Pe 30 ianuarie Biroul Național de Statistică (BNS) a anunțat Rezultatele preliminare ale Recensământului Populației și Locuințelor 2024.
Cea mai importantă constatare a acestui exercițiu de numărare a populației Republicii Moldova este că sîntem într-o scădere constantă, dramatică și ireversibilă: conform BNS numărul populației cu reședință obișnuită a constituit 2401,2 mii persoane (o scădere de 13,9% în comparație cu anul 2014).
Noutatea asta ar fi trebuit să fie principala știre a zilei și chiar poate a anului.
Însă cum se întîmplă la noi de obicei, ea a fost înghesuită și umbrită de alte discuții efemere ale zilei: eterna sagă a luptei cu corupția (în ultima versiune a acestui serial nesfîrșit, principalul obstacol în lupta contra corupției a devenit…instituția creată special cu scopul de a lupta cu corupția. Semn că lupta cu corupția, ultima mare ideologie în Moldova, a ajuns ca un șarpe ce-și mușcă singur coada pentru că nu poate mușca altceva)
Declinul populației e principala pistă de discuție pe tema recensămîntului 2024. Alte cifre prezentate de BNS – numărul moldovenilor și românilor, limbile vorbite de cetățenii Republicii Moldova, religiile – sînt secundare.
Așa cum argumentam în altă parte, religia, etnia și limba sînt categorii extrem de greu de măsurat din punct de vedere metodologic (inclusiv prin instrumente mai sofisticate decît recensămintele – interviuri, sondaje, studii calitative), și simpla consemnare a lor la recensămîntul populației nu doar că nu are nici un sens și nici o valoare, ci chiar e toxică. Din acest motiv am propus, în mod constant, eliminarea din chestionar a întrebărilor despre limbă, etnie și religie.
Revenind la declinul populației. Datele arată că Moldova se depopulează într-un ritm mediu de 1.3 % pe an, ceea ce o include în lista țărilor cu cel mai mare declin demografic.
Aceasta este o situație catastrofală.
Scăderea a fost ceva mai mică decît în perioada 2004-2014 (cînd populația s-a diminuat de la 3 400 000 la 2 800 000, adică cu aproape 18 %), dar trendul e clar.
Se mai poate argumenta că Recensămîntul din 2014 a fost cu multe probleme iar veridicitatea datelor e cel puțin îndoielnică (despre asta am scris la acel moment), dar asta nu schimbă cu mult tabloul general care e unul al declinului populației.
Perioada dintre ultimele două recensăminte s-a încadrat într-o epocă în care partidele zise ”pro-europene” au guvernat țara fără întrerupere. Oare acest declin demografic reprezintă o măsură indirectă a succesului acestei linii politice?
Evident că nu există nici o legătură directă între culoarea partidelor de guvernare și criza demografică, dar exact acesta este și argumentul pe care îl avansez: schimbarea vectorilor geopolitici, jocul de-a ”ireversibilitatea” alianțelor geopolitice și nenumăratele certuri pe tema ”pe care vecin geopolitic îl iubim mai mult” nu au avut un efect real asupra unui proces atît de real și material precum este evoluția demografică a țării.
Și sub ”pro-ruși” (între 2004 și 2014), și sub ”pro-europeni” (între 2014 și 2024) țara pierde dramatic populație iar discuțiile din interiorul țării ar trebui fie re-aliniate, așa încît să aibă în vedere această situație.
Ce-i de făcut?
Declinul populației e un fenomen extrem de complex, cu cauze și efecte multiple. În același timp, e și o temă politică extrem de sensibilă.
Personal nu mă identific cu retorica alarmistă ”Sîntem în scădere!”, pe care am auzit-o în jurul recensămîntului și care vine cu o serie de ”trebuie” ce propun soluții care-s uneori năstrușnice: impozit pentru familiile fără copii, iar alteori chiar periculoase – limitarea avortului și a contracepției.
Redus doar la apelul emoțional, sloganul alarmist ”Sîntem în scădere!” nu doar că nu spune nimic despre cauzele declinului demografic dar și poate alimenta politici eugeniste (cum fac cei care măsoară ratele de creștere ale diverselor grupuri etnice sau religioase), politici reacționare (cum fac cei care leagă declinul demografic de promovarea excesivă a drepturilor femeilor), atitudini xenofobe (cum fac cei care zic că, dacă populația autohtonă nu se va reproduce la un nivel sustenabil, atunci ea va fi înlocuită de ”migranți” și ”străini”, din extern, ori de grupuri etnice ”nedorite” din intern).
Sloganul ”Sîntem în scădere!” nu este nici direct translabil în acțiune politică și de aia utilizarea lui ca critică a unui guvern anume, este și ea un act de cele mai multe ori forțat (de înțeles din perspectiva unor interese de moment, dar greu de argumentat pe termen lung).
Cauzele declinului demografic al Republicii Moldova sînt multiple. Cele mai importante ar fi: migrația intensă, declinul ratei natalității, îmbătrânirea accelerată a populației și schimbările, structurale la nivelul familiei, mortalitatea.1
O parte a acestor cauze pot fi influențate direct de guvern, o altă parte – doar indirect, iar pentru o altă parte nu prea există soluții.
Pentru una din cauzele centrale – declinul ratei natalității – guvernele lumii (nu doar al Moldovei!) nu au măsuri directe. Exemplele unor țări precum Corea de Sud, care au investit enorm (peste 270 miliarde de dolari) în politici pro-nataliste, cu efect infim (sau chiar invers) arată că natalitatea nu poate fi sporită prin decret prezidențial/ordonanță de urgență și nici prin investiții financiare directe. O serie de factori: valorile culturale, educația, mediul, creșterea longevității, creșterea calității vieții, dinamicile pieței muncii contribuie la deciziile familiilor de a avea sau nu a avea copii și acești factori sînt dincolo de controlul guvernului (dintr-o infinitate de motive etice e foarte bine că e așa).
În fapt, așa cum arată exemplele Chinei, Indiei și altor țări, în domeniul politicilor nataliste guvernele pot reuși cel mult să oprească sporul demografic.
Guvernele pot interveni indirect asupra ratelor mortalității.
În Moldova, în 2023 (anul pentru care avem date), rata mortalității generale a constituit 13. 7 cazuri la mia de locuitori, ceea ce pune țara în primele 10-15 țări în lume.
Mortalitatea infantilă (copii decedați în vârsta sub 1 an la 1000 născuți-vii) a fost în 2023 de 10 cazuri, ceea ce e în scădere față de anul 2020, cînd indicatorul respectiv era 14. Totuși, această cifră este departe de țările lider – Islanda (1.9) sau Estonia (2.1). În medie, rata mortalității infantile în Moldova este de 3 ori mai mare decît media Uniunii Europene. Acest indicator poate și trebuie scăzut și e în competența autorităților să facă acest lucru.
Opiniile din mediul pediatric zic, bunăoară, că printre cauzele importante ale mortalității infantile este nașterea prematură. Totuși, zice Neli Revenco, vicedirectoarea Institutului Mamei și Copilului și președinta Asociației de Pediatrie din Moldova: ”în prezent, în Republica Moldova avem o singură ambulanță pentru transport neonatal, care e dotat conform cerințelor”.
Alte cauze sînt: lipsa asistenței medicale calificate, comportamentele de risc ale părinților (adicțiile etc). Acestea sînt și ele influențabile.
Un alt domeniu în care autoritatea publică dispune de instrumente de intervenție este mortalitatea adulților. Conform BNS, în 2023, ”bolile aparatului circulator și tumorile au continuat să dețină ponderile cele mai înalte în cauzele de deces, atât în cazul femeilor, cât și în cazul bărbaților. În anul 2023, ponderea deceselor determinate de aceste două cauze a fost de 75,5% din totalul deceselor (70,3% în cazul bărbaților și 81,5% în cazul femeilor). Mortalitatea feminină, repartizată pe cauze de deces, diferă de cea masculină după structură, cea mai mare pondere în cadrul acesteia revenind bolilor aparatului circulator. Astfel, numărul bărbaților decedați în urma accidentelor, intoxicațiilor și traumelor este de 3,8 ori mai mare comparativ cu cel observat în cazul femeilor decedate din aceeași cauză, decesele cauzate de bolile aparatului respirator – de 2,1 ori, a tumorilor și bolile aparatului digestiv de 1,4 ori.”
Prevenirea și tratamentul bolilor cardiovasculare, o cauză importantă a deceselor, este un domeniu relativ bine studiat. Chiar dacă nu este o știință exactă, prevenirea și tratamentul bolilor cardiovasculare a dezvoltat suficiente recomandări la nivel de informație despre patologia și prevenția bolilor, care variază de la prescrieri de politici publice la sugestii de evitare a comportamentelor nesănătoase cum ar fi consumul de tutun, consumul excesiv de alcool sau un regim alimentar nesănătos.
Cîmpul de intervenție al autorităților în diminuarea mortalității bolilor cardiovasculare este practic nelimitat: dezvoltarea infrastructurii publice de recreere (parcuri, facilități sportive), transport alternativ, reglementarea construcțiilor în Chișinău (unde, conform statisticilor, trăiește fiecare al treilea locuitor al țării), reglementari de mediu mai stricte, promovarea alimentației sănătoase, creșterea nivelului de trai etc…
În mod direct, în domeniul politicilor demografice, guvernul poate influența politicile migraționiste.
În fapt, dintre toate componentele declinului demografic, politicile migraționiste sînt cele asupra cărora guvernul are influență directă (declinul natalității fiind, așa cum am arătat mai sus, consecința unor factori în afara controlului autorităților).
Totodată migrația este factorul principal care afectează declinul populației Republicii Moldova. Conform BNS, doar în 2022, ”Migrația netă a populației cu reședința obișnuită a urmat tendința de creștere din ultimii ani, înregistrând o valoare negativă de (-63,6) mii persoane.” Una din caracteristicile principale ale imigrației este figura statistică generalizată a “migrantului sănătos”. Aceasta descrie tendința persoanelor aflate în condiție fizică bună, cu niveluri mai mari de energie și rezistență, să emigreze în căutarea unor oportunități mai bune2.
Altfel spus, Moldova pierde cetățeni în principal din cauza că un număr tot mai mare de cetățeni tineri, aflați într-o etapă a vieții în care pot intra pe piața muncii și în viața social-culturală a țării, aleg să o părăsească în căutarea unei vieți mai bune.
De ce (și dacă) ar trebui să ne îngrijoreze declinul populației Republicii Moldova?
Întrebarea cu privire la declinul demofic (și eventualele note alarmiste ce le colportă) are sens și trebuie discutată în contextul unor discuții mai largi. Eu aș reformula-o: din ce punct de vedere acest declin demografic real ar putea fi o problemă? În ce program/viziune de dezvoltare a țării, resursele demografice ale acesteia ar fi insuficiente?
Înainte de a răspunde la această întrebare aș atrage atenția asupra piramidei pe vîrste și sexe a populației Republicii Moldova pentru anul 2023.
Caracteristica principală a acesteia este că ea arată o societate aflată într-un stadiu avansat de îmbătrânire demografică, în cadrul căreia constatăm un dezechilibru evident între generațiile tinere și cele în vîrstă.
Așa cum se poate vedea, baza piramidei, cea care reprezintă populația tînără, este mai îngustă în timp ce partea dinspre vîrf, care reprezintă persoanele în etate, este mai lată.
Migrația este factorul care contribuie cel mai mult la subțierea bazei piramidei: 39 % din emigranți sînt persoane de pînă la 19 ani și alte 14 % sînt persoane cuprinse în grupul de vîrstă 20-29 an (în total, 53 % din emigranți sînt cu vîrsta de pînă la 29 ani).
Din punct de vedere al riscurilor economice și sociale, consecința cea mai importantă a acestei configurații a piramidei demografice a țării este creșterea treptată a numărului de persoane în etate (care urmează să se pensioneze), corelată cu descreșterea treptată și constantă a numărului de persoane care activează în Republica Moldova.
Această situație pune presiune pe sustenabilitatea sistemelor de protecție socială și medicală (pensiile și medicina) în primul rînd, care sînt formate în baza contribuțiilor populațiilor active.
Altfel spus, riscul cel mai mare pe care îl aduce depopularea este ca sistemul de pensii și cel de sănătate să nu mai fie sustenabile (să aibă nevoie permanent de transferuri de la bugetul de stat întrucît intrările din contribuțiile persoanelor active în cîmpul muncii nu vor mai fi suficiente pentru acoperirea cheltuielilor).
Acesta este un motiv de îngrijorare legitim și ar trebui să căutăm deja soluții.
Personal nu aș căuta aceste soluții în zona patriotardă a creșterii cu orice preț a natalității populației autohtone. Din motive evidente ce țin și de istoria recentă a emigrației (cînd nu mai migrează doar unii membri ai familiei, ci chiar familii întregi, uneori familii multigeneraționale – cu bunici, copii și nepoți) – trendurile emigraționiste pot fi reversate doar parțial. Chiar și cu stimulente financiare generoase, o parte a familiilor emigrante nu se vor întoarce în Moldova niciodată. Iar creșterea natalității, așa cum am văzut, nu se face nici prin decret prezidențial și nici prin subsidie directă.
Aș căuta deci soluția mai degrabă în zona imigrației, în deschiderea țării spre grupuri de oameni pentru care Moldova ar putea fi atractivă.
(Din acest punct de vedere țara a ratat posibilitatea de a deveni o a doua casă pentru refugiații ucraineni. Rapoartele oficiului Avocatului Poporului pe această temă arată că, dincolo de retorica ospitalității ”Țării mici cu inimă mare”, procesul de incluziune a refugiaților ucraineni e cu multiple probleme).
Asta avansează însă o altă întrebare: în ce fel de viziune de dezvoltare a țării s-ar înscrie această imigrație? Abia din acest punct discuția despre imigrație devine interesantă și importantă. Dacă Moldova va continua să rămînă doar o periferie ce furnizează forță de muncă ieftină pentru țările din centrul sistemului capitalist global (Europa de Vest), deschiderea țării pentru migrație nu prea are sens (pentru că imigranții devin rapid emigranți și Moldova nu e decît o zonă tranzitorie).
Dacă Moldova își construiește o viziune de dezvoltare bazată pe un nivel de trai ridicat, pe o re-industrializare – pe industrii precum cea a materialelor plastice, a unor componente tehnologice precum piese de automobil mai sofisticate decît cablurile, pe industriile prelucrătoare cu valoare adăugată, pe industria alimentară, pe cunoaștere și tehnologii – atunci țara ar putea deveni atractivă nu doar ca zonă de tranzit spre România și alte țări UE, ci și ca destinație de trai.
Are Moldova o asemenea viziune de dezvoltare? Deocamdată nu prea… Sau chiar deloc.
Cea mai ambițioasă viziune de dezvoltare a țării, formulată în Strategia națională de dezvoltare „Moldova Europeană 2030” are obiective economice destul de modeste și care, cel mai important, nu construiesc în nici un fel de plan coerent de creștere economică, un model care ar porni e la o viziune concretă.
Obiectivele enumerate în document nu constituie o ruptură cu paradigma de dezvoltare actuală, ci propun prelungirea și accelerarea trendurilor existente:
– diversificarea economică accelerată, facilitarea tranziției de la procesele tehnologice tradiționale la cele moderne, inclusiv de antreprenoriat tehnologic inovațional, și facilitarea mobilității geografice;
– utilizarea unor tehnologii de înaltă performanță în toate sferele publice și private;
– crearea locurilor de muncă decente și creșterea gradului de calificare și de productivitate.”
Fiecare din aceste obiective reprezintă ajustări temporare, îmbunătățiri și intervenții în anumite nișe și nu urmăresc vreo viziune globală.
Ca să trag o linie: declinul demografic al Moldovei e problematic nu din cauza scăderii mecanice a numărului populației. El este problematic pentru că pune în dificultate sistemul de sănătate și cel de pensii. Și mai problematic este că, chiar dacă acest declin demografic poate fi stopat (prin măsuri de stimulare a imigrației, de exemplu), totuși la moment nu există o viziune/plan de dezvoltare a țării care ar da un sens unei eventuale creșteri demografice.
N-ar trebui să ne alarmăm că populația e în scădere. Ar trebui să ne alarmăm că această scădere s-a produs mai ales din cauza unor procese sociale violente ale tranziției (sărăcire a populației, declin al calității vieții) ce puteau fi prevenite. Ar trebui să ne alarmăm că aceste cauze ce pot fi prevenite continuă să motiveze/forțeze moldovenii să emigreze. Ar trebui să ne alarmăm că nu prea știm ce am vrea să facem cu economia noastră (care e deja în insuficiență de forță de muncă) pentru ca să putem crește populația țării din contul imigrației.
