Astăzi, de Ziua Națională a Culturii, reflectăm asupra unui an încărcat de provocări pentru scena culturală independentă din Republica Moldova.
În 2024, lucrătorii culturali și organizațiile independente au continuat să ducă lupte esențiale pentru recunoaștere, acces la resurse și un cadru legislativ mai echitabil.
Fie că a fost vorba despre încercările de a obține spații funcționale, resurse financiare, despre lipsa de transparență în gestionarea fondurilor publice sau despre cenzură și artwashing, scena culturală a fost nevoită să reziste în fața unor decizii administrative defectuoase.
Ministerul Culturii a rămas repetent în oferirea unui sprijin real și consecvent, perpetuând precaritatea unui sector vital pentru dezvoltarea societății. Cu toate acestea, comunitatea culturală independentă a demonstrat încă o dată solidaritate, perseverență și angajament, rămânând un pilon esențial al identității culturale.
Cu această ocazie, am făcut o sinteză a celor mai importante evenimente și lupte pe care scena independentă le-a dus in 2024 și l-a care a reacționat, poziționdu-se ca un actor politic important:
1. Studiul de evaluare a scenei culturale independente făcut fără scena independentă
În anul 2024, Ministerul Culturii al Republicii Moldova a eșuat în a asigura un proces adecvat de evaluare a sectorului cultural independent, deși acesta era prevăzut în Termenii de Referință ai cercetării. Comunicarea deficitară, lipsa de transparență și pregătirea insuficientă a procesului au determinat scena culturală independentă să boicoteze această evaluare. Drept rezultat, scena culturală independentă nu a fost evaluată deloc, iar cercetarea s-a concentrat exclusiv asupra sectorului neguvernamental (al ONG-urilor și ”societății civile”). Acest eșec reflectă o profundă neînțelegere a specificităților și provocărilor cu care se confruntă scena independentă, precum și o incapacitate de a oferi un cadru participativ și profesionist pentru dezvoltarea sectorului cultural. Rezultatul este un studiu superficial, care nu reprezintă sectorul și riscă să influențeze negativ viitoarea Strategie pentru Cultură și Patrimoniu 2030.
2. Vînzarea Stadionului Stadionul Republican
În 2024, proiectul de creare a Centrului de Cultură și Artă Contemporană „Universul” a fost însoțit de controverse legate de finanțarea sa prin vânzarea terenului fostului Stadion Republican. Această decizie a scos la iveală probleme sistemice legate de transparență, consultare publică, participare la procesul decizional și gestionarea responsabilă a patrimoniului cultural.
Asocierea unui proiect cultural cu vânzarea unui bun public de o asemenea importanță istorică și simbolică a generat îngrijorări legitime privind instrumentalizarea artei contemporane în scopuri politice și private și trezește suspiciuni de artwashing.
Procesul a fost marcat de lipsa unei consultări reale cu cetățenii, ignorând atât legislația care protejează bunurile publice, cât și promisiunile anterioare ale autorităților de a organiza dezbateri publice pe această temă. Decizia de a finanța reabilitarea clădirii „Universul” din fondurile obținute prin vânzarea terenului Stadionului Republican a reflectat o logică de fragmentare a patrimoniului, sacrificând un spațiu de memorie colectivă pentru un proiect cultural care, deși valoros, a fost privit ca o compensație insuficientă pentru pierderea unui monument urban.
În loc să valorifice potențialul fostului Stadion Republican ca spațiu verde urban, cu beneficii ecologice și sociale, autoritățile au perpetuat o tradiție de decizii netransparente, care favorizează interese economice și politice în detrimentul interesului public. Acțiunile au descurajat participarea activă a cetățenilor și a comunității culturale, consolidând sentimentul că patrimoniul urban poate fi negociat și transformat într-o monedă de schimb pentru alte inițiative.
Astfel, proiectul „Universul” a devenit un simbol al unui model defectuos de guvernare culturală, în care prioritățile pe termen scurt și interesele externe au prevalat asupra nevoii de a proteja și integra patrimoniul în procese democratice autentice. Această situație subliniază fragilitatea sistemului de protejare a patrimoniului din Republica Moldova și riscurile la care este expusă cultura în absența unui cadru decizional transparent și incluziv.
3. Rezultatelor concursului de proiecte al Ministerului Culturii pentru anul 2024
Programul de granturi pentru proiectele culturale organizate de organizațiile necomerciale în 2024 a fost marcat de netransparență, conflicte de interese și bănuieli rezonabile de favoritism. Publicarea unei liste revizuite a proiectelor câștigătoare la doar câteva zile după anunțarea inițială a rezultatelor a ridicat întrebări serioase privind respectarea procedurilor regulamentare. Identificarea unor asociații obștești afiliate direct cu instituții publice și conduse de persoane care dețin funcții în subordinea Ministerului Culturii contravine scopului declarat al programului – susținerea inițiativelor societății civile. În plus, participarea unor organizații comerciale mascate drept asociații non-profit și acceptarea proiectelor care percep taxe de participare, deși acest lucru este interzis prin regulament, subminează principiul echității și integrității în alocarea finanțărilor publice. Lipsa unei delimitări clare între diverse categorii de proiecte, precum cele cinematografice și editoriale, și acceptarea lor în concursurile destinate altor domenii denotă o gestionare inadecvată a programului. Este esențială o reformare a regulamentului, clarificarea criteriilor de eligibilitate și asigurarea unei evaluări independente pentru a restabili încrederea în acest mecanism de finanțare.
4. Anunțarea tardivă a concursului de proiecte deja al doilea an consecutiv
Ministerul Culturii al Republicii Moldova întârzie, pentru al doilea an consecutiv, publicarea apelului pentru programul de granturi destinat organizațiilor necomerciale. Deși există un regulament care stabilește termene clare pentru lansarea acestui apel, ministerul nu respectă propriile reguli și legislația aprobată tot de el, ceea ce denotă o lipsă de seriozitate și angajament față de sectorul cultural independent.
Această întârziere lasă organizațiile culturale, care funcționează deja într-un context fragil și cu resurse limitate, fără posibilitatea de a-și planifica în mod predictibil activitățile, evenimentele și accesul la spații pentru anul următor. În timp ce instituțiile publice beneficiază de finanțare stabilă și continuă, sectorul independent este lăsat să navigheze într-o incertitudine constantă, ceea ce afectează grav sustenabilitatea inițiativelor culturale.
Ignorarea propriilor termene de către minister transmite un mesaj clar: scena culturală necomercială este tratată ca un actor secundar, fără a i se recunoaște importanța și contribuția esențială la cultura publică. Lipsa de respect față de regulament și întârzierea apelului de finanțare adâncesc precaritatea unui sector deja marginalizat în accesul la resurse financiare și spații de desfășurare a activităților culturale.
Este esențial ca Ministerul Culturii să trateze sectorul cultural independent ca un partener de egală valoare, parte a culturii publice și nu doar ca un beneficiar ocazional. O astfel de atitudine nu face decât să slăbească încrederea și să perpetueze instabilitatea unei scene culturale care are nevoie de predictibilitate, transparență și sprijin constant.
5. Cazul de cenzură cu spectacolul Invizibil
În 2024, cazul spectacolului Invizibil de la Teatrul Republican Luceafărul a scos la iveală un grav incident de cenzură și imixtiune politică în actul artistic. Premiera spectacolului, regizat de David Schwartz, a fost amânată pe termen nedeterminat fără o justificare transparentă, iar ulterior au apărut acuzații conform cărora conținutul spectacolului ar fi fost considerat „antipatriotic” și problematic de către cercuri politice. Faptul că Angela Brașoveanu, consiliera președintei pe domeniul culturii, a intervenit direct în acest caz, invocând preocupări legate de mesajele politice ale spectacolului, reprezintă o încălcare flagrantă a independenței artistice. În absența unei investigații independente și a unei poziții clare din partea Ministerului Culturii, cazul amplifică temerile legate de autocenzură, intimidare și utilizarea instituțiilor culturale ca instrumente de propagandă sau control politic.
Declarațiile publice ale ministrului Culturii, Sergiu Prodan, în cazul spectacolului Invizibil de la Teatrul Republican Luceafărul, accentuează ambiguitatea poziției instituționale față de acuzațiile de cenzură și imixtiune politică. În loc să asigure o investigație transparentă și imparțială, ministrul minimizează gravitatea situației, sugerând o posibilă orchestrare politică a scandalului și îndepărtând atenția de la acuzațiile fundamentale legate de libertatea artistică. Deși proclamă independența repertorială a teatrelor, poziția sa susține indirect conducerea teatrului, fără a lua în considerare responsabilitățile față de utilizarea fondurilor publice sau protejarea libertății de expresie. Această abordare nu doar că subminează încrederea în Ministerul Culturii, ci și creează un precedent periculos în care astfel de practici pot fi tolerate sau repetate în viitor. Un răspuns ferm, axat pe asigurarea drepturilor artiștilor și clarificarea acuzațiilor, este esențial pentru păstrarea independenței actului artistic și protejarea democrației culturale în Republica Moldova.
6. Spații lipsă pentru scena culturală independentă
În cei patru ani de mandat, Ministerul Culturii al Republicii Moldova nu a reușit să asigure accesul scenei culturale independente la spații adecvate pentru producție, repetiții și prezentare publică, chiar dacă și-au asumat acest obiectiv în planul de acțiuni. Situația precarității contractuale a organizațiilor rezidente la Casa Zemstvei ilustrează această problemă structurală. Deși comunitatea artistică a investit timp, resurse și eforturi în menținerea funcțională a acestui spațiu, administrația Muzeului de Etnografie și Ministerul Culturii au tratat activitatea organizațiilor ca fiind temporară și lipsită de importanță strategică. Recent, situația a devenit și mai incertă, după ce s-a anunțat că în 2025 contractele vor fi semnate pe doar trei luni, urmate de licitații publice pentru spații, ceea ce pune organizațiile culturale într-o poziție extrem de fragilă și imprevizibilă.
Dialogul între autorități și organizațiile independente a fost fragmentar și deseori superficial, iar promisiunile de relocare în spații mai bune sau de crearea unui Centru Național de Artă Contemporană s-au dovedit lipsite de garanții reale. Lipsa unor contracte de lungă durată a împiedicat investițiile substanțiale în reparații. În paralel, propunerea comunității de a adopta un model de guvernanță participativă, bazat pe un parteneriat public-civic, a fost întâmpinată cu interes aparent, dar subminată de intențiile Ministerului de a transforma spațiul într-o instituție de stat care să răspundă propriilor nevoi administrative.
Această situație reflectă o abordare inadecvată a rolului sectorului cultural independent în dezvoltarea unei societăți democratice. Evitarea angajamentelor clare, lipsa unui proces transparent de luare a deciziilor și înlocuirea soluțiilor durabile cu promisiuni evazive au consolidat sentimentul de nesiguranță și marginalizare în rândul lucrătorilor culturali. În loc să sprijine inițiativele independente și să integreze patrimoniul cultural existent în strategii sustenabile, autoritățile au perpetuat un model de guvernare culturală caracterizat prin incoerență și lipsă de responsabilitate.
Rezultatul este un sector cultural independent supus unui stres continuu, forțat să opereze în condiții precare și să lupte pentru supraviețuire, în timp ce autoritățile par să prioritizeze proiecte simbolice, de amploare, fără a ține cont de realitățile locale și de nevoile imediate ale comunității culturale. Situația Teatrului Spălătorie evidențiază încă o dată eșecul Ministerului Culturii de a oferi soluții concrete și sustenabile pentru accesul scenei independente la spații de producție și prezentare publică. În ianuarie, ministrul culturii, Sergiu Prodan, a propus transformarea teatrului într-o instituție de stat, oferind un spațiu nefuncțional – Centrul Național de Educație prin Artă – fără fonduri pentru reparații sau adaptări esențiale. Când teatrul a refuzat această soluție superficială și a sugerat un model european de gestionare independentă a unui spațiu public, inițiativa a fost întâmpinată cu promisiuni lipsite de consecvență.
În timp ce Teatrul Spălătorie lucra la un concept detaliat, Ministerul, reprezentat de secretarul de stat Andrei Chistol, a întrerupt brusc comunicarea. Fără o notificare oficială, teatrul a aflat din surse terțe că proiectul a fost abandonat, iar Centrul Național de Educație prin Artă își păstrează statutul actual. Acest comportament arată o lipsă flagrantă de respect față de munca artiștilor independenți și o incapacitate cronică de a gestiona dialogul cu sectorul cultural.
În absența unui spațiu în Chișinău, Teatrul Spălătorie își continuă activitatea în Europa, exemplificând o contradicție dureroasă: în timp ce arta sa contribuie la diplomația culturală a Republicii Moldova, acasă, instituțiile de stat ignoră constant nevoile și potențialul acestei companii de teatru. Aceasta nu este doar o pierdere pentru scena culturală locală, ci și o dovadă a disfuncțiilor profunde din cadrul sistemului public de gestionare a culturii.
7. Părăsirea orașului Cahul de către Asociația Moldox
Festivalul Internațional de Film Documentar Moldox, care timp de 8 ediții s-a desfășurat la Cahul, a fost mutat la Chișinău. În acești ani, Asociația Moldox a adus și produs zeci de filme documentare premiate internațional, transformând Cahulul într-un important centru cultural. Cu toate acestea, în ultimii doi ani, organizatorii au fost obligați să plătească chirie pentru spațiile publice unde aveau loc proiecțiile, iar autoritățile locale au devenit tot mai indiferente, inclusiv în ceea ce privește sprijinul financiar. Mai mult, tematica LGBTQ+ a unor filme prezentate în festival și homofobia manifestată au transformat orașul într-un loc nesigur pentru invitații și participanții din afara localității. Ministerul Culturii a refuzat să medieze conflictul dintre organizatori și Teatrul din Cahul, alflat in subordinea ministerului, pentru a le asigura accesul la infrastructura publică. În ciuda celor 8 ani de activitate, în Cahul nu s-a deschis niciun cinematograf, iar autoritățile locale nu au făcut eforturi pentru a dezvolta infrastructura cinematografică a orașului. Lipsiți de sprijinul necesar din partea partenerilor locali, organizatorii Moldox au decis să mute festivalul într-un oraș unde sunt mai bine primiți și susținuți.
8. Fondul Culturii inactiv
După un an de la adoptarea Legii privind Instituirea Fondului Culturii, această instituție-cheie, care ar trebui să asigure un mecanism transparent și eficient de finanțare a sectorului cultural, rămâne nefuncțională. Deși legea a fost votată încă din februarie 2024, Ministerul Culturii a inițiat abia în octombrie apelul pentru funcția de director al Fondului, o întârziere ce demonstrează lipsa de urgență și interes real în punerea în aplicare a acestei legi. Mai mult decât atât, prelungirea apelului până în februarie 2025 prelungește perioada de inactivitate a Fondului, ceea ce afectează grav accesul la resurse pentru organizațiile culturale.
În absența unui Fond funcțional, Ministerul Culturii continuă să administreze direct programele de granturi, însă procesul rămâne defectuos și lipsit de transparență. Publicarea apelurilor este întârziată cu 3-4 luni față de termenele prevăzute, iar organizațiile beneficiare sunt astfel forțate să își implementeze proiectele într-un termen extrem de scurt, de doar șase luni. Acest calendar rigid nu permite desfășurarea proiectelor de anvergură, care necesită o planificare pe termen lung și resurse considerabile.
În plus, sistemul de evaluare aplicat de minister nu încurajează deloc inovația și proiectele care propun formate artistice noi, ieșite din tiparele convenționale. În loc să sprijine inițiativele care pot aduce o schimbare reală în peisajul cultural și să susțină diversitatea de expresie artistică, evaluările sunt făcute după criterii standardizate, care favorizează proiectele previzibile și cu un grad scăzut de risc creativ.
Această situație afectează profund scena culturală independentă, care depinde de o finanțare constantă și previzibilă pentru a-și menține activitatea. În lipsa unui sistem de granturi bine gestionat și a unui Fond al Culturii funcțional, organizațiile culturale rămân vulnerabile și expuse incertitudinii, ceea ce subminează dezvoltarea pe termen lung a sectorului cultural din Republica Moldova. Un Fond al Culturii operațional ar putea reprezenta o soluție reală pentru aceste probleme, oferind un cadru stabil, transparent și coerent de finanțare, care să asigure sustenabilitatea și inovarea în domeniu.
9. (Promisiunea) Centrul pentru Artă și Cultură Contemporană Universul
În 2024, procesul de consultare publică privind crearea Centrului de Artă și Cultură Contemporană „Universul” a fost marcat de lipsa transparenței și a unui dialog real cu scena culturală independentă. Consultările au fost anunțate târziu, fără materiale relevante, iar actorii culturali nu au avut ocazia să își formuleze o poziție informată. Deși intenția de a oferi un spațiu pentru sectorul independent este binevenită, proiectul propus nu pare să răspundă adecvat nevoilor reale ale scenei. Aglomerarea tuturor problemelor într-o singură instituție și finanțarea proiectului prin vânzarea Stadionului Republican, un act considerat ilegal și netransparent, ridică mari semne de întrebare. În loc de o soluție durabilă, proiectul riscă să devină un exemplu de „artwashing”, servind mai degrabă intereselor politice și private. De asemenea, spațiul propus este disproporționat, costisitor și greu de întreținut pentru beneficiarii săi. Crearea unui centru cultural ar trebui să fie bazată pe un model participativ și transparent, adaptat contextului local și la o scară realistă. Pe durata implementării proiectului, este esențial să se faciliteze accesul temporar la alte spații publice existente. În absența unei viziuni clare și a unui angajament serios din partea autorităților, inițiativa pare să fie doar o altă promisiune lipsită de substanță.
10. Legea cu privire la statutul artistului încă nu este gata.
Legea cu privire la statutul artistului, esențială pentru recunoașterea și protejarea muncii artiștilor și lucrătorilor culturali independenți, încă nu este finalizată, iar acest blocaj continuu afectează grav sustenabilitatea și demnitatea profesională a acestui sector. În absența unui cadru legal clar, munca lucrătorilor culturali nu este recunoscută oficial ca muncă, ceea ce înseamnă că aceștia nu beneficiază de garanții sociale adecvate, cum ar fi accesul la protecție medicală, contribuțiile pentru pensie și alte forme de asigurare socială. Această situație îi pune pe artiști și pe lucrătorii culturali într-o poziție de precaritate economică și socială, forțându-i să își desfășoare activitatea fără siguranță și fără perspective pe termen lung.
Chiar dacă în primăvara acestui an au fost organizate două evenimente în cadrul cărora s-a discutat despre adaptarea cadrului legislativ existent la realitățile și nevoile sectorului cultural independent, aceste inițiative nu au produs încă rezultate concrete. Dezbaterile au subliniat problemele specifice cu care se confruntă artiștii independenți – lipsa accesului la contracte de muncă, impozitarea inadecvată a veniturilor din activități artistice și lipsa unui statut profesional clar – însă procesul legislativ stagnează.
În continuare, această întârziere reflectă o lipsă de voință politică reală de a rezolva problemele cu care se confruntă sectorul cultural independent, lăsând în suspensie o categorie profesională esențială pentru identitatea culturală a Republicii Moldova. Fără o lege care să reglementeze statutul artistului și să ofere protecție socială adecvată, artiștii rămân expuși riscurilor financiare și sociale, iar scena culturală riscă să piardă talente valoroase care migrează spre alte domenii sau țări unde legislația oferă o susținere mai clară.
Sinteza a fost elaborată de lucrătorix culturali și membrix Forumului Consultativ al Sectorului Cultural Independent.
