DIALOGURI POLITIC RECENTE

Despre suveranitate, artificialitate şi alte întrebări. În dialog cu Vasile Ernu

Autor: Vasile Ernu

 

Cu ce ocazie pe la Chişinău?

Sînt în mare fugă. Doar două zile. După care sper să ajung şi pe la Kiev. Dar aceste două zile de Chişinău am discutat cu mulţi oameni, non-stop. După două zile de Chişinău trebuie să dorm cîteva zile.  Am participat mai întîi la o masă rotundă despre soarta Moldovei de după Vilinus la care a fost invitată mai multă lume din regiune şi înalţi demnitari de la Bruxelles. Au participat ONG-işti locali, economişti, oameni politici. Mai puţin reprezentanţii puterii care au lipsit cu desăvîrşire chiar dacă erau pe lista vorbitorilor. Păcat. E bine să discutăm: ce am semnat sau parafat, care e conţinutul acestor documente, ce implică aceste lucruri şi mai ales să ştim ce efecte vor avea ele asupra populaţiei. Eu am multe îndoieli, neclarităţi, suspiciuni etc. Vreau să mă clarific şi nu vreau să trăiesc din poveşti…

Dar pentru mine cel mai interesantă a fost „şezătoarea de la Propaganda” unde am fost invitat de Natalia Morari să facem o seară de dezbateri, eu fiind un soi de „invitat special”. Trei ore de discuţii aprinse, cu oameni foarte interesanţi. Cred că astfel de întîlniri trebuie făcute cu regularitate. Ne ajută să ne cunoaştem mai bine, să ne auzim, să dialogăm şi să ne construim mai bine argumentele etc. A fost o seară aşa cum îmi place mie: cu contre, cu oameni diverşi de la evrei, ruşi şi găgăuzi, pînă la români, moldoveni şi cîţiva occidentali… Cînd vin amici ruşi, bulgari, găgăuzi sau evrei şi cînd îi ascult cum pun ei problema, observ că Chişinăul lor şi Moldova lor e foarte diferită de cea a moldovenilor sau românilor. De ce e aşa diferită dacă problemele sînt comune? Dar cel mai mult mă surprinde ruptura dintre grupurile majoritare moldo-române şi celelalte….

 

Şi tu cum te-ai poziţionat în toată povestea asta de după Vilnius?

Sînt scriitor și funcția  mea e aceea de a aduce vești proaste și de a pune întrebări incomode. Zona în care trăim noi este de hotar, de periferie. O periferie a imperiului. Vestea bună e că Imperiul ruso-sovietic nu mai există, imperiul a murit însă teama excesivă ne bîntuie. Toate relele vin de la ruși. Aşa o fi?  E bine să fim prudenți, însă ar fi mare păcat ca această frică să ne tulbure rațiunea. Vestea proastă e că sîntem totuși o periferie a Imperiului, însă a unui imperiu financiar care mai degrabă e consturit de „sfînta treime a capitalului” – FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului. Şi cînd în centrul acestui Imperiu se produc diverse crize, la periferie se produc mari catastrofe. Marea noastră problemă este legată de modernizare: cum producem modernizarea? Tendinţa ultimilor 20 de ani arată mai degrabă un regres decît un progres în acest domeniu….

 

Şi crezi că cei „de la centru” nu ţin cont de vulnerabilităţile „periferiei”?

Nu sînt genul de om care dau vina pe alţii. Însă încerc să înţeleg şi să explic ce se  întîmplă. Eu ştiu că în politică şi economie există mult cinism şi interes. Uneori doar asta există. Noi trebuie să ţinem cont de realitatea Moldovei, de contextul ei, de modul în care este ea stcucturată, de felul în care este construită această mică economie a Moldovei, de straturile sociale etc.

Există o butadă în Moldova care vine dintr-o experiență profundă, tragică și care a lăsat răni adînci. Şi de aceste experiențe trebuie să ținem cont atunci cînd încercăm să facem schimbări substanțiale, importante, schimbări de direcții.  Butada spune că: străbunelul s-a născut în Imperiul țarist, bunelul în România Mare, tata în URSS și copilul în RM. O familie a trăit în patru generații în patru state diferite fără ca ea să părăsească satul în care a trăit.

Acum statul RM stă la o răscruce. Trebuie să ia decizii, trebuie să-și asume o direcție. E bine să facă asta. Însă modul în care privește într-o direcție sau alta mi se pare greșit. Oare chiar pe de o parte avem răul absolut, iar pe de altă parte binele absolut? Poate oare exista o astfel de dihotomie radicală? Oare chiar tot răul este în afara noastră? Răul e mereu celălalt? Și oare chiar salvarea trebuie să vină mereu din afara noastră? Dacă așa stau lucrurile atunci noi ce rol politic mai avem?  Dacă nu noi sîntem sursa centrală a răului nostru politic, iar salvarea nu vine în primul rînd din corpul nostru politic atunci despre ce țară vorbim? Poate ar trebui să ne asumăm că noi sîntrem sursa centrală a binelui și răului politic, fără a ignora, firește, și rolul celor mai puternici. Ultimile veşti cu interceptările convorbirilor telefonice ale înalţilor demnitati americani legate de problemele Ucrainene ne arată un fapt trist: cei mari ne tratează ca pe nişte pioni în jocul lor murdar. Asta ne arată că nu numai ruşii joacă dur în acest spaţiu, ci şi occidentalii.

 

Şi cum stăm cu Suveranitatea?

Întrebarea care se pune foarte mult astăzi în marele dispute legate de teoria politică este legată de Suveranitate. „Suveranitatea este dreptul exclusiv de a exercita autoritatea supremă politică (legislativă, judiciară sau/și executivă) asupra unei regiuni geografice, unui grup de oameni sau asupra lor înșiși”. Carl Schmitt spune şi mai direct – „suveran este cel care decide asupra stării de excepție“. Privind ce se întîmplă în România mă întreb ce a mai rămas din suveranitatea noastră. Eu am încercat să arunc în discuţie cîteva întrebări incomode.

 

  • În ultimii 5 ani în toate rețelele supermarketurilor au dispărut între 40 pînă la 80 % din produsele românești… Oare de ce?
  • Cum se face că în ultimii ani are loc un atac fără precedent prin încercarea de impunere a unor pachete de legi. Atacul fără precedent vine pe filiera firmelor de lobby… Vreți exemple? Știți că acum un an a fost votată în Parlamentul român Noul cod al muncii. Un cod ultraneoliberal care dezavantajează angajații și firmele mici și mijlocii. Sindicatele s-au opus. Asociația Oamenilor de Afaceri din România s-a opus. Cine a propus NOUL cod? Consiliul Investitorilor Străini si Camera de comerț Americano-Română.
  • Cum se face că cele mai puternice companii de extragere auriferă și gaze de șist și alte forme de exploatare a gazelor impun legi, iar unele au ajuns să impună legi speciale. Vedeți cazul RMGG cu extragerea de la Roșia Montană. Ei sînt capabili să cumpere parlamentari pe linie.
  • De ce marii investitori, cei piuternici, trebuie să fie trataţi în regim special, cu mănuşi albe, să li se ofere condiţii privilegiate, iar cei mulţi şi amărîţi să fie primii care plătesc toate crizele şi prostiile celor puternici? Ce au însemnat tăierile imense de salarii care au avut loc în ultimii ani în Europa de Est? Aşa numita austeritate a fost un amplu proces de încălcare a drepturilor omului. Ce ne spune oare asta?
  • Cum e posibil ca resurse naturale, terenuri imense, ape întinse, companii energetice strategice, care nu au concurență pe piață, să fie privatizate? Nu erau în pierdere. De ce? Pentru că avem o agendă FMI, pe care trebuie s-o urmăm cu sfințenie. Ce stat mai poate vorbi de suveranitate, în momentul în care politica oricărui partid nu este decît o bifare unei foi de parcurs trasată de FMI?
  • Cum e posibil ca într-o țară preponderent agrară, în care marea parte a țăranilor, producătorilor agricoli care fac agricultură de subzistență și care trăiesc la limita de jos a sărăciei să le blochezi posibilitatea de a vinde cîteva ouă, un kil de lapte, cîteva roșii și cîteva mere? Cum e posibil ca ei să fie scoși cu brutalitate de pe piața agricolă? Acest minim surplus pe care-l vînd le permite să subziste.  De cîteva sute de ani consumăm aceste alimente și brusc ele nu mai sînt bune pentru că așa nu îndeplinesc normele UE… Bine că aceste norme sînt îndeplinite de multinaţionale care ne vînd mărfuri de o calitate îndoielnică, dar ieftine.
  • Cum se face că cei care ne impun deschiderea piețelor de o manieră violentă, fără precedent, marele țări puternice şi dezvoltate au fost ţări care au dus cele mai protecționiste politici economice? Aruncaţi o privire spre politica economică în ultima sută de ani a SUA, Japonia, Germania sau Anglia. Sînt ţări care au dus o politică protecţionistă, dar nu au niciun scrupul să folosească instrumentele Băncii Mondiale, FMI sau Organizația Mondială a Comerțului (OMC) pentru a ne impune regulile, pe care dacă le respectăm ne autodistrugem?  Vă recomand să citiţi cartea profesorului  Ha‑Joon ChangSamaritenii cei răi. Mitul liberului schimb şi istoria secretă a capitalismului.
  • Aș putea continua cu liste interminabile… Era să uit de discursul agresiv legat de corupție. Sîntem corupți? Oh da, însă corupția este un efect al unei cauze care se află altundeva decît vor să ne sugereze actualii noi comisari de pe la FMI, UE sau Banca Mondială. Dar poate vreți să vă spun cum e cu corupția cu adevărat importantă? NU aia e marea corupţie prin care pacientul dă mită medicului subfinanțat ca acesta să facă un gest medical: adevărata mită este la nivel global în care mari corporații fac lobby în vederea privatizării sistemului sanitar public și universal, ca să ne oprim doar la sănătate. Vreţi să vorbim despre firmele de lobby din zona farmaceutică sau din zona energiilor? Nu vreţi să ştiţi ce se înîmplă acolo. Ei sînt capabili să schimbe legi, regimuri, reguli ale jocului după care sa-ţi spună că vor democraţie.. Nu mersci, o astfel de democraţie nu servim. Apropo de lobby: aceasta este fără discuţie una dintre cele mai perverse forme de corupție la nivel global al marelui capital. Trebuie interzise prin lege. Ătia care le practică sînt adevăraţii „vorî v zakone – hoţi în lege”.  Poate vă întrebați de ce la Bruxelles este cea mai mare concentrație de firme de lobby din lume? Oare de ce?

Ah da, mi-am mai reamintit ceva: cum se face că banul are mai multe drepturi decît omul. Mai întîi liberalizăm piața, iar oamenii mai așteaptă. Adică banii pot circula cum vor ei, pe cînd oamenii pot circula numai bine controlați de mecanismele instituite de țările bogate. Zidul Berlinului este un mic copil pe lîngă zidurile instituite  de birocrația și finațele capitalismului modern… Săracii nu au voie să circule liber decît ca formă de muncă ieftină şi lipsită de  de protecţie… Această muncă neagră, această migraţie ilegală se face şi cu sprijinul „lumii civilizate”, iar noi, cei săraci, nu sîntem decît partea cea mai fragilă din acest mecanism.

 

Bine, şi ce-i de făcut?

Eu sînt un europesimit moderat. Mai întîi trebuie să facem o distincţie clară între Europa şi Uniunea Europeană. Sînt două lucruri total diferite. Cel din urmă este un proiect politic, economic şi social. Mie îmi plac proiectele mari. UE a debutat ca un proiect interesant. Eu l-aş extinde pînă la Vladivostok şi rezolvăm şi încrîncenarea geopolitică, şi mai ales ruptura est-vest. Însă calitatea politicienilor care conduc UE este catastrofală şi de un provincialism îngrozitor. În acest moment UE promovează o politică neoliberală care duce la distrugerea statului social. Devenim încet dar sigur un soi de SUA de mîna a doua. Nu cred că UE procedează corect cînd împing Rusia spre Asia. Rusia este parte a Europei, este celălalt „fiu risipitor” al Europei, ca şi SUA. Ne dăm oare seama ce potenţialitate poate crea această cuplare: UE – RU? Din păcate mă tem că în acest moment atît UE cît şi RU nu fac decît să promoveze nişte politici economice şi sociale foarte neoliberale. Rusia, cum am mai spus de atîtea ori, este unul dintre cele mai importante bastioane ale neoliberalismului actual. Nu cred că Rusia este capabilă să facă acum un proiect alternativ.

BUN: ce-i de făcut? Conștientizarea acestor pericolelor este primul pas în declanșarea unei reflecții și practici politice reale. Ştiu că în zona noastră ori de cîte ori încerci să ridici aceste probleme durute, se vor găsi apărători vajnici ai noii orînduiri, îmi vor spune cum îmi spun de multe ori cînd încerc să arăt fața reală a lumii în care întrăm: ce vrei comunism, stalinism? Aici în est veșnic sînt scoase moaștele lui Stalin pe post de bau-bau! Eu încerc să le spun  „Nu vă temeți, tovarăși: Stalin s-a privatizat…!!!!” Trebuie să învăţăm din lecţia trecutului, însă acum trebuie să identificăm problemele şi duşmanii reali ai societăţi în care trăim astăzi. Alții ne vor amenința cu Rusia uitînd că Rusia, cum spuneam,  este în acest moment bastionul politicilor neoliberale.  Știm demult că banii, capitalul nu are patrie: așa că pericolele pot veni cu aceeași putere din diverse locuri… Deci nu Stalin e problema actuală, ci „Stalin privatizat şi capitalizat”.

Un mare bandit rus la care azi se închină toate cancelariile lumii și presa liberală este în delir, e vorba de Hodorkovski (la noi S.O.Vîntu a susţinut cam aceeaşi teză) avea o vorbă interesantă: apărați-vă statul dacă nu vreți să vi-l furăm noi.  Parafrazînd din înțelepciunile banditismului postcomunist vă spun:  să ne apărăm statul, drepturile, societatea și mai ales piața dacă vrem să nu devenim o amărîtă colonie care să nu mai aibă puterea și suveranitatea nici măcar să-și pună prețul la pîine.

 

Şi cum mai rămîne cu artificialitatea: sînt statele noastre artificiale sau nu?

Eu am făcut afirmaţia „statul RM şi RO sînt state artificiale” într-un context concret, cu o semnificaţie clară. Nu vreau să ţin acum o prelegere despre ce înseamnă „natură”, „cultură”, „artificial”, „natural” etc. Reacţia mea a venit în urma unui tip de „substanţialism” naţionalist în ce priveşte înţelegera politicului şi a statului: statul este dat de Dumnezeu sau vine de la natură, ceva definitiv, imuabil etc. Eu susţin că tot ce ţine de om, de creaţia umană de la cultură şi pînă la politic este diferit de natură, deci artificial.  Omul devine animal politic tocmai prin subordonarea naturii şi se eliberează de determinismul natural. Pentru mine toate statele sînt artificiale pentru că sînt construcţii umane. E destul să privim la istoria de 200-300 de ani ale statelor noastre sau a acelor din jurul nostru. Eu fac distincţie între fenomene ale naturii şi fenomene politice, cred că există o diferență fundamentală între un fulger şi o revoluţie, dintre reformă socială sau economică şi anotimp, între criză sau lapoviţă şi ninsoare etc. Dacă noi nu putem face astfel de distincţii, atunci e mare bai. Ce doream să spun aplicat strict la RO şi MD este simplu: atît proiectul statalist al RM cît şi cel unionist au raţiuni de a fi, pot fi susţinute logic, pot exista ca proiecte politice. Aşa cum cred că au suficiente raţiuni de a fi atît grupările Pro-UE cît şi cele Pro-Est. Toate aceste lucruri trebuiesc analizate şi pentru toate aceste probleme trebuiesc găsite soluţii. Şi cei de pe o baricadă, şi cei de pe cealaltă sînt cetăţeni ai RM (sau RO) şi au drepturi egale. Personal nu agreez etnia ca entitate politică, şi cu atît mai mult una superioară celei de cetăţean. Am văzut că astfel de afirmaţii care mie mi se par de bun simţ au stîrnit multe pasiuni, iar unii m-au făcut „kominternist”.  Diferenţele dintre natură şi cultură ţin de ABC-ul culturii generale. Dacă un profesor de ştiinţe politice nu face diferenţa între un măr pădureţ şi un ionatan, între revoluţie şi trăsnet, ce pretenţie să ai de la alţii?

 

Despre autor

Vasile Ernu

Vasile Ernu este născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. A ţinut rubrici de opinie în România Liberă, HotNews, Timpul, Adevărul, CriticAtac precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural.
A publicat: Născut în URSS, Ultimii eretici ai Imperiului, Intelighenţia rusă azi, Sectanţii-Mică trilogie a marginalilor, Intelighenţia basarabeană azi, Bandiţii – Mică trilogie a marginalilor.
Este unul din fondatorii şi coordonatorii proiectului www.criticatac.ro

28 Comentarii

  • Cu tot respectul meu față de activitatea de scriitor, am citit cărțile și le găsesc interesante. Totuși aici, Vasile trebuie să spun că acest articol lasă multe semne de întrebare.. Afirmi că Ro și Md sunt state artificiale și explici că statele sunt niște constructe de asta le numesti artificiale. OK atunci poate e cazul să menționezi că toate statele sunt artificiale și nu doar cum le evidențiezi tu Ro si MD? La acest moment, se știe, încă nu s-au inventat metode de organizare a societății mai bune decît în cadrul statelor și tu însuți susții că preferi să te eferi la noțiuni de cetățeni decît etnie.. Știu că teoria de stînga prezice că în termen lung, statele vor dispărea și totuși din cîte se vede pînă acum, suntem departe de la o așa finalitate.
    La fel am observat faptul că susții că “atît proiectul statalist al RM cît şi cel unionist au raţiuni de a fi, pot fi susţinute logic, pot exista ca proiecte politice”. Să spunem lucrurilor pe nume și să nu umblăm în jurul degetului. După mine ele se contrazic. Proiectul naționalist se bazează pe un singur stat (pentru că fără el națiunea nu are șanse de supraviețuire pe termen lung ca construct, fiind absorbită de altele sau constituie o națiune distinctă în timp). De asta cînd vorbim de popoare vorbitoare a unei limbi dar care sunt divizate în mai multe state vorbim ca de națiuni diferite (exemplu avem vorbitori de franceză în cel puțin 3 state în Europa, totuși fiecare din ei constituie națiuni diferite, franceză, belgiană, elvețiană. Nu-i poți spune unui austriac că e neamț că se supără, sau unui elvețian etc.).

    Mai departe, zici de periferie si rolul FMI, BM si OMC al imperiului capitalului.. nu duci însă ideea pînă la capăt ca să explici de ce aceștia 3 sunt răi și de ce se produc crize care afecteaza atît de negativ periferia (adica pe noi). Fara explicație nu sunt decît niște acuzații , ca de altfel și multe alte întrebari care sunt ridicate..
    De exemplu, ba sprijini proiectul european ba îl acuzi ca “un fel de sua” (ceea ce de fapt nu-i deloc așa – acolo avem o națiune – americană și un singur stat or proiectul European e un conglomerat de state cu o rețea foarte complexă de instituții supranaționale care se bazează pe delegarea unei părți a suveranității statelor constituente pe anumite aspecte și lipsește cu desăvîrșire în altele – politica fiscală, apărarea, politica externă în bună parte). Mai mult ca atît, e o diferență semnificativă de sisteme politice – în SUA predomină o combinație de (neo)liberalism în politica economică și în oarecare măsură keynesism și realism în politica externă. În UE avem influeinte mai multe paradigme (pe lîngă cele de factură liberală) social democrația care e marea diferență față de SUA. Avem un stat mai social decît în SUA. Aș putea continua dar sunt atît de multe idei care nu sunt duse pînă la capăt/explicate/argumentate suficient care lasă mult vid de interpretare. În fine, drept concluzie articolul lasă impresia unei abordari foarte generale, sumare cu multe afirmatii contradictorii care provoacă dar care nu sunt explicate și nici argumentate suficient publicului ca el să poată aprecia validitatea lor.

  • Aceasta butada nu exista in forma pe care ne-o livrati, e inca o inventie de-a Dv. Partea cu strabunicul si imperiul tarist e strecurata pt a muta accentele.

    Dar daca totusi insistati, vin si eu cu o rectificare si zic -stra-stra-strabunicul (nascut 1860, la Cahul, a prins unirea principatelor, se stie ca cele 3 judete din sud au participat la procesul unirii, si au fost alipite Imperiului Tarist dupa independenta Romaniei. iar daca mai vreti mai putem cobori in istorie.

  • Pentru ca interventia lui Vasile e partial si un raspuns al unor comentarii ale mele pe facebook, o sa reiau comentariile de acolo si o sa mai adaug inca cateva,

    1. Exista cateva nuante foarte importante ce trebuie luate in calcul. Vasile vorbeste nediferentiat despre UE si SUA, despre UE si FMI si Banca Mondiala, cum observa autorul primului comentariu iar asta cumva altereaza atat sensul textului cat si al discutiei. Pentru ca Moldova se afla acum in pragul unei alegeri geopolitice, nu economice. Capitalismul de tip neoliberal a fost implementat inca de la inceputul anilor 90, reformele ce favorizeaza marile corporatii si capitalul international au fost facute tot atunci – Union Fenosa a luat aproape intreg sistemul energetic al tarii inca de pe vremea lui Lucinschi. Acordul de Asociere nu face decat sa “normalizeze” si stadardizeze aceste practici.
    2. In legatura cu pierderea suveranitatii (despre care a vorbit si Ernest Vardanean, si Михаил Формузал ). E adevarat ca prin semnarea acestui acord de asociere Moldova pierde ceva suveranitate. Multa-putina, nu stiu. Cred ca multa. Cum a pierdut suveranitate prin semnarea Declaratiei Universale ale Omului, conventiei Interpol, Acordul CSI si altele. E un fenomen normal ca statele cedeaza suveranitate pentru a castiga alte avantaje: eficienta, posibilitate de a actiona dincolo de limitele teritoriului sau (tare sper ca Romania isi va exercita suveranitatea si-l va lua la racoare pe deputatul Guma). Suveranitatea nu e o cantitate limitata de putere pe care statul o exercita, ci un set de tehnici de guvernare pe care statul le aplica in procesul de administrare a vietii publice.
    3. Stanga moldoveneasca- Dodon Igor, Mark Tkachuk, – are o obsesie pro-rusa si spune adevarurile doar pe jumatate. Pentru ca cealalta jumatate de adevar e ca Moldova ar pierde suveranitate (capacitatea de a impune taxe de import, a-si proteja anumite produse) si in cazul aderarii la Uniunea Vamala. In fapt, am cedat destula suveranitate economica in prin aderarea la CSI. Asa ca ar trebui sa fim mai atenti cu sperietoarea pierderii suveranitatii.
    4. Alta parte de adevar pe care stanga moldoveneasca oficiala n-o spune e ca marile pierderi ale suveranitatii economice a statului (memorandumurile cu FMI, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului) s-au intamplat sub guvernarea ei. Masurile neoliberale – amnistia marelui capital, optimizarile scolare, limitarea subventiilor agricole – au fost implementate sub PCRM.
    5. Agenda corporatista, neoliberala nu vine doar pe filiera UE, ci si pe filiera FMI, OMC, CSI.
    6. Nu exista nimic in Rusia (cu exceptia prietenilor nostri de la Chto Delati) care ar aminti de o stanga sau de politici de stanga. Rusia lui Putin nu reprezinta o alternativa economica sau politica pentru noi. E un stat cu capitalism oligarhic de stat, in care o mana de oameni paraziteaza pe resurse naturale in timp ce marea majoritate a populatiei traieste in mizerie. Gandirea si practica contemporana de stanga nu vorbeste rusa, ci spaniola, portugheza, engleza, franceza, hindi.
    7. Problema cu Acordul nu e neaparat ca a fost semnat (cata suveranitate are Moldova in fata crizei economice mondiale? sau in fata lipsei de resurse?), ci modul in care a fost semnat, conditiile care au fost negociate. Iar conditiile-s proaste, in domeniul sanatatii, de exemplu, cum zic cei de la centrul PAS (cc Stela Bivol). Pentru ca s-a negociat in graba si s-a dorit finalizarea negocierilor cat mai repede.
    8. Asa zisa opozitie anti-europeana moldoveneasca nu a facut inca nici o analiza competenta a Acordului de Asociere, desi acesta a fost publicat deja in romana, in rusa si engleza. Desi au expertiza (ca au specialisti, fosti ministri si alti tehnocrati). Doar tipete (cum face Ciubasenco cand evoca ghetto-ul), nu insa si o analiza cu creionul a prevederilor concrete care-s multe si periculoase. Dar ma rog, atata stie opozitia anti-eruopeana. Sa strige.
    9. Personal sunt euro-sceptic moderat (dar oricum pana la aderare la UE e tare multa vreme). Am destule motive: politicile agricole, cresterea eventuala a preturilor, slabiciunea economiei moldovenesti. Insa deranjeaza ca unica modalitate (deocamdata) de a discuta despre UE e fie euro-entuziasm (europa e raiul) fie isterie anti-ue (europa e moarta tarii noastre). Trebuie sa construim o discutie calma si cu argumente.
    10. Una peste-alta, stanga moldoveneasca nu are o platforma euro-sceptica credibila, coerenta si argumentata. Pentru ca iese aiurea: suntem de stanga pentru ca suntem anti-UE, dar suntem pro-capitalisti, pro-corporatii etc. Si aici pot fi vazute limitele de gandire ale stangii locale si inutilitatea categoriilor acesteia: pentru ca ea construieste tema dezvoltarii in cheie nationalista sau geopolitica, nu economica. Adica nu ce fel de capitalism, ci rusi vs romani vs europeni. Iar cand intra si alde Viorel Ciubotaru cu retorica ortodoxista atunci vorbirea stangii modlovenesti aduce a vorbire fascista.

  • Critica “gandirii” lui Vasile Ernu atinge noi dimensiuni. Si e bine. E bine ca si persoane favorabile lui Ernu incep sa se prinda ca “Vasile vorbeste nediferentiat […], iar asta cumva altereaza atat sensul textului cat si al discutiei.” Sigur, o sa vina o vreme cand o sa radem despre cum discutam despre ultimele articole sau postari ale lui VE pe facebook. Si s-ar putea sa-l comparam cu Oracolul din Delphi, nu pentru premonitii, ci pentru obscuritate.

    Intre timp va propun o tema de meditatie: Produsul de market al scriitorului Vasile Ernu pe piata intelectuala din Romania analizat prin prisma Orientalismului lui Edward Said.
    Sigur sunt multe aspecte ce ar putea fi analizate. Teza ce merita studiata cu prioritate este masura in care scriitorul Vasile Ernu realizeaza un plus de cunoastere al Celuilalt ( Republica Moldova) sau ,dimpotriva, daca se manifesta ca un agent al cunosterii de tip orientalist, contribuind la edificarea unei imagini gresite a Republicii Moldova. Un inceput ar putea fi declaratia unui personaj din “ultimii eretici ai imperiului” a lui VE: Sunt foarte convins că, dacă aș apărea într-o zi sub chipul unui «om normal» și nu al «ursului rus», nimeni n-ar mai veni să mă vadă!

  • @ Vasile

    Sunt in dezacord cu tine cand spui ca “Vestea bună e că Imperiul ruso-sovietic nu mai există, imperiul a murit însă teama excesivă ne bîntuie.” Cele ce se intampla in Ucraina arata clar ca imperiul nu a murit, acesta exista in imaginarul rus si ideile imperiale ghideaza elitele ruse.

    In al doilea rand sunt de acord cu ceea ce spui in privinta marilor investitori straini. Problema este ca fara ei nu vor fi la fel de multe locuri de munca si venituri la buget etc. Pe-alocuri mi se pare ca vrei sa pui niste conditii investitorilor straini care ar face din Romania/Moldova niste economii autarhice, ceea ce este imposibil in conditiile actuale. Sunt de acord ca atat Romania si Moldova sunt la periferia unei lumi globalizate si cumva dincolo de globalizarea finantelor si ca marile corporatii reusesc sa ciuruiasca legile cu tot felul de exceptii pe placul lor. Totusi atunci cand vorbesti de sfanta treime mi se pare ca pornesti de la o imagine din anii ’90 a acestor institutii. Da este adevarat ca ele dicteaza conditii, dar intre timp ele s-au indepartat de ceea in Occident este cunoscut drept The Washington Consensus.

    In al treilea rand sper ca esti de acord cu enuntul de ordin general ca privatizarea era necesara dupa caderea comunismului.

    La sfarsit as spune ca Hodorkovski nu este un bandit, ci doar un antreprenor certat cu un dictator. Cred ca realitatea economica ruseasca este mult mai nuantata.

  • @talex
    ideea e exact asta: ne-am nascut ontr-o zona in care statalitatile s-au facut si desfacut… accentul nu e pe RU sau RO… ci pe tragismul situatiei…

  • @Vitalie Sprînceană
    de pe drum. nu prea am apucat sa-mi revin. dar in mare deacord cu ce zici. eu cerd ca textul asta poti s-al dezvolti si publcia pe https://platzforma.md ca text autnom…

  • @calin
    nu ma lua prea in serios… am suficient simtul umorului si autoironie asa ca daca ai citit Edward Said e totul bine… nu merita sa-ti pierzi timpul si cu mine…

  • @IMB (Ion)
    inteleg ce zici dar imi rapsunzi cu o mantra care azi se predica peste tot. Eu zic pas. Sper sa gresesc eu.

  • @ Vasile Ernu

    multam pentru raspunsul in doi peri :))

    nu vad nicio mantra in observatiile mele, din contra vad mantra in alta parte. Ma intrebam doar in baza caror cercetari afirmi ca Hodorkovski este bandit sau ca privatizarea in anumite cazuri nu era necesara, sau ca investitorii straini mari nu ar trebui privilegiati … mi se par intrebari legitime pe care orice individ interesat de stiintele sociale ar trebui sa le adreseze. Inteleg totusi ca nu voi obtine raspunsuri elaborate la intrebarile mele de la autorul enunturilor de mai sus, pentru ca am impresia ca se opereaza cu niste notiuni preluate din discursul occidental de stanga fara ca toate aceste probleme sa fie cercetate empiric.

    Aceasta de fapt este marea problema a intelectualului public roman, el formuleaza intrebari, isi da cu parerea, preia multe lozinci/concluzii ale unor economisti heterodocsi sau activisti de stanga/de dreapta din Occident tradusi in romana, dar nu cerceteaza in amanunt o problema, adica este omul care se pricepe la toate – aici vorbesc la modul general, pentru ca interventiile lui Vasile Ernu le gasesc mai oportune decat ale multor intelectuali publici din spatiul romanesc … ceea ce nu imi place este simplificarea, in interviu este mentionat economistul heterodox Ha-Joon Chang, dar pozitia lui este mai nuantata decat ceea ce ni se spune mai sus.

    Ha-Joon Chang spune ca in cazul tarilor in curs de dezvoltare este nevoie de o anumita doza de protectionism si de un stat ce intervine in economie mai mult decat in tarile avansate economic … ca Occidentul a fost protectionist este un lucru stiut de catre orice cercetator interesat de istoria economica occidentala, asa ca demontarea asa-numitului mit este mai mult pentru publicul larg si neinitiat … Ha-Joon Chang de fapt apara modelul sud-coreean, pe care il cunoaste foarte bine (nu pe cel al economiei planificate), dar el stie bine ca chebol-urile si zaibatsu-rile erau conglomerate care nu erau controlate de stat … ceea ce construise “banditul” Hodorkovski tot era un fel de chebol sau zaibatsu incurajat de statul rus, stat care prin 1995 deja scapase de influentele neoliberale si adoptase legea cu privire la conglomeratele/grupurile financiaro-industriale … cartea o recomand si eu, din pacate pot recomanda doar versiunea engleza, dar indemn cititorul sa o perceapa critic si nu ca pe un fel de “mantra” anti-neoliberala sau ghid cu solutii pentru Romania. Mai ales ca Ha-Joon Chang a lucrat un timp consultant la Banca Mondiala si alte institutii atacate de diversi opozanti ai neoliberalismului … dovada ca aceste organizatii au mai evoluat intre timp …

  • @Vasile, ma gandesc sa reiau/dezvolt comentariul ca un articol aparte, dar o sa-l reincadrez intr-un alt cadru de sens, care mi se pare mai fertil. Sper sa reusesc spre finele saptaminii.

    @Ion, cred ca comentariul tau “marea problema a intelectualului public roman, el formuleaza intrebari, isi da cu parerea, preia multe lozinci/concluzii ale unor economisti heterodocsi sau activisti de stanga/de dreapta din Occident tradusi in romana, dar nu cerceteaza in amanunt o problema, adica este omul care se pricepe la toate” poate fi desfacut in cel putin 2 linii.
    – intelectualul public roman are de obicei o pregatire generalista (cum zici tu, ca “se pricepe la toate”). E partial adevarat. Exista in spatul romanesc o predominanta a oamenilor cu pregatire din stiintele socio-umane (folosesc delimitarea locala, nu cea americana intre social sciences si humanities). Astfel, filozofi, literati, sociologi, politologi se exprima mai mult pe teme de interes public decat fizicieni, ingineri sau programatori. Ceea ce s-ar explica partial prin faptul ca insasi pregatirea profesionala a socio-umanilor ii invata sa lucreze mai bine cu discursul, cu concepte, cu metafore si cu limba in general. Dar si natura preocuparilor profesionale ale umanitarilor coincide de foarte multe ori cu problemele de interes public: putere de stat, partide, limba, identitate etc. Mai adaugam ca in contexte specifice precum Md/Ro unele discipline umanitare au probabil mai multa incarcatura politica decat stiintifica: istoria literaturii romane, bunaoara.
    Dar probabil nu e o regula generala: o serie de accidente biografice (cred eu) au facut ca o mare parte din analistii politici si intelectualii publici moldoveni sa fie fosti ingineri si fizicieni. (Botan, Nantoi)
    Desigur este si alta problema: prea putini specialisti din zona stiintelor exacte percep ca disciplina lor ar avea si consecinte politice. Zoologii si agronomii sunt ecologisti, dar nu mai mult in sensul de constiinta politica.
    In fine, mai e si faptul ca o serie de discipline se auto-construiesc ca fiind in afara politicii, adica “stiintifice”: de exemplu economia. Majoritatea facultatilor de economie cu care am avut treaba predau “mantra” (sa folosesc acest cuvant 🙂 economiei de piata cu cat mai multa concurenta libera posibila. Asa incat economistii “nu fac politica”.
    – a doua linie este absenta unor modele de “rezistenta anti-capitalista” sau practici alternative locale. Stanga md/ro e dependenta si imprumuta masiv discursuri/practici occidentale, de aia repertoriul ei pare pe alocuri exotic si off topic. Occidentul detine un fel de hegemonie quasi-totala, de aia discutam modele sud-coreene, practici americane. Ceea ce e bine, pentru ca spune cum putem influenta lucrurile in teorie, dar prea putine despre cum construim alternative locale, inspirate din traditii si practici locale… Asta iar are probabil mai multe explicatii: dominatia gandirii unice sub forma marxismului oficial care a nimicit fertilitatea interpretarilor marxiste (cati marxisti locali sunt citati de stanga locala?), centralizare si control politic strict (ceea ce a limitat practica si experimentarea democratica etc…

  • @IMB (Ion)

    1. Da, nu in 2 peri ci in 2 timpi. Lipsa de timp din pacate. Dar cred ca observatiile tale sint de bun simt si merita discutate…

    2. Hodor nu e bandit? Sa demonstrez ca e? Arunci o privire peste istoria lui si a povestii cu acumularea de capital si cred ca e o kestiune de bun simt. El o recunoaste. Zice clar (prin anii 00): “intr-o tara normal noi am sta la puscarie nu in libertate”. A fost judecat, condamnat.. deci. Ah replica va fi: un dictator s-a razbunat. Imi displace profund Putin dar Hodor poate fi bagat foarte usor la puscarie in orice regim. E adevarat ca e cel mai bun produs al liberalismului rus. Intrebeare este: de ce liberalii si occidentalii sint in limba dupa el? Eu cred ca e o lupta pentru legidimarea intregului process de privatizare de dupa 90. Caci daca ceea ce au facut baietii astea nu e legitim atunci totul devine “criminal si ilefgitimi” si se naruie tot esafodul ideologiei neoliberale. Ce a legitimat amplul process de privatizare post 90>? A fost intrebat cineva? A fost un proces democratic? Iata o polemica si o tema reala si dureroasa…

    3. Cu intelectualii e asa cum zici. Dar traditia occidental (europeana) moderna e asta: intelectualitatea publica –intelighentia este una generalista, umanista, angajata politic, critica, asumata ideologic etc. In cimpul politic intrebarea este elemental cheie + polemica, dezbaterea, negocierea etc. Ah, ca mai nou intreg esafodajul neoliberal zice: stati calmi, sa vina tehnocratii si specialistii. NU, mersi. Ei nu se afla in cimpul politicii. Asta e marele risc al statului technocrat: scoaterea unor grupuri intregi din spatial politic si chiar distrugerea acestui spatiu. Poti lua intelectualii publici din cele mai importante tari si vezi ca sint generalist si umanisti… De ce? E o povestea mai lubga… Eu nu spun ca tehniocratii nu au rostul lor ci ca in cimpul politic nu coteaza competentele „tehnice” ci competentele politicie.

    4. Simplificam? DA. Dar cum se poate alfel in momentul cind puterea hegemonica a simplificat totul pina la exasperare si are instrumente politice si propagandistice atit de puternice. Eu cred ca stinga e slaba nu in teorie ci in practica si ca sta mult prea bine cu polemicile sofisticate. Din pacate nu prea are “narodnicisti” care sa simplifice lucrurile si sta prost in pareta de practica politica. Poti deschide orice sit important de stinga si vezi ca acolo sint prea multi care fac teorie seriosa, vin cu date empirice solide etc. dar gasesti greu texte care sa simplifice aceasta teorie… Nu zic ca ce fac eu e ok. Stau bine cu autoironia. Dar acum ma intereseaza sa simplific lucrurile pentru a contracara discursul dominant care este foarte puternic si mult prea simplificat. Ce fac cind toata ziua se zice: “proprietatea este sfinta si trebuie sa pribvatizam totul, iar statul este raul pe pamint”? Ce fac cind vad cum parcul din fata case este privatizat si toti o vad ca pe o normalitate? Caut formule simple de explicatie si contraatac. E ca si in povestea cu adevarurile crestine: poti explica prin sophisticate tratate de dogmatice si exgeza sofisticata sau prin simpla lectura a evangheliilor… Mie imi plac lucrurile simple> o entitate nu merita sa fie complicata mai mult decit ii este cazul zice briciul lui Occam. In rest…eu cred ca fiecare trebuie sa-si gaseasca functia lui sociala si sa o faca cu decenta si sa-si assume aceasta pozitie/functie….
    Ma opresc…
    Mersi
    v.

  • @ Vitalie
    In privinta primii linii, as observa ca eu de fapt vorbeam despre intelectuali si nu despre persoane cu o anumita pregatire academica. Mi se pare evident ca in comparatie cu fizicienii cei care studiaza probleme sociale vor avea mai multe de spus in spatiul public. Ar fi straniu sa fie invers (Saharov si alti disidenti ar fi contra-exemple in acest caz).
    A doua parte/linie a comentariului tau este mult mai aproape de subiect si cred ca merita mai multa atentie. Intrebarea este daca pot exista alternative economice locale in conditiile globalizarii si a ceea ce se cheama race to the bottom? Din pacate, tavalugul economic distruge toate practicile locale si uniformizeaza, creaza o piata unica ca sa folosesc jargonul european. Rezistenta discursiva este buna, daca este de inspiratie locala, dar deocamdata rezistenta discursiva in Est este inspirata tot de catre cei care rezista in Vest, adica avem de-a face cu ceea ce eu as numi colonizarea occidentala a rezistentei anti-capitaliste din Est. Cred ca aceasta expresie spune totul. Sper sa gresesc, sper sa existe modele de dezvoltare coerente care sa vina de la periferia est-europeana, din pacate nu am auzit inca de ele, in schimb am auzit de cele venite de la alta periferie – cea din Asia de Sud Est sau ceva incercari prin America Latina (Chavez, Morales, si Correa).

    @ Vasile Ernu
    1. In acest caz apreziez raspunsul.

    2. In legatura cu Hodorkovski lucrurile sunt mai complicate. Am consultat mai multe biografii de-ale sale si nu exista cercetari serioase care sa sustina ca el ar fi “bandit”. Hodokovski a fost un antreprenor inca de pe timpul perestroikai (si regimul nu l-a bagat la puscarie), iar acumularea initiala de capital nu a fost una violenta, ci primul sau milion a venit din comert si din operatiunile legale cu valuta (existenta a doua cursuri de schimb oferea posibilitati de arbitraj). El a fondat una dintre primele banci private tot pe vremea perestroikai in 1988, deci nu putem vorbi de neoliberalism inca.
    Exista cateva ipoteze legate de motivul pentru care Hodokovski a ajuns la puscarie: a) a citit un raport despre cresterea coruptiei dupa doi ani de mandat Putin-esc, asta in direct la TV in timp ce avea o intalnire cu Putin, b) nu a respectat ceea ce se cheama shashlyk agreement incheiat in 2000 si a finantat partide politice, ba chiar planifica sa candideze la presedintie, controla multi parlamentari c) o ipoteza mai hazlie spune ca a venit fara cravata la o intalnire cu Putin si l-a infuriat in acest fel, d) a incercat sa vanda Yukos-ul occidentalilor si a starnit oamenii din fostul kgb, care l-au alertat pe Putin, e) nu a platit taxele la stat la timp (de fapt Hodokovski a incercat sa le plateasca, dar statul rus a modificat de cateva ori suma ceruta pana acesta a renuntat). Hodorkovski a avut posibilitatea sa plece din Rusia, dar a ales sa ramana.

    Legitimarea privatizarii a facut-o deja Putin printr-o lege speciala care spune ca neregulile din timpul marei privatizari nu vor fi cercetate penal. Occidentul a reactionat pentru ca unele companii occidentale au avut de pierdut, dar si pentru ca existau fundatii si grupuri importante de lobby care cereau eliberarea sa si a lui Lebedev.
    Privatizarea/capitalismul si democratia sunt doua lucruri diferite, dar sunt de acord ca reformatorii rusi in frunte cu Gaidar (inspirati de idei monetariste) nu au anticipat inegalitatea economica care va rezulta in urma privatizarii. Calculele lor erau pe termen-scurt: cum sa obtina sustinerea populatiei la alegeri, cum sa obtina bani la buget, cum sa finanteze campania lui Yeltsin etc. De acord, privatizarea a fost defectuoasa, dar Putin a aprobat legea respectiva si nu cred ca privatizarea la modul general va fi revazuta. Trebuie sa fie revazuta? Merita? Putin a incercat acest lucru initial, dar doar in cazul a catorva intreprinderi/comapnii. La modul general privatizarea nu poate fi anulata, reluata sau revazuta, decat daca intreprinderile privatizate ajung in criza si au nevoie de interventia statului.

    3. De acord ca intelectualii publici din Occident sunt umanisti/filosofi/economisti etc. Argumentul meu era ca exista un specific de tara, intelectualii nemti sau americani sunt mult mai pregatiti, atunci cand pornesc o discutie. Discutia nu este stridenta ca in Romania, ci ceva mai rationala bazata pe date. Nu cred nici eu in tehnocrati sau specialisti, de asta incercam sa sugerez sa fie adaugata o rubrica Economica pe Platzforma, dar raspunsul a fost ca nu sunt experti/economisti care sa vrea sa scrie :))

    4. In principiu sunt de acord ca simplificarea este necesara uneori, mai ales atunci cand exista un discurs hegemonic (disidentii din comunism, dar si cei din capitalism sunt exemple bune), doar ca simplificarea excesiva poate induce in eroare. Pana unde simplificam? Aici vroiam doar sa atrag atentia asupra faptului ca exista o similitudine clara intre conglomeratul lui Hodorkovski creat pe-alocuri cu ajutorul statului si cheabolurile coreene din modelul interventionist de dezvoltare aparat partial de catre Ha-Joon Chang. Nu sunt un intelectual pe baricade, poate ca din aceasta cauza caut raspunsuri mai elaborate, dar dupa cum spuneam sunt de acord ca este necesar un contra-discurs in contextul actual (apropo nu ar fi rau sa fie niste linkuri pe undeva pe platzforma la site-urile cu teoriile serioase de care vb Vasile Ernu).

  • @Ion, poate practici alternative e prea tare spus, ca nu cred ca e posibil sa inventam la scara locala, alternative ale capitalismului. Acesta este foarte capabil in a adopta si a coopta in logica pietei aproape orice alternativa ( a se vedea istoria practicilor de microcreditare inventate de Yunus in Bangladesh care s-a inspirat din islam, si care practici au fost transformate ulterior de banci si corporatii in afaceri de succes – o buna descriere la Ananya Roy, Poverty Capital: Microfinance and the Making of Development).
    Apoi, chiar in discursurile stangiste occidentale exista relatii de putere si hegemonie. Exista vorbitori (Zizek, Harvey, Badiou) si exista “despre care se vorbeste” (populatiile indigene in America de Sud, de exemplu). Asa incat unii autori chiar vorbesc despre o piata a suferintei in care cauzele trebuie sa concureze intre ele pentru a atrage atentia (recomand cartea lui Clifford Bob, The Marketing of Rebellion: Insurgents, Media, and International Activism).
    Ce ramane de facut? Trebuie inovatie, creativitate. Cu asta se ocupa miscarile sociale, despre care am scris in primul articol de pe pzf. Ele, dupa mine, contribuie la largirea repertoriului practicilor si discursurilor politice, la redefinirea cetateniei si democratiei participative.
    Din pacate, ei nu sunt invitati la simpozioane. Ajunge Ciubasenko (simt un fel de repulsie fata de el deja) care vorbeste despre ghettouri si alte sperietori.

  • p.s. oarecum ironic: contributia noastra la dezvoltarea imaginarului protestatar contemporan e ca am acceptat cu mare entuziasm faptul ca occidentul a calificat evenimentele din 7 aprilie 2009 drept “revolutie twitter” si ne-am definit/redefinit in cadrul acestui concept… 🙂

  • @ Vitalie
    capitalismul este divers, exista mai multe tipuri de capitalism, de fapt este incorect sa vorbim despre capitalism la singular. Alternativa exista intotdeauna fie ca vorbim despre discursuri, hegemonii, sau practici. Zizek, Harvey, Badiou = Occident, adica colonizarea de care vb mai sus, ei vb. si in numele indigenilor din Estul Europei 🙂 Din cate inteleg Zizek a fost validat in Occident dupa care a intrat pe piata romaneasca …

    Expresia “Revolutie Twitter” poate ca vei fi surprins sa afli a fost folosita initial de catre un utilizator Twitter din Moldova (pentru ca peste o ora sa ajunga pe blogul de Foreign Policy al lui Evgeny Morozov) …

  • Nu stiam ca a folosit-o intai un localnic (probabil se inspira si el din metaforele disponibile) dar stiu ca Morozov a fixat sintagma pentru Moldova si Moldova pentru sintagma. Curios ca a doua sau a treia zi, Morozov a fost luat in suturi de alti jurnalisti din domeniul tehnologiei si a fost nevoit sa iasa cu un fel de scuza si sa explice cum se face ca vreo 70 utilizatori twitter moldoveni au facut o ditamai ”revolutie”. Eu am scris atunci despre evolutia discursurilor oficiale, dar ar cazul sa scriem si despre discursurile tehnologice si tehno-politice ale evenimentului:
    http://www.spranceana.com/2009/04/11/o-istorie-terminologica-a-crizei-moldovenesti/
    In fine, Morozov acum isi spala pacatele si scrie carti despre cum solutionismul tehnologic e fals…

    p.s. perfect de acord, vorbim despre capitalisme, adica il conjugam neaparat la plural.

  • @ IMB (Ion)

    eu zic sa iesi din anonimat si sa treci la scris pe https://platzforma.md 🙂 de ceva vreme nu mai fac comentarii in josul paginii.. mai als din astea lungi. + textele ramin, pot fici tite, puse la referinta etc…

    1. Tot procesul de privatizare trebuie cel putin re-discutat, Stiu ca e riscant dar trebuie.

    2. Problema tine de specificul locului. LA noi baiul nu e ca intelectualii sint neprgatiti. Totul tine de stil: se face prea mutl caz de pamflet si atac la persoana. E o poveste veche. Absolut deacord ca e nevoie de apropiat cit mai mult de zonele sociale, economice etc si tinut mai la distanta zonele culutral-simbolice. Asta promovez si eu de mult timp. Dar oamenii care au instrumentarul necesar nu vor sa prea riste. Ma rog eu am o teorie de ce se intimpla asa. Simplificind la o fraza: estul tine de o cultura literaturocentrica care a inlocuit aproape tot.

    3. Da ar trebui incet adunate la blogroll situri care merita vizitate. Uite la TEME (Directii de atac) pe CriticAtac gasesti o multime de teme-texte aplicate si bine documentate: de la sanatate, la energie, de la educatie la banci etc…

  • Multam pentru incurajare, de fapt deja am scris ceva despre oligarhi pentru https://platzforma.md, pur si simplu nu stiu din ce motiv nickul meu de la comentarii nu se asociaza automat cu profilul de la autori de pe site, asta chiar daca pun in sistem aceeasi adresa de email.

  • Pentru ca discutia oricum e off topic, Ion, tin minte ca ai facut o investigatie despre 7 aprilie. anul asta se fac 5 ani, prilej taman potrivit pentru a privi un urma (ce a fost?), in fata (ce a ramas?) si in perspectiva (ce ne facem cu avest epizod din istoria nationala?). Ai participa la un dosar? Eu as putea prelucra articolul meu despre modul cum s-au schimbat lecturile si discursurile politice asupra lui 7 aprilie. Poate Petru ar spune de ce s-a mers pe grila “revolutie twitter” (asa era si titlul une icarti editate de el), si la sigur vor mai fi si alte opinii…Ce zici? Ce ziceti ceilalti cititori?

  • Merita tema. Insa pe termen mediu si lung eu as mai ocoli aceste teme “culturaliste” si as merge mai aplicat: sanatate, sat, agricultura, locuri de munca, emigratie etc…. stiu ca pentru noi e mai tentant sa discutam si sa ducem bataliile astea simbolice si culturalsite 🙂 Experienta CA a fost camm asa : aceste teme majore au adus un impact deosebit… si lumea a inceput sa ne ia in serios 🙂

    @ion dar care e textul tau cu olihargia …?

  • apropos de tema. la tema Oloharhi am un text mai vechi care a fost tradus in vro 4 limbi… http://www.criticatac.ro/21975/berezovsky-icoana-neoliberalismului-sau-scurt-istorie-victoriei-capitalismului-estul-comunist/
    daca intereseaza poate fi preluat. ma tenteaza sa scriu unul si depsre Hodorkovski … dar la el ma intereseaza putin altceva 1. de ce cancelariile lumii si presa liberala vrea sa faca din el un erou 2. cum reuseste Hodor sa faca pasul de la berezovsky-pirat al capitalului autohton, la Hodor-cuplarea capitalului rus cu cel global… aici e una din cheile povestii lui… si a presei occidentale 🙂

  • Vasile, Petru deja a publicat un articol despre societatea civila si filantropie, eu am facut despre miscarile sociale urbane. Cu emigratia inca alcatuim dosarul, ea desigur e o tema majora. Cat despre agricultura si alte teme economice – ele ne sunt inca inaccesibile. Intai ca nu prea gasim economisti care ar vrea sa scrie altceva decat raporte – i-am propus lui Sorin Hadarca si el a refuzat. Scriu baietii de la Ekonomicheskoe Obozrenie texte bune si cu ei n-o sa concuram. Doar la partea de “ideologie a economiei”. Dar asta tot culturalista este 🙂
    Mai trag cu ochiul si pe la alte site-uri sa vad ce fac ei si daca gasim ceva o sa publicam. Nu am gasit inca.
    Pregatim acum un dosar despre “conditia feminina” si va acoperi atat feminismul urban, ong-istic, teoretic dar si cate materiale despre dviolenta in familie, femeia in sat etc.
    Eu voi reveni probabil in Moldova in mai si sper atunci sa fac ceva despre sate si problemele satelor.

    Despre Hodorkovsky ar trebui sa scrii peste vreo luna. Si mai ales despre Hodorkovsky post-puscarie. Cica n-o sa-l mai critice pe Putin. Nici fetele de la pussy Riot. Asta e mult mai interesant decat obsesia occidentalilor de a-l face pe Hodorkovsky disident.

  • @ Vasile Ernu

    Iata linkul la articolul pentru platzforma: https://platzforma.md/?p=1011 , in mare aceasta este tema mea de doctorat (inceputa prin 2011), asa ca am citit cam tot ce s-a scris despre oligarhii rusi in Occident … si s-a scris mult despre rusi atat in reviste germane, britanice, cat si americane si nu doar in cheia neoliberala (nobelistul Joseph Stiglitz spre exemplu critica modul in care s-a facut privatizarea in Rusia, dar si multi altii nu-i lauda). S-a scris mai putin despre cei romani, de fapt nu am citit nimic bun pana acum. As aprecia orice articol bun pe acest subiect.

    Nu am vazut articolul despre Berezovsky pana acum, l-am citit si pot spune pe baza studiilor biografiilor multor oligarhi ca multi dintre ei intr-adevar au o educatie tehnica, si nu aveau treaba cu nomenclatura, si ca au origini diferite – asa ca in intuitiile din articol vor fi confirmate empiric. Incerc sa studiez problema intr-un mod neangajat (ma refer aici la ceea ce Weber numea Werturteilsfreiheit, cred ca este posibil), din aceasta cauza perspectiva mea este mai putin radicala si poate mai pedanta … intamplator am pe masa cele trei volume cu interviuri cu/despre Berezovsky publicate in Occident “The Art of The Impossible” … sunt multe amanunte acolo, dar si in alte cercetari atat despre asasinatul asupra lui Berezovsky (risc inerent meseriei de afacerist in acei ani), cat si despre rolul lui Yeltsin si a fiicei sale, legatura dintre reformatorii neoliberali si oligarhi, legatura dintre banditi si Berezovsky, modul in care a facut acel prim milion din comert, cum i-a publicat a doua carte de memorii lui Yeltsin si asa “a intrat sub pielea” lui si despre cum a convins bancile straine sa investeasca in Rusia … era foarte ambitios, extrem de activ … si probabil foarte lacom … bodyguardul lui Yeltsin, Aleksandr Korzhakov, fost KGB-ist si autorul unor memorii picante despre Yeltsin, il ura pur si simplu … bine nu o mai lungesc, intr-adevar merita cercetat fenomenul mai mult … despre inceputurile lui Hodorkovsky au scris bine Cynthia Freeland (2000) si David Hoffman in 2002 (recentul volum Plutocracy de Freeland ar merita tradus in romana).

    @Vitalie
    nu am publicat cercetarea mea, dar daca voi avea timp as putea rezuma in doua-trei pagini concluziile mele … ma surprinde faptul ca ai o incredere atat de mare in economistii din Moldova … nu prea inteleg ce asteptari ai de la ei si mai ales ca fiind sociolog scolit in SUA probabil ca deja ti-ai dat deja seama ca modelele econometrice nu sunt la moda in Moldova, iar daca unii le fac atunci ei nu pot explica teoria din spatele lor … fenomenele economice sunt intai fenomene sociale, Adam Smith sau Karl Marx nu au studiat economia la universitate :)))

  • @ion
    mersi. da stiu ca se scrie mult afara pe domeniu. nu prea am timp sa tin pasu mai ales ca nu sitn cercetator… oligarhii sint asa in trecere 🙂 ma intereseaza banditismul dar din zona marginala nu asta oligarhic,,, mi se pare schematic, previzibil… cu toate ca in Rusia el a fost destul de avenuturos mai ale sin faza de inceput.

  • @ Vasile Ernu
    da fapt am utat sa mentionez ca articolul despre Berezovsky este extrem de bun, ar fi meritat sa fie tradus si publicat intro revista ca The New Yorker … apropo mai e o carte importanta Большая пайка de Dubov, daca cineva are acces la ea haideti sa colaboram :))

  • multam, vezi Vitalie, discutiile “off-topic” sunt bune, te alegi cu o carte gratis 🙂

Lasa un comentariu