (37.1%); 2. Este prea scump (36.6%); și 3. Nu există o unitate de învățământ în apropierea casei (16.8%). Este important de menționat că un procentaj mai mare de populație ne-romă (52.8%) a invocat primul motiv pentru nefrecventarea copiilor a instituțiilor de învățământ preșcolar (vezi Figura Nr. 7). Deci, lipsa locurile în grădinițe sau supra-aglomerarea acestora este o problemă sistemică care afectează atât populația romă, cât și cea ne-romă – și nu explică decalajul imens în cuprinderea copiilor în educația preșcolară.
Al doilea motiv – ”este prea scump” – a fost invocat de 36.6% respondenți romi și 16.7% de respondenți ne-romi. Practic, de două ori mai mulți respondenți romi decât ne-romi au invocat motivul financiar ca fiind principalul pentru nefrecventarea instituțiilor preșcolare. Acesta este un decalaj foarte semnificativ și trebuie abordat prin politici afirmative concrete. Un studiu realizat de Organizația Națiunilor Unite în 2014 afirmă că ”în satul Drochia, mamele intervievate din trei familii rome au declarat că niciunul dintre copiii lor nu frecventează grădinița din cauza lipsei de bani pentru a plăti suma necesară de 80-90 de lei pe lună pentru acoperirea costurilor produselor alimentare servite la grădiniță”[2]. Mai mult ca atât, în Cărpineni, o mamă de etnie romă a declarat: ”Noi îi lăsăm să meargă la școală cât mai mult posibil. Problema însă rezidă în bani. Este scump să îi duci la școală, când abia putem supraviețui”[3]. Deci, lipsa mijloacelor financiare este un obstacol foarte considerabil pentru familiile rome și unul din principalele motive pentru rata scăzută de frecventare a a instituțiilor preșcolare. Astfel, setul de politici care ar încuraja frecventarea grădinițelor de copiii romi ar putea include: oferirea micului dejun și prinzului gratis familiilor rome, scutirea de plăți pentru înrolare în grădinițe, oferirea transportului gratis, și altele. Aceste măsuri ar fi la fel de relevante în cazul tuturor familiilor sărace.
În ceea ce privește al treilea motiv – ”nu există o unitate de învățământ în apropiere” – decalajul dintre respondenții de etnie romă și de alte etnie este unul mic: 16.8% dintre respondenții romi au invocat acest motiv, în comparație cu 13.9% dintre respondenții ne-romi. Astfel, conform datelor sondajului, aceasta este o problemă sistemică care afectează atât copiii romi, cât și cei de alte etnii. Printre alte motive invocate pentru nefrecventarea instituțiilor preșcolare au fost: 1. Copilul este prea mic (4.2% romi și 8.3% ne-romi); 2. Cineva de acasă poate avea grijă de copil, prin urmare nu este necesar (1.6% romi și 5.6% ne-romi); 3. Copilul meu ar trebui să stea cu familia (1.4% romi și 0% ne-romi); și altele[4]. Este interesant faptul că mai mulți respondenți ne-romi decât romi au afirmat că cineva de acasă poate avea grijă de copil și astfel nu este necesar de a-l înscrie la grădiniță. Putem specula care ar fi motivele pentru aceste răspunsuri: mai mulți membri din familiile rome (adulți și adolescenți) decât ne-rome sunt implicați în munci sezoniere și periodice[5], astfel încât sunt anumite perioade ale anului când nu are cine să rămână acasă să aibă grijă de copii.
Figura 7: Cauzele nefrecventării învățământului preșcolar
Sursa: ONU Moldova, ”Studiul analitic cu privire la situația romilor în comunitățile cu pondere sporită a populației roma”, 2013.
Cum a fost menționat și mai sus, frecventarea școlară este mai înaltă în rândul copiilor ne-romi decât printre copii romi. Zilnic frecventează școala 95.5% de copii ne-romi și lipsesc 1 zi pe săptămână doar 0.6%[6]. Aceleași procentaje pentru copiii romi sunt 72.7% și 13.6% respectiv. Decalajul de 23% în frecventarea zilnică este unul semnificativ și are consecințe grave pentru traiectoria profesională a copiilor Romi. La acest capitol băieții de enie romă sunt mai dezavantajați decât fetele: un procentaj mai mare de fete rome (76.2%) decât băieți (69.4%) frecventează școala zilnic. Mai mult ca atât, băieții romi lipsesc mai mult de 4 zile pe lună în proporție de 13.5%, considerabil mai mult decât fetele rome (5.5%).
Ca și în cazul educației preșcolare, motivele principale pentru nefrecventarea școlară, invocate de respondenții romi sunt ”costurile educației prea ridicate (taxe, transport, cărți)”. Aproximativ 37% dintre respondenți au afirmat că nu pot achita aceste costuri. Este interesant faptul că mai mulți respondenți bărbați (39.7%) decât femei (35.3%) au invocat această cauză. Motivul acestui decalaj ar putea fi faptul că femeile consideră educația copiilor mai importantă și astfel, costurile educației mai justificate, decât bărbații. În același studiu[7], respondenții au fost întrebați dacă consideră acceptabil ca băieții/fetele de vârstă școlară să meargă la lucru în loc de școală: femeile rome au răspuns într-o proporție mai mare decât bărbații că această situația nu este ”niciodată acceptabilă”. Astfel, femeile rome consideră educația copiilor mai importantă decât bărbații și costurile ridicate ale educației – justificate.
Următoarele două motive invocate de respondenții de etnie romă sunt foarte interesante anume prin divergențele de răspunsuri între bărbați și femei. Aproximativ 10.3% dintre respondenții bărbați au motivat nefrecventarea școlii prin ”nevoia de a munci”. Femeile au menționat acest motiv în 6.6% din cazuri. Putem bănui că aceste răspunsuri vin din experiența proprie și lipsele băieților romi de la școală se explică mai ales prin implicarea lor în diverse munci informale[8]. Următorul motiv prezintă o imagine diametral opusă: 8.4% dintre femeile rome au dat drept cauză abandonului școlar ”căsătoria”, în comparație cu 4.2% dintre bărbați. Acest decalaj confirmă într-un fel prevalența căsătoriilor timpurii și faptul că acestea afectează fetele rome mai mult decât băieții. ”Căsătoriile timpurii se întâmplă mai des pe parcursul ciclului gimnazial. Aș spune că dacă un copil nu se căsătorește, el/ea își continuă studiile… (specialistă în drepturile omului, reprezentantă a etniei rome).”[9] O altă expertă afirmă că ”plus la faptul că fetele sunt mai vulnerabile în general, provocarea cea mai mare este continuarea studiilor după clasele III-IV. Se consideră că dacă o fată rămâne o perioadă mai îndelungată într-un mediu ne-rom, ea devine ”pătată” (semn de comportament nedemn).”[10] Mai mult ca atât, ”fetelor rome le sunt atribuite roluri separate, servile în familie sau societate, inclusiv presiunea de a abandona școala de la începutul pubertății. Într-un anumit număr de comunități de romi din Republica Moldova există mariajele timpurii (între copii). Fetele de origine romă căsătorite în adolescență, în general, sunt obligate să renunțe la școală și să preia rolul servil în familie, devenind în întregime dependente de soții lor. În rezultat, fetele rome sunt deosebit de vulnerabile faţă de abandonul școlar, având un nivel scăzut de studii.”[11] Aşadar, chiar dacă motivul căsătoriei a fost menționat de femeile rome doar pe locul trei dintre motivele nefrecventării și abandonului școlar, se pare că căsătoriile timpurii afectează performanțele educaționale ale fetelor rome mai mult decât cele ale băieților. Nu în ultimul rând, este important de menționat un fapt destul de evident – căsătoriile timpurii sunt ilegale, vârsta matrimonială minimă în Moldova fiind de 18 ani. Prin urmare, pe lângă faptul că aceste căsătorii întrerupe prematur educația copiilor romi, ele reprezintă o încălcare gravă a drepturilor copiilor.
Consecințele căsătoriilor timpurii le vedem și în decalajele dintre bărbații romi și femeile rome în ceea ce privește ratele de alfabetizare. Rata de alfabetizare a bărbaților de 16-24 de ani este de 78%, cu 6% mai mare decât aceeași rată la femei (72%)[12]. Acest decalaj se mărește considerabil dacă luăm în calcul toate persoanele mai mari de 16 ani: 77% de alfabetizare printre bărbații romi și doar 63% printre femei. Decalajul de 14% este semnificativ și ne spune multe despre istoria recentă și tendințele în rândurile populației rome: probabil în trecut fetele rome abandonau școala la o vârstă mai mică, inclusiv din cauza căsătoriilor timpurii și, astfel, posibilitățile lor profesionale erau considerabil limitate; este îmbucurător faptul că decalajul de gen în ceea ce priveşte alfabetizarea s-a micșocat în sânul populației mai tinere (6%); și se pare că cele mai defavorizate femei rome sunt cele de vârstă mijlocie și avansată, care au abandonat școala la o vârstă fragedă, nu au o calificare profesională și sunt dependente de soți/parteneri.
Aceste decalaje de gen devin și mai evidente dacă ne uităm la cel mai înalt nivel educațional absolvit de populația romă. Aproximativ 41.7% dintre bărbații de etnie romă sunt ”fără studii”, în comparație cu 49.9% dintre femei. Decalajul de 8% este unul semnificativ și se explică inclusiv prin căsătoriile timpurii. Acest decalaj scade considerabil (1%) la nivelul studiilor primare (I-IV) și se mărește din nou la nivelul studiilor secundare (4%). Cum a fost menționat mai sus, se pare că mai multe fete părăsesc sistemul de învățământ la atingerea ciclului secundar de învățământ.
Figura 8: Cel mai înalt nivel educațional absolvit în rândurile populației rome.
Sursa: ONU Moldova, ”Studiu analitic cu privire la situația romilor în comunitățile cu pondere sporită a populației rome”, 2013.
Este interesant faptul că în ceea ce priveşte studiile la liceu și universitate, decalajul de gen, deși este mic (0.2%), este în favoarea femeilor rome: 0.6% dintre femeile rome au absolvit liceul, în comparație cu 0.4% bărbați; și 0.5% femei rome au absolvit ciclul universitar, în comparație cu 0.3% dintre bărbați. Totuşi, ambele procentaje sunt destul de mici, mult mai mici decât ratele de absolvire a populației ne-rome (7.4% dintre bărbați și 10.9% dintre femei au absolvit universitatea), ceea ce este revelator despre excluziunea femeilor și bărbaților de etnie romă din învățământul superior.
Un alt domeniu care confirmă presupunerea autorului că femeile rome de vârstă mijlocie și avansată sunt mai puțin educate și astfel, mai vulnerabile, este învățământul efectuat pe parcursul vieții. Învățarea pe parcursul vieții este un factor cheie care contribuie la sporirea participării economice și incluziunii sociale, această etapă urmând educația formală. Aproximativ 7.2% dintre bărbații romi au urmat cursuri de educație pentru adulți sau ucenicie de specialitate, în comparație cu 4.2% dintre femei[13]. Mai mult ca atât, 16.2% dintre bărbați continuă să frecventeze școala sau o instruire profesională, în comparație cu 11.5% dintre femei. Decalajele de aproximativ 3% sunt mici, dar semnificative, și confirmă parțial ipoteza potrvit căreia femeile de o anumită vârstă (16 ani +) sunt limitate la domeniul casnic.
Aceste decalaje și limitări trebuie abordate în cadrul politicilor publice. Planul de acțiuni privind susținerea populației de etnie romă din Republica Moldova pentru anii 2011-2015[14] identifică principalele probleme cu care se confruntă populația romă: educația, angajarea în câmpul muncii, asigurarea medicală, condițiile de locuit, participarea în procesul decizional și documentarea. Planul de asemenea prezintă anumite date referitoare la situația populației rome la aceste capitole. Cu toate acestea, Planul nu include date dezagregate pe gen: fără așa fel de date, intervențiile propuse în Plan sunt ”oarbe” din perspectiva genului.
Mai mult ca atât, deși Planul include un capitol intitulat ”Situația femeilor de etnie romă”, acest capitol nu prezintă niciun fel de date despre situația femeilor de etnie romă. El include formulări precum ”Femeile de etnie romă înfruntă o discriminare triplă – ca rome, ca femei și ca persoane care aparțin unui grup social dezavantajat” și ”Lipsa egalității este observată în existența cazurilor de violență împotriva femeilor, lipsa accesului la angajarea în cîmpul muncii, la educație, la funcții de conducere și servicii sociale”. Aceste formulări sunt binevenite prin faptul că Planul conștientizează că există decalaje de gen în rândul populației Rome. Totuși, Planul nu prezintă date care ar confirma aceste declarații și astfel, nu este clară nici amploarea și nici gravitatea acestor probleme.
Este îmbucurător faptul că Planul recunoaște că unul din motivele principale care explică frecventarea redusă a învățământului preșcolar și școlar de către copiii de etnie romă este cel financiar. Astfel, Planul include acțiuni precum: ”10) Asigurarea transportării gratuite a copiilor din localităţile intens populate de romi, aflate la o distanţă mai mare de 3 km de la cea mai apropiată instituţie de învăţămînt” și ”12) Asigurarea gratuită cu manuale şi materiale didactice a elevilor romi din familii socialmente vulnerabile, în condiţiile legislaţiei în vigoare”. În nota informativă cu privire la implementarea pe parcursul anului 2014 a Planului de acţiuni[15] sunt prezentate și câteva rezultate, dar ele nu sunt puse în context. Spre exemplu, nota ne informeză că în raionul Nisporeni a fost asigurat transport gratuit pentru 6 elevi de etnie romă din Vulcănești spre satul Ciorești. Ce înseamnă asta pentru toți copiii de etnie romă din satul Vulcănești? Tuturor li se asigură transport gratuit? Sunt mai mulți de 6 elevi romi în satul Vulcănești? La aceste întrebări nota informativă nu ne dă vreun răspuns.
Există două momente în Plan la capitolul Educație unde sunt menționate specific femeile rome. Primul este obiectivul 4: Creşterea numărului persoanelor de etnie romă cuprinse în învăţămîntul superior; și acțiunea corespunzătoare: monitorizarea procedurilor de admitere a persoanelor de etnie romă, în special a femeilor rome, în instituţii de învăţământ superior. Partea slabă a acestei acțiuni este faptul că decalajul de gen la capitolul educație superioară este în favoarea femeilor rome, deci acțiunea ar fi trebuit să abordeze cel puțin în mod egal bărbații și femeile rome. Al doilea loc unde sunt menționate în special femeile rome este obiectivul 6: Reducerea ratei analfabetismului populaţiei de etnie romă; și indicatorul respectiv: numărul persoanelor, inclusiv al femeilor, implicate în programe de lichidare a analfabetismului. Aici mențiunea femeilor rome este relevantă, în contextul datelor prezentate mai sus. Totuși, obiectivul nu propune acțiuni specifice de lichidare a analfabetismului, orientate spre femeile rome, ci doar enumeră femeile Rome care au beneficiat de asemenea programe. Mai mult ca atât, în nota informativă cu privire la implementarea Planului pe parcursul anului 2014, nici nu sunt prezentate date dezagregate cu privire la câte femei au beneficiat de programe de lichidare a analfabetismului. Cea mai gravă omitere în acest Plan de acțiuni este lipsa de abordare a abandonului școlar printre fetele rome la o anumită etapă. Cum am observat mai sus, multe fete rome părăsesc sistemul educațional la atingerea pubertății / ciclului secundar de învățământ. Motivele acestui fenomen n-au fost analizate nici în introducerea Planului (căsătoriile timpurii sunt doar superficial menționate) și nici abordate în cadrul acțiunilor propuse. Aşadar, se pare că Planul menționează situația femeilor rome doar ca o formalitate: el nu include indicatori dezagregați pe gen, și nici acțiuni bine orientate spre redresarea decalajelor de gen. Să sperăm că Planul de acțiuni privind susținerea populației de etnie Romă pentru următoarea perioadă va aborda mai pe larg şi aprofundat probleme cu care se confruntă în special femeile rome și va include acțiuni concrete și bine orientate pentru a redresa decalajele de gen identificate.
Accesul bărbaților și femeilor rome la serviciile de educație este considerabil limitat, în comparație cu populația ne-romă. Această inegalitate se reproduce pe parcursul mai multor generații și duce la decalaje considerabile între aceste populații în ceea ce privește reușita educațională, ceea ce duce inevitabil și la posibilități limitate pe piața de muncă. Cu toate că și bărbații și femeile de etnie romă sunt parțial excluși din serviciile educaționale, situația femeilor rome se agravează în anumite etape educaționale, cu repercusiuni pentru toată viața. Mai precis, multe fete rome părăsesc sistemul educațional la atingerea ciclului secundar de învățământ. Acest fenomen pare cauzat parțial de căsătoriile timpurii și ”exilarea” fetelor în domeniul casnic; celelalte motive pentru frecventarea joasă a copiilor romi afectează ambele sexe: motive financiare, de accesibilitate, nivelul educațional al părinților și altele. Părăsirea sistemului educațional de către fetele rome care au ajuns la pubertate are repercusiuni serioase asupra calității vieții de mai departe și a oportunităţilor de dezvoltare ale femeilor rome. Aceste fapte sunt probate prin ratele mai mici de alfabetizare și înrolare în instruiri profesionale pentru adulți printre femeile rome. O altă problemă este că aceste decalaje nu sunt abordate în cadrul politicilor publice și astfel, există pericolul că ele se vor reproduce pe viitor, expunând fetele și femeile rome la un dezavantaj nu numai în fața femeilor ne-rome, dar și în comparație cu bărbații romi.
Note:
[1] Rata brută de cuprindere reprezintă numărul total al copiilor/elevilor/studenților cuprinși în toate nivelurile de învățământ, indiferent de vârstă, ca raport procentual din totalul populației, pe când rata netă reprezintă numărul total al copiilor/elevilor/studenților în grupa de vârstă oficială de educație (3-23 ani), cuprinși în nivelurile de educație, ca raport procentual din totalul populației (sursa: Biroul Național de Statistică, http://www.statistica.md/public/files/Metadate/Educatia.pdf)
[2] Mihalache I., Rusanovschi S., ”Studiu cu privire la situația femeilor și fetelor rome din Republica Moldova”, Organizația Națiunilor Unite, 2014, pg. 31. http://www.md.undp.org/content/moldova/en/home/library/democratic_governance/study-on-the-situation-of-romani-women-and-girls-in-the-republic.html
[3] Ibid., pg. 31.
[4] Cantarji V., Vremiș M., Toartă V., Vladicescu N., ”Studiu analitic cu privire la situația romilor în comunitățile cu pondere sporită a populației roma”, Organizația Națiunilor Unite, 2013, pg. 120.
[5] Conform studiului menționat mai sus, 24.9% dintre romi sunt implicați în munci sezoniere, în comparație cu 6.9% ne-romi; și 35.9% dintre romi sunt implicați în munci periodice, îm comparație cu 11.1% ne-romi; Ibid., pg. 40.
[6] Ibid., pg. 121.
[7] Ibid., pg. 147.
[8] În cazul dat, muncile informale sunt cele în afara gospodăriei și care nu sunt formalizate în contracte de muncă – ele nu sunt incluse în vechimea în muncă și nici în stagiul de cotizare; nu oferă muncitorului dreptul la concediu plătit sau concediu medical; și sunt ”plătite în plic”, adică, nu sunt impozitate; în cazul romilor, aceste munci sunt de cele mai multe ori sau în domeniul comerțului (4 din 10 romi activează în acest domeniu, conform studiului menționat mai sus, Ibid., pg. 38) sau în domeniul agrar (3 din 10 romi).
[9] Ibid., pg. 12.
[10] Ibid., pg. 13-14.
[11] Mihalache I., Rusanovschi S., ”Studiu cu privire la situația femeilor și fetelor rome din Republica Moldova”, Organizația Națiunilor Unite, 2014, pg. 12.
[12] Cantarji V., Vremiș M., Toartă V., Vladicescu N., ”Studiu analitic cu privire la situația romilor în comunitățile cu pondere sporită a populației rome”, Organizația Națiunilor Unite, 2013, pg. 122.
[13] Ibid., pg. 123.
[14] Planul a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 494 din 8 iulie 2011, http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=339319
[15] ”Informaţia despre implementarea pe parcursul anului 2014 a Planului de acţiuni privind susţinerea populaţiei de etnie romă din Republica Moldova pentru anii 2011-2015”, document elaborat de Biroul de Relații Interetnice, http://www.bri.gov.md/files/8087_RAPORT___romi_2014_1.doc
Imagine de fundal: sursa.
Această investigaţie socială a fost finanţată de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările şi concluziile din articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.
